Contestație act administrativ fiscal. Decizia 420/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 420 R-
Ședința publică din 18 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ioana Miriță judecător
JUDECĂTOR 2: Dumitru
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul formulat de recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ APELE ROMÂNE DIRECȚIA APELOR, cu sediul în Rm. V-, județul V, împotriva sentinței nr. 194 din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr.17, județ
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimata - pârâtă, recurenta - reclamantă fiind lipsă.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat prin chitanța nr. 9162, din data de 18.04.2008, emisă de Primăria Pitești, în sumă 20.00 lei și timbru judiciar în valoare de 0.15 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă întâmpinare și o serie de acte prin biroul registratură din partea intimatei - pârâte.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei - pârâte, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, arată că recurenta - reclamantă este persoană impozabilă cu regim mixt în sensul prevederilor art.147 din Legea 571/2003, iar dreptul de deducere a aferenă achizițiilor efectuate se determină conform alineatelor 3 și 4 al textului de lege menționat. Totodată, arată că deducerea de nu se acordă la operațiunile la care dorește recurenta - reclamantă ci numai acelora care sunt prevăzute de Lege, depune la dosar o hotărâre a.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față:
Constată că prin contestația înregistrată la data de 7.12.2007, reclamanta Administrația Națională - Apele Române - B - Direcția Apelor Oac hemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor - Agenția Națională de Administrație Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice, județul V solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună anularea Deciziei nr.28/13.06.2007 emisă de aceasta pentru obligații fiscale suplimentare de plată în valoare totală de 748.703 lei RON.
În motivarea contestației, s-a arătat că s-a efectuat o inspecție fiscală la sediul acesteia, în perioada 01.11.2006 - 30.11.2006, respectiv 1.12.2006 - 31.12.2006, care a stabilit în sarcina acesteia, prin Decizia nr.140/22.03.2007 TVA suplimentar de 364.879 lei și majorări de 25.541 lei și, prin decizia de impunere nr.141/22.03.2007, TVA în sumă de 344.172 lei și majorări întârziere de 14.111 lei.
Or, reținerea acestor sume nu este legală, întrucât, în realitate Agenția Națională a Apelor Române este persoană juridică impozabilă pentru întreaga activitate desfășurată, figurând în evidențele DGFP V ca instituție publică plătitoare de TVA, cu atribut fiscal "R" în anul 2006 sau "RO" în anul 2007.
Prin urmare, încadrarea acesteia de către pârâte în categoria persoanelor cu regim mixt este incorectă, ca și refuzul de a-i rambursa TVA-ul.
Tribunalul Vâlcea - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr.194/5.02.2008 -a respins acțiunea reclamantei, ca nefondată.
Pentru a se pronunța în sensul arătat, instanța de fond a reținut că Organele de inspecție fiscală au constatat că reclamanta și-a exercitat dreptul de deducere TVA atât pentru operațiunile specifice mecanismului economic, cât și pentru activitatea de investiții finanțată de la bugetul de stat.
Dreptul de deducere a TVA a fost acordat pentru facturile emise de furnizori pentru activitățile specifice pentru care se încasează sistemul de contribuții, plăți, penalități și tarife.
Pentru achizițiile destinate în exclusivitate lucrărilor de investiții de interes național și social finanțate de la bugetul de stat, dreptul de deducere a TVA nu a fost acordat, întrucât reclamanta a nesocotit prevederile art. 127 alin. 4, art. 145 alin. 3 și 13 din Legea nr. 571/2003.
Administrația Națională Apele Române s-a înființat ca instituție publică potrivit OUG nr. 73/2005 pentru modificarea și completarea OUG nr. 107/2002, iar reclamanta se află în subordinea acesteia și s-a considerat începând cu luna ianuarie 2006 plătitoare de TVA pentru întreaga activitate.
Direcția Apelor O împreună cu celelalte direcții din subordinea Administrației Naționale Apele Române exercită și efectuează activități de întreținere, reparare și exploatare a lucrărilor hidrotehnice din administrare.
Potrivit statutului de funcționare, acoperirea cheltuielilor este asigurată din venituri proprii rezultate din sistemul de contribuții, plăți, bonificații, tarife și penalități rezultate din activitățile din domeniul gospodăririi cantitative și calitative a apei și de la bugetul de stat pentru acțiunile de interes național și social legate de întreținerea, repararea și modernizarea infrastructurii naționale de gospodărire a apelor.
Susținerea reclamantei că beneficiază de deducerea TVA pentru toate activitățile desfășurate și că organul de control fiscal a aplicat greșit dispozițiile legale în acest sens, este nejustificată.
Potrivit art. 127 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 "este considerată persoană impozabilă, orice persoană care desfășoară, de o manieră independentă și indiferent de loc, activitățile economice de natura celor prevăzute la alin. 2, oricare ar fi scopul sau rezultatul acestei activități".
La rândul său, alin. 2 din același act normativ dispune că "activitățile economice cuprind activitățile producătorilor, comercianților sau prestatorilor de servicii, inclusiv activitățile extractive, agricole și activitățile profesiilor libere sau asimilate acestora. De asemenea, constituie activitate economică și exploatarea bunurilor corporale sau incorporale în scopul obținerii de venituri cu caracter de continuitate".
Instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru desfășurarea acestor activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți, cu excepția acelor activități care ar produce distorsiuni concurențiale, dacă instituțiile publice ar fi tratate ca persoane neimpozabile, precum și a celor prevăzute la art. 5 și 6.
Pentru activitățile desfășurate în calitate de autorități publice, instituțiile publice sunt persoane impozabile, dacă tratarea lor ca persoane neimpozabile ar produce distorsiuni concurențiale.
Față de dispozițiile legale citate, rezultă că din punct de vedere al TVA, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile care sunt desfășurate în calitate de autorități publice, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 126 din Legea nr. 571/2003, privind Codul fiscal.
Totuși, în situația în care instituția publică desfășoară și activități economice pentru care încasează tarife, contribuții și altele asemenea, pentru evitarea unor distorsiuni concurențiale, chiar dacă sunt efectuate în calitate de autoritate publică, aceasta este considerată persoană impozabilă în ansamblul său numai pentru partea din structura ei organizatorică prin care desfășoară aceste activități.
Prin urmare, în cauza dedusă judecății, instanța reține că reclamanta este instituție publică pe ansamblu, dar aceasta poate fi considerată persoană impozabilă doar pentru activitățile specifice din structura ei, pentru care încasează sistemul de contribuții, plăți și altele asemenea și nu pentru toate activitățile pe care le desfășoară.
Într-o atare situație, reclamanta este persoană impozabilă cu regim mixt, în sensul prevederilor art. 147 din Legea nr. 571/2003, cum de altfel în mod corect a încadrat-o și organul fiscal, iar dreptul de deducere a TVA aferentă achizițiilor efectuate se determină conform alin. 3 și 4 al textului de lege menționat.
Din analiza documentelor anexate la dosarul cauzei nu rezultă că organul fiscal ar aplica neunitar dispozițiile legale, întrucât acestea sunt de strictă interpretare și aplicare în raport de condițiile prevăzute de lege pentru fiecare caz în parte.
Agenții economici înregistrați la organele fiscale ca plătitori de TVA, care au primit în anul 2006 alocații de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, după caz, destinate realizării obiectivelor proprii de investiții, își exercită dreptul de deducere a TVA aferentă bunurilor și serviciilor achiziționate în condițiile legii.
Sumele depuse în anul 2006 cu care au fost reîntregite disponibilitățile de investiții se înregistrează ca reconstituiri de plăți în conturile de cheltuieli bugetare sau de disponibilități, după caz, deschise la unitățile trezoreriei statului și se utilizează numai pentru plățile aferente aceluiași obiectiv de investiții, până la finele anului 2006.
Ca atare, pentru anul 2006, reclamanta ca plătitor de TVA are dreptul de deducere numai pentru bunurile și serviciile achiziționate pentru realizarea obiectivelor proprii de investiții. Pentru activitățile desfășurate, reclamanta are obligația să factureze lunar către beneficiari contravaloarea serviciilor prestate pentru a nu produce distorsiuni concurențiale.
Pentru motivele arătate, rezultă că neacordarea dreptului de deducere a TVA pentru operațiunile la care se referă reclamanta este justificat.
Urmare acestui fapt, majorările de întârziere calculate de organul fiscal pentru sumele TVA deduse ilegal se justifică, întrucât acestea reprezintă un accesoriu în raport cu sumele datorate.
Potrivit art. 174 alin. 1 din OG nr. 92/2003, "împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii".
Împotriva acestei hotărâri, s-a formulat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pe temeiul art.3042pct.7și 9 Cod pr.civilă, în sensul că hotărârea cuprinde motive contradictorii și a fost pronunțată fără temei legal și cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, prin aceea că:
- toate cele 11 Direcții de Ape din subordinea Agenției Naționale Române s-au înscris la DGFP județene ca instituții publice plătitoare de TVA pentru întreaga activitate, așa cum prevede legislația de specialitate, respectiv OUG nr.73/2005 Legea 400/2005 și nr.798/31 august 2005, astfel că în 2006 au avut ca atribut fiscal R, și în 2007, RO.
- organul fiscal a interpretat eronat dispozițiile legale în ceea ce o privește pe aceasta, considerând că pentru anumite atribuții, aceasta nu poate recupera TVA-ul plătit, încadrând-o la un regim mixt.
Prin urmare, interpretarea negativă în sensul că instituția publică nu este o persoană impozabilă pentru atribuțiile de interes național și social este total eronată, fiind contrarie dispozițiilor Legii 571/21003;
- nu s-a observat că ANAR este unic operator al resurselor de apă, care alocă dreptul de utilizare/exploatare a acestora pe baza actelor de reglementare, deci, nu există mediu concurențial, concluzia instanței determinând-o să refuze fondurile externe și alocațiile bugetare, deoarece se diminuează valoarea fondului primit prin plata TVA-ului și nerestituirea acestuia conform art.3 Legea 68/2004.
Prin urmare, se impune admiterea recursului, modificarea hotărârii și admiterea în totalitate a acțiunii sale.
Examinând, global, criticile aduse pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, curtea reține că recursul este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Într-adevăr, problema supusă dezlegării instanței de fond constă în aceea dacă recurenta-reclamantă a fost sau nu încadrată corect în categoria persoanelor cu regim mixt de impozitare, respectiv dacă beneficiază de dreptul la deducere a TVA-ului pentru toate activitățile desfășurate, inclusiv cele privind achizițiile destinate realizării investițiilor de interes național și social, finanțate de la bugetul statului și cel local, mai concret, dacă autoritățile publice, finanțate din alocații bugetare, sunt îndreptățite să deducă TVA-ul și pentru aceste activități sau numai pentru cele aferente obiectivelor proprii de investiții.
Este neîndoielnic că se dorește o interpretare și o aplicare unitară a legii și în sensul dorit de legiuitor, prin raportarea acesteia cauzelor aflate sub incidența reglementării respective, și nu în sensul în care au înțeles să interpreteze legea direcțiile implicate în asemenea operațiuni.
Ceea ce fost și este, unanim, recunoscut de părți și, în special, de recurenta- reclamantă este faptul că în obiectul de activitate are prevăzute atât activități de investiții finanțate integral de la bugetul statului, pentru obiective de interes național, cât și activități destinate realizării obiectivelor proprii de investiție finanțate de la bugetul statului ori bugetele locale.
Prin urmare, din întreg materialul probator, se concluzionează că, atât organele fiscale, cât și instanța de fond au interpretat corect dispozițiile art.127 alin.4 Cod fiscal, în raport de care, cu excepția celor prevăzute la alin.5 și 6, instituțiile publice nu sunt persoane impozabile pentru activitățile ce nu sunt desfășurate în calitate de autorități publice, chiar dacă pentru aceste activități se percep cotizații, onorarii, redevențe, taxe sau alte plăți.
Textul este clar, nu lasă loc de interpretări, astfel că, în măsura în care activitatea publică sau agentul economic nu se încadrează în situațiile de excepții amintite, cum este cazul în speță, nu devine persoană impozabilă pentru acele activități pe care le desfășoară într-o asemenea calitate.
Faptul că are atributul fiscal "R" sau "RO" nu înseamnă că recurenta -reclamantă se încadrează în dispozițiile art.126 Cod fiscal, atâta vreme cât legiuitorul a înțeles să reglementeze, pentru fiecare activitate, un anume regim de impozitare și TVA aferent.
De subliniat că, organul fiscal și instanța de judecată au avut în vedere natura investițiilor finanțate pentru instituțiile recurentei și, în raport de acesta, apreciind ca incidente dispozițiile art.147 Cod fiscal, catalogând-o ca persoană impozabilă, cu regim mixt, respectiv atât ca plătitoare de TVA cu drept la deducerea TVA-ului pentru activități cu un asemenea regim, cât și pentru cele ce nu dau un asemenea drept.
De asemenea, susținerea că va fi nevoită să refuze alocațiile bugetare și fondurile externe nu constituie un argument în constatarea nulității deciziilor atacate, atâta vreme cât nu s-au putut determina condițiile ce impun nulitatea acestor acte.
Față de cele ce preced, Curtea, în temeiul art.312 alin.1.civilă, coroborat cu dispozițiile Cod fiscal și Cod pr.fiscală, urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta - reclamantă ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ "APELE ROMÂNE" DIRECȚIA APELOR, cu sediul în Rm. V-, județul V, împotriva sentinței nr. 194 din 05.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR, cu sediul în Rm. V, str. G-ral nr.17, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2008, la Curtea de Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
Red.
TC/2 ex.
16.05.23008
jud fond.
Gh.
Președinte:Ioana MirițăJudecători:Ioana Miriță, Dumitru
