Excludere asociat. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția Comercială
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 10/Ap.
Ședința publică din 22 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alina Gabriela Stoian judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Gabriel Ștefăniță
- - - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantele B și împotriva sentinței civile nr. 2467/C din 30 mai 2007, pronunțate de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 7 ianuarie 2010, potrivit încheierii de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru datele de 14, 21 și 22 ianuarie 2010.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e fata:
Constată că prin sentința civila cu nr. 2467/C/30.05.2006 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comerciala si de Contencios Administrativ - în dosarul cu nr. - aflat pe rolul aceleiași instanțe a fost respinsa acțiunea astfel cum aceasta a fost completata si precizata de reclamanta " " B, în contradictoriu cu pârâții, " " B, " " B;
A fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamantul în contradictoriu cu pârâtele " " și și în consecință:
Au fost obligate pârâtele " " B și să îi plătească reclamantului suma de 77.160 lei RON plus dobânda legală începând cu data de 28.09.2004 și până la pronunțare.
A fost respins restul pretențiilor.
Cu cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile susmenționate a declarat apel " " și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia comerciala cu nr. 16/Ap/31.01.2008 pronunțata de Curtea de Apel Brașov apelul declarat de părți a fost admis in parte, iar sentința atacata a fost schimbata in parte in sensul ca a fost respinsa acțiunea conexata formulata de reclamantul in contradictoriu cu piritele " " și;
A fost obligată reclamanta " " B la plata către pârâtul a sumei de 5000 de lei, reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Au fost compensate sumele achitate cu titlu de onorariu expert și au fost păstrate dispozițiile sentinței cu nr. 2457/2006 a Tribunalului Brașov cu privire la respingerea acțiunii.
A fost obligat intimatul la plata către apelanta " " a sumei de 1400,2 lei cu titlu de cheltuieli de judecata în apel și au fost respinse cererile intimaților și " " privind obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva deciziei pronunțate în apel au declarat recurs reclamanta " " B și reclamantul din cererea conexa, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin Decizia cu nr. 1458/15.05.2009 pronunțata de Înalta Curte de Casație și Justiție recursul declarat de către reclamantul a fost admis, dispunându-se casarea în parte a deciziei cu nr. 16/Ap/31.01.2008 și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu privire la apelul vizând cererea conexa.
Au fost menținute dispozițiile deciziei numai cu privire la respingerea apelului vizând acțiunea principala, astfel cum aceasta a fost completată și precizată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții, și Real
A fost respins recursul declarat de către reclamanta
Pentru a se pronunța astfel, în legătura cu recursul declarat de către, instanța de control judiciar a reținut că, criticile aduse soluției dată de instanța de apel vizează cererea conexă pe care recurentul a formulat-o pentru obligarea intimatelor societatea și la restituirea sumei care a fost adusă în societate cu titlu de credit. Instanța de apel s-a oprit asupra criticii care a fost adusă de privind faptul că instanța de fond nu a indicat temeiul de drept "nici al restituirii creditării și nici al obligării la plata dobânzii" (fila 11 apel).
În dezlegarea dată acestei critici s-a apreciat de C că nu s-au respectat prevederile art. 112 pct. 4 Cod procedură civilă pe considerentul că cererea nu cuprinde "arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea". Potrivit instanței, ne indicarea motivelor de fapt și de drept determină aplicarea sancțiunii decăderii, dacă aceste vicii nu au fost remediate până la prima zi de înfățișare.
În raport de aceste dezlegări care au determinat instanța să nu treacă la analiza pe fond a criticilor din apel vizând cererea conexă, Înalta Curtea reținut că de principiu, reclamantul este obligat să determine obiectul acțiunii în cadrul căruia urmează să se soluționeze procesul, prin aceasta fiind evident că se fixează limitele învestirii instanței. Nu este mai puțin adevărat însă că obiectul cererii de chemare în judecată și împrejurările de fapt sunt esențiale întrucât acestea reprezintă determinarea reclamantului de a apela la concursul instanței. Motivele de drept care reprezintă cauza cererii de chemare în judecată servesc la fundamentarea raportului juridic dedus judecății, astfel că, în măsura în care nu s-a indicat textul de lege pe care se întemeiază cererea, judecătorul poate face încadrarea în text în raport de împrejurările speței.
Revenind la criticile din recurs cu privire la aplicarea acestor dispoziții, critică ce poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, s-a constatat că dispozițiile procedurale la care s-a oprit instanța de apel au fost greșit aplicate. În cauză nu putea fi pusă problema decăderii întrucât nu s-a motivat și demonstrat că actul de procedură nu a fost îndeplinit în termenul legal. În concret, instanța de fond s-a declarat lămurită de împrejurările de fapt, cât și de obiectul cererii în sensul că prin acesta se cere restituirea unor sume împrumutate societății, împrumut care constituie creditare, de vreme ce a trecut la administrarea probelor pentru verificarea realității creditării. Nu rezultă din nici un act al dosarului și nici nu a făcut trimitere la eventualele dispoziții ale instanței prin care reclamantul ar fi fost obligat ca până la termenul fixat, să aducă la îndeplinire măsura de a indica textul de lege pe care se întemeiază acțiunea în drept, pentru ca apoi în caz de neîndeplinire a măsurii dispusă de instanță să opereze sancțiunea decăderii la care s-a referit instanța de apel. De asemenea nu rezultă că s-a acordat termen pentru completarea cererii, în conformitate cu art. 1141(3) Cod procedură civilă, cu mențiunea că neîndeplinirea obligației la termenul stabilit va atrage suspendarea judecății. S-a mai constatat că nici după primirea cererii și fixarea termenelor de judecată nu s-a cerut părții să-și completeze cererea sub sancțiunea prevăzută de art. 1551Cod procedură civilă așa încât în mod greșit instanța de apel s-a oprit asupra sancțiunii decăderii pentru motivul că până la primul termen de judecată nu au fost remediate viciile acțiunii.
În consecință, s-a reținut că schimbarea în parte a sentinței în sensul respingerii acțiunii conexe ca urmare a aplicării sancțiunii decăderii este greșită. În sensul acestei concluzii sunt și motivele de apel (fila 11) prin care s-a criticat neindicarea și obligare celor două pârâte din reconvențională la restituirea creditului cât și la plata dobânzii fără să se pună în discuție faptul că după sesizarea instanței, până la primul termen de judecată, nu au fost îndeplinite obligații procedurale care erau în sarcina reclamantului din cererea conexă. În ipoteza dată, în care litigiul s-a soluționat pe fond admițând că societatea a fost creditată prin împrumutul acordat de asociatul, era evident că se aplicau dispozițiile care reglementează împrumutul astfel că instanța de apel trebuia să treacă la analiza pe fond a criticilor, care vizau realitatea creditării, a cuantumului sumei și dobânzii (filele 10 - 11 apel).
În consecință, față de cele ce preced potrivit art. 312 (3) Cod procedură civilă, recursul declarat de cu referire la soluționarea cererii conexe a fost admis, iar decizia a fost casată în parte și trimisă cauza pentru rejudecare în vederea analizei pe fond a criticilor, vizând cererea conexă. Au fost menținute numai dispozițiile deciziei referitoare la respingerea apelului privind acțiunea principală prin care s-au păstrat dispozițiile sentinței cu privire la respingerea acțiunii astfel cum a fost completată și precizată formulată de reclamanta B în contradictoriu cu și Real, urmând ca în funcție de soluție să se stabilească și cheltuielile de judecată cuvenite în fond și în căile de atac în conformitate cu art. 274 Cod procedură civilă.
În urma casării cu trimitere spre rejudecare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 30.06.2009 sub nr. de mai sus.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacata, față de criticile formulate de către apelantele reclamante și, referitoare la modul de soluționare acererii conexede către prima instanță, și în raport cu îndrumările deciziei de casare, Curtea constată că apelul acestora este nefondat.
Faptul creditării societății apelante - de către intimatul - cu suma reținută în dispozitivul sentinței civile atacate rezulta din înscrisurile existente la filele 4-10 dosar nr. 4/com/2005, avute în vedere și indicate de către expertul contabil ( nr.409/2005-fila 322) și evidențiate anterior și de către exp. contabil în nr. 409/2005 Anexa 1.
Pe toate instrumentele de plata (, foi de vărsământ) depuse în probațiune de către intimatul reclamant în dovedirea pretențiilor sale este înscris numele plătitorului, respectiv al depunătorului, sumele plătite, contul beneficiarului, în speță și destinația plăților respective.
Nu s-au produs probe de către apelantele reclamante în sens contrar, astfel că toate susținerile acestora vizând inexistenta unei identități între persoana depunătorului și cea care a făcut efectiv plățile sunt nefondate.
În mod legal și temeinic instanța de fond a înlăturat concluziile expertului expuse la fila 480 dosar (referitoare la identitatea plătitorului sumei de 346.500.000 lei ROL, din totalul sumei cu care fusese creditată societatea apelantă B), întrucât părerea expertului este evident subiectivă și este fundamentată exclusiv pe declarațiile apelantei și ale angajatei acesteia din urma, numita.
Ca atare, în raport de ansamblul probelor administrate în cauză prima instanță a acordat eficiență superioară înscrisurilor și raportului de expertiză tehnică - față de declarațiile neconcludente ale martorilor propuși de apelante - și a constatat în mod temeinic existenta raporturilor obligaționale dintre cele doua apelante și intimatul, admițând cererea formulată de acesta din urmă în dosarul conex.
În speță, intimatul a împrumutat societatea apelanta cu suma reținută in dispozitivul sentinței atacate, astfel incit restituirea acesteia este justificata in temeiul art.42, 43 Cod Comercial, art.1584-1586 Cod Civil, coroborate cu dispoz. art. 72 din Legea nr. 31/1990 republicata.
Față de cele arătate anterior, văzându-se prevederile art. 296 Cod procedura civila, constatându-se că sentința atacata este legală și temeinică sub aspectul modului de soluționare a cererii conexe, Curtea va respinge apelul declarat de către cele doua apelante.
Fără cheltuieli de judecată în apel, întrucât nu s-au solicitat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantele reclamante B și împotriva sentinței civile cu nr. 2467/C/30.05.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția Comercială și de Contencios Administrativ în dosarul cu nr- al aceleiași instanțe, sentință pe care o păstrează.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTOR 3: Tatiana
- - - - -
Grefier,
-
Red./16.02.2010
Tehnoredact.: /18.02.2010/5 ex.
Jud.fond:
Președinte:Alina Gabriela StoianJudecători:Alina Gabriela Stoian, Gabriel Ștefăniță, Tatiana
