Excludere asociat. Decizia 122/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
Nr. în format vechi 2459/2007
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.122
Ședința publică din data de 04.03.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mioara Badea
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
GREFIER - -
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelantul împotriva sentinței comerciale nr.10485/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr.24460/-, în contradictoriu cu intimații și.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantul prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 7 și intimatul prin avocat cu împuternicire avocațială aflată la fila 19, lipsă fiind intimata
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prin Serviciul Registratură la data de 13.02.2008 apelantul a depus la dosar notă de calcul privind taxa judiciară de timbru aferentă cererii de apel.
Intimatul, prin avocat, învederează că la fond s-a solicitat o altă sumă și apreciază că trebuie timbrat la această valoare.
Apelantul, prin avocat, învederează că este aceeași sumă și au timbrat cu din valoarea timbrajului de la fond. Menționează că a formulat capătul de cerere privind obligarea pârâtului la plata sumei de 62.640 RON către societatea pârâtă ca o consecință a primului capăt de cerere și nu înțelege să formuleze precizări scrise pe ceea ce instanța a dispus, considerând că este un mod interpretabil al legii societăților comerciale și urmează să argumenteze la concluziile ce le va susține pe fondul cererii de apel.
Intimatul, prin avocat, invocă excepția inadmisibilității capătului doi de cerere raportat la disp. art.282 alin.1 pr.civ. întrucât consideră că acest capăt de cerere nu a făcut obiectul cererii de chemare în judecată.
Apelantul, prin avocat, arată că apărătorul intimatului se află în eroare, întrucât aceasta a fost poziția reclamantului prin precizarea acțiunii în care a arătat că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 62.640 RON către societatea pârâtă.
Curtea, aduce la cunoștința intimatului-pârât conținutul precizării acțiunii formulată de reclamant în fața instanței de fond.
Intimatul, prin avocat, arată că nu mai insistă în excepția inadmisibilității capătului doi de cerere raportat la disp. art.282 alin.1 pr.civ.
Apelantul, prin avocat, arată că nu solicită probe în susținerea apelului, apreciind cauza în stare de judecată.
Intimatul, prin avocat, de asemenea, arată că nu solicită probe în combaterea apelului, apreciind cauza în stare de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul părților asupra excepției lipsei calității procesuale a apelantului invocată de intimatul-pârât prin întâmpinare, cât și asupra fondului cererii de apel.
Intimatul, prin avocat, solicită admiterea excepției întrucât apelantul nu are calitatea de a solicita despăgubiri de la terți, răspunderea asociaților pentru prejudiciile cauzate societății poate fi angajată doar în anumite situații reglementate expres de lege.
Apelantul, prin avocat, solicită respingerea excepției, apreciind că reclamantul are calitatea de a solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 62.640 RON către societatea pârâtă, întrucât în situația admiterii primului capăt de cerere reclamantul ar avea calitatea de asociat unic într-o societate comercială cu datorii făcute din culpa pârâtului. Mai arată că nu putea acționa în numele societății atâta timp cât nu se poate întruni Pe fondul cererii de apel, solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței apelate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost precizată, cu consecința excluderii din societate a pârâtului și obligarea acestuia la plata sumei de 62.640 RON către societatea pârâtă pentru considerentele expuse în motivele de apel. Solicită cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra cererii de apel d e față,
Deliberând constată că, prin sentința comercială nr.10485/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă cererea precizată formulată de reclamantul-pârât în contradictoriu cu pârâtul-reclamant și pârâta B, ca neîntemeiată.
De asemenea, s-a respins cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant în contradictoriu cu reclamantul-pârât și pârâta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut în esență că, în cauză nu s-a făcut dovada unor motive temeinice de natură a determina excluderea din societate a vreunuia dintre asociați.
Prin cererea introductivă de instanță reclamantul în contradictoriu cu pârâții B și a solicitat în temeiul art.165 lit.d din Legea nr.31/1990 republicată excluderea din societate a pârâtului. Ulterior reclamantul a formulat cerere precizatoare prin care a arătat că temeiul de drept al cererii sale este art.222 alin.c) și d) din Legea nr.31/1990 republicată solicitând excluderea coasociatului din societate și obligarea acestuia la plata sumei de 102.681,32 RON reprezentând datoriile societății repartizate în mod egal celor doi asociați.
În raport de art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 s-a cerut obligarea pârâtului la plata despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate societății prin nerespectarea clauzei de neconcurență în cuantum de 100.000 RON.
Ulterior reclamantul a renunțat la acest ultim capăt de cerere.
Tot astfel, reclamantul a micșorat pretențiile la suma de 62.640 RON pe care pârâtul s-o plătească către cu titlu de parte a obligațiilor societății către bugetul de stat și către terți parteneri.
Pârâtul a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat excluderea din societate a reclamantului.
Împotriva sentinței precitate a formulat apel reclamantul solicitând admiterea apelului, desființarea în parte a hotărârii atacate în ceea ce privește respingerea cererii sale așa cum a fost precizată cu consecința excluderii din societate a lui și obligarea pârâtului-reclamant la plata sumei de 62.640 RON către societatea cu titlu de parte a obligațiilor societății către bugetul de stat și către terți parteneri. În privința cererii reconvenționale a pârâtului-reclamant s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată.
Temeiul de drept pentru despăgubiri este art.197 alin.2 și art.222 lit.d) din Legea nr.31/1990 modificată.
Se susține că deși instanța de fond a reținut susținerile apelantului cât și faptul că au fost probate totuși i-a respins acțiunea.
Apelantul prezintă succint istoricul înființării, al obiectivelor propuse și al obligațiilor asumate de cei doi asociați, susținând că, în ceea ce îl privește și-a îndeplinit angajamentele asumate.
Altminteri, pârâtul a executat obligațiile asumate în mod defectuos, cu rea-credință așa cum relevă probele administrate în cauză, apelantul exemplificând astfel de aspecte prin enumerarea procentelor în care s-a finalizat proiectele aferente contractelor nr.3/2005, 4/2005 și 5/2006 și care sunt sub 100%.
Altfel, proiectele respective ar fi fost executate nu numai cu întârziere dar și cu mari deficiențe ceea ce a presupus costuri suplimentare.
Se mai susține că, pârâtul ar fi oprit activitatea prin rezilierea înainte de termen a contractului de închiriere pentru punctul de lucru unde firma își desfășura activitatea, prin încetarea contractelor de muncă ale tuturor angajaților și înaintarea demisiei sale din funcția de director. Pârâtul ar fi adus la cunoștința reclamantului demisia sa la 18 zile de la înregistrare iar rezilierea contractului nu a fost aprobată de adunarea generală a asociaților, instanța de fond reținând eronat aspectul că aceasta ar fi fost adusă la cunoștința AGA.
De asemenea, pârâtul fără acordul reclamantului a înființat o societate concurentă la același sediu cu cel al cu o denumire asemănătoare, și cu același obiect de activitate.
Cea mai importantă parte a bunurilor societății aflate la punctul de lucru au fost însușite și transportate de pârât la altă adresă în scopul folosirii lor de către noua firmă concurentă cu același sediu.
În fine pârâtul pe seama firmei a fost împreună cu familia în vacanță în stațiunea timp de o săptămână.
Cererea a fost timbrată cu suma de 1.270 RON taxă judiciară de timbru și cu 4,15 RON timbru judiciar.
Intimatul a formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Se susține că cererea privind obligarea intimatului la plata sumei de 62.640 RON către, este formulată de către o persoană ce nu are calitate, în ceea ce privește obiectul cererii, întrucât procedura privind răspunderea asociaților pentru prejudiciile cauzate societății este reglementată expres de lege, fapt ce nu poate fi primit în prezenta cauză.
Intimatul pârât reia aspectele prezentate în cererea reconvențională și se concluzionează că, reclamantul-pârât ar fi înființat în scopul de a prezenta avantaje, fapt ce se evidențiază prin dezinteresul și abuzurile de care a dat dovadă în administrarea
În privința timbrajului față de dispoziția instanței de apel, apelantul a depus notă de calcul în raport de care Curtea a reținut că cererea de apel a fost legal timbrată.
Examinând excepția lipsei calității procesuale a apelantului cu privire la obligarea intimatului la plata sumei de 62.640 RON către, excepție invocată de către intimat cât și motivele de apel în ansamblu în raport de probele administrate în cauză Curtea reține că atât excepția cât și apelul apar nefondate pentru considerentele de mai jos.
1. Potrivit art.296 Cod procedură civilă apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
În raport de aceste dispoziții legale, chiar dacă excepția lipsei calității procesuale a apelantului de a solicita obligarea pârâtului la plata sumei de 62.640 RON către, pare fondată, Curtea nu poate s-o admită pentru că i-ar crea apelantului în propria sa cale de atac o situație mai grea decât aceea din hotărârea atacată.
De altfel, intimatul nu a invocat la fond această excepție și nici nu a formulat apel pe acest aspect.
Pentru aceste considerente Curtea având în vedere și prevederile art.137 Cod procedură civilă va respinge excepția lipsei calității procesuale a apelantului, invocată de intimatul-pârât ca nefondată.
2. Aspectele arătate de apelant la pct.3 din cererea de apel ca exemple, cu referire la contractele nr.3/2005, 4/2005 și 5/2006 nu au fost cuprinse în cererea introductivă de instanță așa cum a fost precizată și modificată.
De aceea, aceste aspecte față de prevederile art.292 Cod procedură civilă nu pot fi invocate pentru prima dată în calea de atac a apelului pentru că altfel părțile sunt private de căile de atac legale.
Altminteri probele nu relevă că pentru depășirea termenelor de predare a lucrărilor, respectiv, a deficiențelor înregistrate și care au presupus costuri suplimentare pentru remedierea lor, se face vinovat intimatul.
Nici afirmația că în acțiunile presupuse că ar fi fost săvârșite de către intimat, acesta ar fi acționat cu rea-credință, în scopul folosirii în interes propriu a numelui, a bunurilor și personalului acestuia nu are suport în materialul probator administrat în cauză.
Probele relevă că, rezilierea contractului de închiriere pentru punctul de lucru al firmei înainte de termen a fost propusă de intimat față de cererea proprietarului spațiului, intimatul informând pe apelant despre acest lucru cât și asupra consecințelor, solicitând să supună dezbaterii adunării generale acest subiect (vezi filele 17, 18, 19 dosar fond).
Nu s-a probat că încetarea contractelor de muncă ale tuturor angajaților s-a făcut din culpa intimatului, din probe rezultând că aceștia au formulat cereri în acest sens (vezi filele 5 și 17 din dosarul de fond).
Probele relevă înregistrarea cererii de demisie a intimatului la 11.04.2006, fiind înregistrată sub nr.0282 (vezi filele 15-16 din dosarul de fond) nefiind probată susținerea apelantului cu privire la faptul că a luat cunoștință de această cerere la 29.04.2006.
Intimatul în privința bunurilor de la punctul de lucru a efectuat inventar și a întocmit proces-verbal cu rezultatul inventarierii, totodată fiind arătate sediile unde acestea au fost mutate (vezi filele 20-24 dosar fond).
Apelantul nu a probat afirmația că intimatul și-ar fi însușit aceste bunuri în scopul folosirii lor de către firma pe care acesta din urmă și-a înființat-
Față de art.10.4 din actul constitutiv al, pentru activitățile comerciale de natura sau având aceeași finalitate cu cea a activităților comerciale ale societății desfășurate de intimat, îi dă posibilitatea apelantului să se retragă imediat din societate cu plata înzecită a contribuției sale așa cum va fi fost lichidată, de către societate și asociatul în solidar, cu titlu de daune interese (vezi filele 86-94 dosar fond).
Prin urmare, împrejurarea că intimatul ar fi înființat o firmă concurentă față de clauza precitată nu constituie motiv de excludere pentru intimat ci, de retragere pentru apelant cu posibilitatea de a solicita daune interese.
Pe de altă parte, potrivit art.197 (2) din legea nr.31/1990 republicată și modificată sancțiunea este ca administratorul să fie revocat din funcția de administrator și a fi tras la răspundere pentru daune.
Banii folosiți de intimat pentru efectuarea concediului de odihnă, deci, în interes personal, puteau fi imputați intimatului neconstituind însă un motiv atât de grav încât ca unic motiv dovedit să conducă la excluderea acestuia din societate.
În fine, probele printre care și expertiza efectuată în cauză stabilesc datoriile dar nu și faptul că se datorează din culpa exclusivă a intimatului.
Mai mult, probele fac dovada existenței unor grave neînțelegeri între cei doi asociați, ceea ce face ca activitatea firmei să nu mai fie posibilă și atunci nu sunt incidente în speță dispozițiile art.197 (2) și 222 lit.d din Legea nr.31/1990 republicată și modificată ci, mai degrabă art.227 lit.e) din aceeași lege (de ex.: vezi filele 17, 26, 114, 115 dosar fond) dar, obiectul cererii de chemare în judecată ține de principiul disponibilității părților.
Așadar, probele nu relevă că intimatul ar fi folosit capitalul social al societății în folosul său sau al altora, sau că ar fi comis fraudă în dauna societății.
Cu aceste considerente Curtea confirmă soluția instanței de fond și în temeiul art.296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Curtea va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale a apelantului, invocată de intimatul-pârât ca nefondată.
Respinge apelul formulat de apelantul cu domiciliul ales în B,-,.22,.2, parter,.37, sector 5, la Cabinetele de Avocatură și, împotriva sentinței comerciale nr.10485/24.09.2007 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații cu domiciliul în B,-, -0,.3,.3,.54, sector 6 și cu sediul în B,-, -0,.3,.3,.54, sector 6, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud. - 12.03.2008
Tehnored. - 18.03.2008
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Mioara BadeaJudecători:Mioara Badea, Florica Bodnar
