Excludere asociat. Decizia 15/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 15/COM
Ședința publică din 04 februarie 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Nicolae Stanciu
JUDECĂTOR 2: Revi Moga
Grefier ---
Pe rol, judecarea apelurilor comerciale declarate de apelantul-reclamant - cu sediul în C, B-dul 1 - 2. nr.31, -.28,.D,.65, jud.C și apelanta-pârâtă - cu domiciliul în C,-, -.1,.B,.40, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.3958/COM/25.07.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-(3208/COM/2006), având ca obiect excludere asociat.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 7.01.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art.156 al.2 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2008 și, având nevoie de timp pentru delibera, în temeiul art.260 al.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la 21.01.2008, 28.01.2008 și, respectiv 4.02.2008, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.3208/COM/2006 pe rolul Tribunalului Constanța -Secția comercială, reclamantul pârât, în contradictoriu cu pârâta reconvenientă și pârâta SC SRL, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună:
- excluderea asociatei din cadrul societății comerciale;
- continuarea funcționării societății pârâte în aceeași formă cu asociat unic;
- cu cheltuieli de judecată.
Arată reclamantul că este asociat în părți egale cu pârâta din anul 1994, în cadrul societății SC SRL, conducerea și administrarea entității societare realizându-se prin ambii asociați.
La momentul cooptării în societate s-a convenit inserarea în actul constitutiv a unei clauze de nonconcurență în scopul protejării intereselor societare.
Astfel, la art.6 din actul constitutiv s-au prevăzut mai multe restricții privind activitatea partenerilor concretizate astfel: "nu se va angaja nici o activitate care să aibă efecte adverse asupra capacității societății de a-și desfășura activitatea".
Deși stipularea unei astfel de clauze presupunea abținerea ambelor părți de la orice acte sau fapte concurențiale pe durata funcționării societății comerciale, opinează reclamanta, că coasociata a angajat contracte în nume propriu cu terți partenerii comerciali, direcționând astfel clientela societății către o societate concurentă în care era direct interesată, atrăgând totodată salariații din cadrul societății SC SRL către SC SRL, constituită în anul 2005, societate având același obiect de activitate și al cărui asociat unic este sora acesteia.
Ori, atitudinea concurențială anticontractuală a pârâtei reconveniente avut consecințe la nivelul SC SRL în sensul diminuării atât a clientelei, cât și a patrimoniului și a cifrei de afaceri.
În raport de această situație de fapt, reclamantul opinează că pârâta reconvenientă a încălcat dispozițiile art.197 pct.2 din Legea nr.31/1990, care interzice administratorilor să facă același fel de comerț ori altul concurent pe cont propriu sau în contul altei persoane fizice sau juridice, fără autorizarea adunării asociaților, producând prin aceasta o fraudă în dauna societății, ceea ce atrage aplicarea sancțiunii excluderii pentru partenerul comercial culpabil.
În drept au fost invocate disp. art. 197 pct.2, art.222 lit. d, art.223 din Legea nr. 31/1990.
In susținerea cererii, s-au depus înscrisuri.
Pârâta și-a exprimat poziția procesuală prin întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecare ca nefondată.
Arată că reclamantul invocă, ca și temei juridic, disp. art.197 pct. 2 din Legea nr. 31/1990, deși din acest punct de vedere, din analiza textelor legale relevate în cauză, în ceea ce privește cauzele ce atrag sancțiuni pentru membrii unei societăți comerciale, sancțiunile sunt diferite în funcție de forma societară.
Potrivit art.222 alin.1 "poate fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată -; c) asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 82; d) asociatul administrator care comite fraudă - sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social -".
Conform art.82 din: "Asociații nu pot lua parte, ca asociați cu răspundere nelimitată, în alte societăți concurente -". Art.197 alin. 2 din, aplicabil entității societare supuse analizei judiciare stipulează că "administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților mandatul de administrator în alte societăți concurente -, sub sancțiunea revocării și a răspunderii de daune".
Din interpretarea logică și sistematică, în opinia pârâtei reconveniente, este evident că legiuitorul a instituit 2 categorii distincte de sancțiuni aplicabile asociatului administrator dintr-o societate cu răspundere limitată în funcție de
faptele pretins săvârșite (pentru faptele cuprinse în art.82 sancțiunea este revocarea și obligarea la daune interese; pentru fraudă intervine excluderea), concluzie îmbrățișată și de doctrină.
Tot astfel, nu se poate susține că în noțiune de fraudă intră și faptele prevăzute de a fi săvârșite de administrator și reglementate de art. 82 din legea în materie.
Din alt punct de vedere, faptele imputate, în opinia aceleiași pârâte, trebuie probate temeinic. Se contestă astfel de către pârâta reconvenientă că ar fi desfășurat vreo activitate în cadrul SC SRL, ba dimpotrivă rezultă că sora sa deține calitatea de asociat unic.
Pe cale reconvențională, în principal, a solicitat excluderea asociatului unic din SC SRL, întemeindu-și cererea pe disp. art.197 alin.2 din Legea nr.31/1990 coroborat cu art.222 alin.1 lit.d din Legea nr.31/1990 republicată: continuarea funcționării societății pârâte în aceeași formă, cu asociat unic, cu cheltuieli de judecată.
În subsidiar, s-a solicitat dizolvarea SC SRL pentru neînțelegeri grave între asociați.
S-a relevat că, începând cu luna august 1992, a întreținut cu reclamantul relații statornice de concubinaj, conviețuind până în iulie 2004.
În anul 1994, hotărât înființarea unei societăți comerciale SC SRL, având ca obiect de activitate complex.
Având în vedere relațiile de încredere existente între părți la acea dată, prin actul adițional nr.1/1994 a cesionat acestuia 50% din părțile sociale ale societății, devenind în acest sens asociați în cote egale. Ulterior, prin mai multe acte adiționale, ambii asociați au modificat și completat și alte aspecte care țineau de viața societății.
Se mai arată că societatea a prestat o serie de activități care pot fi clasificate în trei categorii din punct de vedere cronologic. Astfel, în perioada 1994-2004, arătat că în cadrul societății comerciale s-au derulat în permanență activități de proiectare, activitate de care s-a ocupat constant. Începând cu anul 1997, în paralel cu activitatea de proiectare, societatea a efectuat comerț cu materiale de construcții și activități de punere în operă a materialelor de construcții; în acest context, începând cu anul 1997, activitatea de proiectare a trecut în plan secund, pe primul loc ca pondere trecând activitățile de comerț și de execuție. Și, relativ la aceste două activități, se pretinde de către pârâtă că a fost cea care a asigurat derularea lor normală și constantă fiind consiliată de un inginer de specialitate.
Concluzionând, se susține de către aceeași pârâtă că a fost singura care s-a ocupat în permanență de viața economică a societății, depunând toate diligențele pentru ca activitatea entității societății să devină profitabilă.
Începând cu anul 2004, relațiile personale cu reclamantul s-au deteriorat, acesta din urmă adoptat o conduită dezinteresată în raport de activitatea și rentabilitatea SC SRL în pofida calității sale de administrator.
ca și situație de fapt, a relevat că însuși reclamantul este asociat și administrator la o altă societate comercială cu un obiect similar cu al societății de față. O altă împrejurarea de fapt, în accepțiunea disp. art.222 lit.d din, este aceea că reclamantul a utilizat bani provenind din fondurile societății în vederea achiziționării în interes personal a unei arme de vânătoare în anul 2003.
Relativ la capătul subsidiar, pârâta reconvenientă a învederat să s-ar impune dizolvarea societății comerciale, întrucât se pretinde că reclamantul a fost acela care a blocat procesul decizional al firmei (astfel a refuzat să accepte aprovizionarea societății cu materiale de construcție, deși măsura avea caracter oportun). De asemenea, din anul 2005, pârâta a solicitat tuturor unităților bancare ca toate operațiunile bancare să fie agreate de ambii asociați prin dublă semnătură.
Un alt exemplu cu titlu edificator îl constituie, în pofida funcției de director tehnic ( direct răspunzător de execuția și de calitatea lucrărilor contractate), îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor, tradusă prin nemulțumiri din partea clientelei. Nu lipsit de relevanță, în opinia aceleiași pârâte, este și atitudinea dictatorială a reclamantului în raport de personalul societății, personalul angajat fiind forțat să demisioneze, atitudinea managerială constând în angajarea unui personal fără calificarea corespunzătoare.
Ori, în raport de această situație de fapt, se apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru a opera dizolvarea judiciară a societății.
În opinia pârâtei, sunt îndeplinite disp. art.227 lit.b care consacră drept motiv de dizolvare imposibilitatea realizării obiectului de activitate, dat fiind că în aceste condiții rațiunea de a exista a societății dispare.
Tot astfel, potrivit art.227 alin.1 lit.e din Legea nr.30/1991, orice asociat poate solicita tribunalului pentru motive temeinice dizolvarea societății, legea prezumând ca motive temeinice chiar neînțelegerile grave dintre asociați (proiectele de activitate ale societății, prestația administratorilor la suspectarea reciprocă a asociaților, blocarea activității organelor sale, declinul economic).
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea și cererea reconvențională pe dispozițiile art. 197 alin. 2, art. 222 alin. 1 lit. d, art. 223, art. 227 lit. b și e din. Ca mijloace de probațiune s-a folosit de proba cu înscrisuri, interogatoriu și expertiza tehnică de specialitate.
Prin sentința civilă nr.3958/COM/2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Constanțaa respectiv, ca nefondată, acțiunea principală; a admis în parte cererea reconvențională și a respins, ca nefondată, cererea de excludere a reclamantului pârât l, cerere formulată de pârâta - reconvenientă; a admis cererea de dizolvare a SC SRL, formulată de pârâta - reconvenientă în contradictoriu cu reclamantul - pârât; a dispus dizolvarea SC SRL și înregistrarea prezentei hotărâri în Registrul Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța și publicarea acesteia în Monitorul Oficial, de la data rămânerii irevocabile pe cheltuiala pârâtei - reconveniente; a fost obligat reclamantul - pârât către pârâta - reconvenientă la plata sumei de 726 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, după compensare.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că părțile au dezvoltat o relație de parteneri de afaceri dublată de o relație personală, relație bazată pe încredere reciprocă, relație al cărui punct culminant l-a constituit anul 2004, când a intervenit scăderea spiritului de affectio societalis, ceea ce a determinat criza politică, managerială și economică determinând blocarea activității societare, astfel cum rezultă din probele administrate în cauză. Singura măsură eficace în raport de datele speței o reprezintă sancțiunea dizolvării și nu cea a excluderii, cu consecința continuării activității societății comerciale cu asociat unic.
Excluderea asociatei-pârâte reconveniente, motivat de faptul că și-a înființat propriul birou de arhitectură nu este justificată, întrucât nu rezultă că aceasta a și comis acte de fraudă în detrimentul reclamantului sau în paguba persoanei juridice constituite cu acesta.
Astfel, biroul de arhitectură a fost înregistrat la 1.03.2006, dată la care societatea era în declin, aspect care exclude raportul de concomitență între faptele pretinse concurențiale.
Invocarea clauzei de nefidelitate în raport de existența SC SRL, de asemenea, nu subzistă timp cât pârâta - reconvenientă nu deține nici o calitate în cadrul persoanei juridice terțe.
Intre asociați (părți) au existat divergențe cu privire la proiectele de activitate, la prestația administratorilor, îndeplinirea defectuoasă a obligațiilor, ceea ce a determinat pierderea clientelei.
Existența acestor neînțelegeri reflectă tocmai lipsa intenției de a mai colabora în vederea realizării obiectului social, dezinteresul față de exercitarea în comun a activităților statutare, ceea ce impune sancțiunea dizolvării și nu cea a excluderii - vinovați de starea societății fiind ambii asociați.
Susținerea pârâtei reconveniente că reclamantul a fraudat societatea comercială în sensul că ar fi utilizat bani provenind din contul SC SRL pentru a achiziționa o armă de vânătoare nu poate fi reținută, întrucât, pe de o parte, pârâta a semnat bilanțul contabil aferent anului 2003 ceea ce echivalează cu acordul tacit al acesteia, iar, pe de altă parte, arma de vânătoare a fost achitată de societate și ulterior înstrăinată reclamantului.
De asemenea, plățile făcute de reclamant fără acordul pârâtei, nu pot fi considerate ca fiind făcute în frauda societății, întrucât a vizat stingerea creanțelor bugetare, iar, pe de altă parte, au fost efectuate după data introducerii acțiunii.
Cât privește politica de personal materializată prin desfacerea contractelor de muncă angajaților adoptată de către reclamant, aceasta constituie motiv de dizolvare și nicidecum de excludere; divergența dintre asociați fiind evidentă și determinând imposibilitatea continuării normale a activității societății comerciale.
Ca parte căzută în pretenții, reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 726 lei, sumă rezultată după compensare ca urmare a soluției pronunțate.
Impotriva acestei soluții, au declarat apel reclamantul și pârâta reconvenientă.
Motivele de apel invocate de apelantul-reclamant:
- instanța a motivat contradictoriu și lipsit de logică respingerea acțiunii principale, după cum tot lipsită de logică apare soluția din dispozitiv privind dizolvarea societății pârâte;
Astfel, greșit s-a reținut că există neînțelegeri iremediabile între asociați ce conduc la imposibilitatea realizării obiectului, nefăcându-se dovada unui blocaj economic, diminuarea cifrei de afaceri nefiind suficientă (ce are legătură cu nedesfășurarea activității de proiectare și acte anticoncurențiale desfășurate de pârâta-reconvenientă).
- instanța nu a arătat de ce a înlăturat anumite probe și a reținut doar proba testimonială și cea cu expertiză;
- instanța nu s-a pronunțat cu privire la existența răspunderii contractuale a pârâtei-reconveniente prin includerea clauzei de fidelitate în actul constitutiv conform probelor administrate în cauză;
- greșit s-a reținut de către instanță ca nefiind îndeplinite cumulativ săvârșirea fraudei de către pârâtă, existența raportului de concomitență a faptelor și actelor față de momentul intervenirii declinului societății.
Motivele invocate de pârâta:
- greșit s-a respins cererea având ca obiect excluderea reclamantului, fără a se avea în vedere înființarea de către acesta a unei societăți, achiziționarea unei arme de vânătoare, prestarea de activități comerciale contractate cu terți, fără să încheie contracte comerciale, utilizarea abuzivă a semnăturii sociale atunci când a emis instrumente de plată în mod fraudulos sau când a dispus unilateral asupra contractelor de muncă.
Apelantul-reclamant, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului pârâtei-reconveniente, cu cheltuieli de judecată.
Apelanta-pârâtă reconvenientă, în susținerea apelului a depus înscrisuri.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport cu criticile aduse se constată că ambele apeluri sunt nefondate.
1.In legătură cu apelul declarat de reclamantul, instanța reține următoarele:
Prin cererea principală, apelantul-reclamant a solicitat, în temeiul art.223 din Legea nr.31/1990, coroborat cu art.222 pct.1 lit.d și art.197 pct.2, excluderea apelantei-pârâte reconveniente, motivat de faptul că aceasta și-a nerespectat clauza de nonconcurență prevăzută în actul constitutiv, angajând în nume propriu cu parteneri comerciali ai SC SRL, direcționând clientela societății către o societate concurentă în care ar fi direct interesată, atrăgând, totodată, salariații către SC
In atare condiții, conform susținerii apelantului, pârâta-reconvenientă a determinat diminuarea clientelei și scăderea cifrei de afaceri a societății.
Potrivit art.222 al.1 din Legea societăților comerciale, asociatul poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată atunci când acesta se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 82, ori când acesta, în calitate de administrator, comite fraudă în dauna societății sau se servește fără drept de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Conform art.82 din Legea societăților comerciale, asociații nu pot lua parte, ca asociați cu răspundere nelimitată, în alte societăți concurente sau având același obiect de activitate, nici să facă operațiuni în contul lor sau al altora, în același fel de comerț sau într-unul asemănător, fără consimțământul celorlalți asociați.
Pentru a se dispune sancțiunea prev.de art.222 al.1 pct.d rap.la art.82, este esențială existența unui raport de concurență între două forme societare.
In speță, așa cum corect a reținut și instanța de fond, această condiție nu există, întrucât pârâta-reconvenientă și-a înființat propriul birou de arhitectură la 1.03.2006 când SC SRL intrase în declin și, mai mult decât atât, se promovase și prezenta acțiune având ca obiect excludere asociat, iar, pe de altă parte, nu s-a probat frauda în înțelesul definit de lege, respectiv ce activități au prejudiciat grav interesele societății.
Conform probelor administrate în cauză (depozițiile martorilor coroborate cu expertiza efectuată de exp. C) rezultă că principalii indicatori financiari ai societății au evoluat favorabil în perioada 2002-2004, perioadă în care societatea a înregistrat profit fiind urmată însă de o evoluție nefavorabilă pentru 2005-2006 când societatea a înregistrat pierderi (fila 266 vol.I).
De asemenea, conform expertizei contabile, activitatea de proiectare nu a avut niciodată o pondere importantă în obținerea veniturilor de către SC SRL, astfel că aceasta a oscilat de la 1,4% în perioada 2002-2004 la 0,4% pentru 2005-2006.
In atare condiții, nu există îndeplinită condiția cumulativă a săvârșirii fraudei de către pârâtă care să conducă la excluderea acesteia din societate.
Cu privire la dizolvarea societății, se rețin următoarele aspecte:
Potrivit art.227 pct.e din Legea societăților comerciale, societatea se dizolvă prin hotărâre a tribunalului la cererea oricărui asociat pentru motive temeinice precum neînțelegeri grave dintre asociați care împiedică funcționarea societății.
In speță, așa cum corect a reținut și instanța de fond în baza probelor administrate, funcționarea SC SRL este împiedicată de neînțelegerile grave dintre asociați, neînțelegeri care au fost provocate de ambii asociați și care au condus, începând din anul 2005, la blocarea economică și implicit la nerealizarea veniturilor.
Susținerea apelantului în sensul că nu se impune dizolvarea societății motivat de faptul că societatea deși și-a diminuat profitul nu a intrat în blocaj financiar, nu poate fi reținută, fiind contrazisă de expertiza efectuată în cauză.
De asemenea, nu sunt întemeiate nici susținerile apelantului cu privire la faptul că instanța nu a arătat de ce a înlăturat anumite probe și a reținut doar proba testimonială și cea cu expertiză, precum și nepronunțarea cu privire la răspunderea contractuală a pârâtei în legătură cu clauza nonconcurențială.
Instanța a respectat disp.art.261 pct.5 Cod procedură civilă și a motivat că soluția sa se bazează pe coroborarea depozițiilor martorilor cu expertiza contabilă efectuată în cauză.
In ceea ce privește analizarea clauzei nonconcurențiale, aceasta a fost analizată cu ocazia soluționării cererii principale, vizând excluderea pârâtei întemeiată pe acest motiv.
Ca atare, având în vedere considerentele sus-arătate, Curtea reține că apelul formulat de apelantul este nefondat.
2.Cu privire la motivele formulate de apelanta:
Susținerea acesteia cu privire la excluderea reclamantului, motivat de faptul că acesta și-a cumpărat o armă de vânătoare, este neîntemeiată din următoarele considerente: arma a fost achiziționată conform facturii nr.-/11.12.2003 de către societate cu prețul de 43.826.629 lei inclusiv TVA și înstrăinată reclamantului, conform facturii nr.-/2005 la un preț de 44.684.754 lei, superior celui de achiziție.
De asemenea, valoarea acestui bun, în raport cu profiturile realizate de firmă în acea perioadă, este lipsită de importanță și nu ar fi condus la declinul economic al societății.
Mai mult decât atât, apelanta a semnat bilanțul pe anul 2003 fără obiecțiuni, iar nemulțumirea sa a fost exprimată la aproximativ 3 ani, ca răspuns la cererea reclamantului ce face obiectul prezentului dosar.
Totodată, la data promovării acțiunii de către pârâta-reconvenientă privind excluderea reclamantului, nici nu se mai poate avea în vedere o eventuală fraudă (pagubă) a societății, arma de vânătoare fiind înstrăinată, iar contravaloarea acesteia încasată de societate.
Plățile făcute de reclamant fără acordul pârâtei au vizat stingerea unor creanțe bugetare și limitarea accesoriilor acestora (plata penalităților, dobânzilor), acțiune care nu poate fi considerată ca fiind în frauda societății.
Cu privire la antrenarea unor activități comerciale fără să încheie contracte în acest sens, nu poate fi privită ca acțiuni de fraudare a societății, întrucât ambii administratori aveau aceleași obligații.
Cât privește politica de personal materializată prin desfacerea contractelor de muncă își are ca izvor neînțelegerile grave intervenite între asociați și care conduc la împiedicarea funcționării societății.
Pentru considerentele sus-expuse, în baza art.296 Cod procedură civilă, instanța va respinge ambele apeluri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile comerciale declarate de apelantul-reclamant - cu sediul în C, B-dul 1 - 2. nr.31, -.28,.D,.65, jud.C și apelanta-pârâtă - cu domiciliul în C,-, -.1,.B,.40, jud.C, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SRL - cu sediul în C,-, jud.C, împotriva sentinței civile nr.3958/COM/25.07.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-(3208/COM/2006).
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
jud.fond:
red.dec.-jud.
4.03.2008
tehnored.-gref.
5ex./10.03.2008
Președinte:Nicolae StanciuJudecători:Nicolae Stanciu, Revi Moga
