Excludere asociat. Decizia 194/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 194
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2009
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 01 octombrie 20009 și care au fost consemnate în încheierea de ședință de la aceiași dată, care face parte integrantă din prezenta decizie privind soluționarea apelului formulat de reclamanții-pârâți - SRL și, împotriva sentinței nr. 182 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă, având ca obiect excludere asociat.
Deliberând.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Prin sentința comercială nr. 182, pronunțată la data de 26 martie 2008, Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis în parte acțiunea principală, formulată de reclamanții-pârâți și - SRL, precum și cererea reconvențională, formulată de pârâta-reclamantă, a dispus excluderea asociaților și din - SRL, a constatat dizolvată - SRL și a compensat în totalitate cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Olta reținut că, prin probele administrate (martorii, și, expertiza întocmită de expert ) s-a făcut dovada că ambii asociați desfășurau activitate de transport persoane, fără a elibera întotdeauna bilete de călătorie și fără a evidenția în contabilitate veniturile încasate, pe care nu le-au depus în conturile societății, prejudiciind astfel, prin diminuarea profitului, societatea.
De asemenea, a mai reținut instanța de fond că, aceste acțiuni și faptul că asociatul a refuzat să-i permită accesul celuilalt asociat, la documentele contabile ale societății, fac dovada că între cei doi asociați există neînțelegeri grave, fiind îndeplinite cerințele prevăzute de dispozițiile art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1999.
În aceste condiții, instanța de fond, reținând că sunt motive pentru excluderea ambilor asociați, a constat că sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de art. 229 alin. 1 din legea nr. 31/1990, privind dizolvarea societății.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul O l t, au declarat apel, în termen legal, reclamanții - SRL și, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art. 282 și următoarele, cod procedură civilă.
În motivele de apel, apelanții reclamanți-pârâți - SRL și, au invocat ca motive de netemeinicie faptul că instanța de fond a făcut o apreciere greșită a probelor, respectiv a raportului de expertiză întocmit de expert și a depozițiilor martorilor și.
Astfel, susțin apelanții reclamanți - SRL și, așa cum a reținut și expertul, pentru veniturile din activitatea de transport au fost emise chitanțe zilnic, care erau înregistrate în documentele financiar-contabile ale societății și care constituiau documente justificative, astfel cum prevăd dispozițiile din 2 decembrie 1997, aprobat prin nr. 931/1997. Emiterea chitanțelor nu este exclusă de eliberarea biletelor de călătorie, ca document care stă la baza întocmirii situației privind încasările, conform Ordinului MFP nr. 475/2003, astfel încât apreciază apelantul reclamant, nu s-a făcut dovada, că prin înregistrările contabile și activitatea sa, ar fi prejudiciat societatea.
În ceea ce privește raportul de expertiză, instanța nu a manifestat rol activ, întrucât a respins neîntemeiat obiecțiunile formulate la termenul de judecată din data de 12 martie 2008 precum și nulitatea acestuia, determinată de faptul că nu au fost citați pentru efectuarea lucrarii la fața locului, întrucât documentele contabile se află la sediul societății.
De asemenea, au invocat apelanții reclamanți-pârâți - SRL și, refuzul de a-i permite asociatului, la documentele contabile, pe de o parte, nu constituie fraudă în dauna societății, iar pe de altă parte aceasta nu a manifestat interes, astfel cum o dovedesc procesele-verbale de ședință ale AGA a - SRL din datele de 24.10.2006, 09.11.2006 și 27.11.2006, ulterioare sentinței nr. 5665/2006, reținute de instanța de fond.
În acest sens, nici declarațiile martorilor și, care nu au relatat fapte, despre care aceștia au avut cunoștință personal, nu sunt relevante sub aspect probator, având în vedere și relațiile tensionate pe care apelantul reclamant-pârât le are cu martorul.
În ceea ce privește nelegalitatea hotărârii, apelanții reclamanți-pârâți - SRL și au invocat că, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 222 alin.1 lit. d din Legea nr. 31/1990, raportată la starea de fapt prezentată, nefiind făcută dovada producerii unei fraude în dauna societății, de către asociatul.
La data de 18 septembrie 2008, intimata pârâtă-reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului invocând că motivele de nelegalitate sunt de fapt aprecieri ale apelanților reclamanți-pârâți, privind fondul cauzei și nu se referă la aplicarea greșită a legii. În ceea ce privește netemeinicia hotărârii, intimata pârâtă a invocat că probele administrate (expertiza, declarațiile de martori, interogatoriul, procesul verbal încheiat de Autoritatea Rutieră Română) fac dovada neînțelegerilor grave dintre asociații, care au condus la imposibilitatea desfășurării activității societății.
La data de 2 octombrie 2008, apelanții reclamanți-pârâți - SRL și, au formulat răspuns la întâmpinare invocând că aplicarea greșită dispozițiilor art. 222 alin. 1 lit. d din legea nr. 31/1990, se referă la neîndeplinirea condițiilor legale în ceea ce privește prejudiciul și intenția de fraudare, pentru a face incidente aceste dispoziții. De asemenea, au susținut că au pus la dispoziția expertului documentele contabile, că societatea nu a fost sancționată ca urmare a controalelor efectuate de DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE O, că martorii nu au relevat fapte constatate în mod direct, că societatea a fost sancționată contravențional pe alte motive și nu pentru că nu ar fi emis bilete de transport călătorilor, că a convocat-o pe intimata pârâtă-reclamantă pentru discutarea activității societăți, iar faptul că autoturismul nu numărul de înmatriculare - a fost încredințat altei persoane, nu face dovada intenției de fraudare.
În scop probator, Curtea a încuviințat administrarea probei cu expertiză contabilă, solicitată de apelanții reclamanți - SRL și.
La data de 9 aprilie 2009 fost depus raportul de expertiză întocmit de expert, referitor la concluziile căruia au formulat obiecțiuni apelanții reclamanți-pârâți - SRL și. Răspunsul la obiecțiuni a fost depus de expert la data de 2 iulie 2009.
Analizând sentința pronunțată de Tribunalul O l t, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor constitutive ale - SRL, societatea are ca asociați pe apelantul reclamant-pârât și intimata pârâtă-reclamantă, cu o cotă de participare la capitalul social și la beneficii de 50% pentru fiecare, aceștia având și calitatea de administratori sociali, iar ca obiect principal de activitate - transporturi terestre de călători.
În raport de modul de constituire, - SRL se încadrează în categoria societăților de persoane, în care determinantă pentru înființarea acestor societăți este încrederea reciprocă între asociați, întemeiată pe corectitudine, ce constituie premisa conlucrării pentru îndeplinirea obiectivelor societății.
Prin urmare, scopul principal și îndatorirea legală a celor doi asociați - îndatorire asumată prin însuși faptul asocierii, în vederea efectuării de acte de comerț - acea obligație de "affectio societatis", este de a exercita în comun activitățile statutare (activități de transport), pe toată durata vieții societății. În cazul în care se refuză conlucrarea, sancțiunea firească este excluderea, pentru faptele reglementate de dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1991.
Prin acțiunea introductivă, apelantul reclamant-pârât, cât și intimata pârâtă-reclamantă, prin cererea reconvențională au solicitat excluderea reciprocă din societate, invocând dispozițiile art. 222 alin. 1 lit. d din legea nr. 31/1990.
Potrivit textului de lege invocat, poate fi exclus din [.] societatea cu răspundere limitată, asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul societății în folosul lui sau al altora.
În speță, Curtea constată că ambii asociați (atât apelantul reclamant-pârât, cât și intimata pârâtă-reclamantă ) au săvârșit activități frauduloase, prin folosirea bunurilor din patrimoniul societății în folosul propriu, constând în desfășurarea activități de transport, fără evidenția și înregistra, în mod corect, beneficiul material obținut din aceste activități, ceea ce a determinat și neînțelegerile grave, care au apărut între cei doi asociați.
Aceste activități frauduloase ale celor doi asociați au fost dovedite în cauză, prin întregul probatoriu administrat în cauză, la fond, declarații de martori, interogatoriu, expertiza întocmită de expertul, cât și în cadrul devolutiv al apelului, prin expertiza întocmită de expert.
Astfel, potrivit declarațiilor martorilor audiați (atât la propunerea apelantului reclamant-pârât, cât și a intimatei pârât-reclamant), și (filele 204-206 și 216 dosar nr-) reiese că, din cele 3 mijloace de transport, două erau folosite la activitatea statutară numai de către apelantul reclamant-pârât, în timp ce unul dintre acestea, cel cu nr. de înmatriculare - a fost folosit, în comun de către cei doi asociați. Neînțelegerile au apărut între aceștia începând cu luna septembrie 2006, în legătură cu încasările efectuate de fiecare din activitatea de transport și când apelantul reclamant-pârât i-a refuzat accesul asociatei la documentele contabile ale societății. Acest fapt este dovedit, de altfel, și de sentința nr.610 pronunțată la data de 10 octombrie 2006 de Tribunalul Olt - Secția Comercială, prin care apelantul reclamant-pârât a fost obligat să-i pună la dispoziție intimatei pârâte reclamantă, copii de pe situațiile financiare ale societății ( fila 64 dosar nr-). În acest sens, Curtea constată că susținerile apelantului reclamant pârât, privind refuzul intimatei pârâte reclamante sunt neîntemeiate, întrucât procesele verbale invocate de acesta (filele 38-40 dosar nr-) sunt încheiate ulterior sentinței mai sus invocate.
De asemenea, martorii au mai relatat că, în perioada în care mijloacele de transport erau folosite de fiecare dintre cei 2 asociați, nu erau eliberate biletele de călătorie pentru toți călătorii, iar veniturile, astfel rezultate, nu erau evidențiate și înregistrate în documentele contabile ale societății. În acest sens, relevantă este depoziția martorului (pag.25), propus chiar de către apelantul reclamant pârât.
Aceste depoziții se coroborează, iar faptele sunt confirmate și de constatările experților și, consemnate în rapoartele de expertiză, care verificând documentele contabile au arătat că facturile și chitanțele întocmite pentru activitatea de transport, nu erau însoțite de documente justificative, neavând corespondent în valoarea biletelor de călătorie emise, care nici acestea nu erau înregistrate, nefiind întocmite borderouri zilnice pentru fiecare mijloc de transport, cu numărul de curse și numărul de bilete emise în raport de numărul de călători. Prin urmare, s-a concluzionat că nu pot fi cuantificate veniturile încasate din activitatea de transport efectuate de către cei doi asociați, tocmai datorită modului defectuos de întocmire a documentelor financiar -contabile.
De asemenea, tot potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert, rezultă că decontările privind asociații au fost înregistrate în contabilitate, fără a fi întocmite documente justificative.
Desigur, biletul de călătorie servește ca document și nu exclude posibilitatea emiterii de chitanțe pe baza situației privind încasările, astfel cum susțin apelanții reclamanți-pârâți - SRL și, însă tocmai această situație a încasărilor nu există. Ori, lipsa acesteia face imposibilă verificarea veridicității și realității sumelor consemnate în chitanțe, precum și a veniturilor obținute zilnic din activitatea de transport și încasate de către cei doi asociați.
Din coroborarea tuturor acestor probe se face dovada comiterii de către cei doi asociați de fapte incompatibile cu obligația de "affectio societatis", ceea ce a condus la neînțelegerile grave, ireconciliabile, apărute între cei doi asociați, și care atrage incidența dispozițiilor art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990.
Acționând de această manieră, este dovedită intenția celor doi asociați de a urmări și accepta obținerea de profit personal, din această activitate frauduloasă în dauna și în detrimentul activității societății.
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o apreciere corectă a probelor administrate în cauză, motivele fiind privind netemeinicia hotărârii fiind nefondate.
De asemenea, în condițiile în care s-a dovedit că ambii asociați au săvârșit fapte de natura celor reglementate de dispozițiile art. 222 alin. 1 lit. d din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că și criticile privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond sunt nefondate.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că apelul este nefondat, instanța de fond făcând o corectă aprecierea a dispozițiilor legale incidente în cauză și a materialului probator administrat și, în temeiul art. 296 cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții-pârâți - SRL, cu sediul în comuna, județul O și, cu același domiciliu, împotriva sentinței nr. 182 din 26 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă-reclamantă, domiciliată în comuna, sat Băleasa, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. jud.
Tehnored. / 5 ex./06.11.2009
Jud. fond.
12 Octombrie 2009
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Lotus Gherghină
