Excludere asociat. Decizia 204/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 204/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2007
PREȘEDINTE: Anca Buta
JUDECĂTOR 2: Florin Moțiu
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - TRANS SRL împotriva sentinței civile nr. 159/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, având ca obiect excludere asociat.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta apelantă avocat, lipsă fiind pârâtul intimat.
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 14.10.2008, de către reclamanta apelantă, taxă judiciară de timbru în cuantum de 10 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Reprezentantul reclamantei apelante depune la dosar ziarul "România liberă" din data de 29.10.2008, în care a fost citat pârâtul intimat, concluzii scrise, copie act adițional și un înscris extras jurisprudență. Arată că nu mai are alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea apelului.
Reprezentantul reclamantei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, schimbarea hotărârii apelate, fără cheltuieli de judecată, arătând că în speță conduita dintre părți încalcă normele legale, că reclamanta a făcut demersuri pentru aflarea domiciliului pârâtului intimat.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 159/04.02.2008 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Arada respins acțiunea formulată de reclamanta - TRANS SRL A împotriva pârâtului, pentru excludere asociat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă, reclamanta - Trans SRL, a chemat in judecată pârâtul s, pentru excluderea acestuia din societatea reclamantă, iar prin hotărâre, să se dispună, și cu privire la structura participării la capitalul social al societății al asociatului exclus.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul a fost cooptat in societatea reclamantă prin actul adițional nr. 3342 din 2001, iar începând cu anul 2002 acesta nu și-a mai adus aportul său la bunul mers al societății.
Reclamanta mai arată că în cursul anului 2003, datorită pârâtului care nu a fost găsit, societatea avea posibilitatea de a se asocia cu o societate din Austria, dar nu a reușit să beneficieze de un credit în vederea achiziționării de autocamioane cu motoare nepoluante. De asemenea, în anul 2007, s-a dorit majorarea capitalului de către societatea reclamantă însă, deși pârâtul a fost notificat să se prezinte și să consemneze la CEC suma de 50 lei, acesta nu s-a prezentat la adunarea generală, ca urmare reclamanta nu a putut să-și majoreze capitalul social.
Față de aceste aspecte, prima instanță a reținut că în fapt că, prin actul adițional la actul constitutiv al societății comerciale - Trans SRL autentificat sub nr. 3342, pârâtul a fost cooptat ca și asociat al societății alături de asociatul unic, pârâtul deținând 25% din capitalul social al societății reclamante, din copia acestui act adițional, reieșind că pârâtul a achitat numitului contravaloarea părților sociale ce i-au fost cesionate de către acesta. Ulterior momentului încheierii actului adițional, pârâtul nu a participat în nici un fel la bunul mers al societății, ba chiar mai mult nu a fost prezent la nici o adunare generală a asociațiilor, deși în cursul activității societății reclamante, a fost necesară în mod repetat adoptarea unor hotărâri de către ambii asociați.
S-a mai reținut că în cursul anului 2007, asociatul care îndeplinește si calitatea de administrator al societății, a dorit sa majoreze capitalul social, și a adoptat in acest sens in lipsa pârâtului, hotărârea nr. 1/2007, după care l-a notificat pe pârât pentru a consemna la BCR suma de 50 lei ce reprezenta 25% din majorarea capitalului ce îi revenea, potrivit structurii de participare la capitalul social.
Instanța de fond a apreciat că probațiunea administrată în cauză de către reclamantă, relevă împrejurarea că administratorul acesteia asociatul, a încercat în mod repetat să ia legătura cu pârâtul care avea, la data adoptării actului adițional, domiciliul în Belgia, dar aceste încercări au rămas fără rezultat deoarece pârâtul nu le-a dat curs. De altfel, și la instanța de fond, deși s-a dispus citarea pârâtului de la adresa indicată în actul adițional, actele de procedură au fost restituite instanței cu motivarea că pârâtul nu poate fi găsit la aceea adresă, motiv pentru care acesta a fost citat și la ultimul domiciliul din România, dar si prin afișare la instanței in condițiile art. 95 Cod procedură civilă.
La 18 aprilie 2007, fost adoptată, în lipsa pârâtului hotărârea nr. 1 Adunării generale a societății reclamante, prin care s-a dispus majorarea capitalului social al societății începând cu 1 iunie 2007, de la 200 la 400 lei, urmând ca asociatul să subscrie și să verse suma de 150 lei, iar pârâtul suma de 50 lei, aferentă celor 10 părți sociale pe care le deține la societate.
Reclamanta l-a somat pe pârât asupra obligației depunerii aportului său la capitalul social majorat în temeiul hotărârii Adunării generale a societății, menționând în somație că în situația in care pârâtul nu va proceda la vărsarea sumei stabilite în contul societății, se va proceda la formularea acțiunii de excludere din această societate.
Tribunalul Arad, văzând temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv art. 222 alin. 1 lit. a din Legea 31/1990, care reglementează situațiile în care se poate dispune excluderea asociațiilor din societățile in nume colectiv în comandită simplă sau cu răspundere limitată, a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale mai sus arătate, deoarece acestea sancționează pe asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat, ori în situația de față pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament deoarece, pe de o parte din actul adițional prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de altă parte dispozițiile legale mai sus arătate se referă la momentul constituirii societății, iar nu la momentul majorării capitalului social, cu atât mai mult cu cât hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut un absența pârâtului și nu există dovada încunoștințării acestuia despre adoptarea ei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - TRANS SRL A, înregistrat pe rolul Curții de APEL TIMIȘOARA sub nr-, solicitând admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței atacate, conform art. 296 Cod procedură civilă, urmând a dispune excluderea pârâtului din societate, precum și la structura participării acestuia la capitalul social al societății; în situația în care instanța va respinge primul capăt al cererii de apel, solicită să se facă aplicarea art.297 ind. 4, alin.1 Cod procedură civilă.
În motivarea apelului, s-a arătat că în fapt, prin cererea introductivă a solicitat ca, în urma probatoriului administrat în cauză, instanța de fond să dispună excluderea asociatului din - TRANS SRL, pe motivul că acesta, în baza Hotărârii nr.1/2007 a - TRANS SRL, a fost notificat să-și aducă aportul la majorarea capitalului social, proporțional cu partea sa. Se mai arată că din anul 2002, de la data cooptării în societate, nu și-a mai adus aportul la bunul mers al societății, cauzând grave prejudicii societății.
Apelanta învederează că în susținerea acțiunii a invocat dispozițiile art. 222 ind. 1, lit. a și art. 223 din Legea 31/1990, precum și prevederile art. 12 din Actul Constitutiv al societății, dar instanța de fond, dând o interpretare proprie textului de lege invocat, a respins cererea de chemare în judecată, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile legale invocate care să permită excluderea asociatului, în opinia apelantei Tribunalul Arad pronunțând o hotărâre nelegală, vis-a vis și de jurisprudența în domeniu.
Reclamanta apelantă susține că Legea 31/1990, prin art. 222, enumera cazurile de excludere a societarilor din societate, enumerare care este de un caracter relativ limitativ, legea fiind chiar lacunară în acest sens, ori, prin actul constitutiv se puteau prevedea și alte cazuri de excludere, care nu sunt cuprinse în lege și pe care aceasta nu le interzice în mod expres. S-a mai considerat că deși în actul constitutiv, la data când a fost înființată societatea, nu sunt prevăzute în mod expres cazurile de excludere a asociaților, totuși, la art. 12 din actul constitutiv se precizează fără echivoc că " votarea hotărârilor nu se poate face nici prin corespondență, nici prin reprezentant, ci numai prin participarea directă la Adunarea Generală,ori, atâta timp cât pârâtul nu și-a adus aportul la bunul mers al societății, culpa acestuia poate echivala ca o sancțiune, ducând la excluderea asociatului, coroborat și cu faptul că nu și-a adus aportul la majorarea capitalului social al societății.
În acest sens, apelanta consideră că sunt incidente chiar și dispozițiile art. 998 și art. 999 Cod civil, atâta timp cât cazurile de excludere din articolul de lege invocat au caracter exemplificativ și nu limitativ, fiind evident că excluderea poate fi pronunțată și pentru alte motive decât cele enumerate de literele a-d, din text.
Examinând apelul declarat de reclamantă prin prisma motivelor de apel și a prevederilor art. 295. pr. civ. Curtea constată că acesta este nefondat, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinică, conformă cu probele de la dosar.
Astfel, în mod legal și temeinic, prima instanță, având în vedere temeiul de drept invocat de reclamantă în susținerea acțiunii, respectiv art. 222 lit. a din Legea 31/1990, a constatat că nu sunt îndeplinite cerințele legale mai sus arătate, deoarece acestea sancționează pe asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat.
În prezenta cauză pârâtului nu i se poate imputa un asemenea comportament deoarece, pe de o parte din actul adițional prin care a dobândit calitatea de asociat rezultă împrejurarea că a achitat coasociatului contravaloarea părților sociale dobândite, iar pe de altă parte hotărârea de majorare a capitalului social s-a făcut în absența pârâtului și nu există dovada încunoștințării acestuia despre adoptarea ei.
Este adevărat că administratorul reclamantei, asociatul, a încercat în mod repetat să ia legătura cu pârâtul care avea, la data adoptării actului adițional, domiciliul în Belgia, dar aceste încercări au rămas fără rezultat deoarece pârâtul nu le-a dat curs. Acest lucru s-a datorat însă faptului că pârâtul nu mai locuiește în prezent la acea adresă, motiv pentru care și la instanța de fond, deși s-a dispus citarea pârâtului de la adresa indicată în actul adițional, actele de procedură au fost restituite instanței cu motivarea că pârâtul nu poate fi găsit la aceea adresă, astfel încât acesta a fost citat și la ultimul domiciliul din România, dar si prin afișare la instanței in condițiile art. 95 Cod procedură civilă.
Curtea reține că în cauză sunt incidente astfel, în privința comunicării actelor judiciare sau extrajudiciare către pârât, prevederile art. 1 al. 2 din Regulamentul Consiliului nr. 1348/2000 din 29 mai 2000 privind comunicarea documentelor judiciare și extrajudiciare în materie civilă și comercială între statele membre UE, conform cărora acest regulament nu se va aplica în cazurile în care adresa persoanei căreia îi va fi comunicat documentul nu este cunoscută, motiv pentru care în mod legal s-a dispus citarea pârâtului prin publicitate în condițiile art. 95. pr. civ.
Susținerea reclamantei că pârâtul nu și-a adus aportul la bunul mers al societății, culpa acestuia putând echivala ca o sancțiune, ducând la excluderea asociatului, coroborat și cu faptul că nu și-a adus aportul la majorarea capitalului social al societății nu poate fi reținută de către instanță, în condițiile în care pârâtul nu a avut cunoștință despre majorarea capitalului social al societății, hotărârea nefiindu-i adusă la cunoștință, iar el deține numai 25% din capitalul social al societății reclamante, neputând deci influența în mod direct activitatea acestei societăți, dat fiind că nu are nici o funcție de administrare sau reprezentare a reclamantei, iar hotărârile adunării generale pot fi adoptate și fără votul său.
Așa fiind, întrucât nu s-au constatat motive de schimbare sau desființare a sentinței apelate, în baza art. 296. pr. civ. Curtea va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta - TRANS SRL, cu sediul în A, nr. 6, -. B. 4, jud. T, împotriva sentinței civile nr. 159/04.02.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat, domiciliat în,-, jud.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red./14.11.2008
Dact./17.11.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Arad
Judecător:
Președinte:Anca ButaJudecători:Anca Buta, Florin Moțiu
