Excludere asociat. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 25/
Ședința publică de la 20 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mircea Noșlăcan
JUDECĂTOR 2: Nicolae Durbacă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - -- împotriva Sentinței comerciale nr. 1281/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față,
Constată că prin Sentința nr.1281/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosar nr- s-a admis acțiunea comercială formulată de reclamantele, și - "" SRL A I și s-a dispus excluderea pârâtei - din cadrul - "" SRL, urmând ca cele 7 părți sociale deținute de pârâtă să fie repartizate celorlalte asociate rămase: 4 părți sociale în favoarea asociatei și 3 părți sociale în favoarea asociatei.
Prin aceeași sentință pârâta a fost obligată în favoarea societății la plata sumei de 95.308,67 lei cu titlu de despăgubiri și 2.285 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în temeiul art. 222 lit. c și d din Legea nr. 31/1990 că asociata pârâtă - a folosit și folosește și în prezent apartamentul care face parte din patrimoniul societății, situat în B,-,.149B,. 13, Sector 6, fără a avea acordul celorlalte asociate. Deși la data de 23.09.2006, în cadrul ședinței Adunării Generale a Asociaților i s-a pus în vedere să elibereze apartamentul pentru că îl ocupă ilegal, aceasta a refuzat.
Mai mult, în perioada 2001-2006 pârâta a achiziționat o serie de materiale de construcție și bunuri pe cheltuiala societății, însă, din evidența contabilă nu rezultă că s-au efectuat modernizări la apartamentul societății, care să fie recunoscute ca o componentă a acestui activ, iar cele mai multe dintre bunurile astfel achiziționate nu figurează în inventare ale patrimoniului societății și nu există faptic în societate. Aspectele menționate anterior au fost constatate ca atare de experta cu ocazia analizării documentelor societății în vederea efectuării raportului de expertiză contabilă dispus în cauză.
Cu ocazia predării documentelor contabile ale societății, după schimbarea pârâtei din calitatea de administrator, s-a constatat că în balanța de la data de 31.08.2006, în soldul de casă, figura suma de 13.423,82 lei, care nu existau faptic și nu au fost predați de către pârâtă, deși aceasta s-a obligat să clarifice această situație.
Și celelalte mijloace de probă administrate în cauză au relevat faptul că pârâta a manifestat un total dezinteres față de societate pe tot parcursul perioadei cât a avut calitatea de administrator, în sensul că nu s-a preocupat de prelucrarea documentelor contabile până în anul 2003, când a fost angajată o contabilă, iar ulterior, deși societatea deținea sumele de bani necesare, nu a achitat contribuțiile către stat și la bugetele asigurărilor sociale aferente salariilor, cât și a sumelor reprezentând TVA, impozit pe profit, nu a depus la ORC de pe lângă Tribunalul Alba bilanțurile contabile pe anii 2005, 2006, expunând societatea riscului dizolvării.
În aceste condiții s-a apreciat că între pârâtă și celelalte două asociate nu mai poate exista nicio colaborare pentru desfășurarea normală a activității societății, culpa revenind pârâtei, care de altfel, după ce a fost schimbată din calitatea de administrator social în anul 2006, nu a mai avut nicio implicare în societate, mutându-se în
Ca atare, s-a apreciat că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 222 lit. c raportat la art. 80 din Legea nr. 31/1990 republicată, motiv pentru care instanța a admis solicitarea reclamantelor și și a dispus excluderea pârâtei - din - "" SRL.
Față de dispozițiile art. 223 alin.3 din Legea nr. 31/1990 republicată, instanța s-a pronunțat și cu privire la structura participării la capitalul social a asociatelor rămase, sens în care a hotărât ca cele 7 părți sociale deținute de asociata exclusă să fie repartizate celorlalte două asociate rămase astfel: 4 părți sociale în favoarea asociatei și 3 părți sociale în favoarea asociatei
În legătură cu acest aspect s-a avut în vedere faptul că nu este posibilă împărțirea în cote de câte 50% a părților sociale rămase, deoarece sunt în număr de 7 și nu există J de parte socială.
Referitor la celălalt petit al acțiunii privind obligarea pârâtei la plata sumei de 95.308,67 lei, reprezentând prejudiciul cauzat societății, s-au apreciat ca întemeiate aceste pretenții, avându-se în vedere că potrivit dispozițiilor art.73 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicată, administratorul social răspunde pentru neîndeplinirea obligațiilor pe care legea și actul constitutiv le impun în sarcina sa.
În acest sens, s-a constatat că la data de 24.09.2002 societatea a emis Factura nr. - în valoare de 922.720.134 ROL către - SRL D, reprezentând contravaloarea produselor petroliere livrate, din care a rămas neachitată suma de 76.330,66 RON. Societatea cumpărătoare a emis o filă cec pentru plata debitului, care nu a fost introdusă în bancă de către pârâtă, astfel cum acesta recunoaște. Justificarea oferită de către pârâtă, în sensul că ar fi existat o înțelegere cu dl., fostul soț al asociatei, pentru recuperarea de către acesta pe cale amiabilă a sumei respective, nu este de natură să constituie o cauză exoneratoare de răspundere a pârâtei.
Pârâta, în calitate de administrator, cunoștea responsabilitățile ce-i revin în vederea întreprinderii demersurilor legale pentru recuperarea debitelor restante și, cu toate acestea, nu a luat nicio măsură în acest sens pe considerentul că o terță persoană, fără nicio legătură cu societatea ar fi promis că se va ocupa de recuperarea acestei sume.
Or, chiar admițând că aceste susțineri corespund realității, răspunderea față de societate incumbă tot pârâtei, care nu și-a îndeplinit obligațiile legale ce recurg din calitatea de administrator.
Deoarece creanța nu mai poate fi recuperată pe cale judiciară, fiind prescrisă, societatea nu mai poate recupera prejudiciul cauzat prin neîncasarea integrală a datoriei respective decât de la pârâta vinovată de crearea acestui neajuns financiar.
Pe de altă parte, atât prin expertiza contabilă efectuată de experta, cât și prin procesul-verbal al AGA din 23.09.2006 s-a reținut că la data de 31.08.2006 societatea avea o lipsă în casierie de 13.432,82 lei, iar pârâta nu a adus nicio justificare a absenței sumei respective, deși și-a luat această obligație față de asociate.
Mai mult, din raportul de expertiză rezultă și faptul că la data de 31.08.2006 pârâta figura în evidența contabilă a societății cu avansuri de trezorerie nejustificate în sumă de 5.554,18 RON, sumă care provine din avansuri de trezorerie acordate și nejustificate în perioada 3.11.2004 - 9.12.2004.
În aceste condiții s-a apreciat ca fiind necesar a se antrena răspunderea materială a pârâtei pentru prejudiciile aduse societății, sens în care aceasta va fi obligată să plătească reclamantei - "" SRL suma de 95.308,67 RON cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - -, solicitând schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantelor ca neîntemeiată.
În motivarea apelului se arată că instanța a reținut, în mod eronat, faptul că a folosit și folosește în prezent un apartament care face parte din patrimoniul societății, fără a avea acordul celorlalte asociate. Pe fond, niciodată nu s-a opus accesului administratorilor/asociaților - "" SRL în respectivul imobil, ba chiar a cerut ca imobilul să fie folosit în vederea îndeplinirii obiectului de activitate al societății. Atât în anul 2007, cât și în anul 2008, prin răspunsul formulat la raportul de expertiză întocmit de expertul contabil numit ec., cât și prin obiecțiunile formulate la raportul de expertiză întocmit de expertul contabil, a solicitat în mod explicit deplasarea administratorului și a experților contabili la respectivul imobil, însă solicitarea sa nu a fost luată în considerare. Este adevărat că a locuit, pentru perioade limitate, în respectivul imobil, însă nu mai mult decât perioada în care apartamentul a fost folosit sau s-a aflat la dispoziția soților celor două asociate.
Se apreciază, de asemenea, ca fiind eronată susținerea instanței potrivit cu care a achiziționat, în perioada 2001-2006 o serie de materiale de construcții și de bunuri despre care se spune că nu există faptic în societate. Acest argument nu se susține, deoarece, pentru a ajunge la o asemenea concluzie, expertul contabil ar fi trebuit să viziteze imobilul pe care societatea îl are în proprietate, imobil la care sunt încorporate materialele de construcții și bunurile invocate în raportul de expertiză, lucru pe care nu l-a făcut. Se mai menționează că în 2006 fost înlăturată violent de la administrarea societății și că, până în prezent, în ciuda solicitărilor pe care le-a făcut pe toate căile în acest sens, nu s-a făcut predarea-primirea obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe ale societății. Mai mult, între timp, fără aoî nștiința despre acest fapt, și au înstrăinat postul de radio pe care societatea îl avea în proprietate.
Cât privește afirmația legată de faptul că nu a predat administratorilor suma de 13.423 lei înregistrată în documentele contabile ca sold în casă, reafirmă că respectiva sumă se justifică cu acte care sunt la - "" SRL și pe care administratorul nu le-a pus la dispoziția expertului.
Tot astfel, s-a apreciat ca fiind total eronată constatarea instanței potrivit cu care ar fi manifestat un total dezinteres pe perioada cât a fost administrator. În realitate se afirmă că, pornind de la un capital social de 2.100.000 lei în anul 2000, au ajuns, exclusiv datorită interesului și dedicației pe care le-a manifestat, fără niciun aport al celorlalte asociate, să aducă în patrimoniul societății un post local de radio (pe care asociatele l-au vândut în 2007, fără aoî nștiința de acest lucru la un preț de aproximativ 3000 Euro, cu mult sub valoarea de piață a respectivului activ) și un apartament în Pentru motivarea afirmației se mai folosesc argumente legate de întârzieri pe care le-a înregistrat în depunerea la instituțiile abilitate a unor documente contabile, întârzieri pe care însă le-a depășit și care pot fi eventual argumente pentru revocarea sa din funcția de administrator, în nici un caz pentru excluderea din societate.
Tot astfel se apreciază că, în mod eronat, instanța a reținut că nu a achitat contribuțiile către stat și la bugetele asigurărilor sociale aferente salariilor, dar nici sume reprezentând TVA sau impozit pe profit, în condițiile în care, din actele contabile de la dosar rezultă clar că în mandatul său de administrator a achitat miliarde de lei în conturile aferente respectivelor obligații.
În ce privește obligarea sa la plata sumei de 95.308,16 lei, reprezentând prejudiciu cauzat societății, se susține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art. 73 din Legea nr. 31/1990, instanța invocând argumente care nu au susținere de fapt.
În acest sens, în legătură cu un debit restant de 76.330,66 RON de la - SRL, se menționează că a prezentat în instanță dovada faptului că cel care a comandat marfa livrată către la o companie aparținând omului de faceri, este, fostul soț al asociatei, respectiv că acesta s-a angajat să recupereze debitul restant. Cum recuperarea nu a fost posibilă, tot a intervenit ca paguba să fie acoperită/compensată prin prescrierea unei datorii echivalente ca valoare, pe care - "" SRL o avea față de o altă firmă din grupului aparținând omului de afaceri. În concluzie, paguba a fost transferată grupului de firme aparținând lui, iar - "" SRL nu a fost în nici un fel păgubită.
Cât privește avansurile de trezorerie ridicate de apelantă și suma care figura ca sold în casă, se apreciază că aceste sume sunt justificate cu acte care sunt la - "" SRL și pe care administratorul nu le-a pus la dispoziția expertului. Încă o dată, a fost înlăturată violent din funcția de administrator, iar și i-au interzis accesul în postul de radio, refuzând să încheie vreun proces-verbal de predare-primire a documentelor societății, a obiectelor de inventar și a mijloacelor fixe aflate la sediul postului de radio - sediu în care se desfășura activitatea curentă a societății, conform obiectului principal de activitate al acesteia.
Prin întâmpinare, reclamantele intimate - "" SRL, și solicită respingerea apelului cu motivarea că susținerile apelantei sunt nefondate și contrazise de probele administrate în cauză.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate se constată că apelul nu este fondat.
Într-adevăr, deși se susține de către apelantă că este eronată reținerea primei instanțe cu privire la faptul că în mod nelegal a folosit și folosește apartamentul situat în B, fără a avea acordul celorlalte asociate, susținând că nu s-a opus accesului administratorului și a asociatei în respectivul apartament, la dosarul cauzei s-au depus procesele-verbale ale AGA din data de 23.09.2006 și 14.10.2006 (filele 20-25 dosar apel) prin care i s-a pus în vedere apelantei să elibereze apartamentul pe care îl ocupă abuziv, iar prin Hotărârea nr.1/28.08.2007 (fila 37 dosar apel) s-a hotărât de către societate vânzarea apartamentului din B pentru a se putea achita datoriile către bugetul de stat.
Se constată de asemenea că, deși i s-a pus în vedere să elibereze acest apartament, apelanta a refuzat, intimatele fiind nevoite să o acționeze în judecată pentru evacuarea sa din apartament în dosar nr- al Tribunalului București, Secția a II-a comercială, potrivit sentinței depuse la dosar (fila 28 dosar apel).
În lipsa unor dovezi contrarii, care, potrivit art. 1169.civ. cădeau în sarcina apelantei, se apreciază că în mod corect s-a reținut, prin expertiza efectuată în cauză, că aceasta a achiziționat o serie de materiale de construcție și de bunuri care nu se regăsesc în evidența contabilă a societății, valoarea contabilă a apartamentului rămânând aceeași de la data achiziționării acestuia, expertiza evidențiind și faptul că o serie de bunuri au fost înregistrate direct ca și cheltuieli în contabilitate, fără a figura în nici un inventar al bunurilor mobile.
Se constată de asemenea, contrar afirmațiilor apelantei în sensul că a fost înlăturată violent de la conducerea societății ori că i s-a interzis accesul în postul de radio, din procesul-verbal încheiat cu ocazia AGA din 3.09.2006 la care a participat atât apelanta, cât și contabile societății (fila 19 dosar apel) că apelanta a învederat asociatelor că toate actele societății se află la fostul sediu din A I, str. -, nr.2, -.6, care este adresa de domiciliu a reclamantei și că refuză predarea acestora, motiv pentru care s-a impus chemarea acesteia în judecată pentru a se dispune, prin Sentința nr. 1379/2007 din dosar mr. 3708/2006 al Judecătoriei Alba Iulia (fila 28 dosar apel) predarea de către apelantă a actelor societății, precum și a ștampilelor.
Apelul nu este întemeiat nici cu privire la solicitarea de înlăturare a obligării apelantei la plata sumei de 95.308,16 lei cu titlu de despăgubiri. Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă cu certitudine lipsa de gestiune a sumei de 13.423,82 lei, care a fost menționată și în procesul-verbal AGA din 23.09.2006 (fila 19 dosar apel) și pentru care apelanta nu a adus acte justificative, suma de 5.554,18 lei reprezentând avansurile de trezorerie ridicate de apelantă fără documente justificative.
Prin aceeași expertiză s-a constatat, fără ca apelanta să-l poată înlătura, și faptul că suma de 76.330,66 lei a fost încasată la 31.12.2007 și că această sumă nu mai poate fi recuperată, fiind prescrisă. În calitatea sa de administrator apelanta era obligată să se preocupe de recuperarea acesteia, mai ales că societății i s-a emis o filă cec de către - " " SRL Susținerile acesteia, în legătură cu imixtiunea în administrarea societății a unor alte persoane, respectiv a soților celor două reclamante, nu a fost dovedită în cauză, însă chiar dovedită o atare imixtiune, câtă vreme a fost făcută cu știința apelantei, care ar fi trebuit să se opună, culpa acesteia pentru nerecuperarea sumei nu poate fi înlăturată.
Față de cele menționate, se apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică, nefiind cazul schimbării ei, astfel că recursul de față se va respinge ca nefondat.
În temeiul art. 274.pr.civ. apelanta va fi obligată să plătească intimatei - "" SRL suma de 5.950 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - -- împotriva Sentinței comerciale nr. 1281/COM/2008 pronunțată de Tribunalul Alba în dosarul nr-.
Obligă apelanta să plătească intimatei - "" SRL suma de 5950 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 20.03.2009.
Președinte Judecător
- - - -
Grefier
- -
Red.
Th.
Ex.6/31.03.2009
Jud. fond:
Președinte:Mircea NoșlăcanJudecători:Mircea Noșlăcan, Nicolae Durbacă
