Excludere asociat. Decizia 3/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 3/2008
Ședința publică din 14 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta - SRL, împotriva sentinței civile nr. 2031 din 05.10.2007 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Sălaj, în contradictoriu cu intimații - -, având ca obiect excludere asociat.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru apelantă, avocat și pentru intimații - -, și, avocat, lipsă fiind și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în data de 27.12.2007 s-a înregistrat la dosarul cauzei întâmpinare din partea intimaților - -, și, prin care au solicitat respingerea apelului, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta apelantei.
Curtea, în urma deliberării, pune în discuție aspectul referitor la recalificarea căii de atac incidentă în cauză, invocat de către intimații - - prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta apelantei raportat la hotărârea de fond, respectiv petitele deduse judecății, prin care instanța s-a pronunțat cu privire la excluderea, apreciază că, în cauză calea de atac este cea a apelului.
Reprezentanta intimaților - -, și, a susținut că potrivit art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 se stabilește în mod expres că, atunci când retragerea s-a pronunțat prin hotărârea tribunalului, hotărârea este supusă numai recursului și că față de acest aspect, raportat și la petitele apelului se impune recalificarea căii de atac din apel în recurs.
Curtea, în urma deliberării, asupra cererii de recalificare a căii de atac, față de petitele acțiunii, modul de soluționare prin sentința atacată, consideră că, în speță este incidentă calea de atac a apelului și dispozițiile procedurale vor fi cele referitoare la această cale de atac.
Reprezentanții părților au învederat instanței că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat alte cereri în probațiune, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
Reprezentanta apelantei - SRL a solicitat admiterea apelului, casarea în întregime a hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre soluționare la instanța de fond, iar în subsidiar a solicitat admiterea apelului modificarea sentinței atacate și să se constate în baza dispozițiilor art. 12 pct. 7 din Actul constitutiv al - SRL Z, retragerea asociaților - - Z, și din - SRL Z și preluarea celor 23 de părți sociale deținute de asociați retrași către asociatul, cu cheltuieli de judecată, conform înscrisurilor doveditoare depuse la dosar, pentru motivele expuse prin memoriul de apel și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
Reprezentanta intimaților a solicitat în principal admiterea apelului casare cu trimitere spre rejudecare, urmând ca instanța să disjungă cele două petite, respectiv de excludere și de retragere, iar în subsidiar respingere apelului, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele expuse pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare pe fondul cauzei.
CURTEA:
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 2.031 din 5.10.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaja fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei Z, prin reprezentantul său, în contradictoriu cu pârâții Z, reprezentantă prin Z, și, pentru excludere din societate, respectiv constatarea faptului că au consimțit să se retragă din societate prin neprezentare la mai mult de două adunări ale asociaților.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că a fost sesizată cu o cerere introductivă a reclamantei pentru excluderea din societate a acționarilor-pârâți, precizată ulterior în sensul de a se constata că aceștia ar fi consimțit să se retragă din societate prin neprezentarea la mai mult de două adunări ale asociaților.
Soluționând cauza, tribunalul, ținând cont de probele administrate în cauză și dispozițiile legale aplicabile, a considerat acțiunea reclamantei ca neîntemeiată sub ambele aspecte invocate.
Astfel, pârâții nu pot fi excluși din societate în baza art. 222 din Legea nr. 31/1990 republicată pentru motivul că acest text de lege prevede în mod expres și limitativ cazurile în care se poate cere excluderea unui asociat, iar situația prezentată nu se încadrează în nici unul din acestea.
De asemenea, clauza contractuală invocată în ultimul moment ca temei al unei acțiuni în "constatarea retragerii din societate" nu a putut fi luată în seamă de instanță pentru mai multe motive, reținându-se că o asemenea cauză este nu doar inopozabilă, fiind introdusă în statut fără acordul pârâților, dar, în același timp este și nelegală, deoarece excede disp. art. 222 din Legea nr. 31/1990, republicată, care reglementează strict și limitativ instituția excluderii din societate în raporturile dintre asociați.
Apoi, ca temei al unei acțiuni în "constatarea retragerii din societate" o asemenea clauză nu poate avea nici o semnificație.
S-a mai arătat că atâta vreme cât instituția excluderii este prevăzută în legea societăților comerciale, în temeiul art. 111.pr.civ. nu se poate promova cu succes o acțiune în constatarea retragerii din societate și apoi orice asociat este îndrituit să ceară retragerea dintr-o societate, însă voința sa trebuie să se manifeste în mod liber și neîndoios în acest sens, iar organul statutar poate să o accepte sau nu, fără a se apela la justiție.
Având în vedere aceste argumente, prima instanță a hotărât conform dispozitivului citat în prima parte a considerentelor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen legal, reclamanta Z, prin reprezentantul său, solicitând, în principal, admiterea apelului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, admiterea apelului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii sale și constatarea retragerii asociaților-pârâți Z și și din Z, preluarea părților sociale deținute de către cei 3 asociați de către asociatul, constatarea dreptului asociaților retrași la plata contravalorii actuale a părților sociale și obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Dezvoltându-și motivele de apel, reclamanta a adus critici de nelegalitate și netemeinicie hotărârii atacate considerând, în esență, că deși inițial a solicitat excluderea pârâților din societate, prin precizarea acțiunii a cerut să se constate că retragerea acestora din societate având în vedere disp. art. 12 pct. 7 din actul constitutiv al societății precizare pe care instanța nu a comunicat-o pârâților în scopul aflării poziției lor.
Această dispoziție statutară arată că asociați au consimțit să se retragă din societate prin neparticiparea lor la mai mult de două adunări ale asociaților, iar art. 226 din Legea nr. 31/1990 arată situațiile în care un asociat se poate retrage dintr-o societate, fără a preciza că nu se pot prevedea în actele constitutive și alte modalități de retragere din societate.
Deoarece, odată cu retragerea asociaților din societate urmează a se stabili și drepturile ce se cuvin asociaților considerați a fi retrași, iar în cauză se impune administrarea de probe în acest sens, pentru motivele mai sus expuse s-ar impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În subsidiar, solicitarea apelantei vizează modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii precizate și a se constata retragerea pârâților din societate în baza art. 12 pct. 7 din Actul constitutiv și se sprijină pe ideea că aceste dispoziții nu au fost contestate de pârâți și s-a ajuns în situația de a fi transformată societatea din societate pe acțiuni în societate cu răspundere limitată, întrucât pârâții nu au participat sub nici o formă la activitatea și conducerea acestei societăți.
Astfel, în urma extraordinară din 24.08.2002 s-a emis hotărârea nr. 1 din aceea dată pentru schimbarea formei juridice a societății, majorarea capitalului social, transformarea acțiunilor în părți sociale și repartizarea acestor între asociați, întocmindu-se actul adițional modificator și actul constitutiv, acte care au primit dată certă la Oficiul Registrului Comerțului, iar prin încheierea nr. 1.130 din 14.10.2002 s-a admis cererea de înscriere a acestor mențiuni, încheierea care nu a fost atacată de pârâți în termenul legal.
Cu toate acestea, participarea la activitatea societății a pârâților nu s-a realizat, ceea ce semnifică lipsa lor de interes, respectiv retragerea lor din societate.
La rândul lor, pârâții-intimați au formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, apreciind în prealabil că în cauză este vorba de calea de atac a recursului, situație rezolvată prin dezbaterile consemnate în partea introductivă a deciziei, în sensul că ne aflăm în prezența unui apel, față de obiectul cauzei și dispozițiile legale în materie, respectiv art. 226 alin. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990, republicată, care impun calea de atac a recursului numai în situația în care prin hotărâre se pronunță retragerea, or, în cazul de față, petitul principal a vizat excluderea asociaților.
Pe fond s-a arătat că soluția primei instanțe este legală și temeinică deoarece nu există nici un motiv de excludere din societate, iar o acțiune în constatare întemeiată pe disp. art. 111.pr.civ. este inadmisibilă.
Pe de altă parte, clauza contractuală invocată este nelegală, actul constitutiv nu produce efecte juridice nefiind semnat de pârâți și chiar interpretarea acestei clauze conduce la ideea că asociații care nu au participat la adunările asociaților "consimt să se retragă din societate având parte de drepturile prevăzute de lege", dă dreptul acestor asociați la retragere și nu la excludere din societate, iar în cauză pârâții nu au formulat o astfel de cerere.
Apelul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de apel invocate, a dispozițiilor legale incidente cauzei, Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la solicitarea principală vizând desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe:
Potrivit disp. art. 297 alin. 1 din pr.civ. astfel cum a fost el modificat prin Legea nr. 219/2005, privind aprobarea nr.OUG 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial, partea a I-a, nr. 609/14.07.2005 " în cazul în care se constată că în mod greșit prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetare fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, instanța de apel va desființa hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe".
Prin urmare, în cauză nu se găsesc situațiile prevăzute în textul legal arătat, dimpotrivă, prima instanță a cercetat atât petitul principal al acțiunii cât și precizarea ulterioară a acesteia.
Susținerea apelantei că precizarea de acțiune nu a fost comunicată pârâților, este. La fila 171 dosarului instanței de fond sunt consemnate dezbaterile ședinței de judecată din data de 5.10.2007, prilej cu care s-a înmânat o copie a acestor precizări reprezentatei pârâților care nu a solicitat acordarea altui termen pentru studiul acesteia.
2. Nici criticile formulate în subsidiar nu pot fi luate în considerare.
Este neîndoielnic și de altfel corect a reținut și prima instanță, că în privința excluderii asociaților din societățile cu răspundere limitată, sunt incidente dispozițiile art. 222 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată, dispoziții care enumeră și determină în mod limitativ cazurile de excludere, iar asociații-pârâți nu se încadrează în nici unul dintre acestea.
Inactivitatea în societate și atitudinea de indiferență a unor asociați nu poate constitui o cauză de excludere din societatea cu răspundere limitată, deoarece această situație nu se regăsește printre cele limitativ prevăzute de lege.
Prin urmare, refuzul acestor asociați de a conlucra la bunul mers al societății atinge însăși "afectios societatis", astfel că poate constitui doar o cauză de dizolvare a societății, iar nu de sancționare a unor asociați cu excluderea.
Corecte sunt și reținerile primei instanțe în privința interpretării dispozițiilor statutare ale actului constitutiv, în raport de prev. art. 226 din Legea nr. 31/1990, modificată și completată.
Astfel, dreptul la retragere este prevăzut de lege în favoarea asociatului din societatea cu răspundere limitată, retragerea constituind o stingere voluntară a raportului inițial de asociere. Rezultă deci necesitatea existenței unor cazuri neechivoce și convenite de toți asociații pentru retragere prevăzute în actul constitutiv, acordul tuturor celorlalți asociați, iar în lipsa unor prevederi în actul constitutiv sau când nu se realizează acordul unanim, asociatul se poate retragere pentru motive temeinice în baza unei hotărâri a tribunalului.
În cazul de față, clauza statutară invocată este nelegală și nu poate avea eficiență, ea fiind în realitate o clauză de excludere, acțiunea în constatarea întemeiată pe disp. art. 111.pr.civ. neputând fi primită într-un astfel de caz, atâta timp cât ea vizează constatarea unei situații de fapt.
Așa fiind, față de toate considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, cum motivele de apel invocate nu au fost găsite întemeiate, hotărârea primei instanțe fiind legală și temeinic, ținând cont și de disp. art. 296 teza I pr.civ. prezentul apel urmează a fi respins, cu consecința păstrării în întregime a sentinței apelate.
Totodată, față de soluția preconizată, de disp. art. 274.pr.civ.de chitanțele de la filele 22 - 23 din dosar, urmează ca apelanta să fie obligată la plata sumei de 1.400 lei cheltuieli de judecată n apel, ea fiind partea căzută în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta "" Z, prin reprezentantul său, cu sediul în Z,- -. 2 parter, jud. împotriva sentinței civile nr. 2.031 din 5 octombrie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălaj pe care o menține în întregime.
Obligă apelanta să plătească intimaților " " Z, cu sediul în Z, str. -, nr. 7, -. 20 - 21, jud. S, și, ambii domiciliați în Z, B-dul -, -. 47, jud. suma de 1400 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
Red. Gh.
Dact./9 ex./31.01.2008.
Jud.fond..
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan
