Excludere asociat. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 40/A-
Ședința publică din 22 Aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu judecător
JUDECĂTOR 2: Ingrid Emina Giosanu
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, apelurile declarate de pârâții, domiciliat în T, B nr. 211, județul A și de - prin administrator, cu sediul în comuna, B, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 807/C din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, intimați fiind reclamanta, domiciliată în T, B, -. A,. 9, județul A și pârâta, cu sediul în T, B, -. D, parter, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru pârâtul și avocat pentru intimata-reclamantă, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul pârâtului este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 226 lei, achitată conform chitanței nr. -/04.02.2009, emisă de Trezoreria Pitești - fila 202.
Apelul pârâtei este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 226 lei, achitată conform chitanței nr. -/04.02.2009, emisă de Trezoreria Pitești - fila 203.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul apelantului-pârât depune la dosar un borderou cu șase înscrisuri.
Apărătoarea intimatei-reclamante depune borderou cu patru acte, copii ale acestora comunicându-se apărătorului apelantului.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, învederează instanței că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul asupra apelurilor.
În raport de această împrejurare, instanța constată apelurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestora.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii. Precizează că fapta pârâtului nu este de natură a atrage excluderea sa din societate și că soluția instanței de excludere a pârâtului este contradictorie motivării respingerii petitului 8 al acțiunii, prin care s-a reținut că veniturile obținute din activitatea de transport erau foarte mici și nu pot constitui bază de calcul pentru profitul de care societatea a fost lipsită. Depune la dosar concluzii scrise. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Apărătoarea intimatei-reclamante solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală. Arată că pârâtul a urmărit fraudarea intereselor societății, nerespectând dispozițiile legale imperative ale Legii contabilității și ale Codului fiscal, prin înstrăinarea întregului patrimoniu al societății la prețuri derizorii, sub valoarea pieței, iar banii obținuți din vânzarea mijloacelor de transport au fost înregistrați în contul contabil "asociați - conturi curente", însă au fost retrași în aceeași zi de pârât. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Comercial Argeș la data de 05.07.2007, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâții,. cu sediul în T, cu sediul în com. jud.A,precum și pe și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:
1. excluderea asociatului din societatea comercială;
2. preluarea de către reclamantă a părților sociale în număr de 1033 aparținând asociatului exclus la valoarea lor nominală;
3. continuarea activității societății cu asociat unic;
4. obligarea pârâtului la predarea tuturor actelor contabile deținute în prezent, cu daune cominatorii de 500 lei RON pe zi de întârziere;
5.constatarea nulității absolute a convențiilor de vânzare-cumpărare materializate în facturile fiscale nr.-/16.01.2007, nr.-/04.04.2007, nr.-/29.08.2006, nr.-/08.09.2006 și nr.-/15.01.2007;
6. obligarea pârâților la restituirea în natură a bunurilor ce au făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare din facturile fiscale enumerate mai sus, după cum urmează: autoutilitara Mercedes 609D-32 --P-, microbuz MB Sprinter 84, microbuz Mercedes Benz 61, Tempora 31, auto Ag 14;
7. în subsidiar, raportat la punctul 5, în cazul în care bunurile enumerate nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuințare, reclamanta a solicitat obligarea pârâților, și la plata contravalorii bunurilor stabilită prin raport de expertiză și
8. obligarea pârâtului la plata sumei de 5.000 lei RON reprezentând daune cauzate societății prin lipsa de folosință asupra mijloacelor de transport, sumă ce se urmează să se stabilească prin expertiză contabilă.
Reclamanta a mai solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că s-a asociat cu pârâtul în cadrul, fiecare din asociați deținând un număr de 1033 părți sociale reprezentând câte 50% din capitalul social al societății.
Începând cu anul 2005, între asociați au intervenit divergențe legate de modalitate de administrare a societății, iar reclamanta nu a mai fost consultată în adoptarea hotărârilor ce țineau de funcționarea societății, pârâtul comițând fraude în dauna acesteia și punând-o în imposibilitate de a-și mai desfășura obiectul de activitate. Astfel, fără acordul reclamantei, pârâtul a procedat la vânzarea tuturor activelor societății, în sensul că a încheiat facturi de vânzare a autovehiculelor care serveau la desfășurarea obiectului de activitate, la prețuri derizorii față de valoarea reală a bunurilor. Sub acest aspect, reclamanta a mai arătat că vânzarea acestor bunuri nu se putea face de către pârât decât cu aprobarea adunării generale extraordinare a asociaților, materializată sub forma unei hotărâri, care însă nu există, pentru că pârâtul nu a convocat niciodată vreo adunare generală extraordinară.
În plus, o parte din bunuri a fost înstrăinată de pârât către, societate în care soția lui este asociat unic și administrator. Astfel au fost încălcate și dispozițiile art.149 alin.1și 2 din Legea 31/1990, care prevăd interdicția administratorului asociat de a vota cu privire la o operațiune știind că în acea operațiune sunt interesate soția, rudele sau afinii săi până la gradul 4, inclusiv.
Cu privire la capătul de cerere care privește constatarea nulității absolute a facturilor de vânzare-cumpărare, reclamanta a reiterat faptul că vânzarea bunurilor aflate în patrimoniul societății, a căror valoare depășește J din valoarea contabilă a activelor societății la data încheierii actului juridic, se putea face numai cu aprobarea adunării generale extraordinare a acționarilor, invocând în acest sens prevederile art.153/22 din Legea 31/1990, or pârâtul a înstrăinat întreg patrimoniul societății comerciale fără acordul reclamantei dat în calitate de asociat, ceea ce constituie un motiv de nulitate absolută a actelor de vânzare și un temei al dispunerii de către instanță a restituirii acestor bunuri.
Dacă însă bunurile enumerate nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuințare, reclamanta a arătat că solicită ca pârâtul, împreună cu, și să fie obligați la plata contravalorii lor ce va fi stabilită prin expertiză.
În fine, cu privire la petitul cu nr.8, reclamanta l-a motivat arătând că administratorul a avut interese proprii în aceste operațiuni întrucât a cunoscut împrejurarea că societatea comercială cu care a încheiat operațiunile juridice de vânzare are drept asociat și administrator pe soția sa, astfel că sunt aplicabile dispozițiile art.144/3 alin.4 din Legea 31/1990, cu modificările ulterioare, iar pârâtul trebuie să răspundă prin plata de daune pentru prejudiciul cauzat societății prin lipsa de folosință a mijloacelor de transport, ținând seama de faptul că în prezent nu se mai poate realiza obiectul de activitate al societății.
În drept, reclamanta a arătat că-și întemeiază cererea pe dispozițiile Legii nr.31/1990.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar copii de pe înscrisuri: certificate constatatoare eliberate de Oficiul Registrului Comerțului pentru (5-7) și pentru (8-9), facturi fiscale (10-13 și 15) și carte de identitate vehicul (14).
Legal citați, pârâții și au formulatîntâmpinări(27-30) având conținut identic, prin care s-au apărat invocând faptul că au achiziționat de la. câte o autoutilitară Mercedes Benz în baza facturii AG nr.- (cumpărător fiind ) și a facturii nr.AG nr.- (cumpărător fiind ), ambele având grave probleme tehnice constatate prin proces-verbal, achiziționate cu câte 10.000 lei RON fiecare.
Amândoi pârâții au arătat că solicită respingerea capătului de cerere care privește anularea convențiilor de vânzare, cu motivarea că au fost cumpărători de bună credință, au plătit prețul real al bunurilor, iar la momentul tranzacției au avut reprezentarea faptului cumpărării de la adevăratul proprietar.
Fiecare a solicitat ca vânzarea autoutiliarei să fie privită separat de o eventuală întreagă operațiune de vânzare a patrimoniului societății, a cărei valoare este net inferioară jumătății valorii totale a patrimoniului societății, cu atât mai mult cu cât nici unul dintre pârâți nu mai are bunul cumpărat în proprietatea sa în momentul de față, ceea ce face imposibilă restituirea.
Însă, în situația în care s-ar admite cererea reclamantei, pârâții și au arătat că înțeleg să ceară la rândul lor obligarea reclamantei la plata contravalorii reparațiilor și modificărilor ce au adus celor două autovehicule pentru a putea fi omologate ca microbuze, precum și la plata sumei plătite cu titlu de preț.
Legal citați, pârâții, și nu au formulat întâmpinare, nu au depus acte în apărare și nici nu s-au prezentat la termenele de judecată pentru care au fost citați.
La data de 17.10.2007 reclamanta a formulatcerere de renunțarela acțiune față de pârâții și, sens în care a arătat că renunță la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute numai pentru convențiile de vânzare-cumpărare, respectiv facturile fiscale nr.-/29.08.2006 (cumpărător ) și nr.-/08.09.2006 (cumpărător ), precum și la capătul de cerere nr.6 privind obligarea acestor doi pârâți la obligarea restituirii în natură a bunurilor obiect al facturilor fiscale susmenționate.
La aceeași dată de 17.10.2007 și prin același înscris (34), reclamanta a modificat punctul 7 din acțiune, solicitând: obligarea pârâtului la plata valorii de piață a bunurilor înstrăinate către numiții și, iar în subsidiar, raportat la pct.6 din acțiune, în cazul în care bunurile înstrăinate către nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuințare, să fie obligat pârâtul la plata valorii de piață a bunurilor înstrăinate prin fraudarea intereselor societății.
Prin încheierea de ședință din 17.10.2008 (37), instanța a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei împotriva pârâților și.
La data de 10.09.2008 reclamantaa precizat acțiunea(fila 161) arătând că solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 120.528 lei, reprezentând din suma de 66.960 Euro, valoare rămasă neamortizată pentru vehiculele vândute, așa cum a rezultat din conținutul raportului de expertiză, sumă pentru care a și completat timbrajul cererii introductive.
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, martori și s-a efectuat raportul de expertiză contabilă de către expert (99-104), raport ce a fost completat prin răspunsul la obiecțiunile formulate de reclamantă (141-143).
Cât privește obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de pârâtul (130), acestea au fost respinse de instanță prin încheierea de ședință din 14.05.2008
Prin sentința comercială nr. 807/C din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, s-a admis în parte cererea precizată formulată de reclamanta, împotriva pârâților, L, și C L,
S-a dispus excluderea asociatului din societatea comercială SC SRL și continuarea societății cu unic asociat în persoana reclamantei, care va deține un număr de 2.066 părți sociale, reprezentând 100 % capital social.
A fost obligat pârâtul la predarea tuturor registrelor și evidențelor societății pe care le deține sub sancțiunea plății amenzii civile către stat în sumă de 20 lei pe zi de întârziere.
De asemenea, a fost obligat pârâtul la plata sumei de 120.528 lei cu titlu de c/val prejudiciu produs SC L, precum și la plata sumei de 4.810 lei reprezentând cheltuieli de judecată către reclamantă.
S-a respins cererea privind constatarea nulității absolute a facturilor fiscale nr.-/16.01.2007, nr.-/04.04.2007, și nr.-/15.01.2007, precum și cererea privind obligarea pârâților, la restituirea în natură a bunurilor care au făcut obiectul acestor facturi.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtului la plata de daune pentru lipsa de folosință a mijloacelor de transport.
Pentru a se pronunța în sensul celor de mai sus, instanța a reținut că așa cum rezultă din conținutul actului său constitutiv (filele 169-174), a fost înmatriculată în registrul comerțului în luna octombrie 2000, având inițial ca asociați persoane fizice și ca administratori pe pârâtul și pe, fiecare deținător a câte 1033 de părți sociale, reprezentând câte 50% din cota de participare la beneficii și la pierderi. Obiectul de activitate al firmei era transportul rutier de mărfuri.
La data de 10.12.2004 s-a încheiat actul adițional (fila 176) prin care a fost cooptat ca asociat reclamanta, prin cesionarea de către a tuturor părților sociale pe care le deținea, acesta din urmă rămânând însă administrator al societății, potrivit certificatului constatator nr.35148/22.05.2007 eliberat de de pe lângă Tribunalul Argeș (filele 123 - 124).
Potrivit prevederilor actului constitutiv al societății (filele 172-173), în situația existenței mai multor administratori, aceștia formează consiliul de administrație și sunt învestiți cu puteri de pline de administrare, iar potrivit dispozițiilor art.72 din Legea 31/1990 R, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat și de cele speciale prevăzute în lege.
Pârâtul însă, fără consultarea nici a celuilalt asociat și nici a celuilalt administrator, în perioada august 2006 - martie 2007 procedat la vânzarea tuturor autovehiculelor existente în patrimoniul, deși obiectul de activitate al acesteia era transportul rutier de mărfuri.
Prețul la care fiecare din microbuze a fost vândut, așa cum a fost el înscris în facturile fiscale aflate la filele 106, 109, 112,115, 118 și 121 din dosar a fost de 10.000 lei, valoare minimală - apreciat raportul de expertiză - în raport de valoarea lor de achiziție și de valoarea rămasă neamortizată calculată potrivit Legii contabilității.
Banii rezultați din vânzare s-au încasat de către pârât în numerar, au fost înregistrați în contul contabil al societății comerciale 455 "Asociați - conturi curente" și au fost retrași în aceeași zi de către asociatul-administrator (fila 103).
Alte trei autovehicule (, și Autoutilitara Mercedes - fila 142-145) au fost vândute de către pârâtul către, societate comercială al cărei unic asociat și administrator este, soția pârâtului (fila 8), la prețuri modice de 1.000 lei, 1.500 lei, respectiv 5.000 lei.
În prezent, autovehiculele nu se mai află în posesia celor cărora le-au fost vândute, care la rândul lor le-au înstrăinat (filele 28 și 30).
Acesta a fost, de altfel, motivul pentru care instanța a și respins obiecțiunile formulate de pârâtul (fila 136) la raportul de expertiză, obiecțiuni care vizau expertizarea tehnică a unor autovehicule înstrăinate cu mai bine de un an în urmă și asupra cărora noii proprietari au pretins că au efectuat îmbunătățiri.
În fine, în raport de situația prezentată, reclamanta a înțeles și ea să-și modifice acțiunea, astfel cum anterior s-a arătat.
În drept, instanța a reținut incidența prevederilor art.222 din Legea 31/1990 R, care reglementează printre cazurile în care se poate cere excluderea unui asociat din cadrul societăților comerciale cu răspundere limitată, și acela prin care se dovedește că asociatul administrator a comis fraudă în dauna societății sau s-a servit de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
În speță,cât privește petiturile 1 - 4 din cererea introductivăcare se referă la cererea privind excluderea pârâtului, cu toate implicațiile ce derivă din aceasta, instanța a apreciat că sunt întrunite toate elementele care să conducă la stabilirea faptului că pârâtul, prin vânzarea autovehiculelor de transport enumerate și însușirea sumelor de bani rezultate din vânzare, a acționat cu bună știință și cu intenție în frauda intereselor societății comerciale al cărei administrator și asociat este, urmare a acesteia fiind dispusă excluderea asociatului din societatea comercială și continuarea societății cu unic asociat în persoana reclamantei, care va deține un număr de 2.066 părți sociale, reprezentând 100% capital social.
Ca o consecință a excluderii asociatului, acesta a fost obligat și la predarea tuturor registrelor și evidențelor societății care se mai află în posesia sa, reținând că parte din aceste registre se găsesc la Poliția T, așa cum se arată în conținutul raportului de expertiză (fila 142).
Cum aceasta constituie o obligație de a face ce nu poate fi adusă la îndeplinire decât de către pârât, pentru a preîntâmpina opoziția acestuia - opoziție manifestată constant, așa cum rezultă din declarația de martor (fila 41) și din dovezile aflate la filele 50 și 53 din dosar, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata unei amenzi civile către stat în sumă de 20 lei pe zi de întârziere, conform dispozițiilor art.5803alin.1 Cod procedură civilă.
Cât priveștecapetele de cerere 5 - 7, prin care reclamanta solicită să se constate nulitatea absolută a convențiilor de vânzare-cumpărare prin care pârâtul a înstrăinat autovehiculele la care anterior ne-am referit, cu consecința restituirii în natură a bunurilor sau, în subsidiar, cu consecința obligării pârâților la plata contravalorii lor, instanța a reținut că pe parcursul soluționării cauzei, reclamanta a formulat cerere de renunțare la acțiune față de pârâții și, precum și la capătul de cerere nr.6 privind obligarea acestor doi pârâți la obligarea restituirii în natură a bunurilor obiect al facturilor fiscale susmenționate.
Tot astfel, reclamanta a modificat și punctul 7 din acțiune, solicitând obligarea pârâtului la plata valorii de piață a bunurilor înstrăinate către numiții și, iar în subsidiar, raportat la pct.6 din acțiune, în cazul în care bunurile înstrăinate către nu se mai găsesc sau au fost aduse în stare de neîntrebuințare, să fie obligat pârâtul la plata valorii de piață a bunurilor înstrăinate prin fraudarea intereselor societății.
Instanța a respins cererea privind constatarea nulității absolute a celorlalte facturi fiscale (altele decât cele pentru care s-a formulat cererea de renunțare), respectiv facturilor fiscale nr.-/16.01.2007, nr.-/04.04.2007 și nr.-/15.01.2007 ), precum și cererea privind obligarea pârâților și la restituirea în natură a bunurilor care au făcut obiectul acestor facturi, cu motivarea că din ansamblul probatoriului administrat cauzei nu a rezultat că actele arătate ar fi fost întocmite cu nerespectarea condițiilor de fond și de formă necesare pentru încheierea lor valabilă, nici nu s-a dovedit că ele s-ar mai afla în prezent, în natură, în posesia pârâților arătați.
Astfel, în calitatea de administrator pe care a deținut-o în perioada analizată, pârâtul putea să încheie din punct de vedere legal în mod valabil astfel de acte, căci era mandatat de societate cu săvârșirea actelor de administrare care să conducă la bunul mers al acesteia.
Faptul că pârâtul a abuzat de prerogativele sale și a acționat în nume propriu și pentru sine și nu în numele societății al cărei administrator era nu constituie, în sine, o cauză care să atragă nulitatea absolută a vânzărilor efectuate, cu atât mai mult cu cât autovehiculele fiind intrate în posesia unor terți de bună credință, aceștia ar fi prejudiciați, la rândul lor, și s-ar ajunge la periclitarea circuitului civil al acestor bunuri.
Intenția de fraudă în dauna societății manifestată de pârât se poate însă sancționa cu obligarea acestuia din urmă la plata către societatea comercială a contravalorii prejudiciului produs, constând în valoarea rămasă neamortizată pentru fiecare autovehicul vândut, valoare cu care, în realitate, trebuiau să se vândă autovehiculele în cauză.
Ținând seama și de precizarea făcută de reclamantă prin concluziile scrise depuse la filelele 160 - 161 din dosar, dar și de conținutul raportului de expertiză, instanța a dispus obligarea pârâtului la plata sumei de 120.528 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu produs
În fine, petitul nr.8 privind obligarea pârâtului la plata daunelor cauzate societății prin lipsa de folosință a mijloacelor de transport a fost respins, cu motivarea că din conținutul raportului de expertiză contabilă a rezultat că veniturile obținute de societatea comercială din activitatea de transport au fost foarte mici, astfel că nu se pot constitui într-o bază de calcul pentru profitul de care societatea a fost lipsită ci, în mod paradoxal, obținerea de venituri atât de mici este de natură să justifice însăși acțiunea de vânzare a parcului auto al societății.
Că aceste venituri reduse se datorează unor situații obiective sau defectuoasei administrații prestate de pârât, se poate stabili numai în măsura în care împotriva acestuia s-ar porni o acțiune în răspundere, în condițiile prevăzute de art.72 - 73 din Legea 31/1990
În baza dispozițiilor art.274 Cod proc.civilă, pârâtul căzut în pretenții a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea cererii de față, conform dovezilor de plată depuse la dosar, în sumă totală de 4.810 lei.
Împotriva sentinței, în termen legal a formulat apel pârâtul, cât și SC SRL, fiind motivat în fapt și în drept doar primul apel.
În dezvoltarea acestuia, s-a arătat că hotărârea conține elemente și motive contradictorii, deoarece decizia pârâtului de a înstrăina parcul auto nu trebuie analizată strict sub aspectul momentului la care a fost luată și pusă în executare, ci raportat la starea în care se afla societatea în acel moment, care practic nu își mai desfășura activitatea. Trebuia dovedit elementul subiectiv al intenției autorului faptei delictuale pentru a se verifica dacă sunt îndeplinite toate elementele care să conducă la stabilirea faptului că pârâtul, prin vânzarea parcului auto, a acționat cu bună știință și intenție în frauda intereselor societății comerciale al cărui administrator și asociat este. Concluzia instanței vine în contradicție cu motivarea respingerii petitului 8 prin care s-a reținut că veniturile din activitatea de transport erau foarte mici.
S-a mai susținut că valoarea de 120.528 RON la care a fost obligat cu titlu de J din valoarea rămasă neamortizată pentru vehiculele vândute nu este una reală, raportat la gradul de uzură și valoarea de amortizare calculată inițial.
Intimata - reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, fiind dovedită intenția administratorului asociat de a frauda societatea, banii încasați fiind retrași în aceeași zi de către acesta, prejudiciul cauzat fiind cel stabilit de către prima instanță.
La data de 22.07.2009, s-au depus concluzii scrise din partea apelantului, care a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, cu consecința respingerii acțiunii.
Examinând apelurile, prin prisma probatoriului administrat în cauză, Curtea constată următoarele:
În ceea ce privește apelul declarat de SC SRL, nemotivat, se observă că prin dispozitivul sentinței nr.807/C/8 octombrie 2008 a Tribunalului Comercial Argeșa fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu aceasta, astfel că nu justifica interes în promovarea prezentei căi de atac, motiv pentru care va fi respins, urmând a fi examinat în continuare doar apelul pârâtului.
Prin apelul său, apelantul a susținut în esență că nu a intenționat să fraudeze societatea comercială, în condițiile în care parcul auto nu a mai fost folosit de mult timp, iar societatea pierduse traseele pe care aceste autovehicule prestau activități de transport, și că astfel nu se justifică măsura excluderii sale din societatea comercială.
Argumentele sale nu pot fi reținute, în condițiile în care înscrisurile depuse la dosar și mai ales expertiza contabilă efectuată în cauză au subliniat faptul că bunurile societății au fost înstrăinate la o valoare modică în raport de valoarea de achiziție și de valoarea rămasă neamortizată, fără să existe o hotărâre a asociaților în acest sens, banii fiind încasați în numerar și retrași în aceeași zi de către asociatul administrator. Mai mult pârâtul a vândut parte din bunuri unei societăți al cărei asociat și administrator era chiar soția sa, deși art.149 alin.1 și 2 din Legea nr.31/1990 stipulează interdicția administratorului de a vota cu privire la operațiuni știind că în privința acestora sunt interesați soția, rudele și afinii până la gr.IV inclusiv.
Se constată așadar că sunt îndeplinite condițiile prev. de art.222 din Legea nr.31/1990, măsura excluderii asociatului din societatea comercială fiind legală și temeinică.
Nu poate fi reținută apărarea sa în sensul că vânzarea a fost justificată de pierderea traseelor, cât timp valoarea de înstrăinare a fost cu mult mai mică decât valoarea rămasă neamortizată, în aceasta constând fraudarea intereselor societății comerciale.
Expertiza contabilă efectuată în cauză a stabilit în mod expres că microbuzele nu s-au vândut la valoarea corectă, toate valorile rezultate în contabilitate fiind mai mari față de cele înscrise în facturile de vânzare.
Nu există nici o contradicție între măsura dispusă și respingerea petitului privind obligarea pârâtului la plata de daune pentru lipsa de folosință a mijloacelor de transport, acesta din urmă având în vedere faptul că veniturile obținute ar fi fost foarte mici. Excluderea s-a datorat fraudării societății prin vânzarea bunurilor sale la prețuri inacceptabile, fiind fără relevanță faptul că nu s-ar mai fi prestat activități de transport.
Se va reține faptul că suma stabilită cu titlu de prejudiciu produs a fost stabilită raportat la valoarea rămasă neamortizată pentru microbuze, evidențiată în mod corect de către expert, motiv pentru care apelul va fi respins ca nefondat, în temeiul art.296 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâții, domiciliat în T, B nr. 211, județul A și de - prin administrator, cu sediul în comuna, B, județul A, împotriva sentinței comerciale nr. 807/C din 08 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, intimați fiind reclamanta, domiciliată în T, B, -. A,. 9, județul A și pârâta, cu sediul în T, B, -. D, parter, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
ronunțată în ședință publică, astăzi 22 aprilie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Red. Grefier,
TC/6 ex./22.05.2009
Jud fond.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Ingrid Emina Giosanu
