Excludere asociat. Decizia 8/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 8
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2010
PREȘEDINTE: Nela Ochea
JUDECĂTOR 2: Lotus Gherghină
GREFIER - -
Pe rol, pronunțarea asupra rezultatului dezbaterilor ce au avut loc în ședința publică de la 14 ianuarie 2010, consemnate în încheierea de ședință de la acea dată,ce face parte integrantă din prezenta decizie, privind apelul formulat de reclamantul -, împotriva sentinței nr. 65 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți - și SC SRL.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
CURTEA:
Prin sentința nr.65 din 29.01.2009 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților și SC SRL, în contradictoriu cu intimata ORC de pe lângă Tribunalul Dolj.
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâtul.
S-a dispus dizolvarea societății SC SRL.
S-a dispus înscrierea mențiunii de dizolvare în Registrul Comerțului și publicarea în
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Dolja reținut următoarele:
Reclamantul a solicitat excluderea din societate a pârâtului și revenirea societății la forma de societate cu răspundere limitată cu asociat unic și obligarea pârâtului să restituie în contul societății suma de 200.000.000 lei pe care acesta și-a însușit-
constatat că în reglementarea Legii societăților comerciale excluderea este o sancțiune societară aplicată asociatului care își încalcă grav obligațiile societare ( art.222), iar enumerarea cauzelor de excludere este limitativă, reglementată prin norme imperative, astfel încât nu se pot adăuga alte situații peste cele prevăzute de lege, orice clauză prevăzută de părți în acest sens fiind lovită de nulitate.
Cele patru cauze de excludere prevăzute de art. 222 nu se aplică.
A constatat că nu rezultă cu certitudine din ansamblul probelor administrate în cauză, caracterul fraudulos, respectiv încălcarea cu vinovăție a interdicțiilor legale sau statutare care îi impun pârâtului să lucreze în interesul societății și să manifeste diligență, independență și probitate în exercitarea atribuțiilor.
A mai constatat Tribunalul că raportul de expertiză întocmit în cauză de expertul nu este de natură să stabilească vinovăția pârâtului, că în raport de actele depuse și analizate expertul a stabilit că există anumite neconcordanțe la baza înregistrărilor în contabilitate, însă acestea pot fi sancționate de organele de control ca și contravenție la legea contabilității, nefiind în măsură să genereze excluderea din societate a pârâtului.
Mai mult decât atât expertiza a stabilit că pârâtul nu s-a împrumutat din societate, iar vânzarea mijloacelor fixe s-a făcut pentru stingerea obligațiilor de plată către diverși furnizori.
În ceea ce privește al doilea capăt de cerere, instanța a reținut din coroborarea probelor dosarului că nu există documente care să certifice faptul că reclamantul a creditat societatea cu suma de 50.000 lei.
Analizând cererea reconvențională instanța a reținut faptul că potrivit art. 227 lit. e) societatea comercială se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînțelegerile grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății și că în speță, neînțelegerile dintre asociați sunt evidente prin însăși poziția procesuală a acestora și atitudinea ireconciliantă a lor.
Totodată ineficiența activității societății este dovedită prin datoriile acumulate de societate așa cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosar, dar și prin faptul că societatea a suspendat activitatea de o perioadă de timp.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În motivele de apel, apelantul reclamant a criticat sentința arătând că instanța a interpretat greșit dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990 în sensul că normele aliniatului 1 lit. a - sunt limitative și de strictă interpretare, deși practica judiciară a extins cazurile de excludere și la încălcarea gravă a affectio societatis și tot greșit a aplicat prevederile art. 227 lit. e din Legea nr. 31/1990.
Apelantul a criticat sentința și sub aspectul aprecierii probelor administrate.
A precizat apelantul reclamant că pârâtul a înființat o altă societate cu același obiect de activitate, care funcționează în același spațiu, că pârâtul nu a depus situațiile financiare la ORC și a avut o atitudine violentă fizic și verbal precum și că de la data de 18.08.2006 nu i-a mai permis accesul, utilizând spațiul și bunurile societății pentru propria societate și întocmind un inventar și un stoc de marfă false care maschează folosirea în interes personal a fondurilor societății, fapte ce se încadrează în prevederile art. 82 alin. 1, art. 197 alin. 2 coroborate cu dispozițiile art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990 constituind fraudă în dauna societății și folosirea semnăturii și a capitalului social în interesul personal al pârâtului.
În scop probator a solicitat efectuarea unui supliment la raportul de expertiză și proba cu martori pentru dovedirea sumelor de bani cu care a creditat societatea.
La termenul din 07.05.2009, intimatul pârât a formulat întâmpinare.
În cuprinsul întâmpinării a arătat că cel care a încălcat obligația de fidelitate a fost chiar reclamantul care a părăsit societatea.
A precizat că a inventariat marfa deoarece a constatat existența unei diferențe între stocul de marfă faptic și cel evidențiat în contabilitate, iar registrul de casă a fost ținut de soția apelantului reclamant care întocmea documente fără ca sumele de bani să fie efectiv aduse sau retrase din societate. A menționat că în procesul verbal încheiat de expertul contabil apelantul reclamant a recunoscut că a luat, la plecarea din societate, actele contabile întocmite în lunile mai, iunie, iulie 2006.
În cauză a fost încuviințată completarea raportului de expertiză la solicitarea apelantului reclamant, fiind încuviințate obiective ambelor părți.
Expertul a depus suplimentul la raportul de expertiză la data de 14.10.2009.
În ședința publică din 10.12.2009 expertul, prezent în fața instanței, a dat lămuriri care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând apelul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este nefundat.
Motivele de apel vizând interpretarea greșită a dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 31/1990 și aplicarea tot greșită a dispozițiilor art. 227 lit. e nu sunt întemeiate.
Potrivit art. 222 din Legea nr. 31/1990 oate p. fi exclus din societatea în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată: asociatul care, pus în întârziere, nu aduce aportul la care s-a obligat( lit. a); asociatul cu răspundere nelimitată în stare de faliment sau care a devenit legalmente incapabil( lit. b); asociatul cu răspundere nelimitată care se amestecă fără drept în administrație ori contravine dispozițiilor art. 80 și 82( lit. c); asociatul administrator care comite fraudă în dauna societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora( lit. d). Dispozițiile acestui articol se aplică și comanditaților în societatea în comandită pe acțiuni.
Din cele patru cazuri prevăzute expres de legiuitor în articolul 222 sunt aplicabile societăților cu răspundere limitată doar două, anume cele prevăzute la literele a și
Deși din interpretarea literal gramaticală a textului rezultă că enumerarea cazurilor de excludere este limitativă, în doctrina și practica judiciară opinia majoritară este aceea că enumerarea are caracter exemplificativ, ea putând fi extinsă prin interpretarea analogică riguroasă în conformitate cu voința legiuitorului și scopul instituției excluderii.
Astfel, în acord cu voința legiuitorului și respectarea scopului instituției excluderii părțile au posibilitatea, în limitele autonomiei de voință, să mărească sau să restrângă contractual cazurile de excludere.
În plus, în condițiile în care actul constitutiv nu cuprinde o interdicție explicită instanța poate aprecia și asupra altor motive de excludere neprevăzute în concret de lege, dar invocate de reclamant.
În concluzie asociatul într-o societate cu răspundere limitată poate fi exclus în cazurile prevăzute de lege - art. 222 lit. a și d, în cazurile prevăzute expres în actul constitutiv, precum și în cazurile apreciate de instanță cum ar fi cel în care s-ar ajunge la dizolvarea societății din vina exclusivă a asociatului.
Observând cererea reclamantului, întemeiată pe dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, Curtea constată că acesta a invocat ca motive de excludere refuzul pârâtului de a-i permite accesul în sediul societății SC SRL, atitudinea violentă a pârâtului, faptul că pârâtul a înființat SC SRL cu același sediu și același obiect de activitate și a folosit în interes propriu sume de bani de la SC SRL.
În acest context se pune problema dacă motivele invocate de reclamant ar putea constitui cauze de excludere, încadrându-se fie în cele prevăzute de lege la literele a sau b, ori în cele prevăzute de părți în actul constitutiv, fie în situația de dizolvare din vina exclusivă a asociatului ce se cere a fi exclus.
În speță, actul constitutiv al SC SRL nu cuprinde prevederi referitoare la excludere, altele decât cele prevăzute în lege.
Cauza stabilită de legiuitor în art. 222 lit. a nu se aplică în speță deoarece vizează situația în care nu s-a adus aportul asociatului la înființarea societății.
Nici cauza prevăzută la lit. d nu se aplică întrucât dispozițiile art. 222 lit. prevăd expres frauda în dauna societății sau folosirea semnăturii sau a capitalului social în folosul personal sau al altora.
Or, în speță frauda nu a fost dovedită și nici folosirea semnăturii sau a capitalului social în folosul pârâtului, aspectele relevate de părți privind mai degrabă lichidarea SC SRL, care însă nu face obiectul investirii instanței.
Neînțelegerile dintre reclamant și pârât, asociați și administratori la SC SRL, sunt rezultatul atitudinii necorespunzătoare atât a reclamantului cât și a pârâtului.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză ( filele 91-94 dosar fond) reiese că în cursul anului 2006 între cei doi asociați s-au ivit neînțelegeri grave legate de vânzarea mărfurilor de care se ocupa în principal soția reclamantului și reclamantul, de investițiile realizate pentru societate, de modul de achitare a furnizorilor și de modul de distribuire a profitului.
Aceste neînțelegeri existau la data de 17.08.2006, aspect ce rezultă din declarația dată la Poliția Municipiului C de, soția reclamantului (" în ziua de 17.08.2006 aflându-mă la serviciu la punctul de lucru al societății am avut o discuție cu asociatul societății în persoana lui pe fondul unor neînțelegeri dintre acesta și soțul meu privind societatea" - fila 22 dosar apel).
Urmare a unei agresiuni a pârâtului asupra soției reclamantului, aceasta din urmă a formulat plângere penală împotriva pârâtului ( filele 22-25 dosar apel).
La data de 23.08.2006 reclamantul a decis fără acordul celuilalt asociat și administrator încetarea contractului individual de muncă al salariaților, și începând cu data de 15.08.2006 ( filele 113 -115 dosar fond).
La rândul său pârâtul a înființat SC SRL cu asociat unic cu activitate principală comerț cu amănuntul în magazine nespecializate cu vânzare predominantă de produse alimentare, băuturi și tutun și același sediu ca și SC SRL ( certificat de furnizare informații și certificat de înregistrare din 29.08.2006 filele 13-16 dosar fond).
În consecință funcționarea societății SC SRL nu este împiedicată din culpa exclusivă a pârâtului, ci ambii asociați au contribuit la afectarea iremediabilă a affectio societatis.
Faptul că pârâtul a înființat o altă societate cu același obiect și același sediu nu constituie în sine motiv de excludere, în condițiile în care în actul constitutiv nu există prevederi în acest sens, iar societatea SC SRL a fost înființată ulterior ivirii neînțelegerilor grave între asociații SC SRL.
Pârâtul nu a efectuat acte ce ar putea fi caracterizate ca acte de concurență neloială, întrucât a desfășurat activitate doar la societatea nou constituită și nu a continuat să desfășoare activitate și la SC SRL.
Ca urmare, în mod corect, instanța de fond a respins cererea de excludere și a admis cererea de dizolvare făcând aplicarea dispozițiilor art. 227 lit. e din Legea nr. 31/1990 în considerarea neînțelegerilor grave dintre asociați, care împiedică funcționarea societății.
Curtea va analiza și capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului la restituirea sumei de 50.000 lei investită de reclamant la SC SRL în scopul desfășurării activității( precizarea de la fila 89 din dosarul de fond), apreciind că, deși nu există motive de apel expres formulate cu privire la soluția pe acest petit, apelantul a înțeles să critice și acest aspect, în condițiile în care a solicitat administrarea de probe în apel pentru a dovedi sumele de bani cu care a creditat societatea.
Din completarea la raportul de expertiză ( filele 62-76 dosar apel ) și lămuririle date de expert în fața instanței de apel ( încheierea de la fila 221) rezultă că reclamantul a creditat societatea SC SRL din bani proprii cu suma de 14.515, 43 lei, sumă ce nu a fost retrasă.
Cum această sumă se impune a fi suportată din patrimoniul societății și nu de pârât, cei doi asociați urmează a-și stabili drepturile cu luarea în considerare a acestei sume în procedura lichidării deschisă ca efect al dizolvării conform art. 233 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
În raport de considerentele arătate mai sus, care le vor substitui pe cele ale instanței de fond, având în vedere limitele investirii instanței( nu există cerere de lichidare), Curtea apreciază soluția privind cererea de obligare a pârâtului la restituirea sumei de 50.000 lei ca fiind corectă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de reclamantul -, domiciliat în C, str. - lui, -. 1,. 11, jud. D, împotriva sentinței nr. 65 din 29 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-pârâți -, domiciliat în com., jud. D și SC SRL, cu sediul în com.,-, jud.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Ianuarie 2010.
Președinte, | Judecător, Lotus |
Grefier, |
Red. jud. /22 ianuarie 2010
Tehnored. /5 ex./21.01.2010
Jud. fond.
21 Ianuarie 2010
Președinte:Nela OcheaJudecători:Nela Ochea, Lotus Gherghină
