Excludere asociat. Decizia 80/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-.
DOSAR NR.-
DECIZIA NR.80/C/2008 -
Ședința publică din 1 iulie 2008
PREȘEDINTE: - -- JUDECĂTOR 1: Vîrtop Florica
- - - JUDECĂTOR 2: Tătar Ioana
- - - grefier
********
Pe rol fiind pronunțarea apelului comercial formulat de pârâții -" INTERNAȚIONAL"SRL cu sediul în O,-, - 36,.E,.41, jud. B și domiciliată în O,-, - 36,.E,.41, jud. B în contradictoriu cu intimații reclamanțiși- ambii cu domiciliul procesual ales în O,-,.2, cam.2, jud. B și intimata pârâtă-""SRLcu sediul procesual ales în O,-,.2, cam.2, jud. B împotriva sentinței nr.71/COM din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect -excludere asociat -.
Se constată că, dezbaterea cauzei în fond a avut loc la data de 24 iunie 2008, când părțile prezente au pus concluzii consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 1 iulie 2008. În termenul de pronunțare, atât apelanții, cât și intimații, au depus la dosar note de ședință, respectiv concluzii scrise la care s-au anexat și chitanțele privind plata onorariilor de avocat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului comercial d e față, constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.71 din 7 februarie 2008, Tribunalul Bihora admis acțiunea din dosarul 1512/2007 formulată de reclamanții, domiciliată în Italia, loc.,-, cu sediul procedural ales în O,-,.2, cam.2, jud. B și, domiciliată în O, str. ---, nr.31,.2, cu sediu procedural ales în O,-,.2, cam.2, jud. B, în calitate de asociați ai - SRL, împotriva pârâtei, domiciliată în O,-, -. E,. 41, jud. B și în contradictoriu cu pârâta - SRL cu sediul social în O,-,.2, cam.2, jud. B;
A fost admisă acțiunea din dosarul -, formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - INTERNAȚIONAL SRL, cu sediul în O,-, -. E,. 41, jud. B;
S-a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională împotriva pârâților reconvenționali și și în contradictoriu cu pârâta - SRL și, în consecință:
A constatat nulitatea absolută a contractului de depozit încheiat la data de 01.09.2006 între - Internațional SRL și - SRL, precum și a tuturor înscrisurilor emise în temeiul acestuia.
A fost obligată pârâta - Internațional SRL să restituie reclamantei bunurile depozitate, constând în mărfuri textile sau în cazul în care acestea nu mai există, să restituire contravaloarea acestora în sumă de 173.433 lei.
S-a dispus excluderea pârâtei din societatea comercială SRL și revocarea calității sale de administrator urmând ca părțile sociale deținute de aceasta să revină asociatului, care astfel va deține un număr de 1.731 părți sociale, celălalt asociat menținându-și participarea la capitalul social cu 3 părți sociale, dispunându-se și efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului, conform celor de mai sus.
A fost obligată pârâta - Internațional SRL la plata sumei de 11572 lei cheltuieli de judecată, iar pârâta la plata sumei de 1108,30 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții și pârâta reclamantă reconvențională au calitatea de asociați ai societății SRL, reclamantul având o participare la capitalul social de 1728 părți sociale, reclamanta de 3 părți sociale iar pârâta de 3 părți sociale, după cum rezultă din actul adițional nr. 5360 din 17 mai 2006 la actul constitutiv al societății ( 15).
Prin acest act adițional s-a stabilit că au calitatea de administratori ai societății, reclamanta și pârâta.
După cum rezultă din înscrisul aflat la fila 17, emis de oficiul registrului comerțului, pârâta a înființat la data de 03.08.2006, ulterior dobândirii calității de asociat și administrator al societății, o altă societate comercială, respectiv Internațional SRL care are ca obiect de activitate ca și societatea SRL inclusiv comercializarea de produse de încălțăminte și îmbrăcăminte.
Ori, potrivit art. 197 din Legea 31/1990, administratorii nu pot primi, fără autorizarea adunării asociaților mandatul de administrator în alte societăți concurente sau cu același obiect de activitate, nici să facă același fel de comerț ori unul concurent, sub sancțiunea revocării și răspunderii pentru daune.
Societatea SRL a încheiat pentru o perioadă de 3 ani contractul de închiriere nr. 2/26.10.2005 cu - SRL pentru spațiul din,-, spațiu cu destinația de magazin în care se vindeau mărfurile acestei societăți.
Din înscrisurile depuse ( documente vamale, balanțe de verificare etc.), a rezultat că societatea a importat o serie de mărfuri constând în îmbrăcăminte și accesorii, cu destinația de a fi valorificate în acest magazin. Acest aspect rezultă și din declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv ( 75) și ( 80), (100) și ( 101) care au declarat că în anul 2006, pârâta a ridicat această marfă și a depozitat-o la o altă locație, după ce în prealabil s-a efectuat un inventar. Martorele și au relatat că au participat, în calitatea lor de vânzătoare la inventarierea bunurilor a căror valoare se ridica la aproximativ 20.000 - 25.000 eur. Martorele și au relatat că marfa a fost depozitată la sediul societății Internațional SRL, că aceasta nu a mai fost valorificată, dimpotrivă s-a stabilit o chirie pentru depozitarea lor.
Instanța a reținut că într-adevăr, la data de 01.09.2006 între - Internațional SRL, în calitate de prestator și - SRL în calitate de beneficiar s-a încheiat contractul de prestări servicii de depozitare în temeiul căruia mărfurile textile preluate de la magazinul menționat au fost date în custodia prestatorului pentru o chirie de 1500 eur lunar.
După cum a rezultat din declarațiile martorilor și din contractul de depozit ( 14 dos. 1512/2007), acesta a fost semnat de către în numele societății SRL, decizia, după cum pârâta însăși afirmă, a fost luată unilateral, fără acordul celorlalți asociați ori a administratori. Din interogatoriul luat pârâtei - Internațional SRL ( 91 dos. conexat) rezultă că scopul acestui demers ar fi fost - protejarea mărfii - fără a se urmări vreun interes economic.
Însă, instanța constatat că aceste susțineri sunt contrazise de probele administrate. Contractul încheiat este cu titlu oneros, de altfel fiind vorba de o activitate comercială, este evident că prin aceasta se tinde la obținerea unui profit. În speță s-a urmărit încasarea unei chirii pentru încasarea căreia au fost emise facturi, fiind fără relevanță că acestea nu au fost încasate, pârâta, afirmând chiar în motivarea poziției sale din cuprinsul cererii reconvenționale că, intenționa să compenseze contravaloarea acestor facturi cu o serie de sume pe care pretinde că le are de încasat de la societatea SRL.
Pe de altă parte, instanța a reținut caracterul duplicitar al operațiunii, pârâta având calitatea de asociat și administrator în ambele societăți, astfel că încheierea acestui contract îi profita nemijlocit.
Nu în ultimul rând, depozitarea acestor mărfuri pentru o chirie substanțială, a fost o măsură ce greva patrimoniul societății SRL, care pe de o parte se vedea cu un stoc de marfă scos de la vânzare, iar pe de altă parte, pe lângă capitalul înmagazinat în acesta fără șanse de recuperare, patrimoniul social suporta noi costuri pe care ceilalți asociați nu și le-au asumat.
În consecință, văzând aceste împrejurări, instanța a apreciat că acest contract se întemeiază pe o cauză ilicită și imorală, ceea ce contravine prevederilor art. 968 cod civil și atrage nulitate absolută a acestuia cât și a actelor emise în temeiul acestui contract, respectiv a facturilor emise pentru chirie, în virtutea principului nulității potrivit căruia ca urmare a anulării actului principal se anulează și actele subsecvente acestuia.
Ca urmare, s-a dispus și restituirea mărfurilor aflate în custodia pârâtei - Internațional, ori, în măsura în care acest lucru nu mai este posibil, s-a dispus restituirea contravalorii acestora, respectiv a sumei de 173.433 lei, sumă stabilită prin expertiza efectuată în cauză de expert ( 139 dos. conexat).
Cât privește cererea de excludere a pârâtei din societatea SRL, instanța a reținut că aceasta este fondată, deoarece s-a constatat că pârăta a încheiat un contract prin care a prejudiciat activitatea societății al cărei administrator este, iar pe de altă parte, aceasta a înființat o nouă societate cu același obiect de activitate, societate cu care de altfel a și încheiat contractul de depozit, după cum s-a arătat anterior.
Potrivit art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990 republicată, instanța a reținut că se poate dispune excluderea asociatului administrator care comite fraudă în dauna societății, ori în speță este evident că pârâta prin demersurile sale a adus prejudicii societății SRL și o concurează neloial sub aspectul desfășurării activității de comerț cu amănuntul al îmbrăcămintei după cum rezultă din certificatele constatatoare emise de registrul comerțului ( 11, 18, dosar 1512/2007).
Cât privește cererea reconvențională formulată de pârâta -reclamantă reconvențională, instanța a constatat că nu sunt incidente în cauză prevederile art. 227 alin.1 lit. e din Legea nr. 31/1990 republicată, astfel că aceasta a fost respinsă ca nefondată.
Deși reclamanta reconvențională a susținut existența unor neînțelegeri grave între asociați, instanța a reținut prin prisma celor anterior relatate că aceste neînțelegeri au fost generate tocmai de atitudinea sa culpabilă astfel că aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a solicita dizolvarea societății.
Pe de altă parte afirmațiile sale nu au fost dovedite, probele administrate conducând din contră la concluzia că aceasta, prin faptele sale a condus la un regres al activității societății.
Nu în ultimul rând, cele invocate de aceasta cu privire la întocmirea unor acte în fals de către o persoană ce nu are nici o calitate în societate, nu prezintă relevanță sub aspectul excluderii sale pentru fraudă și nici sub aspectul dizolvării societății.
Totodată, instanța a mai reținut că manoperele pârâtei - reclamante reconvenționale nu pot fi justificate de împrejurarea că aceasta are de recuperat eventuale creanțe de la societate, așa cum a susținut. Dacă aceste pretenții sunt întemeiate, aceasta are la îndemână posibilități legale de recuperare a lor.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții și în calitate de asociați ai - SRL, împotriva pârâtei și în contradictoriu cu pârâta - SRL
A admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL împotriva pârâtei - INTERNAȚIONAL SRL.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională împotriva pârâților reconvenționali și și în contradictoriu cu pârâta - SRL și, în consecință:
A constatat nulitatea absolută a contractului de depozit încheiat la data de 01.09.2006 între - Internațional SRL și - SRL, precum și a tuturor facturilor emise în temeiul acestuia.
A fost obligată pârâta - Internațional SRL să restituie reclamantei bunurile depozitate, constând în mărfuri textile sau în cazul în care acestea nu mai există, să restituire contravaloarea acestora.
S-a dispus excluderea pârâtei din societatea comercială SRL și revocarea calității sale de administrator, urmând ca părțile sociale deținute să revină asociatului, care astfel va deține un număr de 1.731 părți sociale, celălalt asociat menținându-și participarea la capitalul social cu 3 părți sociale, dispunându-se totodată efectuarea cuvenitelor mențiuni în Registrul Comerțului, conform celor de mai sus.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, a fost obligată pârâta - Internațional SRL la plata sumei de 11572 lei cheltuieli de judecată cu titlu de taxa de timbru și onorariu de avocat, iar pârâta la plata sumei de 1108,30 lei cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și onorariu de avocat.
Împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță au declarat apel, în termen și legal timbrat apelantele și -" INTERNATIONAL"SRL, solicitând instanței admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, în principal cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță, iar în subsidiar în sensul respingerii acțiunii reclamantelor și admiterii cererii reconvenționale.
În dezvoltarea motivelor de apel se învederează instanței că, în soluționarea cauzei, prima instanță nu a cercetat corespunzător cererea reconvențională, fiind respinsă fără a se judeca fondul acestei cereri, doar aspectele invocate în acțiunea principală fiind pe larg analizată.
Prima instanță nu a avut în vedere împrejurarea că apelanta, având calitate de administrator al societății, avea dreptul de a lua orice fel de decizii în interesul desfășurării activității, fără a fi necesar acordul celorlalți asociați. Mai mult, nu s-a contestata că ei au fost plecați din țară și că a fost lăsată singură să se descurce cu societatea intimată, fără a dispune de resurse financiare și cu o marfă nevandabilă.
Au fost luate în considerare la stabilirea valorii mărfii, declarațiile martorilor audiați, fără a se verifica evidența contabilă și reducerile succesive de preț operate în contabilitate, din care rezultă că marfa e nevandabilă și era în stoc de 3 ani. Nu s-a luat în calcul nici împrejurarea că dacă s-ar fi dorit sustragerea mărfii ori utilizarea ei în interes propriu, nu s-ar fi procedat la inventarierea ei amănunțită împreună cu personalul societății, aspect care denotă buna - credință manifestată în interesul societății.
Prin urmare, rezultă clar că marfa nu a fost sustrasă, că nu s-a lucrat împotriva intereselor -", nefiind dovedită valoarea reală a mărfurilor depozitate și a căror restituire nu a contestat-o niciodată.
Cu privire la acțiunea reconvențională arată că aceasta a fost respinsă fără a fi analizată corespunzător, apreciindu-se că prevederile legale invocate nu sunt incidente în cauză, fiind însă admisă cererea de excludere din societate formulată de reclamanții - pârâți reconvenționali.
Consideră că a fost grav prejudiciată în interesele sale, atâta vreme cât i s-a modificat contractul de muncă și s-a anulat contractul de leasing care a fost încheiat în numele societății, dar ratele au fost plătite de apelantă pe considerentul că urma ca autoturismul să-i revină în proprietate.
Intimații, prin întâmpinarea depusă au solicitat respingerea ca nefondat a apelului și menținerea în totalitate ca legală și temeinică a sentinței atacate.
Motivele invocate în apel sunt neîntemeiate și fără nici un suport real, fiind reiterată aceeași situație de la fond, prima instanță, prin hotărârea pronunțată admițând întemeiat acțiunile formulate în ambele dosare conexate și respingând reconvențională formulată, soluția fiind rezultatul analizării probatoriului administrat în cauză raportat la prevederile legale incidente.
Aspectele legate de contractul de muncă și cel de leasing, invocate de apelante nu au făcut obiectul cererii reconvenționale, neputând fi analizate în prezentul litigiu.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar la data de 24 iunie 2008, apelantele reiterează aceleași aspecte de fapt și de drept ca și cele expuse în cuprinsul motivelor de apel.
Instanța de apel analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, reține că este nefondat urmând ca, în baza prevederilor art.295-296 Cod procedură civilă să dispună respingerea lui ca atare și menținerea în totalitate a sentinței apelate, pentru următoarele considerente:
Apelanta împreună cu intimații, persoane fizice, au calitatea de asociați ai societății intimate -""SRL, apelanta având 3 părți sociale, iar intimații un număr de 1728 părți sociale, respectiv un număr de 3 părți sociale.
În dosarul nr.1512/2007 al Tribunalului Bihor apelanta, pe calea cererii reconvenționale a solicitat instanței să dispună dizolvarea societății -""SRL pentru grave neînțelegeri între asociați, ce fac imposibilă continuarea activității în temeiul prevederilor art.227 pct.1 lit."e" din Legea nr.31/1990, cerere reconvențională respinsă ca neîntemeiată de prima către prima instanță.
Analizând primul motiv de apel invocat de apelantă, privitor la necercetarea fondului cererii reconvenționale de către prima instanță, se reține că acesta este neîntemeiat, în cauză cererea reconvențională fiind analizată în fond de către prima instanță și apreciată ca neîntemeiată, hotărârea pronunțată cuprinzând motivele de fapt și de drept ce au dus la pronunțarea soluției.
Faptul că, argumentele primei instanțe în privința cererii reconvenționale nu au fost expuse într-o formă tot atât de amplă ca și cele privitoare la acțiunea principală din ambele dosare, nu echivalează cu o necercetare a cererii reconvenționale, mai ales că unele din argumentele ce au dus la pronunțarea soluției au fost în strânsă legătură cu acțiunea principală unde au fost analizate, nefiind necesară reiterarea lor pe larg din nou la analiza cererii reconvenționale.
Dizolvarea societății ca urmare a neînțelegerilor grave dintre asociați a fost edictată de legiuitor ca o sancțiune a atitudinii și faptelor asociaților ce prin manifestările avute, fac imposibilă desfășurarea în continuare a activității societății, situație de excepție ce intervine doar atunci când datorită acestor motive nu mai există nici o posibilitate de desfășurare normală a activității.
Ori, în speță, chiar dacă au intervenit neînțelegeri de o anume gravitate între asociații societății, continuarea desfășurării activității societății este dorită de asociatul majoritar și celălalt asociat minoritar și poate fi realizată de către aceștia și fără contribuția apelantei, asociat minoritar.
De altfel, așa cum a reținut și prima instanță, neînțelegerile ivite între ceilalți doi asociați își au izvorul tocmai în atitudinea manifestată de apelanta reclamantă reconvențională, ea neputându-se prevala de propria culpă pentru a solicita dizolvarea societății.
În consecință, se reține că cererea reconvențională a fost cercetată pe fond de către prima instanță, soluția pronunțată în privința ei fiind legală și temeinică, motivele de apel invocate fiind nefondate.
Sub aspectul modului de soluționate de către prima instanță a acțiunilor principale, atât în dosarul nr.1512/2007, cât și în cel conexat cu nr.7172/2006 se reține că hotărârea pronunțată este legală și temeinică, motivele de apel invocate fiind nefondate.
Astfel, se reține așa cum invocată apelanta că aceasta în calitate de administrator al societății intimate -""SRL avea dreptul de a lua decizii în numele societății, dar aceste decizii trebuiau a fi luate în interesul bunei desfășurări a activității și în scopul protejării intereselor societății și nu într-unul cauzator de prejudicii pentru societate.
Ori, contractul de depozit încheiat în data de 1 septembrie 2006 de către apelantă, în numele societății intimate cu societatea apelantă al cărui asociat unic și administrator era tot apelanta, a avut la bază o cauză ilicită și imorală, cum în mod corect a reținut și prima instanță, măsura luată de apelantă în numele societății intimată, fiind una ce greva patrimoniul societății cu costuri substanțiale și ducea la obținerea unor beneficii în favoarea propriei sale societăți al cărui asociat unic și administrator era tot apelanta.
Sub aspectul motivelor de apel privitoare la obligarea societății apelante -" INTERNAȚIONAL"SRL de a restitui bunurile ce au fost depozitate în spațiul său, în temeiul contractului de depozit anulat ori a contravalorii acestora, se reține că și acestea sunt nefondate.
Drept urmare a desființării retroactive a contractului de depozit încheiat între cele două societăți, marfa ce a făcut obiectul contractului este supusă restituirii către proprietarul ei, în natură, ori în măsura în care această restituire a lor nu mai este posibilă, a contravalorii ei.
Prima instanță a dispus în principal obligarea societății apelante la restituirea bunurilor depozitate, în natură, astfel cum rezultă din listele de inventar întocmite la predarea ei.
Sub acest aspect se reține că, valoarea lor redusă sau nu, datorită nevandabilității mărfii, nu prezintă relevanță, atâta vreme cât este posibilă restituirea lor în natură, apelanta neopunându-se la restituirea mărfii, putându-se proceda la restituirea ei către proprietar.
Pentru eventualitatea în care această marfă nu mai există,nefiind posibilă restituirea ei în natură, a dispus prima instanță obligarea societății apelante la plata contravalorii ei. Această contravaloare s-a stabilit de către instanță în conformitate cu constatările expertului contabil desemnat în cauză ( în dosar conexat 139) care în lucrarea întocmită a stabilit contravaloarea mărfii respective pe baza documentelor contabile puse la dispoziția sa.
În cuprinsul acestei lucrări s-a stabilit că valoarea reală a bunurilor prin raportare la documentele contabile este de 173.433 lei și ea corespunde cu evidența contabilă, respectiv a balanței de verificare pe luna iunie 2006, când a fost ultima lună de funcționare a magazinului, suma rezultată fiind calculată ca diferență între valoarea de intrare a mărfurilor și valoarea vânzărilor și a reducerilor de preț efectuate.
Prin urmare, nu pot fi reținute susținerile din cuprinsul motivelor de apel, că valoarea stabilită de instanța de fond nu este una reală și nu are la bază evidențele contabile ale societății, lucrarea întocmită nefiind contestată prin solicitarea unei contraprobe de către apelantă.
Cât privește capătul de cerere privitor la excluderea apelantei din societatea intimată se reține că în mod corect a reținut prima instanță incidența în cauză a prevederilor art.222 lit."d" din Legea nr.31/1990 republicată, apelanta pârâtă prin demersurile sale, în calitate de asociat administrator, cauzând prejudicii societății, încheind pe seama societății contractul de depozit cu titlu oneros din litigiu, neîncasarea efectivă a chiriei neînlăturând caracterul oneros al actului și nici faptul că în scopul încasării chiriei a emis facturi pe seama societății cu contravaloarea chiriei pe care ar fi urmat să o încaseze societatea apelantă a cărui asociat unic și administrator era tot apelanta și care desfășura aceleași obiect de activitate.
Se reține de asemenea că, aspectele invocate în finalul motivelor de apel privitoare la modificarea contractului de muncă al apelantei, ori la anularea contractului de leasing, nu fac obiectul cauzei deduse judecății în prezenta speță, reclamanta reconvențională neformulând în fața primei instanțe capete de cerere privitoare la aceste aspecte, astfel că ele nu vor fi analizate în această cauză.
În consecință, se reține că motivele de apel invocate în cauză sunt nefondate, prima instanță efectuând o corectă analiză a stării de fapt învederate raportat la prevederile legale incidente, hotărârea pronunțată fiind una legală și temeinică.
Prin urmare, apelul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, iar hotărârea apelată, menținută în totalitate.
În conformitate cu prevederile art.274 Cod procedură civilă, instanța urmează să dispună obligarea părților apelante la plata sumei de 3692 lei, cheltuieli de judecată în apel, în favoarea părților intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat apelul comercial d eclarat de apelanții-" INTERNAȚIONAL"SRLcu sediul în O,-, - 36,.E,.41, jud. B și domiciliată în O,-, - 36,.E,.41, jud. B în contradictoriu cu intimații reclamanți și - ambii cu domiciliul procesual ales în O,-,.2, cam.2, jud. B și intimata pârâtă-""SRLcu sediul procesual ales în O,-,.2, cam.2, jud. B împotriva sentinței nr.71/COM din 7 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în totalitate.
Obligă părțile apelante să plătească părților intimate suma de 3692 lei, cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 1 iulie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec. - jud. -
- în concept, 02.07.2008 -
Jud. fond
Tehnoredact. - -
02.07.2008 / 7 ex.
5 com./02.07.2008
1. -" INTERNAȚIONAL"SRL cu sediul în O,-, - 36,.E,.41, jud. B,
2. domiciliată în O,-, - 36,.E,.41, jud.
3.și
4. - ambii cu domiciliul procesual ales în O,-,.2, cam.2, jud. B
5.-""SRLcu sediul procesual ales în O,-,.2, cam.2, jud. B
Președinte:Vîrtop FloricaJudecători:Vîrtop Florica, Tătar Ioana, Sabău Mirela
