Excludere asociat. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 94
Ședința publică din data de 11 iunie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aida Liliana
JUDECĂTOR 2: Urlețeanu Alexandrina
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor declarate de reclamanții și, domiciliați în P, str. -. -. nr.42, jud. P și pârâții și, domiciliați în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 996 din data de 26 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC Grup SRL, cu sediul în P,-, Corp C2, jud.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 2 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când, pentru a permite reprezentanților părților absente să depună concluzii scrise detaliate în conformitate cu dispozițiile art. 156 alin.2 Cod pr.civilă, iar ulterior având nevoie de timp pentru a delibera în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin.1 Cod pr.civilă, Curtea a amânat succesiv pronunțarea la datele de 9, respectiv 11 iunie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 996 din data de 26 octombrie 2008 Tribunalul Prahovaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții -, și SC Grup SRL, respingând ca neîntemeiate și cererea reconvențională și acțiunea conexă formulată de reclamanții-pârâți - și.
Pentru a pronunța această sentință, analizând materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a reținut că la data de 7.06.2006, prin încheierea nr.1219 a judecătorului delegat la Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Prahovas -a autorizat constituirea societății SC Grup SRL, având ca asociați pe reclamanții și și pârâții - și, cu o cotă de participare la capitalul social vărsat de 25 % pentru fiecare, administrarea și reprezentarea societății fiind încredințată reclamantului și pârâtei reclamante -.
Potrivit art.222 alin.1 lit.d din Legea 31/1990 poate fi exclus din societatea cu răspundere limitată asociatul administrator care comite fraudă în dauna
societății sau se servește de semnătura socială sau de capitalul social în folosul lui sau al altora.
Această situație de excludere privește numai pe asociații care au calitatea de administratori și care, în exercitarea atribuțiilor lor sau în legătură cu acestea, au comis o fraudă în dauna societății (printr-un concert fraudulos stabilit cu terții) sau au folosit capitalul societății sau semnătura socială în mod abuziv ori neîndreptățit în folosul lor sau al altora. acestei situații implică încălcarea de către asociații administratori cu vinovăție a interdicțiilor legale sau statutare care le impune să lucreze în interesul societății și să manifeste diligență, independență și probitate.
În speță, din probele administrate, a rezultat că ulterior demarării activității între asociați au intervenit unele neînțelegeri, dar nu de natura celora ce ar putea face aplicabile dispozițiile art.222 alin.1 lit.d din lege. Astfel, în urma administrării probei cu interogatoriul, instanța a reținut că părțile reciproc și punctual, prin poziția lor, s-au contrazis pe rând. Mai mult, în urma administrării probei testimoniale, a rezultat din cunoștințele sumare ale martorilor că între părți ar fi existat unele neînțelegeri cu privire la accesul în spațiul ce constituia sediul societății.
Din analiza coroborată a probatoriilor cu înscrisuri, interogatoriu și a probei testimoniale nu a rezultat că prin atitudinea lor - în calitate de administratori, reclamantul-pârât și pârâta-reclamantă -, în exercitarea atribuțiilor, ar fi comis o fraudă în dauna societății.
Sub acest aspect, tribunalul a reținut cu referire la pârâta-reclamantă - că eventuala opunere către ceilalți asociați a unui contract de împrumut cu o altă clauză decât cea susținută de către reclamanți în privința termenului de restituire, nu poate reprezenta o fraudă în dauna societății, că o eventuală confiscare a ștampilei (fapt nedovedit) s-a făcut în scopul angajării societății în raporturi neprofitabile cu terții și că, în final, a acționat cu vinovăție încălcând interdicțiile legale (art.80 din lege).
În privința asociatului pârâtul-reclamant, tribunalul a cenzurat ca nedovedită susținerea că, înființând o altă societate ca și asociat unic și prevalându-se în același timp de funcția de "director general" al SC Grup SRL, a efectuat în interesul său operațiuni contrare scopului societății.
Văzând cererea reconvențională cât și acțiunea conexă, tribunalul a reținut că nici pârâții-reclamanți nu au dovedit incidența dispozițiilor art.222 lit.d din lege în privința reclamantului-parat, (textul de lege neavând aplicare în privința reclamantei-parate ca efect al nedeținerii funcției de administrator), susținând, mai mult, o lipsă de implicare a acestora în conducerea și respectiv desfășurarea activității societății.
Pe de altă parte, în interpretarea art.222 din Legea 31/1990, practica judiciară a fost constantă în a considera că dispozițiile privind excluderea sunt de strictă interpretare și aplicare, iar enumerarea cauzelor de excludere este limitativă, reglementată prin norme imperative. În acest context, eventualele neînțelegeri între părți (care de altfel au și calitate de rude prin alianța) nu pot fi sancționate prin excluderea unuia sau altuia din societate.
Pentru aceste considerente, tribunalul a respins acțiunea principală și cererea conexă ca neîntemeiate, ca de altfel și cererea reconvențională având ca obiect constatarea faptului că reclamanții nu mai au calitatea de asociați la SC
SRL ca urmare a declarației exprese de retragere, pentru rațiunile expuse în încheierea de ședință din data de 28 mai 2007, când instanța a reținut că în lipsa unui mandat valabil dat avocatului pentru reprezentarea reclamanților în adunarea generală din 4.12.2006, declarația de retragere a fost lipsită de efecte juridice.
Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond au declarat apel, atât reclamanții și cât și pârâții și.
În motivarea apelului, reclamanții și au arătat că instanța de fond a interpretat și aplicat în mod eronat dispozițiile art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990, dând un sens restrictiv normei de drept, deși a acceptat că sancțiunea poate fi aplicată în situația concernului fraudulos.
Apelanții-reclamanți apreciază că între părți nu poate fi vorba de "unele neînțelegeri", ci de neînțelegeri grave, care împiedică administrarea și conducerea societății.
În mod greșit, instanța de fond a ignorat probele administrate și a considerat că nu s-a făcut dovada unei fraude în dauna societății sau dovada atitudinii contrare scopului societății. În opinia reclamanților, intenția de a produce aceste prejudicii rezultă tocmai din voința pârâților de a îi exclude de la orice activitate a societății.
Dovada relei voințe în administrarea societății și urmărirea propriului interes reieșea și din încetarea contractului de comodat pentru sediul societății, aceasta fiind lăsată în mod intenționat fără sediu, în vederea dizolvării.
Se solicită admiterea apelului, modificarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii reclamanților și excluderii pârâților din societate.
Pârâții și au criticat sentința pronunțată de instanța de fond sub aspectul greșitei respingeri a excepției lipsei calității procesuale active a reclamanților, dar și a acțiunii conexe și a cererii reconvenționale.
În susținerea excepției s-a arătat că situația de fapt a fost consemnată în procesul-verbal al extraordinară din 4.12.2006, necontestat de către părți, iar în lipsa dovezilor care să demonstreze depășirea mandatului special dat avocatului împuternicit în hotărârile ce urmau să se adopte, este de necontestat că începând cu această dată, asociații reclamanți au înțeles să se retragă din societate, cu asumarea încetării calității lor de asociați ai SC SRL, pretinzând față de aceasta numai drepturile lor materiale-restituirea împrumutului acordat. plata ratelor în nume propriu, fără aprobarea și fără un contract de împrumut cu societatea, nu poate conduce la aprecierea acesteia ca fiind o plată făcută de un asociat, ci ca o plată în nume propriu pentru altul.
Se arată că, în realitate, instanța de fond nu a analizat cererea reconvențională, deși aceasta era admisibilă, se administraseră probe care permiteau soluționarea astfel încât, fără a se exclude un asociat sau altul, situația SC SRL să fie clarificată potrivit legii, luându-se act de retragerea asociaților.
Se solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în tot a sentinței și pe fond admiterea cererilor formulate de pârâți.
Examinând sentința atacată prin prisma celor invocate în fața instanței de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, a textelor de lege incidente în soluționarea cauzei, Curtea reține că sunt nefondate criticile formulate de către apelanți, potrivit considerentelor următoare:
Susținerea în sensul existenței unei fraude în dauna societății este nefondată în condițiile în care probatoriul administrat nu a fost de natură să ofere cu certitudine date în acest sens.
Într-adevăr, au existat anumite neînțelegeri ale asociaților, cu privire la unele aspecte ce priveau activitatea firmei, în special spațiul ce constituia sediul societății, accesul în acest imobil, însă nu se poate concluziona că acestea au fost de natură să conducă la existența unei pagube în dauna societății, în sensul prevăzut de art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990.
Au existat discuții și în ceea ce privește obținerea unui contract de împrumut, însă discuțiile purtate cu privire la acesta și exprimarea punctului de vedere fac parte din dreptul pe care îl au administratorii în exercitarea atribuțiilor, neputându-se reține că sunt de natură să prejudicieze societatea.
Dispozițiile art. 222 lit. d din Legea nr. 31/1990 sunt de strictă interpretare și urmează a fi interpretate ca atare și aplicabile doar în situația în care rezultă cu certitudine că asociatul-administrator a comis o fraudă în dauna societății.
Fraudarea societății de către asociați nu se poate reține în condițiile în care interogatoriile administrate, expertiza întocmită nu fac decât să prezinte activitatea firmei și modul în care aceștia au înțeles să își exercite atribuțiile.
Starea economică precară în care se află societatea nu se apreciază că se datorează activității frauduloase exclusive a unuia dintre asociați, aceasta având la bază doar managementul defectuos, fără a se putea stabili că în cazul în speță s-a acționat cu intenție în contra intereselor societății de vreunul dintre asociați.
Aprecierea în sensul excluderii unui asociat de la activitate, în condițiile în care aceasta este reglementată expres, nu poate fi interpretată ca o intenție de a produce prejudicii, ci este doar o manifestare a dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției.
În ceea ce privește contractul de comodat, încetarea acestuia, de asemenea, nu poate fi interpretată ca o dovadă a relei credințe, în condițiile în care posibilitatea încetării unui contract este prevăzută expres în clauzele contractuale.
Într-adevăr, au existat anumite neînțelegeri cu privire la sediul societății, însă aceasta nu este de natură a concluziona posibilitatea unei fraudări a societății.
În ceea ce privește calitatea procesuală activă a reclamanților, se apreciază că aceasta, în mod corect a fost respinsă, în condițiile în care, astfel cum a motivat și instanța de fond, convocatorul nu a respectat ordinea de zi stabilită și, mai mult decât atât, hotărârea adunării nu a fost semnată de către reclamanți.
În cuprinsul motivelor de apel sunt evidențiate de către toți apelanții neînțelegerile existente între aceștia cu privire la activitatea firmei, însă acestea nu sunt de natură a face dovada comiterii de către vreun asociat a unei fraude în dauna societății.
În aceste condiții, se apreciază că dispozițiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, care privesc limitativ cauzele de excludere, fiind norme imperative, nu se regăsesc în cazul în speță, urmând a fi incidente doar la momentul la care se
dovedește existența unei fraude certe în dauna societății, comise de vreunul dintre asociați.
Prin prisma celor expuse anterior se apreciază că instanța de fond a dat o interpretare corectă probatoriilor administrate, apreciind ca fiind neîntemeiate cererile formulate de către apelanți, context în care Curtea, în baza dispozițiilor art. 296 Cod pr.civilă va respinge ca nefondate ambele apeluri.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamanții și, domiciliați în P, str. -. -. nr.42, jud. P și pârâții și, domiciliați în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 996 din data de 26 octombrie 2008 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâta SC Grup SRL, cu sediul în P,-, Corp C2, jud.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 iunie 2009.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 7 ex./7.07.2009
Dosar nr- - Tribunalul Prahova
Jud. fond
Președinte:Stan Aida LilianaJudecători:Stan Aida Liliana, Urlețeanu Alexandrina
