Ieșire din indiviziune. Decizia 1306/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 1306
Ședința publică de la 15 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan
JUDECĂTOR 2: Claudia Popescu
JUDECĂTOR 3: Vasilică Pintea
Grefier șef secție
&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi a venit pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-reclamanta SRL B, împotriva sentinței civile nr.429/COM din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, recurent - SRL B, având ca obiect ieșire din indiviziune.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru intimata-pârâtă - Grup SRL PNa vocat, cu delegație la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura este completă.
S-a făcut referatul oral supra cauzei, după care:
Instanța, din oficiu, pune în discuție excepția netimbrării recursului, recurenta fiind citată cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 19,5 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, obligație neîndeplinită la termenul de astăzi.
Avocat, solicită admiterea excepției astfel cum a fost invocată și anularea recursului ca netimbrat. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare, pe excepția netimbrării recursului, invocată de instanță, din oficiu.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului declarat de reclamanta - SRL B, împotriva sentinței civile nr. 429/2009, pronunțată de Tribunalul Neamț se rețin următoarele:
Prin sentința civilă nr. 429 din 16.04.2009, Tribunalul Neamța luat act de renunțarea reclamantei - SRL la judecarea cererii pentru reducerea chiriei, a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta - SRL și a respins ca nefondată cererea de intervenție principală formulată de - SRL.
S-a reținut de instanța de fond că prin cererea înregistrată sub nr. 1961/26.03.2007 reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâta - SRL solicitând ieșirea din indiviziune cu privire la suprafața de 132 mp situați în subsolul imobilului în care își au sediul părțile, modificarea contractului de închiriere nr. 32/20.09.2005 cu privire la suprafața în coproprietate în sensul reducerii suprafeței închiriate la 79,78 mp și reducerea corespunzătoare a chiriei, cu cheltuieli de judecată.
Societatea reclamantă a achiziționat prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub numărul 2268/24.07.2000 de BNP de la fosta -. SA un spațiu comercial în suprafață de 234 mp compus din birouri cu anexe și teren aferent de 39,01 mp în indiviziune situat în P N bd. - nr. 15 - parter.
Ulterior prin decizia secției comerciale a Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 2645/16.09.2004 îndreptată prin încheierea cu nr. 4228/22.09.2005 a aceleiași instanțe s-a stabilit ca subsolul imobilului respectiv (compus din locuințe de 4 etaje și spații comerciale la parter) este coproprietatea asociației de proprietari - și a - Grup SRL aceasta fiind succesoarea in drepturi a - SRL care la rândul ei este succesoarea - SA P
În același timp sa stabilit ca suprafața din subsol ce se cuvine - Grup SRL este de 132 mp. Totodată instanța supremă a reținut că subsolul este coproprietatea indiviză a fiecărui proprietar din bloc. Așadar pentru acest subsol are drept de coproprietate în indiviziune și reclamanta.
Expertul a stabilit în expertiza tehnică că reclamantei i se cuvine în proprietate exclusivă o suprafață de 52,22 mp din subsolul în cauză.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 480, 728 și 1073 cod civil și Legea 85/1992.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Pârâta a mai invocat excepția de necompetență materială, fiind o acțiune neevaluabilă în bani. Pe fondul cauzei s-au arătata următoarele:
Reclamanta a achiziționat un imobilul din P N, bd. -, nr. 15, - 1, de la - "" SA, un spațiu comercial in suprafața de 234 mp, situat la parterul blocului menționat, împreuna cu terenul aferent in suprafața de 39,01. diviziune iar prin decizia civilă a Înaltei Curți de Casație si Justiție (împreuna cu încheierea de îndreptare eroare materiala) s-a reținut ca subsolul respectiv este in proprietatea Asociației de Proprietari - si a - GRUP SRL, care ar fi succesoarea in drepturi a - TURIST" SRL, care la rândul ei este uccesoarea - SA P Aceasta susținere - greșita, de altfel - a conclus reclamanta la concluzia ca subsolul este deținut de pârâtă in virtutea transmiterii drepturilor, in calitate de succesoare a unei societăți ce a deținut inițial spațiul in discuție.
Mai arată societatea pârâtă că aceasta nu a fost succesoarea - TURIST SRL, așa cum nici aceasta nu a fost succesoarea - SA. - SA s-a aflat in procedura falimentului si, in cadrul acestei proceduri, au fost scoase la vânzare (pentru acoperirea creanțelor creditorilor) bunurile sale, printre care spatiile din blocul C 1 din bd. - nr.15 - parter si subsol. Acest spațiu, denumit clădire administrativa, a fost cumpărat prin intermediul lichidatorului judiciar (vânzarea fiind autorizata, prin hotărâre, de către judecătorul sindic) de - TURIST SRL, societate de sine stătătoare si fără nicio legătura cu - SA iar dreptul astfel dobândit a fost intabulat. Prin act adițional la actul constitutiv, aceasta societate si-a schimbat denumirea din. TURIST in GRUP, modificare ce a fost operata inclusiv la Cartea funciara, in dreptul imobilului din P N, bd. -, nr.15.
Așadar, ceea ce este adevărat, este reținerea instanței supreme din care rezulta ca in ceea ce privește subsolul acestei clădiri proprietari sunt Asociația de proprietari - si - " GRUP" SRL, nu si alte persoane fizice ori juridice. De altfel, chiar si in urma procesului de divizare a - GRUP SRL, aceasta a rămas in continuare, in proprietate, cu suprafața de 306,5. din subsol.
Prin contractul de vânzare - cumpărare din 2000, - SA nu a înțeles sa vândă si vreo parte din subsolul ce-l deținea. Daca ar fi fost așa, atunci nu s-ar mai fi putut vinde in 2002 (prin judecătorul sindic) suprafața ce reprezenta spațiul cu aceasta destinație. Ori, atât timp cat nu s-a prevăzut expres nicio mențiune cu privire la subsol (ce s-ar fi vândut ca atare sau sub forma unei cote indivize - cum s-a precizat, de altfel, in cazul terenului), nu se poate interpreta că, de fapt, vânzătoarea a transmis vreun drept cu privire si la acel spațiu.
Reclamanta a depus o precizare la cerere inițială arătând că excepția de necompetență materială este neîntemeiată acțiunea fiind neevaluabilă, competența revenind secției comerciale a Tribunalului Neamț. Pe fondul cauzei s-a arătat că:
În considerentele deciziei nr. 2645/16.09.2004 pronunțată în dosarul nr. 4738/2001 al Înaltei Curți de Casație și Justiție se arată că pârâta nu a putut să facă dovada achitării subsolului blocului și nu a justificat nici un drept de proprietate dobândit legal asupra parterului blocului și nici asupra subsolului acestui, pe care l-a ocupat abuziv și în întregime cu nesocotirea dreptului de proprietate al celorlalți proprietari mai ales în ceea ce privește cota parte indiviză din subsolul blocului, care adăpostește instalațiile de asigurare a utilităților care prin natura lor aparțin în comun în cote indivize tuturor proprietarilor, indiferent că sunt persoane fizice sau juridice. Raportul de expertiză extrajudiciară întocmit la cererea reclamantei stabilește proporțional cu suprafața spațiilor comerciale aflate în proprietatea părților suprafețele ce urmează să le revină din subsolul blocului C1 situat în P N bd. - nr. 15, respectiv 79,78 mp-- Grup SRl și 52,22 mp - SRL. Astfel, cum Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat, nu se poate contesta nici unui proprietar dreptul la acces la instalațiile comune care se află la subsolul blocului întrucât supravegherea funcționării perfecte a unor astfel de instalații constituie obligația tuturor proprietarilor și ca atare pentru îndeplinirea acesteia fiecare proprietar trebuie să aibă acces la subsolul blocului.
În sprijinul celor arătate reclamanta a depus înscrisuri la dosar în copie: hotărârile judecătorești și contractele menționate precum și un raport de expertiză extrajudiciară pentru stabilirea suprafeței de spațiu deținută de reclamantă și a cotei din subsolul clădirii de la --.
La cererea reclamantei în cauză s-a efectuat expertiză în construcții, fiind soluționate și obiecțiunile formulate de părți - filele 137/139, 145/147, 165/168, 183/184, 203/206
La termenul de judecată din data de 18-01-2008 - SRL a depus cerere de intervenție în interes propriu solicitând ca pârâta - GRUP SRL să îi lase în deplină proprietate suprafața de 66 mp subsol suprafață construibilă din imobilul proprietatea sa situat în P,-, -, parter.
În motivarea cererii s-a arătat că:
Suprafața de 66mp reprezintă din suprafața de 132 mp atribuită - Grup SRL și - SRL conform deciziei civile nr. 2645/2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și conform sentinței civile nr. 3245/Com/2006 pronunțată de Tribunalul N, Secția comercială.
- PNî mpotriva căreia asociația de proprietari a pornit formele de evacuare silită este o societate care a preluat de la - Grup SRL P N în procesul de divizare bunurile imobile:
- clădire situată în P N-, - parter în suprafață de 152 mp teren în suprafață de 25,34 mp cu subsol aferent în suprafață construită de 335,29mp și teren în suprafață de 68,71 mp conform contractului de vânzare cumpărare 790/27.05.2003, dezmembrat nr. cadastral 886/34/1/2;
- clădirea situată în P N,-, - parter în suprafață de 31 mp teren în suprafață de 5,16 mp conform contractului de vânzare cumpărare 4200/12.12.2003 dezmembrat nr. cadastral 886/34/2/2.
Așa cum rezultă și din documentele contabile bunurile imobile intrate în
patrimoniul societății ca urmare a procesului de divizare a - Grup SRL figurează înregistrate în evidența contabilă și în evidențele fiscale ale direcției de taxe și impozite P
În concluzie intervenienta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată motivat de faptul că - SRL a cedat suprafața de 287,73 mp subsol coproprietate indiviză a fiecărui proprietar a asociației nr.15 astfel încât reclamanta poate cădea în pretenții față de asociația de proprietari nr.15 P
Reclamanta a depus, la solicitarea instanței, o precizare a cererii inițiale - fila 213 solicitând ca pârâta să fie obligată să îi lase în folosință exclusivă o suprafață de 52,22 mp din subsolul imobilului corespunzător cotei de proprietate indiviză a reclamantei; reducerea cuantumului chiriei datorate în temeiul contractului de închiriere 32/20005. În ceea ce privește temeiul de drept reclamanta a apreciat că se poate pronunța un partaj de folosință, fostul Tribunal Suprem statuând că o asemenea acțiune este admisibilă dacă partajarea este posibilă în fapt fără vătămarea intereselor coproprietarilor și dacă nici unul dintre ei nu cere partajul proprietății. A mai apreciat că partajul de folosință se poate realiza și pe calea acțiunii în grănițuire, potrivit fostului Tribunalului Suprem.La termenul de judecată din data de 2-04-2009 reclamanta a renunțat la cererea privind reducerea chiriei - fila 237, instanța urmând să facă aplicarea dis part 246 Cod procedură civilă.
Analizând probele administrate în cauză reține următoarele:
Prin contractul de vânzare cumpărare din data de 27-05-2002 pârâta - fosta - TURIST SRL, cumpără de la - SA clădire administrativă situată în N,- - parter în suprafață de 283 mp și subsol în suprafață construită de 645 mp (suprafață utilă de 594,23 mp) cu terenul aferent de 154,67 mp.
La data de 15-03-2004 pârâta se divide în - GRUP SRL și - SRL, fiind repartizat acesteia din urmă imobilul situat în- - parter compus din construcție de 140,25 mp și teren cu subsolul aferent în suprafață utilă de 287,73 mp; la societate pârâtă a rămas construcția în suprafață de 124,50 mp și subsolul aferent în suprafață de 306,50 mp - filele 35/37.
Prin decizia 2645/16-09-2004 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de Asociația de Proprietari - împotriva deciziei Curții de Apel Bacău, dispunând modificarea acesteia în sensul că a admis apelul, a schimbat sentința civilă 3811/1999 și a obligat pârâta - TURIST SRL -actualmente - SRL să-și restrângă dreptul de folosință asupra cotei păți din subsolul - din- la suprafața de 193,20 mp din care 19 mp scara de acces la subsolul blocului, în folosința pârâtei, reclamantei revenindu-i în folosință diferența de 451,8 mp cu acces la subsolul blocului pe scara a doua. De asemenea s-a dispus: ambele părți vor folosi subsolul blocului C1 din- respectând destinația de subsol tehnic fără să aducă modificări care să împiedice accesul la conducte și instalații care țin de buna folosință a blocului așa cum s-a prevăzut în proiectul construcției. Prin încheierea din data de 22-09-2005 s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei în sensul că se va trece suprafața de 132 mp în loc de 193,20 mp.
Potrivit procesului verbal de executare din data de 9-01-2006 societate pârâtă și - au eliberat suprafața deținută în plus.
Reclamanta este proprietara unui spațiu comercial în suprafață construită de 234 mp situat în- - parter (fila 4) solicitând prin cererea precizată obligarea pârâtei să îi lase în folosință exclusivă 52,22 mp din subsolul imobilului corespunzător cotei de proprietate indiviză.
Reține că spațiul în litigiu face obiectul unei coproprietăți forțate,fiind subsol tehnic astfelcum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție în decizia mai sus menționată. Aceasta face trimitere la expertiza tehnică efectuată în cauză, potrivit căreia suprafața construită a subsolului este de 674,90 mp cu scările de acces, suprafață asupra căreia a dispus în sensul mai sus arătat.
Coproprietatea forțată și perpetuă se menține independent de voința coproprietarilor și este determinată de destinația bunului respectiv. În acest context, apreciază că atât acțiunea principală precizată cât și cererea de intervenție astfel cum au fost formulate nu sunt admisibile.
Trebuie semnalat că prin decizia ICCJ invocată în cauză nu s-a procedat la un partaj de folosință ci instanța s-a pronunțat în limitele cererii cu care a fost investită în sensul restrângerii dreptului de folosință al pârâtei cu privire la spațiul stabilit cu putere de lucru judecat a fi subsol tehnic.
Împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Neamța promovat recurs reclamanta - SRL înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr-; la termenul din 20.10.2009 instanța a dispus citarea recurentei cu mențiunea depunerii taxei de timbru, respectiv 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Deși legal citată cu această mențiune, recurenta nu a îndeplinit această cerință prevăzută de Legea nr.146/1997, completată și republicată, situație în care în temeiul actului normativ mai susmenționat, va anula recursul ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca netimbrat recursul formulat de recurenta-reclamanta SRL B, cu sediul în mun.N,-.-.P, jud.N, împotriva sentinței civile nr.429/COM din 16 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimat-pârât - GRUP SRL cu sediul în mun.N,-.- jud.N și intimat-intervenient în nume propriu - SRL cu sediul în mun.N,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.12.2009.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, |
GREFIER SECȚIE COMERCIALĂ, |
Red.
Red.Cl./12.01.2010
Tehnored.
Ex.5
Președinte:Lăcrămioara MoglanJudecători:Lăcrămioara Moglan, Claudia Popescu, Vasilică Pintea
