Ieșire din indiviziune. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1701/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 163
Ședința publică de la 26 Martie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Marcela Câmpeanu
JUDECĂTOR 2: Eugenia Voicheci
Grefier - -
*********************
Pe rol pronunțarea asupra apelului formulat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr.6319/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 12 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19 martie 2009 și 26 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Prin cererea înregistrată la numărul 4735 din 27 martie 2002 pe rolul Judecătoriei Sectorului II B, reclamantul i-a chemat în judecată pe pârâții și, asociați ai SC SRL și a solicitat partajarea bunurilor societății lichidată conform prevederilor legii nr. 314/2001.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile legii nr.31/1990, ale legii nr. 314/2001 și ale Codului civil în materie de succesiuni.
La termenul din 27 noiembrie 2002, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat admiterea acțiunii, arătând în esență că SC SRL s-a constituit în 1992, având ca asociați părțile din proces și că prin încheierea judecătorului delegat la OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI nr.7774 din 19 noiembrie 2001 s-a constatat dizolvarea de drept a acestei societăți conform articolului 2 din legea nr.314/2001, dispunându-se și radierea din registrul comerțului în baza articolului 5 din același act normativ. A arătat că în perioada de funcționare societatea a dobândit prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 5239 din 6 martie 1995 un apartament cu două camere și dependințe, că potrivit balanței de la 4 martie 2000 avea un pasiv de 343.093.309 lei și că acțiunea reclamantului este admisibilă. A solicitat atribuirea apartamentului corespunzător cote de 54% de deținere a capitalului social.
Prin sentința civilă nr. 3010 din 21 aprilie 2004, Judecătoria Sectorului II Baa dmis excepția perimării și a constatat perimată acțiunea.
Prin decizia civilă nr. 839R din 29 octombrie 2004, pronunțată în dosarul nr. 1016/2004, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială a admis recursul declarat de reclamantul, a casat sentința civilă nr. 3010 din 21 aprilie 2004 Judecătoriei Sectorului II B și a trimis cauza pentru continuarea judecății la aceeași instanță, unde a fost înregistrat sub nr. 1321 din 28 noiembrie 2005.
La termenul din 9 martie 2005, reclamantul a formulat precizare la cererea introductivă de instanță, prin care a arătat compunerea activului patrimonial (cu indicarea bunurilor mobile și imobile) și compunerea pasivului patrimonial, solicitând introducerea în masa bunurilor partajabile a contravalorii lipsei de folosință a apartamentului ce a constituit proprietatea societății, de la data încetării activității - decembrie 2000 la zi.
La 8 aprilie 2005, pârâtul a depus întâmpinare la cererea precizatoare, depusă în nume propriu și ca mandatar al pârâtului, invocând, în funcție de natura și valoarea litigiului, necompetența materială și tardivitatea formulării cererii precizatoare. A formulat și apărări de fond.
La termenul din 25 mai 2005, pârâtul a arătat că renunță la excepția necompetenței materiale invocată prin întâmpinare, toate părțile prezente personal depunând la dosar tranzacție.
Prin sentința civilă nr. 4456 din 25 mai 2005, Judecătoria Sectorului II Bar espins propunerea de tranzacție, a admis excepția inadmisibilității și în consecință a respins acțiunea ca inadmisibilă, în raport de dispozițiile articolului 7 din legea nr.314/2000 și de dispozițiile articolului 477 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 2008 din 13 decembrie 2006, pronunțată în dosarul nr-, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 4456 din 25 mai 2005 Judecătoriei Sectorului II
Prin decizia civilă nr. 1784 din 30 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie a admis recursurile formulate de, și, a casat decizia civilă nr. 2008A din 13 decembrie 2006 și sentința civilă nr. 4456 din 25 mai 2005,a Judecătoriei Sectorului II B, cauza fiind trimisă spre rejudecare în fond instanței comerciale - Tribunalul București în considerarea caracterului comercial al litigiului.
Cauza a fost înregistrată la numărul - la 14 decembrie 2007 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Prin sentința comercială nr. 6319 din 13 mai 2008, TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță, în conformitate cu dispozițiile articolului 315 alineat 1 Cod procedură civilă, este obligatorie pentru instanța de trimitere doar problema de drept a competenței de atribuțiune întemeiată pe apartenența la materia comercială a litigiului.
A mai reținut că dispozițiile articolelor 6731-67314Cod procedură civilă consacră procedura împărțirii judiciare și că dispozițiile articolului 721 Cod procedură civilă prevăd că dispozițiile codului d e procedură civilă alcătuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială.
De asemenea, a reținut că prevederile legii nr. 314/2000 consacră o procedură specială în materia dizolvării și lichidării societății comerciale, cuprind norme de trimitere la dispozițiile codului civil (articolul 477) relative la regimul juridic al bunurilor rămase fără pretențiile asociaților după lichidarea societății (!).
Prima instanță a reținut că reclamantul a introdus acțiunea de partaj judiciar apelând la procedura de drept comun a ieșirii din indiviziune, legitimată de proprietatea comună pe cote-părți, care nicidecum nu este aplicabilă în speță și că s-a prevalat de dispozițiile din legea specială, dar că nu a apelat la regulile stricte ale lichidării după dizolvarea de drept a societății și radierea acesteia.
În fine, a reținut că acest litigiu cu privire la soarta juridică a patrimoniului societății comerciale dizolvată nu poate fi cârmuit de procedura partajului judiciar din dreptul comun, astfel că cererea este neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel motivat reclamantul cauza fiind înregistrată sub același număr unic - la 27 august 2008 pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, apelantul - reclamant a arătat că SC SRL a fost radiată la 5 aprilie 2004 prin înregistrarea nr. - în registrul comerțului, dar cu toate acestea hotărârea a fost motivată pe dispozițiile legii nr. 314/2001 - articolul 7.
A susținut că hotărârea definitivă de dizolvare a societății a rămas definitivă la 22 octombrie 2003, că anterior acestei hotărâri nu se putea face lichidarea patrimoniului de către asociați și că dispozițiile articolului 7 din legea nr.314/2001 sunt imperative și prevăd fără echivoc data la care bunurile trec în patrimoniul statului conform articolului 477 Cod civil, urmând regimul juridic al bunurilor abandonate, anume după momentul radierii societății comerciale.
A susținut că și instanța de fond și instanța de recurs au interpretat greșit dispozițiile articolului 7 din legeanr.314/2001, ambele scoțând din enunțul acestui articol sintagma "după data radierii", situație în care sunt incidente prevederile articolului 304 Cod procedură civilă, întrucât hotărârea estre lipsită de temei legal și este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 și urm. Cod procedură civilă.
Nu s-au depus întâmpinări la apel.
Față de actele și lucrările dosarului, de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca întemeiat și îl ca admite în limitele și pentru următoarele considerente.
Se constată că prima instanță, deși a respins cererea ca neîntemeiată, a reținut în fapt că reclamantul nu are la îndemână calea partajului judiciar și că nu a uzat de procedura specială prevăzută de legea nr.314/2001 în caz de dizolvare și de lichidare societății comerciale dizolvate. Acestea reprezintă, în opinia Curții, motive de inadmisibilitate a cererii, adevărate fine de neprimire, fondul cererii rămânând, în realitate, necercetat.
Cu această motivare, prima instanță a pronunțat o hotărâre fără temei legal, pentru următoarele considerente.
În primul rând trebuie reținut faptul că au fost încălcate dispozițiile articolului 315 Cod procedură civilă, care prevăd că problemele de drept dezlegate de instanța de recurs sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare. Sub acest aspect, se reține că în considerentele deciziei nr. 1784 din 30 octombrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III a dezlegat nu numai problema de drept a competenței materiale sau de atribuțiune, ci și problema greșitei soluționări a cauzei pe excepția inadmisibilității, această din urmă problemă de drept dezlegată avînd caracter obligatoriu pentru instanța de fond.
Dincolo de încălcarea prevederile articolului 315 Cod procedură civilă, Curtea apreciază că instanța de fond a pronunțat, sub aparența unei hotărâri pe fondul cererii, o hotărâre care în realitate vizează inadmisibilitatea cererii fără a reieși din actele dosarului că a pus vreodată în discuție acest aspect de inadmisibilitate. Au fost astfel, încălcate prevederile articolului 129 alineat 4 Cod procedură civilă, care obligă a pune în discuția părților orice împrejurări de fapt și de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Curtea apreciază că instanța de fond, orientându-se după forma literală a termenilor în care a fost redactată cererea de chemare în judecată precizată, a nesocotit voința reală a părților și dispozițiilor articolului 84 Cod procedură civilă, în sensul că era în drept, dar și obligată să califice cererea dreptoperațiune de împărțire a patrimoniului societății comerciale între coasociați.
Fără a aprecia asupra fondului cererii, ci doar asupra admisibilității acesteia, Curtea apreciază că reclamantul are la îndemână acțiunea în repartizare și lichidare a patrimoniului societății în considerarea dispozițiilor articolului 230 din legea nr.31/1990 (act normativ invocat expressis verbis ca temei al cererii introductive de instanță), în forma în vigoare la momentul sesizării instanței, care prevăd posibilitatea ca asociații să decidă în acest sens prin hotărâre proprie. a contrario, în cazul lipsei acordului pentru adoptarea unei astfel de hotărâri, asociații au la îndemână calea acțiunii în justiție, prin care să se hotărască asupra repartizării patrimoniului.
În sprijinul aceleiași idei, Curtea reține și împrejurarea că, pentru identitate de rațiune, cu respectarea principiului de drept ubi ratio, ibi semper solutio, asociații au deschisă calea acțiunii în justiție și pentru eventualitatea că nu s-a procedat la lichidarea societății, întrucât în caz de lichidare situația repartizării patrimoniului ar fi fost decisă de lichidator în condițiile legii nr. 31/1990. În același sens se interpretează și dispozițiile articolului 66 din legeanr.31/1990, rezultând că asociatul este îndreptățit la o parte din patrimoniu ce i s-ar fi cuvenit prin lichidare, iar în lipsa fazei lichidării se poate adresa instanței de judecată, care va verifica temeinicia cererii în raport de situația de fapt și de normele legale incidente.
Pentru identitate de rațiune se pot invoca și dispozițiile articolului 219 alineat 2 și ale articolului 221 alineat 2 din legea nr.31/1990, care conferă asociatului ce se retrage sau care este exclus din societate dreptul la o "parte" proporțională din patrimoniu, toate aceste dispoziții legale consacrând, chiar dacă nu in terminis, situația de coproprietate pe cote - părți în care se află asociații unei societăți comerciale, ca și dreptul lor de a cere încetarea coproprietății pe calea partajului judiciar.
Aceste considerente au fundamentat convingerea Curții că soluția primei instanțe contravine dispozițiilor legale precitate, astfel că, în temeiul articolelor 295-296 Cod procedură civilă, va admite apelul. Reținând, conform considerentelor ce preced, că prima instanță nu a intrat în realitate în cercetarea fondului pricinii, în temeiul articolului 297 alineat 1 teza I Cod procedură civilă, Curtea va desființa hotărârea atacată, trimițând cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul reclamant, domiciliat în B,-,. 3,. 13 sector 3, împotriva sentinței civile nr.6319/13.05.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, cu sediul în B,- sector 1 și. cu sediul în B,- sector 1.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.Jud.
Tehnored.
5 ex.
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Marcela CâmpeanuJudecători:Marcela Câmpeanu, Eugenia Voicheci
