Încuviințare efectuare expertiză (art.136. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA Nr. 154
Ședința publică de la 27 Mai 2008
PREȘEDINTE: Maria Necșulescu
JUDECĂTOR 2: Tudora Drăcea
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta pârâtă SC SA C, cu sediul în C, Calea B nr. 175, jud. D, împotriva sentinței nr. 147 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, IA, HG, HG, -, G, B -, G, -, -, cu domiciliul ales în C,-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat pentru apelanta pârâtă SC SA C și intimații reclamanți și, lipsind ceilalți intimați.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, s-au depus de către apărătorul apelantei pârâte un set de înscrisuri cu care face dovada cheltuielilor de judecată efectuate la instanța de fond.
Instanța acordă cuvântul pe fond părților
Avocat - în calitate de apărător al apelantei pârâte solicită admiterea apelului conform motivelor invocate în scris, schimbarea sentinței și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată de 10.000 lei, conform art. 296 Cod procedură civilă. Totodată, solicită acordarea cheltuielilor de judecată din apelul de față.
Intimații reclamanți și, având pe rând cuvântul, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței tribunalului, susținând că nu sunt justificate cheltuielile de judecată solicitate de apărătorul apelantei.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 147 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr- a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și respinsă acțiunea având ca obiect încuviințare efectuare expertiză, formulată de reclamanții, IA, HG, HG, -, și intervenienții G, B -, G, -, și -, împotriva pârâtei SC SA
Totodată a fost respinsă cererea privind obligarea la cheltuieli de judecată, formulată de pârâtul SC SA
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 15.03.2007 reclamanții, IA, HG, HG, -, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând să se dispună numirea a trei experți contabili care să analizeze operațiunile din gestiunea societății.
În motivare au arătat că sunt acționari la SC SA C cu un procent reprezentând 10% din capitalul social, iar aspectele menționate în cuprinsul prezentei cereri le-au semnalat și Consiliului de Administrație care a răspuns prin intermediul paginii de internet, lapidar, fără a răspunde în concret cu privire la cele semnalate.
De asemenea, a arătat că în prezent societatea este devalizată de către membrii consiliului de administrație, înregistrează datorii uriașe, patrimoniul societății fiind înstrăinat prin diverse artificii către membrii familiei directorului general, acționarii minoritar fiind în imposibilitate de a stopa declinul societății și de a-și proteja investițiile făcute.
Au solicitat ca expertul să verifice dacă există concordanță între construcția noului depozit din B al pârâtei și construcția directorului societății, dacă autoturismele de lux folosite de acesta și ginerele său au fost cumpărate cu aprobarea Consiliului de Administrație, în ce condiții s-au achiziționat cele două autoturisme de la, care este situația juridică a terenurilor și spațiilor comerciale deținute de familia și închiriate pentru pârâtă, etc.
În drept, și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
La data de 10.04.2007, reclamanții au formulat completare și precizare a acțiunii introductive, arătând că la acțiunea formulată au aderat și alți acționari, respectiv, și.
La aceeași dată pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
De asemenea, a invocat inadmisibilitatea cererii și excepția lipsei calității procesuale active a unora dintre reclamanți.
În motivare a arătat că potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 din legea nr. 31/1990, pentru promovarea unei astfel de acțiuni este necesar ca unul sau mai mulți acționari, individual sau împreună, să dețină cel puțin 10% din capitalul social al SC SA. În cauză, arată pârâtul, reclamanții nu întrunesc acest procent, ci numai 9,52%.
Totodată, a menționat că cele 21 de capete de cerere formulate de către reclamanți și-au primit răspunsul prin pagina de internet la data de 14, 15 și 16.02.2007, cererea acestora reprezentând de fapt folosirea cu rea-credință a drepturilor.
La data de 08.05.2007, au formulat cerere de intervenție în interes propriu G, B, G, și, solicitând ca în temeiul art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 să se dispună numirea a trei experți contabili care să analizeze operațiunile din gestiunea societății, semnalate de către reclamanți.
În motivarea cererii, au arătat că deși au făcut diverse demersuri pentru a putea intra în posesia unor documente și informații economico-financiare ale societății s-au lovit de refuzul categoric al directorului general al pârâtei.
Având în vedere că precizând și completând acțiunea reclamanții au învederat că la acțiunea formulată au aderat și alți acționari, solicitând conceptarea acestora în cauză, văzând și dispozițiile art. 132 Cod Procedură Civilă și solicitarea acestora de a introduce în cauză în calitate de reclamanți și alte persoane, prin încheierea din 19.06.2007, instanța a admis excepția inadmisibilității cererii de completare și precizare a acțiunii.
Prin aceeași încheiere, instanța a încuviințat în principiu cererea de intervenție, apreciind că aceasta are legătură cu cauza, iar terții justifică un interes.
Verificând cererile și probele cauzei, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, pentru declanșarea controlului asupra gestiunii societății este necesară inițiativa unui acționar sau grup de acționari care deține cel puțin 10% din capitalul social.
Având în vedere că în cauză reclamanții și intervenienții nu au făcut dovada că numărul de acțiuni deținut împreună atinge cota procentuală minimă prevăzută de art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocate de către pârât prin întâmpinare și în consecință s-a respins acțiunea.
Observând ordinul de plată nr. 2143 din 01.11.2007, depus în copie la dosarul cauzei de către pârât în dovedirea cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocat, instanța reține că SC SA a virat în contul societății civile de avocați și Asociații suma de 10.000,00 lei reprezentând factura nr. 66.
Având în vedere că pârâta nu a prezentat alte înscrisuri pentru a dovedi că această sumă a reprezentat onorariu acordat avocatului pentru prezenta cauză, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada eliberării de către avocat a unei chitanțe pentru această sumă, încât respins cererea privind obligarea la cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC SA C, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, apelanta susține că soluția instanței de fond de respingere a cererii privitoare la cheltuieli de judecată este greșită și lipsită de temei juridic, deoarece,conformart.274 alineat final instanța nu are posibilitatea legală să respingă cererea de cheltuieli, ci cel mult să diminueze sau să le majoreze onorariul avocatului, astfel încât să fie direct proporțional cu valoarea pricinii și munca depusă.
În dovedirea apelului și a cheltuielilor de judecată, apelanta a depus contractul de asistență juridică cadru încheiat între societatea de avocați " și Asociații" cu clientul SC SA, contractul de asistență juridică tip nr.-/28 mai 2008 aferent delegației depuse la dosar și anexe la facturi cuprinzând activitățile juridice desfășurate pe o anumită perioadă de timp, facturi și onorariul de plată reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Analizând apelul, prin prisma criticilor formulate, în temeiul art.295(1) civ.Cod Penal, Curtea constată că prima instanță a reținut o situație de fapt corectă și a aplicat corespunzător dispozițiile legale în materie.
Astfel, prima instanță a reținut că pârâta a cerut plata cheltuielilor de judecată în temeiul art.274 ( 1) civ.Cod Penal și că nu a dovedit că reprezintă onorariu de avocat pentru cauza de față, după cum nu a făcut dovada eliberării unei chitanțe de către avocat pentru suma încasată.
Susținerile apelantei din apel că potrivit art.274 alineat ultim, judecătorii nu au posibilitatea legală să respingă cererea de cheltuieli, ci doar să diminueze sau să majoreze onorariul de avocat față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat, sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor legale referitoare la cheltuielile de judecată, respectiv art.274 civ.Cod Penal, partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată părții care a câștigat procesul în măsura în care va dovedi că le-a făcut.
În speță, așa cum a constatat și instanța de fond, pârâta nu a dovedit plata onorariului de avocat în sumă de 10.000 lei pentru prezenta cauză.
Este adevărat că la dosar s-a depus contractul de asistență juridică încheiat la 19 februarie 2007 între societatea civilă de avocați și pârâtă, dar acesta se referă la consecință, asistență și reprezentare juridică pe parcursul și în scopul dezvoltării și desfășurării activităților clientului, respectiv SC SA, dar prin acesta s-a stabilit un onorariu sub formă de abonament lunar de 1.000 euro pentru 25 de ore de consultanță și reprezentare juridică.
Apelanta a mai depus contractul de asistență juridică din 28 mai 2007 pentru consultanță și reprezentare în dosarul nr-, precum și mai multe facturi emise pentru consultanță juridică pe mai multe perioade în temeiul contractului menționat.
Aceste înscrisuri nu sunt de natură să dovedească că în cauza de față s-ar fi plătit drept onorariu de avocat suma de 10.000 lei, în condițiile în care, așa cum a reținut și instanța de fond, nu există o chitanță doveditoare eliberată de avocat pentru suma respectivă drept onorariu pentru dosarul în discuție.
În consecință, Curtea în temeiul art.296 civ.Cod Penal va respinge apelul ca nefondat, menținând sentința atacată ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă SC SA C, cu sediul în C, Calea B nr. 175, jud. D, împotriva sentinței nr. 147 din 5 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, IA, HG, HG, -, G, B -, G, -, -, toți cu domiciliul ales în C,-, jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 27 mai 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
red. / 60 ex.
tehnored. / 17.06.2008
jud. fond: - Tr.
Președinte:Maria NecșulescuJudecători:Maria Necșulescu, Tudora Drăcea
