Întoarcere executare. Sentința 25/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Dosar nr- (Număr în format vechi 2004/2009)
SENTINȚA COMERCIALĂ NR. 25
Ședința publică de la 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de întoarcere a executării formulată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanta prin consilier juridic cu delegație la fila 53 din dosar și pârâta prin consilier juridic cu delegație la fila 48 din dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că reclamanta a depus la dosar o cerere prin care solicită acordarea unui termen pentru imposibilitate de prezentare și atașarea dosarului nr- al Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială.
Intimata prin consilier juridic, invocă excepția inadmisibilității cererii de întoarcere a executării formulată de reclamanta având în vedere că actul de executare a fost efectuat cu respectarea condițiilor de legalitate precum și faptul că nici o instanță de judecată nu l-a anulat în mod irevocabil. De asemenea invocă și excepția prematurității cererii de întoarcere a executării formulată de reclamanta întrucât reclamanta nu a făcut dovada formulării vreunei contestații împotriva actului de executare.
Reclamanta prin consilier juridic, solicită să se constate că excepția prematurității este inadmisibilă iar cu privire la excepția inadmisibilității solicită să se constate că s-a prescris acest drept.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe fondul cererii.
Reclamanta prin consilier juridic solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată. Pârâta a început executarea biletului la ordin care s-a constatat ca fiind prescris, prin urmare nu mai există titlu. Ca urmare, fiind anulate toate actele de executare efectuate de către AVAS a fost anulată însăși executarea silită, astfel rezultă deci, obligația AVAS de a restitui suma executată în temeiul biletului la ordin. Mai mult, reclamanta a garantat biletul la ordin în calitate de avalist, acesta nu are calitatea de titlu executoriu. Depune concluzii scrise. Cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa de timbru.
Pârâta prin consilier juridic, solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra cauzei comerciale de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială la data de 5 august 2009 reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA ( M SA) a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, solicitând instanței să dispună întoarcerea executării silite finalizată de pârâtă și obligarea acesteia la restituirea sumei de 1.843.400 lei reprezentând suma executată de pârâtă, precum șa la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâta a emis la data de 19.06.2006 ordinul nr. 1437 prin care a ordonat înființarea popririi asupra sumelor prezente și viitoare existente în conturile de orice natură pe care le avea deschise la Banca Transilvania - Sucursala B pentru recuperarea sumei totale de 7.857.967,19 USD.
Ordinul de înființare a popririi a fost comunicat terțului poprit la data de 20.06.2006, fiind executat de acesta la data de 23.06.2007 prin virarea în contul pârâtei a sumei totale de 22.285.194,95 lei (RON).
Împotriva acestei executări a formulat contestație, înregistrată pe rolul Curtea de APEL BUCUREȘTI Secția a VI-a Comercială sub nr-, contestație soluționată prin sentința comercială nr. 241 din 13 decembrie 2008 în sensul respingerii sale. Recursul declarat de M SA a fost admis de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3365 din 12 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte dispunând modificarea sentinței recurate, admiterea contestației la executare și anularea somației de executare, fiind constata prescris dreptul la executare al intimatei AVAS.
Reclamanta mai arată că executarea silită a vizat un număr de 13 bilete la ordin, suma ce se solicită a fi restituită vizând executarea silită a biletului la ordin în valoare de 650.000 USD emis de SC SRL.
De asemenea, învederează faptul că în urma pronunțării deciziei de recurs, s-a adresat pârâtei cu solicitarea de restituire a sumei executate, fără a primi nici un răspuns din partea acesteia.
Prin întâmpinare, pârâta AVAS a invocat excepțiile de prematuritate și de inadmisibilitate, ambele fiind motivate prin faptul că reclamanta nu deține o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă prin care să fi fost desființat ordinul de poprire în baza căruia a fost executat și biletul la ordin, pe care se fundamentează cererea de chemare în judecată. Mai susține că actul de executare reprezentat de ordinul de poprire a fost emis cu respectarea prevederilor legale, nicio instanță nedispunând desființarea acestuia.
Pe fond a solicitat respingerea cererii reclamantei, invocând prevederile art. 82 alin. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998, potrivit cărora debitorii executați silit au dreptul la întoarcerea executării silite numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Or, așa cum s-a arătat și în motivarea excepțiilor, reclamanta nu deține o asemenea hotărâre definitivă și irevocabilă care să îi dea dreptul la întoarcerea executării silite.
Mai susține că în cauza ce a format obiectul dosarului nr- nu a fost contestată executarea silită însăși, ci adresa de comunicare a titlului executoriu.
Reclamanta a administrat proba cu înscrisuri.
Analizându-se cu prioritate excepțiile invocate de pârâtă, se apreciază că acestea sunt neîntemeiate.
Atât excepția de prematuritate, cât și cea de inadmisibilitate au drept considerent nedeținerea de către reclamantă a unei sentințe definitive și irevocabile prin care să se fi dispus asupra ordinului de înființare a popririi, pârâta susținând ulterior, că reclamanta nu deține nicio hotărâre definitivă și irevocabilă prin care să se fi dispus asupra executării însăși, ci doar asupra adresei de comunicare a titlului executoriu.
Aceste susțineri ale pârâtei nu pot fi reținute.
În primul rând, se constată că prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr-, reclamanta din prezenta cauză nu a contestat adresa de comunicare a titlului executoriu, ci însăși executarea silită. Acest aspect rezultă atât din petitul acțiunii (contestatoarea de la acel moment solicitând anularea formelor de executare), cât și din motivele invocate în susținerea contestației.
Se reține că pentru a fi în prezența unei contestații îndreptate împotriva unui act singular de executare silită, este necesar ca motivele invocate în contestație să vizeze neregularități ale acelui act. În situația în care se invocă aspecte care influențează definitoriu întreaga executare silită, suntem în prezența contestației executării însăși.
În cauza ce a format obiectul dosarului nr-, contestatoarea a invocat aspecte care tindeau la desființarea executării silite însăși, prin invocarea excepției prescripției dreptului creditoarei la executarea silită. De altfel, această excepție a și făcut obiectul de analiză al judecătorului, acesta constatând că nefiind intervenită prescripția dreptului de executare silită al AVAS. Aceeași excepție a fost analizată în cadrul recursului declarat de reclamantă împotriva sentinței pronunțate de judecătorul fondului, instanța de recurs constatând intervenită prescripția dreptului de executare silită și dispunând, pe cale de consecință, anularea formelor de executare inițiate de AVAS, deci, a dispus asupra întregii executări silite.
În al doilea rând, chiar și dacă prin contestației ar fi fost vizat doar primul act de executare, respectiv adresa de comunicare a titlului executoriu, în raport de motivul care a condus la admiterea contestației - respectiv prescripția dreptului de a executa silit, întreaga executare ar fi fost implicit desființată, neputându-se considera, că prescripția dreptului de executare silită ar afecta doar primul act de executare, următoarele rămânând valabile. În condițiile în care a dispărut, prin efectul prescripției, dreptul de executare silită, nu mai poate fi considerat ca fiind valabil nici un act de executare efectuat în cadrul acelei executări.
Nu poate fi reținută nici apărarea pârâtei vizând lipsa unei hotărâri definitive și irevocabile prin care să fi fost desființat ordinul de înființare al popririi. Se reiterează faptul că în litigiul deja analizat s-a constatat prescripția dreptului de executare silită. În consecință, ar fi excesiv și nejustificat ca reclamanta să promoveze contestații distincte pentru fiecare act de executare în parte, în cadrul cărora să fie analizată, din nou, aspectul prescripției dreptului de a cere executarea silită, aspect asupra căruia s-a pronunțat definitiv și irevocabil, o instanță judecătorească.
În consecință, cele două excepții invocate de pârâtă vor fi respinse ca neîntemeiate.
Pe fondul cauzei, se reține ca fiind îndeplinite condițiile impuse de art. 82 alin. 2 teza finală din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 51/1998, în sensul că reclamanta are dreptul de a solicita întoarcerea executării silite, fiind în posesia unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus asupra executării silite declanșate și finalizate de pârâtă. Se are în vedere sub acest aspect decizia nr. 3365 din 12 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Comercială. Prin decizia pronunțată de completul de recurs au fost desființate formele de executare începute de AVAS, astfel încât s-a născut dreptul debitoarei executate, reclamanta din prezenta cauză, la întoarcerea executării silite.
În consecință, având în vedere considerentele expuse, prin raportare la temeiurile de drept arătate anterior, se apreciază temeinicia cererii reclamantei, urmând ca aceasta să fie admisă, cu consecința obligării pârâtei la restituirea sumei executate.
În ce privește cheltuielile de judecată, se reține că deși prin cererea introductivă reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata acestora, în cadrul cuvântului pe fond, acordat la închiderea dezbaterilor, a învederat că nu mai înțelege să susțină această solicitare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepțiile inadmisibilității și prematurității acțiunii, invocate de pârâta AVAS.
Admite cererea formulată de reclamanta SOCIETATEA DE INVESTIȚII FINANCIARE M SA, cu sediul în B,- C, jud. B în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI, cu sediul în B,--11, sector 1.
Dispune întoarcerea executării silite efectuate de AVAS în baza Ordinului nr. 1437/19.06.2006 în sensul că:
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 1.843.400 lei.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 22.550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.02.2010.
PREȘEDINTE
- -
GREFIER
- -
Red. RP/4ex.
09.03.2010
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa
