Întoarcere executare. Decizia 287/2010. Curtea de Apel Ploiesti

Jurisprudenţă şi speţe de drept comercial (Jurindex)

RO MÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA nr. 287

Ședința publică din data de 18 februarie 2010

PREȘEDINTE: Valentin Niță

JUDECĂTORI: Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu

- - -

Grefier - - -

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de reclamanta- -, prin Sucursala, cu sediul în T, B-dul - C, nr. 3 A, - 1, județul D și pârâtul -, domiciliat în P,-,. 9.. 6,. 24, județul P, împotriva sentinței nr. 782 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- Insurance -, cu sediul în B,-, -1, sectorul 1.

Recursul declarat de pârâtul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 98.00 lei, conform chitanței nr. 56081 și timbru judiciar de 0,15 lei, acestea fiind anulate și atașate la dosarul cauzei.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenta- reclamantă - -, prin Sucursala D și intimata-reclamantă - Insurance -, ambele reprezentate de consilier juridic și pârâtul -, personal.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se stadiul pricinii și modul de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recurentul-pârât a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurenta-reclamantă, după care,

Părțile, având cuvântul, prin apărătorii lor, menționează că nu au cereri de formulat, solicitând acordarea cuvântului în susținerea recursurilor.

Curtea, luând act că părțile nu au cereri de formulat și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, critică sentința instanței de fond, pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța fondului a respins cererea reclamantelor privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 76.298,01 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, prin aceasta instanța fondului încălcând dispozițiile imperative ale art. 311 Cod proc. civilă.

Întrucât titlurile executorii, în baza cărora recurenta a fost executată silit, au fost casate prin decizia nr. 1722 din data de 03.06.2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, măsura restabilirii situației anterioare executării este de competența instanței de fond.

Pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea, în totalitate, a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtului la restituirea sumei de 76.298,01 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 03.06.2009 și până la plata efectivă a debitului, dar și la plata cheltuielilor de judecată.

Recurentul-pârât critică sentința recurată, pentru nelegalitate, aceasta fiind afectată de nulitățile prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ.

Astfel, recurentul susține că în motivarea sentinței recurate nu se găsește niciun considerent pentru care instanța fondului a micșorat atât de drastic cuantumul cheltuielilor de judecată, atâta timp cât acțiunea reclamantelor, îndreptată împotriva sa, a fost respinsă în totalitate.

În opinia sa, instanța de fond a procedat greșit, onorariul de avocat, față de suma solicitată de reclamantă, este legal, fiind în concordanță cu respectarea pentru onorariile de avocat stabilit de Baroul Dâmbovița.

Pentru motivele expuse pe larg în cererea de recurs, solicită admiterea recursului, modificarea, în parte, a sentinței, în sensul obligării reclamantei la 2000 lei cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară, constând în decizia nr. 1829/ 10.06.2009, pronunțată de

Consilier juridic, având cuvântul pentru recurenta-reclamantă, solicită respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat, deoarece instanța de fond, față de complexitatea cauzei, a acordat cheltuieli de judecată mai mult decât suficient.

Recurentul-pârât, având cuvântul cu privire la recursul declarat de reclamantă, solicită respingerea acestuia, ca nefiind motivat, nici în fapt și nici în drept, așa cum prevăd disp.art. 302 indice 1lit. c Cod proc. civ.

În motivarea recursului său, reclamanta nu a procedat la indicarea vreunui motiv de casare sau modificare a sentinței recurate și nu a formulat nici critici pe care instanța de recurs să le poată încadra, din oficiu, într-unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de textul de lege menționat, ci s-a limitat doar la a adresa întrebări retorice și injurii la adresa sa și a magistraților care au judecat pricina.

În subsidiar, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de prima instanță, ca fiind temeinică și legală, deoarece reclamanta trebuia să formuleze această cerere în fața instanței care rejudecă fondul cauzei și nu să o formuleze separat de acest proces.

Potrivit întâlnirii Comisiei de unificare a practicii judiciare în materie civilă, dreptul familiei și conflicte de muncă și asigurări sociale, încheiată la data de 25.11.2009 la sediul, minută pe care o depune ca și practică judiciară pentru această speță, cu opinie majoritară, s-a stabilit că, atunci când s-a dispus rejudecarea fondului, se aplică dispozițiile art. 404 indice 2 alin. 2 Cod proc. civ.; cererea de întoarcere a executării este considerată cerere incidentală, fiind de competența instanței care rejudecă fondul, indiferent dacă este vorba de prima instanță sau de instanța de apel.

Consilier juridic, pentru recurenta-reclamant, depune la dosar

întâmpinare la motivele de recurs formulate de recurentul-pârât, solicită ca aceasta să fie considerate concluzii scrise.

CURTEA

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița, reclamantele - Insurance - B și - - Sucursala D, au chemat în judecată pe pârâtul, solicitând întoarcerea executării, potrivit dispozițiilor art. 404 ind. 1 Cod procedură civilă, în sensul de a se obliga pârâtul la restituirea sumei de 76.298,01 lei, la plata dobânzii legale aferente acestei sume, calculată de la data de 3.06.2009 și până la achitarea efectivă a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantele au precizat că, la data de 20.07.2008, la cererea creditorului, s-a înființat măsura popririi asupra conturilor acestora, până la concurența sumei de 65.219,80 lei, compusă din 51.575 lei - debit conform titlurilor executorii ( sentința civilă nr. 89/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și decizia nr. 132/18.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI ), și din suma de 13.644,80 lei, reprezentând cheltuieli de executare.

S-a mai arătat că, ulterior, aceeași măsură a fost dispusă și pentru suma de 11.078,21 lei, reprezentând cheltuieli de executare în dosarele de executare ce au fost instrumentate de executorul judecătoresc BEJ, din

Întrucât, prin decizia nr. 1722/3.06.2009, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de D împotriva deciziei nr. 132/18.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a dispus casarea deciziei atacate, precum și a sentinței nr. 89/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cauza fiind trimisă spre rejudecare la instanța de fond, situație de fapt în raport de care reclamantele, prin prezenta cerere de chemare în judecată, solicită întoarcerea executării și obligarea pârâtului la restituirea sumei de 76.298,01 lei, cu plata dobânzii aferente.

Pârâtul a depus, la dosarul cauzei, o întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile a concilierii, prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentința nr. 782 din 17.11.2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins excepția invocată de debitorul pârât privind neîndeplinirea prealabilă a concilierii, prevăzută de art.720 indice 1 Cod procedură civilă; a respins cererea creditoarelor reclamante - Insurance - și - - Sucursala D în contradictoriu cu pârâtul, domiciliat în P,-, Bl.8 C1,.6,.24, județul P și, în baza art.274 alin.1 și alin.3 Cod procedură civilă, a obligat reclamanții, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, în sumă de 1000 lei, către debitorul pârât.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, cu privire la excepția invocată de pârât, privind neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii, prevăzută de art. 720 ind. 1 Cod procedură civilă, că această excepție este neîntemeiată, deoarece, potrivit textului de lege mai sus menționat, procedura prealabilă a concilierii directe este prevăzută în cauzele comerciale evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, or, în speța dedusă judecății, ce are ca obiect întoarcerea executării și care se întemeiază pe dispozițiile art. 404 ind. 1 și urm. Cod procedură civilă, nu se impune îndeplinirea acestei proceduri, întrucât o asemenea cerere are la bază desființarea titlului executoriu în temeiul căruia s-a efectuat plata pe calea executării silite sau prin poprire, după caz.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța de fond a reținut că, prin sentința nr. 89/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - secția comercială, contencios administrativ și fiscal, s-a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâtelor - - B și - Leasing - B, pârâta - - B - Sucursala D, fiind obligată să plătească suma de 7.300 euro către pârâta - Leasing - B, iar, prin repunerea părților în situația anterioară, s-a dispus obligarea pârâtei - Leasing - B la plata sumei de 8.012.7 euro către reclamantul. Prin aceeași sentință, cele două pârâte au fost obligate să plătească reclamantului câte 5.000 lei cu titlu de daune morale, precum și cheltuieli de judecată, în sumă de 1575 lei fiecare.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut că litigiul dintre părți a apărut ca urmare a refuzului pârâtei - - de a plăti suma de 7300 euro, asigurare pentru autoturismul Cielo, înmatriculat sub nr. B 11, deținut de reclamant în baza contractului de leasing financiar nr. 16014/2004 încheiat cu - Leasing -, autoturism implicat într-un accident de circulație ce a avut loc la 3.12.2004, din care a rezultat distrugerea totală a acestuia și accidentarea gravă a reclamantului. În raport de aceeași situație de fapt, instanța de fond a reținut că litigiul dintre părți s-a datorat și refuzului pârâtei - Leasing - de a sista facturarea ratelor lunare de leasing, astfel cum au fost prevăzute în contractul menționat mai sus.

Față de probele ce au fost administrate, s-a constatat ca întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei - - la plata către - Leasing - a despăgubirii în sumă de 7300 euro și a daunelor provocate acesteia prin încasarea, cu întârziere, a despăgubirii, conform art. 7.7. din contractul de leasing, rezultând suma totală de 8.012,07 euro.

Prin decizia nr. 132/18.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, s-a admis apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Dâmbovița - evocate mai sus, schimbându-se, în parte, sentința nr. 89/2008, în sensul că, pârâtele - Insurance - B, - - Sucursala D și Leasing B au fost obligate să plătească reclamantului câte 50.000 lei daune morale, în loc de câte 5.000 lei, cum se dispusese prima instanță, fiind menținute restul dispozițiilor sentinței.

Urmare recursurilor declarate de pârâte împotriva deciziei nr. 132/2008 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, prin decizia nr. 1722/3.06.2009 pronunțată în dosarul nr-, a admis recursurile declarate în cauză și casat, atât decizia pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, cât și sentința nr. 89/29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, cauza fiind trimisă spre rejudecare, Tribunalului Dâmbovița.

În concordanță cu dispozițiile art. 372 - 373 Cod procedură civilă, la momentul rămânerii definitive a hotărârilor pronunțate de Tribunalul Dâmbovița și Curtea de APEL PLOIEȘTI, reclamantul a procedat la punerea lor în executare, astfel că, la data de 10.07.2008, BEJ, a înființat măsura popririi asupra conturilor debitoarei - - - Sucursala D până la concurența sumei de 65.219,80 lei, alcătuită din debitul în valoare de 51.575 lei și suma de 13.644,80 lei, cheltuieli de executare, sumă ce a fost virată către executorul judecătoresc, conform extraselor de cont BCR și, depuse la dosarul cauzei.

Ulterior, de la aceeași debitoare s-a mai încasat suma de 11.078,21 lei,cu titlu de cheltuieli de executare, toate aceste plăți, la momentul efectuării lor, au fost în totalitate legale, având la bază titluri executorii, reprezentate de hotărâri judecătorești definitive și executorii, confirmând o situație de fapt, în baza căreia au fost plătite, ce a rămas neschimbată, chiar dacă, prin decizia ICCJ, aceste hotărâri au fost casate.

În motivarea acestei susțineri, instanța de fond a avut în vedere faptul că autoturismul aparținând reclamantului, distrus în totalitate în accidentul de circulație de la data de 3.12.2004, era asigurat la societatea de asigurări - -, potrivit poliței de asigurare aflată la dosarul cauzei și în baza căreia această pârâtă avea obligația de a plăti despăgubiri în cazul producerii evenimentului asigurat, dar și a refuzului pârâtei Leasing - de a sista facturarea ratelor lunare de leasing.

Pe de altă parte, instanța de fond a mai reținut că, atâta timp cât litigiul dintre părți nu este irevocabil soluționat, dreptul reclamantului la aceste despăgubiri există în continuare, o eventuală diferență de plată între părți putând fi analizată abia la momentul când instanțele vor judeca irevocabil acest litigiu.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, atât reclamanta - Sucursala D, cât și pârâtul, aceștia criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, în susținerea motivelor sale de recurs, recurenta-reclamantă - - Sucursala D, arată că în mod greșit instanța fondului a respins cererea privind obligarea pârâtului la restituirea sumei de 76.298,01 lei, precum și la plata dobânzii legale aferente acestei sume, deoarece, titlurile executorii în baza cărora societatea a fost executată silit au fost casate,prin decizia nr. 1722/03.06.2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin această soluție, susține recurenta, instanța fondului a încălcat dispozițiile imperative prevăzute de art. 311 Cod proc. civilă, în sensul că hotărârea casată nu are nicio putere, iar actele de executare, făcute în puterea unei asemenea hotărâri, sunt desființate de drept.

În continuare, motivele de recurs reprezintă, de fapt, o serie de întrebări retorice.

Recurenta-reclamantă se întreabă cum poate o instanță competentă și echidistantă să constate că titlurile executorii au rămas neschimbate, chiar dacă,prin decizia pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție, aceste hotărâri au fost casate

Cum se poate susține- în sfidarea oricărei logici juridice- că până la soluționarea irevocabilă a litigiului dintre părți, dreptul reclamantului la aceste despăgubiri, există în continuare, iar motivarea sentinței denotă pe deplin respectul pentru lege și pentru deciziile instanței supreme al judecătorului fondului.

De asemenea, recurenta se întreabă care este rolul dispozițiilor art. 4042care prevăd în mod imperativ ca în cazul în care instanța desființat hotărârea executată a dispus rejudecarea în fond a procesului și nu a luat măsura restabilirii situației anterioare a executării,atunci această măsură este de competența instanței care judecă fondul/

Se mai întreabă recurenta care este rostul dispozițiilor art. 311 care dispun în mod imperativ că hotărârea casată nu are nicio putere și că actele de executare făcute în puterea unei asemenea hotărâri sunt desființate de drept.

În continuare, recurenta se întreabă care este rostul dispozițiilor art. 315 care dispun, tot în mod imperativ, că hotărârile instanței de recurs asupra problemelor dedrept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorul fondului.

În opinia recurentei-reclamante consideră că soluțiile, întotdeauna nelegale, pronunțate de instanțe în cadrul acestui litigiu, se datorează faptului că reclamantul a avut calitatea de magistrat al Tribunalului Dâmbovița, iar solidaritatea de breaslă, prost înțeleasă, care a condus la soluționarea acestui litigiu, prin încălcarea de către instanțe datoriei lor primordiale de a veghea la respectarea legii și de a insista în aflarea adevărului, a avut ca unic scop pronunțarea unor soluții nelegale în, favorabile reclamantului, cu încălcarea drepturilor și intereselor reclamantei.

În final, recurenta-reclamantă, susține că pârâtul se află în situația evidentă de îmbogățire fără justă cauză, din moment ce titlurile în baza cărora a obținut, pe calea executării civile, suma de 76.298,01 lei au fost casate, aplicând în mod corect dispozițiile legale imperative prevăzute de Codul d e procedură civilă, care reglementează instituția întoarcerii executării.

Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.

Recurentul-pârât, critică sentința pentru nelegalitate, invocând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod proc. civ. deoarece, în motivarea sentinței recurate nu se găsește niciun considerent pentru care instanța fondului a micșorat atât de drastic cuantumul cheltuielilor de judecată, atâta timp cât acțiunea reclamantelor, îndreptată împotriva sa, a fost respinsă în totalitate.

Potrivit art. 274 alin 1 Cod proc. civ. partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, iar otrivitp. art. 274 alin 3 Cod proc. civ. judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, potrivit cu cele prevăzute în onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivite de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.

În opinia sa, instanța de fond a procedat greșit, onorariul de avocat, față de suma solicitată de reclamantă, este legal, fiind în concordanță cu respectarea pentru onorariile de avocat stabilit de Baroul Dâmbovița, iar faptul că procesul nu a durat mai mult, nu îi poate fi imputat.

Solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței depusă la dosar.

Curtea, examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, va respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta - --Sucursala D și va admite recursul formulat de pârâtul, potrivit următoarelor motive:

Referitor la recursul reclamantei - --Sucursala D, Curtea va reține că, într-adevăr, motivele invocate reprezintă, de fapt, o înșiruire a evenimentelor, cronologic desfășurate și redate de recurentă în cele șapte pagini care cuprind nemulțumirile societății de asigurări.

de amenințare și încercarea intimidării instanțelor prin expresiile folosite, făcând trimitere la o calitate pe care intimatul recurent a avut-o, aceea de magistrat, pe care nu o mai are de ani buni( se pare că după producerea nefericitului eveniment) nu-și produce efectul scontat, dimpotrivă, concluzia este una singură, lipsa competenței și profesionalismului celui care formulează astfel de căi de atac. Practic, nemulțumirea constă în faptul că s-a început executarea pentru recuperarea unei sume datorate de societatea asigurătoare pârâtului recurent, plecându-se de la decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, care casat cu trimitere, cele două hotărâri, în opinia recurentei, în acest moment, nemaiavând titlu executoriu.

În primul rând, în opinia curții, în afară de faptul că acțiunea este prematur introdusă, excepție nediscutată și neinvocată de nimeni până în acest moment, deși procesul parcurge al doilea ciclu procesual, executarea nu poate fi întoarsă din moment ce, din probele administrate în cauză, un lucru este cert: pârâtul-recurent, asigurat la - - - Sucursala D, beneficiază de despăgubiri, cu atât mai mult cu cât litigiul dintre părți nu este irevocabil soluționat.

În situația în care ar apărea o eventuală diferență între sumele stabilite cu titlu de despăgubiri, reglarea se poate realiza între părțile litigante, când hotărârea va deveni irevocabilă. Este argumentul pentru care în precedent s-a făcut referire la graba reclamantei-recurente de a promova această cerere.

Concluzionând, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul, conform art. 304 raportat la art. 312 alin. 1 Cod proc. civ.

Cu privire la recursul formulat de pârât, Curtea îl va admite, pentru următoarele considerente:

Într-adevăr, conform prevederilor . 274 alin. 3 Cod proc. civ. judecătorii au dreptul să mărească, sau să micșoreze, după caz, onorariile avocaților, însă, în speță, ținându-se seama de onorariilor minimale ale avocaților, suma de 1000 lei este sub limita minimă, aceea de 1500 lei, astfel că, în acest context, Curtea, aplicând prevederile alin. 3 al art. 274 Cod proc. civ. va majora onorariul de avocat la 2000 lei, având în vedere atât valoarea pricinii, dar și munca îndeplinită de pârâtul-recurent, avocat de profesie, într-o cauză care s-a judecat în maxim trei termene.

Prin urmare, Curtea va admite recursul, va modifica, în parte, sentința, în sensul că va obliga recurenta-reclamantă la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecată către pârâtul-recurent, menținând restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul de reclamanta- -, prin Sucursala, cu sediul în T, B-dul - C, nr. 3 A, - 1, județul D și pârâtul -, domiciliat în P,-,. 9.. 6,. 24, județul P, împotriva sentinței nr. 782 din 17 noiembrie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamanta- Insurance -, cu sediul în B,-, -1, sectorul 1.

Admite recursul declarat de pârâtul-, domiciliat în P,-,. 9.. 6,. 24, județul P, împotriva aceleași sentințe și, în consecință:

Modifică, în parte, sentința recurată, în sensul că obligă reclamanta la 2000 lei cheltuieli de judecată, către pârât.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu

- - - - - -

GREFIER,

- -

red.

tehnored.

6 ex/26.02.2010

f- Trib.

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Președinte:Valentin Niță
Judecători:Valentin Niță, Elisabeta Gherasim Alexandrina Urlețeanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

    Comentarii despre Întoarcere executare. Decizia 287/2010. Curtea de Apel Ploiesti