Măsuri asigurătorii. Decizia 673/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr- R 2
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 673/
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Valentina Vrabie Președinte secție
JUDECĂTOR 2: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 3: Sarmisegetuza Tulbure dr. - -
GREFIER - - -
.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea recursului declarat de, lichidator judiciar al IMPORT EXPORT. B, cu sediul ales la cabinet avocat, B,-, împotriva sentinței nr. 220/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă ST., Rm. V, strada - - (fostă strada - -) nr. 25, - 1,. B,. 7, județul V, intimații pârâți G, B, Cartier 3, - 1,. 5,. 269, B, Calea G nr. 43, -urn,. 1,. 6, -, B, strada - nr. 15, - 4,. 6, strada - nr. 13, - 6,. 28, având ca obiect instituire sechestru asigurator.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns pentru recurentul - lichidator judiciar avocat și intimații pârâți G și, personal.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că recursul dedus judecății este la al treilea termen de judecată, după care:
Apărătorul recurentului-lichidator judiciar depune un set de înscrisuri, cu opis, respectiv copii ale dosarului de lichidare constând în titluri, trei rapoarte ale lichidatorului, o rezoluție de neîncepere a urmăririi penale, soluția în dosarul penal nr-, informații de la Oficiul Registrului Comerțului, în copii certificate pentru conformitate cu originalul.
Curtea, la cererea intimatului pârât G, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a da posibilitatea acestuia să studieze înscrisurile depuse.
După reluarea cauzei și strigarea părților, pârâtul intimat G depune o declarație dată în fața instanței, prezentată la termenul din 18.10.2007, ce există în dosarul de fond, pe care o certifică, pentru conformitate, la cererea instanței.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, acordând cuvântul în susținerea și respectiv combaterea recursului.
Apărătorul recurentei, având cuvântul, solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate nr. 220/26.03.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila și, pe fond, admiterea cererii formulate de lichidator și obligarea pârâților, în solidar, la plata sumei de 173.600 lei.
Arată că nu se mai referă la motivele de recurs, ce sunt dezvoltate pe larg.
Cu privire la actele depuse la acest termen, arată că din raportul întocmit de contabilul lichidatorului judiciar rezultă că din 2004, până în iulie 2005, societatea falită nu a avut nici un fel de activitate; că la 11.07.2005, emite mai multe bilete la ordin prin care plătește către creditoarea materiale de construcții, bilete emise începând cu 20 august 2005, având "refuz plată pentru lipsă disponibil".
Mai arată că instanța a reținut greșit că societatea desfășura activitate, în condițiile în care nu avea disponibilități financiare pentru a acoperi și plăti marfa; că nu i se poate imputa administratorului societății de la acea dată ( ); că la 11.07.2005 se emit Bilete la ordin (titluri executorii), însă, din datele emise de Oficiul Registrului Comerțului, rezultă că la 01 august 2005 devine asociat și administrator la societatea Până la această dată, asociați și administratori erau pârâții G, numai că, în baza unei procuri, acționează ca reprezentant al acestei societăți, fără a avea nici o calitate în cauză, aceasta devenind asociat abia la 21 august 2005 (după 20 zile).
Cu toate acestea, instanța de fond consideră că a acționat corect, iar are calitate de asociat și administrator, fără a fi vinovată de situația societății. Eronat instanța de fond a reținut că administratorul societății a vândut marfa către două societăți în prag de insolvență și cei patru pârâți nu fac dovada cu privire la diligențele de a recupera marfa sau sumele de bani, constituie însă un element de a obliga la recuperarea debitului.
Mai arată că instanța a motivat că în dosarul penal nu s-a constatat săvârșirea unor infracțiuni economice și asociatul nu poate fi tras la răspundere; că s-a făcut dovada că Tribunalul Brăila trimite cauza spre continuarea cercetărilor la Parchet împotriva lui și, acesta din urmă este reprezentantul celor două societăți din
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului.
Intimatul, având cuvântul, arată cu privire la legalitatea semnăturilor pe toate documentele și că această judecată are loc ca urmare a unor chestiuni de ordin personal; că cei doi administratori au delegat pe avocat; semnăturile și declarațiile lui atestă că de toate operațiunile au fost desfășurate numai de el, cu împuterniciri legale, cu documente legale și nici unul din ceilalți pârâți nu au nici o legătură; că absolut toate actele sunt semnate, ștampilate de el legal.
Curtea arată că, prin cererea de atragere răspundere, în afară de cele susținute de instanță, că a cumpărat creditul și a revândut marfa, se invocă faptul că ar fi înstrăinat marfa fără factură fiscală.
, întrebat fiind, arată că nu este adevărat că s-ar fi înstrăinat marfa fără factură fiscală, că toate facturile, semnate de primire, sunt la dosar, că biletele la ordin au fost înmânate societății înainte de livrarea mărfii; arată că a emis facturi, că la momentul livrării mărfii, personal avea cunoștință că nu sunt în incidență bancară, aveau rulaje semnificative. La dosar există dovezi prin care după intrarea în incidență de plată, a încercat prin toate mijloacele recuperarea banilor; au fost mărfuri de o valoare mult mai mare și o parte s-a recuperat; a făcut și compensări cu cele două societăți și a acoperit o parte din datorii.
Mai arată că niciodată nu a fost cercetat penal, doar u; se probează la dosar rezoluția de neîncepere a urmăririi penale și scoaterea lui u (arestat în altă cauză).
Solicită respingerea recursului întrucât instanța a luat act de toate documentele de la dosar.
Intimatul pârât G, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond; arată că biletul la ordin este un titlu de plată, că societatea nu a intrat în insolvență în iulie; că prin cererea de deschidere procedură, societatea face precizări exprese că a vândut mărfuri pe credit și în intervalul de când a început negustoria și 30.04.2006 s-au făcut plăți; că societatea nu a fost în încetare de plăți (mult mai târziu); că a urmărit și filiera de la M -
Intimatul pârât arată că există și copie a -ului refuzat la plată.
Curtea, verificând actele, constată că acestea nu sunt lizibile, respectiv nu rezultă emitentul și acordă cuvântul părților cu privire la susținerea că nu s-au emis facturi.
Apărătorul recurentului arată că, după ce a luat marfa, a vândut-o la cele două societăți, că există sunt documente, revenind la precizarea făcută în cerere.
Curtea constată că apărătorul recurentului a confirmat că s-au emis documente și pune în vedere intimatului pârât G să depună copie de pe fila și facturi fiscale în care să se vadă furnizorul.
Apărătorul recurentului arată că trebuia să se predea toată contabilitatea lichidatorului, neexistând un proces-verbal.
Curtea constată că apărătorul recurentului, întrebat fiind, arată că documentele nu au fost predate lichidatorului judiciar de către administratorul debitoarei și că acele facturi în original nu se află nici în dosarul de urmărire penală, copiile depuse la dosar fiind depuse de pârâți.
Intimatul pârât G arată că nu poate fi primită afirmația că a refuzat să depună documentele; că în cererea introductivă de deschidere procedură faliment precizează expres să s-au făcut plăți, deci insolvența nu a apărut în momentul 07-10 august; că tot administratorul recunoaște că a vândut marfă pe credit, deci și-a asumat posibilitatea de a i se plăti cu întârziere întrucât a fost insolvență în lanț, iar nu că situația a fost generată și trebuia plătită de cineva, că insolvența nu constituie cauză de atragere răspundere; că nu se probează ce se solicită sau se insinuează.
Depune concluzii scrise.
Întrebat fiind, intimatul pârât a predat evidența contabilă lichidatorului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 21 iunie 2007 de către lichidatorul judiciar, în cadrul dosarului nr- al Tribunalului Brăila, având ca obiect procedura de faliment a debitoarei Import Export, în temeiul art. 138 și art. 142 din Legea 85/2006, a chemat în judecată pe pârâtul, domiciliat în B, strada - nr.13, -.6,. B,.28, pentru a se stabili răspunderea acestuia în calitate de fost reprezentant legal și să fie obligat să plătească, din averea personală către societatea falită suma de 173.600 lei.
In motivarea cererii sale, lichidatorul a arătat că, în fapt, prin sentința comercială nr.60/26.04.2007 pronunțată de judecătorul sindic de la Tribunalul Brăila, Secția Comercială și de contencios Administrativ, s-a deschis procedura falimentului debitoarei Import Export
Din documentele depuse în dosarul cauzei, lichidatorul judiciar a reținut faptul că fostul reprezentant legal, a desfășurat activitate în cadrul Import Export B, în calitate de mandatar, această calitate a fost menționată la. B prin Încheierea nr. 30376/04.08.2005.
Pentru o mai bună fundamentare a cauzei din dosar, a solicitat prezentarea unei situații economico - financiare a debitoarei în ultimii 3 ani de activitate a falitei. În acest sens, a fost întocmită lucrarea de specialitate a expertului contabil, depusă la dosarul cauzei împreună cu Raportul nr.5/26.04.2007 privind cauzele care au dus la insolvență și persoanele care se fac vinovate. Din cele două rapoarte, precum și din investigațiile ulterioare făcute de către lichidator, rezultă următoarele:
- Activitatea economico - financiară în ultimii doi ani, practic singura perioadă evidențiată, s-a desfășurat prin angajarea unor operațiuni comerciale riscante, fără nici o susținere financiară sau patrimonială, care duceau în mod vădit către blocaj financiar, respectiv, incapacitate de plată notorie; în "aval" s-au emis documente de plată fără acoperire în numerar. Nu s-a făcut dovada recuperării datoriilor de la partenerii de afaceri, reprezentantul legal rămânând în pasivitate, bunurile falitei au fost folosite în interesul altor persoane.
- Referitor la două persoane juridice care au calitatea de debitori (din lista debitorilor predată de fostul reprezentant legal), respectiv M și Com Aliment M, pentru care nu au fost predate facturile originale (roșu sau ), în vederea declanșării procedurii de urmărire, lichidatorul a evidențiat că ambele sunt în stare de dizolvare;, pentru nedepunere raportări contabile din 2002 și în procedură de faliment. Aceste situații duc la concluzia că cele două creanțe nu pot fi recuperate. S-a reținut de către lichidatorul judiciar inexistența unei strategii manageriale viabile, precum și derularea unor activități comerciale cu parteneri insolvabili care au dus la insolvența falitei;
- Referitor la două persoane juridice care au calitatea de creditori (din lista creditorilor predată de fostul reprezentant legal), respectiv și, lichidatorul judiciar a evidențiat faptul că nu au răspuns notificării lichidatorului pentru declararea creanței, existând suspiciunea majorării nejustificate a pasivului falitei.
Petentul a apreciat că faptele reținute în sarcina pârâtului reies din: Raportul prevăzut art. 59 din Legea 85/2006, lucrarea de expertiză contabilă "Situația economico - financiară a debitoarei", rapoartele de activitate depuse de către lichidator în dosarul de faliment, din investigațiile efectuate până la această dată.
Prin atitudinea sa, pârâtul a săvârșit faptele prevăzute și incriminate de art.138 alin.1 litera a și c din Legea 85/2006.
Pentru aceste motive, lichidatorul a apreciat că pârâtul urmează să răspundă cu averea personală pentru pasivul debitoarei, persoană juridică, ajunsă în stare de insolvență, așa cum a solicitat în petitul cererii.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art.138 - art.142 din Legea 85/2006 și art.591 cod pr.civilă.
In dovedirea acțiunii, a administrat proba cu acte; Raportul de activitate din perioada 26.04 - 06.06.2007, cu nr. 6/01.06.2007, Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la insolvență nr. 5/26.04.2007, Raportul expertului contabil.
Totodată, lichidatorul judiciar a solicitat emiterea de adrese către Primăria B și către I B, pentru identificarea tuturor bunurilor pârâtului în vederea aplicării de sechestru asigurător.
Ulterior, petentul și-a completat cererea de chemare în judecată solicitând ca să fie stabilită și răspunderea pârâților în calitate de administrator; G, în calitate de administrator și și obligarea acestora în solidar cu la plata sumei reprezentând datoriile falitei și cheltuielile procedurii insolvenței, în sumă de 173.600 lei.
In baza art.141 a solicitat să se dispună instituirea de măsuri asiguratorii asupra bunurilor imobile; sechestru imobiliar asupra imobilelor proprietatea acestora.
In motivarea cererii, s-a arătat că pârâții G, au fost asociați la societatea falită în perioada 25.07.2002 până la data de 01.08.2005 și au fost reprezentanți și administratori la Import Export
La data de 01.08.2005 aceștia au cesionat părțile sociale către care a dobândit calitatea de reprezentant și administrator a falitei.
Petentul a susținut că în perioada iulie 2005 - 2005 apărut starea de insolvență și aceștia urmează să răspundă în solidar.
Petentul a considerat că starea de insolvență a apărut ca urmare a faptului că falita a cumpărat marfa (materiale de construcție) de la și a emis documente de plată fără să asigure mijloacele financiare necesare încasării biletelor la ordin scadente.
Astfel, la data de 11.07.2005 a emis biletul la ordin pentru plata sumei de 31.803 lei scadența plății fiind la 12.08.2005.
Creditoarea a girat biletul la ordin către România B și acesta a primit refuz parțial de plată de la. Sucursala B, motivat de faptul că Import Export nu avea disponibil în cont decât suma de 489,33 lei RON și s-a refuzat plata diferenței de 31.313,67 RON pentru lipsa de lichidități.
Administratori în acea perioadă au fost G, conform actului emis de B, sub nr.1454/03.05.2007.
La data de 11.07.2005, Import Export, prin reprezentantul legal, a emis biletul la ordin pentru plata sumei datorate de 27.270 RON, cu scadență la 15.08.2005.
Biletul la ordin a fost girat la data de 16.08.2005 către România - B, care a primit refuz de plată de la banca plătitoare Sucursala B, motivat de "lipsa totală de disponibil".
La data de 11.07.2005, prin reprezentant, a emis biletul la ordin pentru plata sumei datorate de 38.601 RON cu scadență la 17.08.2005 către SC SRL.
La data de 17.08.2005, biletul la ordin a fost depus la ROMÂNIA care a primit la 19.08.2005 refuz de plată de la banca plătitoare BRD Sucursala B, motivat de " lipsa totală de disponibil".
Refuzul la plată se datorează lipsei de disponibil și administratorul societății cunoștea că la data emiterii documentelor nu avea bani în cont și că nu vor fi bani în cont nici la data scadenței.
La data de 26.07.2005, Import Export a primit biletul la ordin pentru plata sumei datorate de 30.000 RON cu scadență la 06.09.2005, emis de către M, județul
Biletul la ordin la data de 02.09.2005 a fost girat către ROMÂNIA care a primit la 08.09.2005 refuz parțial de plată de la banca plătitoare BRD Sucursala B din motivul "lipsa de disponibil" pentru suma de 29.990.03 RON decontându-se suma de 9,97 RON.
La data de 26.07.2005 s-a emis biletul la ordin pentru plata sumei de 25.000 RON cu scadență la 07.09.2005. Instrumentul de plată a fost emis de către, cu sediul în M, județul
Pentru că Import Export B avea datorii reprezentând preț marfă, la creditoarea a girat instrumentul de plată către
S-a depus biletul la ordin la ROMÂNIA, la data de 02 2005, care a primit la 19.08.2005 refuz de plată de la banca plătitoare BRD Sucursala B, din motivul "lipsa totală de disponibil".
La data de 26.07.2005, Import Export a emis biletul la ordin pentru plata sumei de 25.000 RON cu scadență la 07.09.2005. Instrumentul de plată a fost emis de către, cu sediul în M, județul
Pentru că Import Export avea datorii reprezentând preț marfă a girat instrumentul de plată către
S-a depus biletul la ordin la ROMÂNIA la data de 02.09.2005 care a primit la 19.08.2005 refuz de plată de la banca plătitoare Bank Sucursala B, din motivul "lipsa totală de disponibil".
La data de 26.07.2005, Import Export B, prin, a primit biletul la ordin pentru încasarea sumei de 25.000 RON cu scadență la 09.09.2005. Instrumentul de plată a fost emis de către cu sediul în M, județul Creditoarea a depus biletul la ordin la ROMÂNIA la data de 02 2005 care a primit la 19.08.2005 refuz de plată de la banca plătitoare BANK Sucursala B, din motivul "lipsa totală de disponibil".
La data de 27.07.2005, prin, a primit biletul la ordin pentru încasarea sumei de 25.000 RON cu scadență la 09.09.2005. Instrumentul de plată a fost emis de către cu sediul în M, județul
Pentru că Import Export avea datorii reprezentând preț marfă, a girat instrumentul de plată către
S-a depus biletul la ordin la ROMÂNIA la data de 02 2005 care a primit la 19.08.2005 refuz de plată de la banca plătitoare BANK - Sucursala B, din motivul "lipsă totală de disponibil".
La data de 28.07.2005, s-a emis biletul la ordin pentru plata sumei de 25.000 RON de către S, beneficiar fiind Import Export
Acesta, prin reprezentantul său, a girat biletul la ordin creditoarei, scadența plății fiind la data de 09.09.2005. A depus instrumentul de plată la ROMÂNIA care a primit refuz de plată a sumei de la CEC - Sucursala O motivat de următoarea împrejurare "refuz total semnătura și ștampila plătitorului nu corespund cu specimenul de semnătură de la CEC S; plătitorul nu recunoaște semnătura și ștampila de pe O și clientul nu recunoaște obligația de plată".
La data de 28.07.2005, s-a emis biletul la ordin pentru plata sumei de 25.000 lei RON de către S, beneficiar fiind Import Export
a girat biletul la ordin către creditoarea de la care cumpărase marfă; scadența plății fiind la data de 10.09.2005.
A depus instrumentul de plată la ROMÂNIA care a primit refuz de plată a sumei de la CEC - Sucursala O motivat de următoarea împrejurare "refuz total semnătura și ștampila plătitorului nu corespund cu specimenul de semnătură de la CEC S; plătitorul nu recunoaște semnătura și ștampila de pe O și clientul nu recunoaște obligația de plată".
La data de 01.09.2005, în numele administratorei societății fiica sa - a menționat că, în contul datoriei recunoscute prin instrumentele de plată emise și neachitate, va livra către B, tractoare 445 ( tractor încărcător hidraulic ) - 3 bucăți.
La data de 01.09.2005, între Import Export, reprezentată de, și s-a încheiat procesul verbal de custodie din care rezultă că lasă trei tractoare 445 în custodie la, dar proprietar fiind în baza facturilor emise la data de 14.09.2005 (fiind bunuri mobile, transferul proprietății s-a făcut la data emiterii facturii de către vânzătoare, chiar dacă bunul nu s-a predat). Utilajele lăsate în custodie erau însoțite de avizul de însoțire a mărfurilor nr. -/02 din data de 31.08.2005 și nr. -/02 din data de 31.08.2005 și rezultă că au fost cumpărate de Import Export de la au fost depuse la baza de producție pe Combinat KM 10.
La data de 07.09.2005 Import Export emite factura nr. -/07.09.2005 către prin care vinde unul din cele trei utilaje 445 împreună cu alte utilaje cu prețul total de 106.942,19 RON (un are prețul de 74.500 RON).
La aceiași dată, emite și factura nr. -/07.09.2005 prin care acordă P un discount de 25% din prețul total, adică suma de 21.396,43 lei. La data de 09.09.2005 înștiințează, prin adresă, P, că "valoarea rămasă ca urmare a compensării efectuate prin livrarea tractorului încărcător 445 să fie virată către " prin achitare cu ordin de plată sau în compensare prin livrare de marfă. Această societate a respectat în parte convenția și a achitat parțial, din debitul cu care figura Import Export
La data de 10.10.2005 s-a încheiat actul numit "minuta" prin care se obligă să achite datoriile către astfel: la 17.11.2005 să achite suma de 35.000 RON sau să livreze în compensate 2 a 75.000 RON în total 150.000 RON și la 24.11.2005 să achite suma de 35.000 RON.
La data de 01 august 2005 dobândește calitatea de asociat și administrator - fiica lui.
Primul procuror a reținut, în motivarea ordonanței, că a dat procura tatălui său și acesta a administrat și reprezentat societatea în numele acesteia.
Asociata nu putea să dea, transmită convențional, prin mandat de administrare, drepturile și obligațiile decât de la data când a dobândit părțile sociale. Ori, a emis bilete la ordin înainte ca fiica sa să dobândească calitatea de asociat și administrator la Import Export B (01.08.2005) deci anterior acestei date a acționat ca reprezentant a asociaților și administratorilor, G și.
Prin întâmpinare, pârâtul Gas olicitat respingerea cererii, precizând cu privire la biletele la ordin emise că legea nu prevede obligația emitentului de a avea în cont suma respectivă, la data emiterii.
Cu adresa din data de 29.11.2007, lichidatorul judiciar a depus alte acte în probațiune printre care și Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a învinuitului și neînceperea urmăririi penale față de, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1 și 4 cod penal, art.282 alin.1 și 2 cod penal și art.291 cod penal.
Prin Încheierea nr.15/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, prin judecător sindic s-a admis cererea de sechestru asigurator asupra imobilului situat în Rm.V,-, -.1, scara B, apart.7, proprietatea lui.
Tribunalul Brăila, prin sentința nr. 220/26 martie 2008, respins acțiunea în antrenare răspundere patrimonială, formulată de reclamantul Cabinet Individual Practician în Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Import Export B, în contradictoriu cu pârâții, G, și, ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, a reținut, în esență, următoarele:
Faptul că administratorul a angajat unele operațiuni comerciale riscante, fără susținere financiară nu este de natură a conduce la starea de insolvență, ci dimpotrivă, în lipsa mijloacelor financiare pârâtul a încercat o redresare a activității prin aceste operațiuni, care nu prezentau un risc major pentru societatea debitoare care oricum nu avea mijloace financiare.
Deși s-a susținut că bunurile falitei au fost folosite în interesul altor persoane, nu s-au făcut dovezi în acest sens și nici nu s-au precizat ce anume bunuri și care persoane, astfel încât a fost înlăturată această susținere ca nejustificată.
Cu privire la cele două societăți debitoare, respectiv M și Com-Aliment M, s-a reținut de către instanță că ambele sunt în stare de dizolvare: pentru că nu a depus Bilanțul contabil din anul 2002 și cealaltă se află în stare de faliment, așa cum arată chiar lichidatorul judiciar în cererea formulată. Ca atare, s-a constatat de către instanță că neplata acestor debite nu este imputabilă niciunuia dintre pârâți.
De altfel, chiar lichidatorul judiciar a menționat că derularea unor activități comerciale cu parteneri insolvabili au dus la insolvența Import Export
Ori, este de netăgăduit că, falimentul în lanț " nu este o cauză imputabilă administratorului debitoarei fiind generat de cauze externe societății atrasă în faliment.
Cât privește faptul că două creditoare, și, nu au făcut cereri de declarare a creanțelor, instanța a constatat că aceasta nu a condus la mărirea nejustificată a pasivului ci, dimpotrivă, pasivul stabilit de lichidator este conform declarațiilor de creanță primite, deci mai mic decât în evidențele contabile.
Referitor la cererea completatoare, s-a constatat de către instanță că lichidatorul judiciar a susținut că starea de insolvență a apărut în perioada iulie - 2005, invocând faptul că la datele de 11.07.2005, 26.07.2005, 27.07.2005, 28.07.2005 s-au emis unele bilete la ordin și s-au primit alte bilete la ordin în vederea efectuării și respectiv încasării plăților.
Analizând aceste fapte, s-a apreciat de către instanță că emiterea biletelor la ordin și încasarea unor sume de bani prin alte bilete la ordin nu constituie fapte prev. de art.138 din Legea nr. 85/2006 care să conducă la încetarea plăților.
Dimpotrivă, faptul că debitoarea Import Export Bac umpărat marfă de la creditoarea și nu a avut mijloacele financiare să o plătească, a condus la mărirea faptică a activului, și nu a constituit nicidecum o cauză a stării de insolvență cum eronat a susținut lichidatorul în cererea sa. Dacă ar fi efectuat plățile anticipate pentru această marfă ar fi determinat lichidarea conturilor și din această cauză starea de încetare de plăți, dar în realitate nu a existat o asemenea situație.
Pe de altă parte, faptul că Mao norat parțial la plată biletele la ordin emise pe titulatura Import Export nu este imputabil pârâților.
Cât privește raporturile comerciale cu creditoarea și biletele la ordin menționate în cererea lichidatorului s-a reținut de către instanță că acestea au fost examinate ca urmare a unei plângeri penale formulate împotriva lui și, ca urmare, prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Brăila, din dosar 936/P/2005 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art.215 alin.1 și 4 Cod penal, art.282 alin.1 și 2 cod penal și art.291 cod penal.
Așa fiind, instanța a constatat că nu s-a dovedit în cauză că pârâtul a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți în interes personal nici sub aspectul evidenței că activitatea ducea la încetarea plăților, nici care este interesul personal.
Cum în cauză nu au fost identificate nici una din faptele prevăzute expres și limitativ de art.138 din Legea 85/2006 pentru atragerea răspunderii pârâților, instanța a respins ca nefondată cererea lichidatorului judiciar al debitoarei Import Export împotriva pârâților, G, și.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs reclamantul Cabinet Individual Practician în Insolvență, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei Import Export B, înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI - Secția comercială, maritimă și fluvială.
Sentința recurată a fost criticată sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, pentru următoarele motive:
Deși s-a reținut în mod corect situația de fapt, sentința pronunțată este în contradicție cu probele administrate, care fie nu au fost analizate, fie au fost analizate în mod superficial.
În mod greșit a reținut instanța de fond că fapta pârâtului, de a angaja unele operațiuni comerciale riscante, fără susținere financiară, nu este de natură a conduce la starea de insolvență.
Or, dimpotrivă, achiziționarea de bunuri în condițiile inexistenței de disponibilități bănești în conturi sau a creanțelor de încasat și emiterea de bilete la ordin, ca modalitate de plată, a condus la insolvența societății. Acest considerent este în contradicție cu hotărârea de deschidere a procedurii, pronunțată la cererea creditoarei (vânzătoare în operațiunea comercială susarătată).
În mod eronat a reținut, de asemenea, judecătorul sindic, că nu s-a făcut dovada că bunurile societății au fost folosite în interesul altor persoane. Or, este cert că bunurile au fost vândute către M și Com Aliment M, societăți insolvabile încă de la data efectuării operațiunii de vânzare cumpărare, al căror administrator, este cercetat penal, alături de, pentru infracțiunea de fals și înșelăciune în convenții.
Totodată, în mod eronat a reținut judecătorul sindic că aspectele invocate au fost cercetate de organele de urmărire penală și s-a dispus neînceperea urmăririi penale, astfel că nu poate fi antrenată răspunderea civilă delictuală sau contractuală.
De altfel, prin sentința pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Brăila, rămasă definitivă, s-a desființat ordonanța de neîncepere a urmăririi penale și s-a dispus continuarea cercetărilor.
De asemenea, instanța de fond a ignorat faptul că pârâtul nu a efectuat demersuri pentru recuperarea creanțelor debitoarei.
Un ultim motiv de recurs vizează împrejurarea că instanța de fond nu a motivat hotărârea în raport cu toate părțile cauzei (pârâții indicați prin cererea completatoare).
Astfel, pârâții G, au fost asociați și administratori ai societății debitoare de la data de 25.07.2002, până la data de 01.08.2005. Or, insolvența s-a instalat în perioada iulie 2005 - 2005.
În perioada în care au avut calitatea de administratori ai societății debitoare acești pârâți, pârâtul a emis bilete la ordin sau a girat astfel de titluri de credit, astfel că pârâții trebuiau să cunoască că persoana căreia i-au încredințat ștampila efectua operațiuni comerciale în numele și pentru societate. De asemenea, la data cesionării părților sociale ar fi trebuit să facă descărcare de gestiune în raport cu noul administrator,. Totodată, starea de insolvență a apărut în perioada în care au avut calitatea de administratori, întrucât au permis cumpărarea de marfă ce nu a putut fi achitată și revânzarea acesteia, prin operațiuni fictive, către societăți insolvabile.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările formulate la instanța de fond.
Pârâtul Gas olicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului ca nefondat, întrucât hotărârea recurată este temeinică și legală. Astfel, susținerile din recurs sunt tendențioase și neprobate, câtă vreme se încearcă culpabilizarea pârâților pentru săvârșirea unor operațiuni comerciale bazate pe creditarea debitorului, supuse unui risc comercial inerent. În speță, s-a produs riscul insolvenței în lanț.
Mai mult, recurenta confundă regimul filelor cu biletul la ordin, deși legea nu cere ca acesta din urmă să aibă acoperire la data emiterii.
Recurenta s-a folosit, în dovedirea recursului, de proba cu înscrisuri: copia cererii de deschidere a procedurii, copii bilete la ordin refuzate la plată, cerere de admitere a creanței, rapoarte lichidator (raport prin care se solicită intrarea în procedura simplificată, raport privind cauzele și împrejurările ajungerii în stare de insolvență), copie interogatoriu luat lichidatorului judiciar, copia rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, copie în extras de pe site-ul Judecătoriei Brăila, privind soluția pronunțată în dosarul nr- al acestei instanțe, copii corespondență și minute încheiate de Import Export și Grup, fișă informații furnizate de de pe lângă Tribunalul Brăila.
Pârâtul-intimat Gad epus, în combaterea recursului, copii de pe următoarele înscrisuri: copie a -ului - emis de M la ordinul Import Export pentru suma de 214.919,90 lei (refuzat la plată) și copia unei declarații semnate de pârâtul.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Pe baza unei analize judicioase a materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală și temeinică.
Astfel, este de necontestat faptul că pârâtul intimat a angajat societatea într-un lanț de operațiuni comerciale supuse riscului comercial, care au generat, în ultimă instanță, starea de insolvență a Import Export În perioada iulie- 2005, societatea debitoare a achiziționat de la creditoarea Grup mărfuri în valoare totală de 276.517,20 lei, în scop de revânzare, cu plata la un anumit termen de la predarea bunurilor, iar plata prețului s-a realizat numai în parte (până la concurența sumei de 87.883,20 lei).
Este adevărat, de asemenea, că pentru plata prețului fie a emis bilete la ordin, fie a girat către vânzătoare bilete la ordin emise de și, bilete care, la scadență, nu au fost onorate la plată de banca trasă, din lipsa disponibilului în conturi.
Însă toate aceste operațiuni comerciale, finalizate prin revânzarea bunurilor către două societăți comerciale ce s-au dovedit a fi insolvabile ( M și M), nu întrunesc elementele constitutive ale faptelor expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006, așa cum corect a reținut judecătorul sindic prin hotărârea recurată.
Deși lichidatorul judiciar a invocat, ca temei de drept al cererii în antrenare răspundere patrimonială, prevederile art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea nr. 85/2006, în speță nu s-a dovedit că pârâții au folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau cel al unei alte persoane, după cum nu s-a dovedit în ce a constat interesul personal al pârâților în continuarea activității ce ducea societatea debitoare la încetare de plăți.
Astfel, deși s-a susținut că operațiunile de vânzare-cumpărare intervenite între societatea debitoare, în calitate de vânzător, și cele două societăți cumpărătoare, cu sediul în T, au fost fictive, acest fapt nu a fost dovedit. Astfel, operațiunile au fost consemnate prin facturi fiscale și s-au folosit, ca instrumente de plată și credit, bilete la ordin introduse în circuitul bancar.
Cu alte cuvinte, managementul defectuos, lipsa de diligență a administratorului unei societăți comerciale, în sensul verificării solvabilității partenerilor comerciali, pentru evitarea falimentului în lanț, nu constituie temeiuri pentru atragerea răspunderii patrimoniale, întrucât nu se încadrează în temeiurile prevăzute de lege (art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006).
Greșit s-a susținut, prin motivele de recurs, că judecătorul sindic și-a întemeiat soluția pe considerentul că, dispunându-se neînceperea urmăririi penale împotriva pârâtului, nu se poate antrena nici răspunderea civilă delictuală a acestuia. Dimpotrivă, indiferent de soluția organelor de urmărire penală sau a instanței judecătorești, investită cu soluționarea plângerii împotriva soluției de netrimitere în judecată penală, judecătorul sindic a analizat în mod judicios dacă în cauză sunt întrunite condițiile pentru antrenarea răspunderii civile delictuale (existența faptei săvârșite cu vinovăție, a rezultatului păgubitor și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu).
Dacă existența prejudiciului, respectiv starea de insolvență a debitoarei și imposibilitatea recuperării creanțelor în cadrul procedurii a fost dovedită, în speță, nu s-a dovedit săvârșirea vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.
Cât privește motivul de recurs referitor la nemotivarea hotărârii sub aspectul faptelor imputabile pârâților G, și, constată că și acesta este nefondat.
Astfel, sub un prim aspect, sentința de deschidere a procedurii nu poate avea putere de lucru judecat în raport cu o cerere în antrenare răspundere. Sentința pronunțată în condițiile art. 33 alin. 6 coroborat cu prevederile art. 31 din Legea nr. 85/2006 nu stabilește decât faptul că, în cauză, creanța pretinsă este certă, lichidă și exigibilă, cu un cuantum superior valorii prag și scadentă de mai mult de 30 de zile, precum și faptul că debitorul se află în stare de insolvență prezumată. Este cert că printr-o atare hotărâre nu se poate stabili perioada în care s-a instalat starea de insolvență sau cauzele ce au determinat ajungerea debitorului în această situație, neexistând elementele necesare pentru verificarea acestor împrejurări.
Sub un al doilea aspect, împrejurarea că, pentru o scurtă perioadă, anterioară cesiunii de părți sociale din 01.08.2005, pârâții au predat ștampila societății unui mandatar convențional ( ), nu este de natură, prin ea însăși, să cauzeze starea de insolvență sau să întrunească elementele prevăzute de lege pentru a constitui vreuna din faptele descrise de art. 138 alin. 1 din lege.
Nici cesiunea de părți sociale către terți, reglementată de art. 202 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, nu trebuie să fie precedată, sub vreo sancțiune prevăzută de lege, de vreo descărcare de gestiune a foștilor asociați.
Față de considerentele susarătate, potrivit art. 312 alin. 1 raportat la art. 3041.pr.civ. va respinge prezentul recurs, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței debitoarei IMPORT EXPORT. B, Cabinet Individual Practician în Insolvență împotriva sentinței nr. 220/26.03.2008 pronunțată de judecătorul-sindic în dosarul nr- al Tribunalului Brăila, ca fiind nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 2008.
PREȘEDINTE, | JUDECTOR, | JUDECĂTOR, dr. |
Grefier,
VV//2 ex/24.10.2008
Fond: -
Președinte:Valentina VrabieJudecători:Valentina Vrabie, Rodica Dorin, Sarmisegetuza Tulbure
