Nulitate radiere. Decizia 49/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.49/COM.
Ședința publică din 06 mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol soluționarea apelului comercial formulat de apelantul reclamant - cu domiciliul procesual în C,- Bis, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 4113/COM din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în C,-, jud. C, intimatul intervenient în interes alăturat pârâtei - domiciliat în C,--84,. 18, jud. și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA - cu sediul în C,-, jud. C, având ca obiect nulitate radiere - deschidere procedură faliment.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 29 aprilie 2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 06 mai 2009, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față:
Prin sentința civilă nr. 4113/com/19.11.2008 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul G în contradictoriu cu pârâta SC SRL și Oficiul Registrului Comerțului C, a fost respinsă ca nefondată acțiunea îndreptată împotriva SC SRL, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu, fiind admisă cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului Oficiul Registrului Comerțului C, formulată de intervenientul, cu consecința obligării reclamantului la plata către intervenient a sumei de 2 388 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Prima instanță a fost sesizată cu cererea prin care reclamantul Gas olicitat ca, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, să se constate nulitatea absolută a radierii SC SRL.
Totodată, a solicitat și deschiderea procedurii falimentului.
În fapt a arătat că SC SRL a fost înființată în anul 1993, având ca asociați pe și, decedată.
În perioada 1993-1996 societatea a funcționat, având ca obiect de activitate fabricarea produselor de panificație, iar în anul 2002 prin încheierea nr.12378/27.02.2002 pronunțată de judecătorul delegat la. C, aceasta a fost radiată, ca urmare a nemajorării capitalului social.
Pe de o parte, la data radierii societății, pe rolul instanței judecătorești se aflau câteva litigii între numitul și decedată în calitate de asociat și creditor.
Pe de altă parte, dizolvarea societății nu a fost urmată de lichidare, astfel încât situația juridică a bunurilor aflate în patrimoniul societății comerciale a rămas nelămurită.
În egală măsură s-a relevat că, în calitatea sa de asociat, G nu și-a putut recupera cota parte cuvenită din patrimoniul SC SRL, în condițiile în care aportul financiar a fost substanțial.
În opinia reclamantului, erau incidente în cauză disp. art.5 alin.4 din Legea nr.314/2001 - dispoziții care statuau următoarele: "radierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești".
Concluzionând s-a arătat că radierea este nulă de drept, sens în care se impunea admiterea cererii.
În drept au fost invocate disp. Legii nr.314/2001, Legea nr.31/1990, Legea nr.85/2006.
În probațiune s-a folosit și administrat proba cu înscrisuri.
Prin încheierea pronunțată la data de 31.10.2007 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Tribunalului Constanța privind cauza având ca obiect deschiderea procedurii falimentului SC SRL.
Totodată, a fost disjunsă cauza având ca obiect deschiderea procedurii falimentului și trimisă cauza la completele specializate de judecători sindici.
S-a avut în vedere, în esență, că soluționarea unei cereri de deschidere a procedurii falimentului se efectuează de completele specializate de judecători sindici, instanța de drept comun neavând plenitudine în acest sens.
În acest sens au fost indicate disp. art.6 din Legea nr.85/2006, dispoziții care prevedeau că toate procedurile prevăzute de prezenta lege - se exercită de un judecător sindic.
Constatând că nu există compatibilitate între soluționarea unei cereri pe calea dreptului comun și una reglementată de legea specială sub aspectul prorogării legale de competență, s-a dispus totodată disjungerea cererii privind deschiderea procedurii falimentului, cu consecința trimiterii la completele specializate de judecători sindici.
Pârâta SC SRL, pe cale de excepție a invocat inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la disp. art.111 Cod proc. civilă, lipsa de interes atât timp cât textul vorbește de o nulitate de drept și tardivitatea formulării cererii prin raportare la disp. Legii nr.314/2001.
Prin încheierea interlocutorie din data de 12.12.2007 au fost respinse ca nefondate excepțiile inadmisibilității, tardivității și lipsa de interes.
În opinia instanței, întrucât reclamantul nu are deschisă o altă cale în vederea realizării dreptului, este nefondată excepția inadmisibilității.
Nici excepția tardivității nu subzistă, atât timp cât Legea nr.314/2001 nu instituie un termen prohibitiv de formulare a unei astfel, fiind în prezența unei nulități absolute.
De asemenea, excepția lipsei de interes nu are caracter fondat întrucât, deși într-adevăr suntem în prezența unei nulități de drept, părții reclamante nu-i poate fi îngrădit accesul la justiție, putând astfel investi instanța de judecată cu o astfel de cerere.
Prin încheierea de ședință din data de 20.02.2008 a fost încuviințată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a SC SRL, excepție raportată la statutul juridic al acestei entități societare (radiată din evidențele ).
Totodată, în raport de petitul cererii, a fost introdus în cauză, din oficiu, Oficiul Registrului Comerțului.
La data de 19.03.2008 intervenientul a investit instanța cu soluționarea unei cereri de intervenție în interes alăturat pârâtului Oficiului Registrului Comerțului, intervenție încuviințată în principiu prin încheierea interlocutorie din data de 16.04.2008.
În opinia intervenientului, reclamantul nu și-a probat susținerile în raport de enunțul legal reținut ca și temei juridic al cererii de radiere.
La solicitarea reclamantului a fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Astfel, potrivit adresei nr.8825/05.09.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C, SC SRL a figurat în perioada de referință 1999-2002 cu bilanțuri depuse la 30.06.1999, 31.12.1999, respectiv 30.06.2000.
Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale de Stat a învederat instanței că nu sunt în măsură a comunica debitele societății comerciale raportat la 27.03.2002, întrucât acestea s-au prescris.
Același reclamant, în probarea aspectului reglementat de teza a II-a, art.5 din Legea 314/2001 - "precum și față de alți creditori cu care au litigii" a depus la dosarul cauzei sentințe civile care atestă disputele judiciare ale celor doi asociați ( și ).
Procedând la examinarea acțiunii din perspectiva temeiului juridic invocat și în accepțiunea instanței cererea a fost apreciată a avea un caracter nefondat.
Sub un prim aspect, argumentul ce a determinat respingerea acțiunii era circumscris scopului edictării Legii nr.314/2001.
Astfel, s-a urmărit a se proteja interesele creditorilor bugetari cât și a creditorilor pentru a împiedica o fraudare a intereselor acestora
într-o eventuală cerere de lichidare și dizolvare a unei entități societare.
Ori, în cauză, reclamantul nu se înscria în categoria limitativă de subiecți ai radierii de drept, întrucât calitatea sa de pretins asociat (moștenitor al asociatului decedat ) nu echivala cu sintagma alți creditori cu care are litigii, în sensul Legii nr.314/2001.
Incontestabil, în sens restrâns, reclamantul putea avea și calitatea de creditor al societății în raport de pretinsul aport substanțial la capitalul societății, însă alta era calea procedurală și nu fundamentat pe acest temei juridic.
De asemenea, reclamantul nu a putut dovedi că respectiva entitate societară figura cu debite la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat sau la datoria publică internă, raportat la data de 27.03.2002 și nici o altă persoană fizică sau juridică nu a depus vreo cerere declarativă de creanță în perioada de lichidare, aspecte care să atragă nulitatea radierii.
Într-o atare situație, era evident că la data de 27.03.2002 nu se putea conchide că societatea avea datorii, în accepțiunea Legii nr.314/2001.
Așadar, măsura radierii societății comerciale a fost legală, nefiind afectată de nulitate.
Aceeași situația exista și în privința creditorilor despre care s-a pretins că existau litigii pe rolul instanțelor judecătorești.
Pe de o parte, sentințele judecătorești depuse ca și probă nu acoperă cerința impusă de lege (calitatea de creditor, depunerea unei cereri declarative de creanță).
Pe de altă parte, eventuala creanță a moștenitorului asociatului nu mai putea fi recuperată, riscul imposibilității fortuite de executare fiind suportat de asociat.
În consecință, pentru argumentele expuse, a fost respinsă acțiunea principală, cu consecința admiterii cererii de intervenție în interes alăturat formulată de intervenientul.
Acțiunea introdusă împotriva societății comerciale SC SRL a fost, de asemenea, respinsă ca nefondată, ca urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de exercițiu.
Reclamantul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată, ca parte căzută în pretenții.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamantul G, arătând, în motivele sale, ca o primă critică, faptul că prima instanță a soluționat greșit fondul, raportat la probatoriile administrate în cauză.
Din punctul de vedere al apelantului s-a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 5, alin.4 din Legea nr. 314/2001, iar prin adresa C nr. 825/05.09.2008 a făcut dovada că la momentul anului 1998 existau plăți restante la bugetul de stat în valoare de 452 000 lei, termenul de prescripție fiind cel de 5 ani, nu 3 ani, cum greșit s-a reținut de către instanța de fond.
A învederat apelantul că a rezultat din adresa depusă de -onstanța că impozitele nerecuperate de la societatea radiată s-au prescris la data de 27.03.2002, respectiv ulterior sesizării din oficiu a judecătorului delegat la ORC C cu cererea de radiere, potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 314/2001.
A mai susținut apelantul G că, la data radierii SC SRL existau pe rolul instanțelor judecătorești atât cereri civile, cât și penale, care justificau incidența tezei ultime a art. 5, alin.4 din Legea nr. 314/2001.
În ceea ce privește nulitatea absolută a radierii societății SRL C, apelantul a arătat că, la acea dată, exista capital social subscris și vărsat de peste 200 lei, respectiv echivalentul în lei a 500 usd și 29,5 lei, astfel că încheierea judecătorului delegat este nulă de drept pentru acest motiv, fără a avea importanță faptul că această încheiere nu fost recurată în termenul legal, cât timp defuncta locuia în altă țară, iar comunicarea s-a realizat prin publicare în Monitorul Oficial.
În privința încheierii de ședință din 31.10.2007, apelantul a apreciat că în mod eronat s-a disjuns capătul de cerere privind deschiderea procedurii insolvenței față de SC SRL C, întrucât acest capăt de cerere urma soarta capătului principal, neputând fi soluționat decât împreună cu acesta.
Referitor la încheierea de ședință din 16.04.2008, prin care prima instanță a admis în principiu cererea de intervenție în interes alăturat pârâtului ORC C, apelantul a susținut că în mod nelegal a constatat instanța de fond că intervenientul justifică un interes legal și moral, interesul său fiind acela de a nu fi repuse părțile în situația anterioară radierii, fapt ce, în accepțiunea apelantului, potrivit prevederilor art. 5 civil, califică acest interes ca fiind unul imoral.
În privința cheltuielilor de judecată la care a fost obligat apelantul de către prima instanță, acesta a solicitat a se constata că aceste cheltuieli nu au fost justificate prin înscrisurile depuse la dosar, chitanța nr. - având data de 28.11.2004, în condițiile în care acțiunea a fost introdusă în anul 2007.
În drept nu a fost indicat temeiul juridic al cererii de apel.
În susținerea apelului s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, nefiind nepuse la dosar alte acte decât cele aflate la dosarul de fond.
Legal citat, intimatul intervenient a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că, potrivit înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, la data de 27.03.2002, dată la care s-a dispus radierea societății, aceasta nu figura cu datorii la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale, fapt pentru care nicio persoană fizică sau juridică nu a depus cerere de creanță în perioada de lichidare, iar dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale era prescris la acea dată.
În ceea ce privește nulitatea absolută a radierii societății - SRL C, a apreciat intimatul că nu mai poate fi repusă în discuție legalitatea acestei încheieri ce nu a fost recurată în termenul prevăzut de lege.
Asupra disjungerii capătului de cerere prin care s-a solicitat deschiderea procedurii falimentului față de SC - SRL C, intimatul intervenient a susținut că în mod judicios a dispus instanța să fie soluționat acest capăt de cerere de către judecătorul sindic, cu respectarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 85/2006.
Cu privire la cheltuielile de judecată pe care le-a solicitat de la reclamantul G, intimatul intervenienta precizat că din eroare s-a trecut pe chitanța nr. - anul 2004, în loc de anul 2007, depunând înscrisuri în acest sens.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse de apelantul reclamant G, Curtea reține caracterul său nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică a apelantului G vizează greșita soluționare a fondului cauzei, raportat la probatoriile administrate, prin care acesta a pretins că a dovedit incidența prevederilor art. 5, alin. 4 din Legea nr. 314/2001, fapt pentru care prima instanță trebuia să constate nulitatea de drept a radierii SC - SRL
Textul de lege suscitat arată că " adierea este nulă de drept în toate cazurile privitoare la societățile comerciale cu datorii față de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, la datoria publică internă, precum și față de alți creditori cu care au litigii, aflate pe rolul instanțelor judecătorești."
Chiar dacă apelantul reclamant a susținut că înscrisurile depuse de către Administrația Finanțelor Publice C au făcut dovada existenței unei datorii bugetare la momentul anului 1998, în raport de data formulării prezentei acțiuni în justiție s-a reținut judicios de către prima instanță că dreptul de a urmări debitele bugetare s-a prescris, fiind împlinit termenul de prescripție de 5 ani, după cum învederează chiar creditorul -onstanța în adresa nr. 87498/03.10.2008 de la fila 169.
De altfel, nu poate fi reținută existența unei creanțe bugetare doar în virtutea înscrisurilor contabile depuse la C în perioada 1998 -2000, art. 91, alin. 1 din Codul Fiscal arătând că "dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale de prescrie în termen de 5 ani, cu excepția cazului în care legea dispune altfel."
Prin urmare, cerința prevăzută de art. 5 din Legea nr. 314/2001 ar fi fost îndeplinită în măsura în care exista o datorie bugetară a SC SRL C, concretizată într-un titlu de creanță, susceptibil de a fi pus în executare prin forța coercitivă a statului.
În lipsa unui asemenea înscris, s-a reținut corect de către prima instanță că nu s-a făcut dovada existenței unei datorii bugetare la momentul radierii societății SRL, respectiv 27.03.2002.
O a doua ipoteză pe care și-a fundamentat apelantul reclamant critica privind greșita soluționare a fondului cauzei de către prima instanță este cea a existenței mai multor litigii civile și penale care justificau incidența tezei ultime a art.5, alin. 4 din Legea nr. 314/2001, cea referitoare la litigiile purtate la data radierii între creditorii sociali și societatea dizolvată.
Și aceste susțineri circumscrise primului motiv de apel sunt nefondate, întrucât apelantul reclamant G nu are calitatea de creditor social, în nume propriu, ca terț față de persoana juridică radiată, el fiind doar succesorul asociatului decedat, iar raporturile juridice dintre asociați și societate exced categoriei de subiecți de drept expres și limitativ prevăzuți în dispozițiile art. 5, alin.4 din Legea nr. 314/2001.
Un alt motiv de apel prin prisma căruia a fost criticată sentința civilă nr. 4113/19.11.2008 a Tribunalului Constanța este cel referitor la greșita radiere a SC SRL C, întrucât, în opinia apelantului G, la momentul radierii exista un capital social subscris și vărsat de peste 200 lei, respectiv echivalentul a 500 USD și 29,5 RON.
Sub un prim aspect, în afara ipotezelor cuprinse în dispozițiile art. 5, alin. 4 din legea nr. 314/2001, nu poate fi repusă în discuție pe calea procesuală aleasă de apelantul reclamant legalitatea încheierii judecătorului delegat prin care s-a dispus dizolvarea pentru nemajorarea capitalului social, cu eludarea termenelor procesuale stabilite de legiuitor pentru exercitarea controlului judiciar asupra acestei hotărâri judecătorești.
Dintr-un alt punct de vedere, cel al invocării de către apelant ca mijloc de probă pentru dovedirea existenței capitalului social al entității radiate în cuantumul cerut de lege, instanța reține că adresa nr. 17773/24.10.2008, la care face trimitere G, precizează cuantumul capitalului social subscris la valoarea de 590 000 ROL, rezultată în urma contribuției celor doi asociați cu sumele de 354 000 ROL și 500 USD la data constituirii societății comerciale, respectiv 09.03.1993, valoare inferioară pragului de 2 000 000 ROL cerută imperativ prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 314/2001.
Referitor la încheierea de ședință din 31.10.2007, prin care prima instanță a disjuns capătul de cerere privind deschiderea procedurii falimentului SC SRL C, Curtea reține că această încheiere a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legii speciale în materie de insolvență, cererea fiind dată exclusiv în competența unui judecător sindic, după cum se arată în prevederile art. 6 din Legea nr. 85/2006.
În privința admiterii în principiu a cererii de intervenție în interes alăturat pârâtului ORC C, a intervenientului, dispusă prin încheierea de ședință din 16.04.2008, în raport de motivele de fapt și de drept invocate în cuprinsul acestei cereri, prima instanță a apreciat judicios că sunt întrunite cerințele art. 49 proc. civ.
Deși apelantul reclamant a susținut că cererea de intervenție s-a fundamentat pe un interes imoral, aceste susțineri nu pot fi reținute, interesul justificat de fostul asociat fiind în concordanță cu justificarea legalității operațiunii de radiere a SC SRL realizată de partea pentru care a intervenit.
Cheltuielile de judecată la care a fost obligat reclamantul G, urmare a reținerii culpei sale procesuale în formularea acțiunii respinse ca nefondate au fost justificate de partea care le-a pretins prin chitanța -/28.11.2004 și contractul de asistență juridică depus în dosarul de apel, fiind doar o eroare materială în ceea ce privește data emiterii chitanței în cauză, anul fiind 2007, după cum reiese din analiza coroborată a înscrisurilor depuse spre a face această dovadă.
În raport de aceste considerente, potrivit dispozițiilor art. 296 proc. civ. Curtea va menține ca legală și temeinică sentința civilă nr. 4113/com/19.11.2008 a Tribunalului Constanța, urmând a respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul G împotriva acestei hotărâri judecătorești.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul comercial formulat de apelantul reclamant - cu domiciliul procesual în C,- Bis, județul C, împotriva Sentinței civile nr. 4113/COM din 19 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SRL, cu sediul în C,-, jud. C, intimatul intervenient în interes alăturat pârâtei - domiciliat în C,--84,. 18, jud. și intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL CONSTANȚA - cu sediul în C,-, jud. C, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 06 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
- -
Red.jud.hot.
Red.jud.dec.-
05.06.2009
Emis 4 comunicări
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
