Nulitate societate. Decizia 950/2007. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA COMERCIALĂ
Operator date 2928
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 950/
Ședința publică din data de 03 noiembrie 2007
PREȘEDINTE: Florin Moțiu
JUDECĂTOR 2: Petruța Micu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
Grefier: - -
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul BAROUL TIMIȘ, împotriva sentinței civile nr. 227/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați SC - SRL T și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI B, având ca obiect nulitate societate.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru recurent avocat în substituire avocat, pentru pârâtul intimat SC - SRL consilier juridic, lipsă fiind intimatul ORC
Procedura completă.
După deschiderea dezbaterilor s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentanta recurentului reclamant depune la dosar delegație de substituire și concluzii scrise, menționând că nu poate pune concluzii orale, întrucât este avocat stagiar.
Reprezentanta pârâtului intimat SC - SRL depune la dosar delegație de reprezentare și concluzii scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului.
Reprezentanta pârâtului intimat SC - SRL solicită respingerea recursului, menținerea sentinței Tribunalului Timiș, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele invocate în întâmpinarea formulată, arătând că asupra legalității constituirii societății comerciale s-a pronunțat judecătorul delegat la ORC printr-o hotărâre rămasă irevocabilă întrucât nu a fost atacată, că în speță, există cadrul înființării acestor societăți comerciale cu consilieri juridici înscriși în Uniune, că nu s-a introdus vreo interdicție în acest sens, că aceste societăți funcționează în baza legii, a unui statut. Se mai precizează că decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nu produce efecte decât de la data publicării în Monitorul Oficial, că nicăieri în decizia la care se face referire nu există vreo prevedere expresă cu privire la interzicerea desfășurării acestor activități și că nu există text legal pentru dizolvarea societății pârâte.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 227/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a respins cererea formulată de reclamantul BAROUL TIMIȘ în contradictoriu cu pârâții SC - SRL și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI, având ca obiect dizolvare societate (registrul comerțului); s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin cererea introductivă reclamantul BAROUL TIMIȘ, în contradictoriu cu pârâții SC - SRL T și OFICIUL NAȚIONAL AL REGISTRULUI COMERȚULUI Bas olicitat instanței să declare nulitatea SC - SRL, în temeiul art.56 lit. c din Legea nr. 31/1990 și să dispună dizolvarea pârâtei, în temeiul art. 227 alin.1 lit. c din Legea nr. 31/1990.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâta 1 s-a constituit ca societate comercială cu răspundere limitată la data de 17.11.2006, fiind înmatriculată la ORC de pe lângă Tribunalul Timiș sub nr. J-, având ca obiect principal de activitate cod 7411 - Activități juridice, că potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr.31/1990 persoanele fizice și juridice se pot asocia și pot constitui societăți comerciale, cu respectarea legii, în vederea efectuării de acte de comerț, acte și fapte de comerț obiective enunțate în art.3 Cod comercial.
Reclamantul este de părere că activitatea juridică nu poate fi considerată un act de comerț întrucât din conținutul Legii nr.51/1995 rezultă caracterul civil al activității juridice prestate de avocat, activitate constând în consultații și cereri cu caracter juridic, asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, organelor de urmărire penală, autorităților cu atribuții jurisdicționale, notarilor publici, și altor instituții și persoane juridice, în condițiile legii, precum și alte activități cuprinse în art.3 al.1 lit. d-h din Legea nr.51/1995.
Conform art. 3 al.2 din aceeași lege, activitățile prevăzute la alin.1 se exercită numai de avocat dacă legea nu prevede altfel, fie în cabinete individuale, cabinete asociate, societăți civile profesionale sau societăți civile profesionale cu răspundere limitată. Activitățile economice prevăzute în codul la nr.7411 se suprapun peste activitățile juridice prevăzute de art.3 din Legea nr.51/1995, aducând atingere monopolului acestor activități juridice ce nu pot aparține decât avocatului, însăși prin decizia nr. XXII din 12.06.2006 a admis recursul în interesul legii, stabilind că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale, de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile.
Prin întâmpinarea formulată pârâta 1 - SC - SRL a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, considerând că înființarea societății s-a făcut legal, iar obiectul acesteia este licit, considerând că din coroborarea tuturor textelor Legii nr.514/2003 organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic are la bază în mod obligatoriu Legea nr.51/1995 și statutul profesiei de avocat, aceste acte normative constituind dreptul comun în materie. Legea nr.514/2003, prin toate normele pe care le cuprinde, nu interzice exercitarea profesiei de consilier juridic prin forme independente, respectiv societăți profesionale tip SRL. Statutul profesiei de consilier juridic adoptat de către Congresul Extraordinar al Colegiilor Consilierilor Juridici din România și publicat în nr.684/29.07.2004 reprezintă actul de voință liber exprimat al practicienilor acestei profesii, de organizare și exercitare a atributelor profesionale, iar pe de altă parte reprezintă voința legiuitorului de punere în aplicare a legii speciale pentru organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic, așa cum a statuat și Curtea Constituțională a României prin Decizia nr. 300/13.08.2004, iar prin Decizia nr. 242/9.03.2006 a respins ca fiind inadmisibilă excepția de neconstituționalitate invocată asupra prevederilor Statutului profesiei de consilier juridic, în ansamblu.
Pârâta învederează instanței faptul că potrivit art. 82 al.3 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicat, interdicțiile vizând exercitarea activităților de consultanță, reprezentare și asistență juridică de către persoane fizice sau juridice autorizate prin acte normative sau hotărâri judecătorești nu vizează exercitarea profesiei de consilier juridic, aceasta fiind exercitată potrivit dispozițiilor Legii nr. 514/2003 care, la art. 6, indică exercitarea profesiei de consilier juridic conform statutului profesional. Interdicțiile art. 82 al.1 și 2 nu-i sunt aplicabile consilierului juridic, normele de protecție fiindu-i asigurate consilierului juridic în baza art.23 din Legea nr.514/2003.
Pârâtul 2 - a solicitat prin întâmpinarea formulată, admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive, cu motivarea că ORC este instituția publică ce în condițiile Legii nr.26/1990 are obligația de a ține Registrul Comerțului, având drept scop principal îndeplinirea unui interes public și anume acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial. Înregistrarea actelor și faptelor afectate de condiția de publicitate în Registrul Comerțului este prevăzută de art.6 al.1 din Legea nr.26/1990 care dispune că înregistrările în Registrul Comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat sau după caz, a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel.
Referitor la executarea hotărârilor judecătorești, se precizează că în conformitate cu dispozițiile art.7 din Legea nr.26/1990 "instanțele judecătorești au obligația să trimită ORC, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile " și deci opozabilitatea față de ORC a hotărârilor judecătorești nu se asigură prin participarea procesuală a acestuia.
Față de aceste aspecte, Tribunalul Timișa reținut că în conformitate cu certificatul constatator ORC T emis la data de 3.12.2007 sub nr. 19449, SC "- "SRL a fost înmatriculată sub nr. J- atribuit la data de 17.11.2006 și având ca activitate principală conform codificării - activități juridice cod 7411, ca formă de organizare fiind constituită în societate comercială cu răspundere limitată. Din același certificat constatator rezultă că societatea constituită pe o durată nelimitată se afla în funcțiune la data eliberării certificatului constatator.
În motivarea cererii introductive la instanță reclamantul a susținut că activitatea cuprinsă în con 7411-activități juridice ce constituie activitatea principală a societății pârâte, nu este o activitate comercială întrucât nu este enumerată printre actele și faptele de comerț obiective evidențiate la art. 3 Cod comercial și nici nu poate fi considerată ca act de comerț față de conținutul Legii nr.51/1995 din care rezultă caracterul civil al activității juridice prestate de avocat, astfel încât obiectul de activitate al pârâtei este unul ilicit. Această activitate nu poate fi socotită ca fiind ilicită atâta vreme cât se regăsește evidențiată în mod expres în COD 7411, COD ce nu se limitează doar la activitățile comerciale, el cuprinzând toate activitățile economice și sociale ce pot fi desfășurate. Însuși reclamantul, acceptând că activitatea cuprinsă în cod 7411 se suprapune activității pe care avocatul o desfășoară în condițiile art.3 al.1 din Legea nr.51/1995, recunoscând implicit caracterul civil al acestor activități cuprinsă totuși în CODUL, o dovadă în plus că în acest cod sunt incluse și alte activități decât cele comerciale.
Faptul că dispozițiile Legii nr. 514/2003 privind statutul profesiei de consilier juridic permit desfășurarea de către consilierii juridici a activităților profesionale enunțate, nu exclud posibilitatea exercitării acestor activități într-o altă formă de organizare. Aceasta a fost și opinia oficială a Ministerului Justiției care a considerat caracterul activității juridice COD 7411 ca fiind acela a unei societăți profesionale ce putea fi înființată în baza Legii nr.31/1990. De altfel, toate cererile privind înregistrarea unor societăți având ca obiect activitatea cuprinsă în CD 7411 au fost admise până la publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. XXII / 12.06.2006 a care a reținut că activitățile de asistență, consultanță și reprezentare juridică nu fac parte din categoria faptelor de comerț obiective și că societățile având un atare obiect de activitate nu pot fi înregistrate, cererile fiind inadmisibile.
S-a mai reținut că societatea pârâtă a fost înființată la data de 17.11.2006, prin urmare ulterior pronunțării Deciziei nr. XXII a dar înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial, publicare ce a avut loc la data de 20.11.2006 și de la care decizia a dobândit un caracter obligatoriu potrivit art. 329 al.2 Cod procedură civilă și minutei din 30 mai 2005. În consecință dizolvarea societății "- " SRL nu poate fi dispusă în condițiile în care stabilirea ca inadmisibilă a unei cereri de constituire a unei societăți având ca obiect COD 7411 prin Decizia nu produce efecte decât de la data publicării în Monitorul Oficial.
Instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a constatând că aceasta este o instituție publică care în condițiile Legii nr.26/1990 are obligația de a ține evidența societăților comerciale prin, asigurând astfel opozabilitatea actelor și faptelor comercianților față de terți. Acest pârât nu are calitate procesuală pasivă într-o cauză având ca obiect declararea nulității societății și dizolvarea acesteia întrucât nu are un interes propriu, și în situația în care prin hotărâre judecătorească se dispune dizolvarea unei societăți Registrul Comerțului are obligația de aop une în executare fără a fi însă chemat în judecată direct sau prin ONRC.
Astfel, Tribunalul Timișa constatat cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată și a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul BAROUL TIMIȘ, înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr-, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii reclamantului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, s-a arătat că hotărârea recurată este criticabilă fiind lipsită de temei legal și dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (art. 304 pct. 9), că prin acțiunea formulată au solicitat ca, în temeiul art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, să declare nulitatea societății pârâte, întrucât nu are un obiect de activitate comercial, așa cum cere art. 1 din Legea nr. 31/1990, și să dispună dizolvarea acesteia, ca efect al nulității. Consideră că prima instanță a soluționat în mod greșit speța și a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, că aceasta nu a înțeles problemele de drept esențiale ale speței deduse judecății, respectiv:
1) activitățile juridice identificate în codul vechi 7411 nu au caracter comercial;
2) potrivit Legii nr. 514/2003, consilierul juridic nu poate presta activități juridice în forma de organizare a societății comerciale.
Recurenta arată că activitățile juridice identificate în codul vechi 7411 nu au caracter comercial, că Legea nr. 31/1990 nu definește obiectul de activitate al societății comerciale, iar în doctrină, obiectul de activitate al societății comerciale a fost definit ca "ansamblul actelor de comerț prin realizarea cărora, în condiții de eficiență economică, asociații urmăresc obținerea de profit, în vederea distribuirii lui sub formă de dividende". Caracterul comercial al activității rezultă din însuși scopul constituirii societății comerciale, prevăzut la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990: "în vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor prezentei legi". Actele și faptele de comerț obiective sunt enumerate enunțiativ în art. 3 din Cod comercial: "1. de producte sau mărfuri spre a se revinde, fie în natură, fie după ce se vor fi lucrat sau pus în lucru, ori numai spre a se închiria; asemenea și cumpărarea spre a se revinde, de obligațiuni ale Statului sau alte titluri de credit circulând în comerț;
2. Vânzările de produse, vânzările și închirierile de mărfuri, în natură sau lucrate, și vânzările de obligațiuni ale Statului sau de alte titluri de credit circulând în comerț, când vor fi fost cumpărate cu scop de revânzare sau închiriere;
3. Contractele de report asupra obligațiunilor de Stat sau a altor titluri de credit circulând în comerț;
4. și vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale;
5. Orice întreprinderi de furnituri;
6. întreprinderile de spectacole publice;
7. întreprinderile de comisioane, agenții și oficii de afaceri;
8. întreprinderile de construcții;
9. întreprinderile de fabrici, de manufactură și imprimerie;
10. întreprinderile de editură, librărie și obiecte de artă, când altul decât autorul sau artistul vinde;
11.Operațiunile de bancă și schimb;
12. Operațiunile de mijlocire (samsarie) în afaceri comerciale;
13. întreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri pe apă sau pe uscat;
14. și ordinele în producte sau mărfuri;
15., cumpărarea, vânzarea și revânzarea de tot felul de vase pentru navigarea interioară și exterioară și tot ce privește la echiparea, armarea și aprovizionarea unui.
16. Expedițiuni/e maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul de mare și la navigațiune;
17. Asigurările terestre, chiar mutuale, în contra daunelor și asupra vieții;
18. Asigurările, chiar mutuale, contra riscurilor navigațiunei;
19. Depozitele pentru cauză de comerț;
20. Depozitele în docuri și, precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (warante) și asupra scrisorilor de gaj, liberate de ele."
Recurenta invocă faptul că art. 7 și 8 din Legea nr. 31/1990 prevăd obligativitatea menționării în actul constitutiv a obiectului de activitate și a activității principale, că obiectul de activitate al societății comerciale este o mențiune importantă și imperativă a actului constitutiv, deoarece determină specialitatea capacității societății comerciale, persoană juridică, iar din punctul de vedere al tehnicii de redactare a clauzei referitoare la obiectul de activitate, trebuie indicate în mod precis codurile din patru cifre ale activităților menționate în nomenclatorul activităților din economia națională (). Consideră că fiind obligatorie raportarea activității unei societăți comerciale la clasificarea activităților din economia națională există tendința de a stabili caracterul comercial al unei activități prin simplul fapt că este menționată în nomenclator, însă, acest raționament este eronat. clasifică activitățile economice din punct de vedere statistic, la nivel național si internațional. Cu toate că Ordinul nr. 601/26.11.2002 de aprobare a actualizării activităților din economia națională a României emis de Institutul Național de Statistică, în vigoare la data pronunțării deciziei nr. XXII/12 iunie 2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, enumeră activitățile economice, nu definea noțiunea de activitate economică, dar începând cu data de 01.01.2008 a intrat în vigoare Ordinul nr. 337/2007 de aprobare a actualizării activităților din economia națională a României emis de Institutul Național de Statistică. Și acest Ordin enumera activitățile economice, fără să le definească. Totuși, în acest act normativ, regăsim definiția noțiunii de activitate. Astfel, activitatea are loc atunci când prin combinația de resurse echipamente, forță de muncă, tehnici de producție, fluxuri ale informației sau produse se realizează bunuri sau servicii.
Se mai susține de către recurentă că nr.OUG 44/16 aprilie 2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, definește activitatea economică în art. 2 lit. a), arătând că se înțelege activitatea agricolă, activitatea industrială, activitatea comercială, desfășurată pentru obținerea unor bunuri sau servicii a căror valoare poate fi exprimată în bani și care sunt destinate vânzării ori schimbului pe piețele organizate sau unor beneficiari determinați ori determinabili, în scopul obținerii de profit. Tratatul de instituire a Comunității Europene reglementează libertatea de prestare a serviciilor în art. 49 - 55. Potrivit art. 50 din Tratat, sunt considerate servicii, prestațiile furnizate, în mod obișnuit, în schimbul unei remunerații, în măsura în care nu sunt reglementate de dispozițiile referitoare la libera circulație a persoanelor, mărfurilor și capitalurilor. Astfel, serviciile cuprind în special:
a) activități cu caracter industrial;
b) activități cu caracter comercial;
c) activități artizanale;
d) activități prestate în cadrul profesiunilor liberale.
Pornind de la conținutul art. 50 din Tratat, prestarea de servicii poate fi definită ca o prestație remunerată, oferită în mod independent, oricare ar fi domeniul de activitate. Primul element al acestei definiții este prestația . De cele mai multe ori, există un contract între prestator și beneficiarul serviciului (avocat-client, medic-pacient, transportator-destinatar), însă, este posibil să nu existe niciun contract între aceștia. C de-al doilea element al definiției este remunerația. Prestarea de servicii exclude îndeplinirea unei activități dezinteresate. Criteriul remunerării activității este esențial pentru calificarea unei activității ca fiind o prestare de servicii. Finalitatea economică stă la baza Tratatului CE. Independența reprezintă cel de-al treilea element al definiției. Astfel, prestatorul trebuie sa-și ofere serviciile în mod independent, și nu ca salariat. Nu este exclus cumulul activității de salariat cu o activitate independentă. Cu toate acestea, nu este necesar ca serviciile să fie prestate cu titlu profesional. În al patrulea rând, prestarea de servicii se poate face în orice sector de activitate, independent de sectorul economic: servicii de televiziune; publicitate; activități financiare, bancare și de asigurări; activități spitalicești; formare profesională; activități de intermediere; activități de transport și turism; sport profesionist; organizare de jocuri; profesii liberale (medic, avocat, arhitect, contabil etc).
Recurenta menționează că în preambulul Regulamentului nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului, care a stat la baza actualizării activităților din economia națională a României prin Ordinul nr. 337/2007, se precizează că funcționarea pieței interne necesită norme tehnice aplicabile colectării, transmiterii și publicării de date statistice naționale și comunitare, cu scopul ca întreprinderile, instituțiile financiare, administrațiile și toți ceilalți operatori de pe piața internă să poată avea acces la aceste date statistice. Activitățile economice pe care le menționează Regulamentul sunt, de fapt, activitățile de prestări de servicii enumerate la art. 50 din Tratat. Or, după cum s-a arătat mai sus, prestarea de servicii se poate face în orice domeniu de activitate, independent de sectorul economic, astfel că nu se poate deduce caracterul comercial al unei activități din simpla mențiune a acesteia în nomenclatorul activităților din economia națională.
Pe de altă parte, recurenta se referă la natura juridică a activității de consultanță, asistență si reprezentare juridică, consilierul juridic nu poate presta activități juridice în forma de organizare a societății comerciale, că potrivit art. 2 și 3 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, activitățile de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt specifice profesiei de avocat, că în conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. (2) din Legea nr. 51/1995, aceste activități se exercită numai de avocat, dacă legea nu prevede altfel. Acest text enunță principiul monopolului avocaților asupra activităților specifice profesiei. Așadar, chiar dacă este o prestare de servicii în accepțiunea art. 50 din Tratatul instituind CE, activitatea de consultanță, asistență și reprezentare juridică are caracter civil, și nu comercial. Însă principiului monopolului avocaților asupra activităților specifice profesiei i s-a adus atingere prin Legea nr. 514/2003 privind organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic. Astfel, potrivit art. 1 din această lege, consilierul juridic asigură apărarea drepturilor și intereselor legitime ale statului, ale autorităților publice centrale și locale, ale instituțiilor publice și de interes public, ale celorlalte persoane juridice de drept public, precum și ale persoanelor juridice de drept privat, în slujba cărora se află și în conformitate cu Constituția și legile tării.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 514/2003, consilierul juridic își desfășoară activitatea fie în baza numirii în funcție, având în acest caz statutul funcționarului, fie în baza contractului individual de muncă, având în acest caz statutul de salariat. Astfel, profesia de consilier, deși este o profesie reglementată, nu este liberală. Rezultă că, indiferent de modul de exercitare a activității prevăzute la art. 1 din Legea nr. 51/1995, activitatea de consultanță, asistență și reprezentare juridică, în condițiile acestei legi, are caracter civil, și nu comercial. Nu este lipsit de relevanță la stabilirea naturii juridice a activității de consultanță, asistență și reprezentare juridică faptul că art. 1 alin. (2) din OUG nr. 44/2008 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale exclude din domeniul său de aplicare profesiile liberale.
Concluzionând, recurenta arată că având în vedere că activitatea de consultanță, asistență și reprezentare juridică are caracter civil, iar potrivit art. 1 din Legea nr. 31/1990, în vederea efectuării de acte de comerț, persoanele fizice și persoanele juridice se pot asocia și constitui societăți comerciale, cu respectarea dispozițiilor legii, rezultă că această activitate nu poate face obiectul unei societăți comerciale. Astfel, obiectul care încorporează activitățile juridice este contrar ordinii publice. În consecință, în temeiul art. 56 lit. c) din Legea nr. 31/1990, societățile comerciale înmatriculate în registrul comerțului până la data de 20 noiembrie 2006, care au ca obiect de activitate cod 7411- Activități juridice, pot fi declarate nule, cu toate urmările ce decurg de aici,menționând că soluția nulității societăților comerciale care au activități juridice ar putea fi înlăturată dacă, în viitor, legislatorul ar regândi definiția societății comerciale ca formă de organizare a întreprinderii, în locul definirii acesteia prin obiectul său de activitate2".
Pârâta intimată - a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului formulat de către Baroul Timiș ca nefondat si, pe fondul cauzei, menținerea sentinței civile nr. 227/18.04.2008 pronunțata de prima instanța, cu motivarea că în fapt, reclamanta Baroul Timișa chemat-o în judecată pentru declararea nulității - în temeiul art. 56 lit. c din Legea 31/1990 și dispunerea dizolvării acesteia de către instanța de judecată în temeiul art.227 alin.1 lit. c din Legea 31/1990, iar prin sentința dată, instanța de fond a constatat cererea reclamantei ca fiind neîntemeiata si a respins- Consideră că prima instanță a constatat în mod corect că cererea reclamantei este neîntemeiată și că pârâta - s-a constituit ca societate comercială tip SRL cu obiect de activitate conform Cod 7411 - Activități juridice, reținând ca "aceasta activitate nu poate fi socotita ca fiind ilicita atâta vreme cat se regăsește evidențiata in mod expres in cod 7411, COD care nu se limitează doar la activitățile comerciale, el cuprinzând toate activitățile economice si sociale ce pot fi desfășurate."
Se mai arată că la art. 3 Cod comercial care a fost preluat după Codul comercial italian din 1882 și care prevede la art. 2082 că "este întreprinzător cel care exercită profesional o activitate economică organizată, în scopul schimbului de servicii" rezultând concepția economică a întreprinderii, căci furnitura luată separat nu întrunește elementele unui act de comerț, fiind catalogat ca act civil în cadrul unei întreprinderi, fapt confirmat și de art. 7 Cod comercial român, art. 1 și 4 din Legea 514/2003, indicând să societatea constituită se află în serviciul persoanei cu care încheie actul prestației cu titlul profesional al chiar profesiei asociatului său care este consilier juridic.
Astfel, intimata consideră că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că și consilierul juridic este un profesionist al dreptului, reglementat legal prin legea 514/2003 și statutul său profesional și care are dreptul să acorde asistență, reprezentare și consultanță persoanelor juridice de drept public și privat conform art. 1 și 4 din Legea 514/2003 și că, în conformitate cu art. 2 din aceeași lege "consilierul juridic poate să fie numit în funcție sau angajat în muncă, în condițiile legii", nefiind indicat în mod imperativ si limitativ doar faptul de a fi numit sau angajat, lăsând prin neinterdicția în prevederile legii, latitudinea acestuia de a-si alege modalitatea de exercitare a profesiei conform art. 41 pct. 1 din Constituția României și a art. 1 din Legea 31/1990, lege care nu interzice avocaților a-și constitui societăți comerciale cu obiect de activitate cod 7411. Această activitate nu poate fi socotită contrară ordinii publice sau ilicită atâta vreme cât se regăsește evidențiată în mod expres în Codul 7411, cod ce nu se limitează doar la activitățile comerciale, el cuprinzând toate activitățile economice și sociale ce pot fi desfășurate în cadrul unei entități economice.
Mai mult, pârâta consideră ca aprecierea unei activități ca fiind sau nu contrara ordinii publice trebuie sa se raporteze în mod direct la textul de lege care interzice o anumita conduita ori nu s-a dovedit ca s-a încălcat un text de lege. Așa cum in mod corect a reținut si prima instanța, textul la care Baroul Timiș face trimitere in susținerea acțiunii sale, respectiv Legea nr. 514/2003, prin toate normele pe care le cuprinde, nu interzice exercitarea profesiei de consilier juridic prin societăți comerciale de natură profesională sub forma deoarece, prezumția de comercialitate se aplică la toate actele comerciantului, chiar civile, și chiar încheiate cu persoane comerciante, pentru bunul motiv că toate aceste acte nu apar decât ca un accesoriu al operațiunii comerciale principale, pentru că ele nu sunt destinate decât să servească la exercițiul profesiunii de consilier juridic conform art. 4 Cod comercial roman. Din coroborarea textelor Legii nr. 514/2003 organizarea și exercitarea profesiei de consilier juridic are la bază în mod obligatoriu Legea nr. 51/1995 și statutul profesiei de avocat, aceste acte normative constituind dreptul comun în materie (art.12, art.14, art.21 și art.23 Legea nr. 514/2003). Mai mult, prevederile Codului d e Procedură Civilă instituie prin art.114 alin.(5) arată că "reprezentarea se va face, după caz, prin unul sau mai mulți mandatari, persoane fizice sau juridice, dispozițiile Art.68 și 1441 fiind aplicabile în mod corespunzător".
Codul (clasificarea activităților din economia națională) care a fost adoptat în baza art.5 din nr.HG656/1997, actualizată prin Ordinul nr. 601 din 26.11.2002 în concordanță cu Regulamentul Comisiei Europene nr. 3037/1990 modificat prin Regulamentul 29/2002 intrat în vigoare la 01.01.2003 și Regulamentul 1893/2006, regulament obligatoriu pentru toate statele membre ale, indică la activitatea economică clasificată în grupa 7411 - Activități juridice, și care cuprinde: reprezentarea juridică a unei părți împotriva alteia, fie sau nu în fața instanțelor judecătorești sau a altor organisme juridice, cu sau fără persoane care sunt membre ale baroului de avocați; consultanță și reprezentare în procese civile, în procese de crimă, în legătură cu litigiile de muncă; consultanță și asistență generală, redactarea de documente juridice; etc. fi exercitată de membrii sau nemembrii ai barourilor neexistând nici o restricție în acest sens, decât în legătură cu constituirea tribunalelor.
Se susține de către intimată că invocarea art. 3 Cod comercial, arată că acest articol nu este limitativ, fapt pentru care această activitate prevăzută la Cod 7411 este noncomercială și este prevăzută în clasificarea activităților din economia națională, ea nefiind interzisă prin Hotărâre de Guvern fapt ce o face permisă pentru a fi desfășurată printr-o societate comercială, activitate din sfera prestărilor de servicii aducătoare de venit și supusă impozitării statului conform codului fiscal funcție de forma declarată la constituire, așa cum sunt și activitățile cuprinse în art.3 alin. 1 lit. g și h din Legea 51/1995 a profesiei de avocat, activități economice aducătoare de profit, supuse impozitării fiscale. Astfel cum a reținut si prima instanța in motivarea sentinței recurate, reclamanta Baroul Timiș, în motivarea cererii introductive la instanță acceptă chiar că activitatea cuprinsă în cod 7411 se suprapune activității pe care avocatul o desfășoară în condiții/e Art.3 alin. 1 din Legea 51/1995, recunoscând implicit caracterul civil al acestei activități cuprinse în codul, o dovadă în plus a faptului că în acest cod sunt incluse și alte activități decât cele comerciale, fapt ce ne face să insistăm în a ruga onorata să constate că activitatea desfășurată de către consilierul juridic prin intermediul acestei societăți cu caracter profesional nu este ilicită sau contrara ordinii publice si nu se încadrează în prevederile art.56 lit. c din Legea 31/1990.
De asemenea, prin acțiunea promovată de Baroul Timiș se indică faptul că art.3 alin. 2 din Legea 51/1995 prevede că activitățile se exercită numai de către avocat dacă legea nu prevede altfel, ori în chiar legea invocată se prevede la art. 82 alin. (3) că interdicțiile alin. (1) si (2) nu-i sunt aplicabile consilierului juridic, normele de protecție fiindu-i asigurate consilierului juridic în baza art.23 din Legea 514/2003 care arată: "în activitatea sa profesională consilierul juridic se bucură de protecția legii, în condițiile prevăzute de legea pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat", motiv pentru solicită să se constatate că în virtutea art.23 din Legea nr.514/2003 că toate normele de protecție referitoare la exercitarea profesiei de avocat prevăzute în art. 1, 2, 4, 10, 25, 33, 34, 36, 37, 44, 45 și 82 din Legea nr.51/1995, republicată, privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, protejează și exercitarea activităților profesionale ale consilierului juridic.
De asemenea, pârâta arată că art. 82 pct. 1 și 2 din Legea 51/1990 se referă la persoane fizice sau juridice constituite în baza altor legi sau hotărâri judecătorești, apreciem noi, fără pregătire juridică sau cu pregătire juridică dar care nu fac parte dintr-un corp profesional reglementat legal și cu statut propriu de organizare și funcționare cum sunt barourile recunoscute de lege cât și colegiile consilierilor juridici.
Se mai învederează că, atât legea cât și statutul consilierului juridic fac trimitere expresă la legea profesiei de avocat, fiindu-i aplicabile prevederile stagiului profesional, organizării, ținerii evidenței, protecției profesiei, etc, ca atare consideră că nu au fost încălcate principiile de drept ale profesiei de avocat prin desfășurarea de către consilierul juridic prin propria sa societate de natură profesională, a activității de consultanță, asistență și reprezentare juridică numai pentru persoane juridice și nu pentru persoanele fizice care sunt de drept aparținătoare avocatului, ca atare sentința a fost dată cu interpretarea si aplicarea corecta a prevederilor Art.82 al.3 din Legea 51/1995 a profesiei de avocat.
Pârâta apreciază că instanța de fond, în pronunțarea sentinței date, a respectat prevederile art. 82 alin. (3) din Legea 51/1995, articol care nu vizează profesia de consilier juridic, aceasta fiind exercitată potrivit dispozițiilor Legii nr. 514/2003 care la art.6 indică faptul că exercitarea profesiei de consilier juridic se face potrivit statutului profesional. Prin Statutul propriu, profesional, legal si constituțional adoptat, s-a instituit ca formă proprie de exercitare a profesiei de consilier juridic, societatea profesionala cu răspundere limitata. În baza art.21 din Statut, societățile profesionale cu răspundere limitată tip SRL - sunt forme de exercițiu profesional identice societăților civile profesionale cu răspundere limitată corespondente în art.5 ind. 1 din Legea nr.51/1995. Aceste forme independente de exercitare a profesiei de consilier juridic, conform Statutului profesiei de consilier juridic, puteau fi înființate numai de către licențiații în științe juridice, membri ai corpului profesional al consilierilor juridici, după obținerea avizului de principiu al organizației profesionale, avînd obiect unic de activitate cod 7411 - activități juridice, și au dobândit personalitate juridică după controlul autorității jurisdicționale (judecătorul tribunalului delegat la Oficiul Registrului Comerțului) în temeiul legii nr.31/1990 privind societățile comerciale.
Învederează instanței faptul ca, unul din principalele argumente care au motivat acțiunea in prima instanța a Baroului Taf ost acela al înființării societății după data pronunțării de către ICCJ, în soluționarea recursului in interesul legii promovat cu privire la admisibilitatea cererilor de înmatriculare a acestui tip de societăți, a Deciziei nr. XXII, susținând că aceasta decizie ar fi trebuit sa producă efecte încă de la data pronunțării, înainte de publicarea ei in Monitorul Oficial al României. Or tocmai de aceasta decizie prima instanță a ținut cont în chiar motivarea sa, si, cu privire la aceasta a stabilit ca "nu produce efecte decât de la data publicării in Monitorul Oficial", fapt ce a întărit convingerea consilierului juridic că acest cadru legal este conform cu legea, morala și activitatea licită. Mai mult, acesta este motivul principal, si nu cel al caracterului ilicit si contrar ordinii publice al obiectului de activitate, pentru care pe rolul instanțelor din tara se afla acțiuni similare numai cu privire la societățile profesionale înființate de către consilierii juridici între data pronunțării Deciziei si cea a publicării ei, celelalte societăți înmatriculate anterior momentului 12.06.2006, continuând sa-si desfășoare in mod nestingherit activitatea.
Ca atare, intimata consideră că înființarea societății s-a făcut legal prin însăși faptul că a fost autorizată de către judecătorul delegat al ORC de pe lângă Tribunalul Timiș și consideră că obiectul acesteia este licit, neîncălcând legea, bunele moravuri și ordinea publică, deoarece dacă obiectul de activitate ar fi fost contrar ordinii publice judecătorul delegat de la ORC T, în baza art.46 alin. (1) din Legea 31/1990, ar fi respins cererea de înmatriculare a societății sau ar fi solicitat schimbarea obiectului de activitate până la pronunțarea încheierii de înființare și autorizare a societății. Mai mult, art. 287 din Legea 31/1990, republicată și modificată prin OUG nr.82/2007, arată ca "activitățile care nu pot face obiectul unei societăți comerciale se stabilesc prin hotărâre de Guvern", iar nr.HG1323/1990 este singurul act normativ ce precizează activitățile economice care nu pot constitui obiect de activitate ale unei societăți comerciale.
Pârâta intimată mai susține că detalierea motivelor de recurs conține o serie de generalități fără legătură cu cazul in speță, că recurenta dezbate chestiuni de drept fără a face legătura dintre acestea si fondul cauzei, deși avea posibilitatea ridicării in fata instanței competente a unei eventuale excepții de neconstituționalitate a textului de lege (articole din Legea nr. 514/2003 si din Statutul profesiei de consilier juridic, ambele acte normative fiind publicate in Monitorul Oficial al României), dat fiind ca in opinia Baroului T pârâta ar fi exercitat o activitate contrara ordinii publice, dar cum acest lucru nu s-a făcut, iar actele normative mai sus menționate si Codul sunt încă in vigoare ne raportam strict la situații ce reprezintă cauze ale dizolvării societăților comerciale reglementate de art. 237 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, conform art.237 din Legea 31/1990 republicată și modificată prin OUG 82/2007 se prevede că: " La cererea oricărei persoane interesate, precum și a ONRC, Tribunalul va putea pronunța dizolvarea societății în cazurile în care:
a) societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni;
b) societatea nu a depus, în cel mult 6 luni de la expirarea termenelor legale, situațiile financiare anuale sau alte acte care, potrivit legii, se depun la oficiul registrului comerțului;
c) societatea și-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplinește condițiile referitoare la sediul social sau asociații au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reședința cunoscută;
d) societatea nu și-a completat capitalul social, în condițiile legii.
Astfel, rezultă că doar în cazurile precis stabilite de Legea 31/1990 se poate solicita dizolvarea unei societăți comerciale, iar cererea reclamantei întemeiată pe prevederile Art.227 lit. c din Legea 31/1990 republicată și modificată prin OUG 82/2007 este neîntemeiată deoarece cele peste 30 articole care reglementează extensiv dizolvarea și lichidarea societății arată atenția acordată de către legiuitor acestor reglementări, ceea ce conduce la concluzia că acestea reprezintă etape procedurale ale încetării existenței societății comerciale. Ori dizolvarea cerută pe baza articolului de mai sus este neîntemeiată pentru considerentul că, activitatea societății constituite de către asociați, care sunt consilieri juridici înregistrați pe Colegiului Consilierilor Juridici T, este conformă cu Legea 514/2003 și totodată licită, acordând asistență, consultanță și reprezentare doar persoanelor juridice și fără a fi necesar să fie membră în barou, așa cum se arată la cod 7411, dar fiind membră a colegiului care a fost înființat, în mod similar baroului, ea neîncălcând astfel, la data constituirii, prevederile legii 31/1990 cât și cele ale legii profesiei de avocat.
Intimata pârâtă subliniază că:
asupra legalității si respectării condițiilor cerute pentru constituirea societății s-a pronunțat judecătorul delegat care a constatat că sunt întrunite toate condițiile necesare pentru înființarea si înmatricularea societății scop în care a pronunțat o încheiere judecătorească rămasă irevocabilă prin neexercitarea recursului în termenul legal de 15 zile așa cum prevede codul d e Procedură Civilă,
cadrul legislativ care a stat la baza înființării acestei societăți, cu privire la respectarea căruia s-a pronunțat judecătorul delegat, admițând cererea de înființare si înmatriculare a societății nu s-a modificat în sensul unei interdicții exprese privind exercitarea profesiei de consilier juridic in aceasta forma;
Decizia nr. XXII a ICCJ nu produce efecte decât de la data publicării ei in Monitorul Oficial al României;
recurenta nu face dovada încălcării unui text de lege care sa interzică exercitarea profesiei de consilier juridic prin intermediul societăților de tip profesional organizate ca societăți comerciale de tip SRL, si implicit, nu susține cu dovezi afirmația sa conform căreia am desfășura o activitate contrara ordinii publice,
În aceste condiții, consideră că neexercitarea în termenul legal de 15 zile a căilor de atac ordinare împotriva încheierii, investește hotărârea pronunțată cu putere de lucru judecat, înțelegând prin această că nici o altă instanță de judecată nu mai poate desființa hotărârea dată și nici o lege care, în mod firesc, va respecta principiul art. 1 cod civil "legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă".
Intimatul OFICIUL REGISTRULUI COMERȚULUI Taf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în ceea ce îl privește pe acest intimat, arătând că Oficiul Registrului Comerțului este instituția publică care, în condițiile Legii nr.26/1990 republicată, cu modificările și completările ulterioare, are obligația de a ține registrul comerțului. Prin urmare, instituția însărcinată cu prestarea acestui serviciu public are drept scop principal îndeplinirea unui interes public și anume acela de a asigura opozabilitatea actelor și faptelor comercianților, contribuind în acest fel la stabilitatea circuitului comercial.
Înregistrarea actelor și faptelor afectate de condiția de publicitate prin registrul comerțului este prevăzută de art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care dispune că "înregistrările în registrul comerțului se fac pe baza unei încheieri a judecătorului delegat, sau după caz. a unei hotărâri judecătorești irevocabile, în afară de cazurile în care legea prevede altfel, astfel că în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, citarea ONRC și se face în cazurile expres stabilite de lege, numai în aceste situații acestea dobândind calitatea de parte, respectiv: în spețele întemeiate pe prevederile art. 237 alin. (1) din legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările si completările ulterioare; în spețele întemeiate pe dispozițiile art. 60 alin. 1 din Legea 31/1990; în spețele întemeiate pe dispozițiile art. 25 alin.(3) din Legea 26/1990.
Intimata susține că în acest sens s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, prin Decizia nr. 10 din data de 20 martie 2006: " cererea de radiere a unei înmatriculări sau mențiuni din registrul comerțului este admisibilă numai în condițiile în care persoana fizică ori juridică, ce se considera prejudiciată ca efect al unei înmatriculări sau ca urmare a efectuării unei mențiuni în registrul comerțului, face dovada existenței anterioare a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin care au fost modificate, în tot sau în parte, ori au fost anulate actele ce au stat la baza înregistrării a cărei radiere se solicită, daca prin acea hotărâre nu s-a dispus menționarea ei în registrul comerțului", decizie obligatorie potrivit art. 329 alin 3 Cod procedura civilă. Arată că art. 26 din Legea nr. 26/1990 prevede facultatea ONRC si de a interveni în anumite litigii, acordând în acest sens instituției și calitatea procesuală activă: "(1) Oficiul Național al Registrului Comerțului are legitimare procesuală activă și poate interveni în orice proces privind înregistrări în registrul comerțului, interesul fiind prezumat și constând în respectarea cerințelor generale ale activității comerciale. (2) Cererile introduse de Oficiul Național al Registrului Comerțului, în temeiul prezentei legi, nu sunt supuse taxei de timbru și nici timbrului judiciar."
Intimatul Oficiul Registrului Comerțului consideră că în asemenea cauze, oficiile registrului comerțului nu au și nu pot avea un interes propriu, întrucât aceste instituții au doar calitatea de organe de executare a hotărârilor judecătorești, asigurând, prin înregistrările în registrul comerțului, opozabilitatea actelor și faptelor a căror înregistrare a fost dispusă prin încheierea judecătorului delegat ori printr-o hotărâre judecătorească. Prin urmare, Oficiul Național al Registrului Comerțului și/sau oficiile registrului comerțului nu au vocația de a deveni parte cu prilejul judecării unor astfel de cauze formulate de către comercianți, întrucât nu au un interes propriu în cauză și, în consecință, neputând afirma un drept ori un interes propriu, Oficiul Național al Registrului Comerțului nu poate avea calitatea de parte în astfel de cauze.
Referitor la executarea hotărârii judecătorești ce urmează a fi pronunțată, ORC arată că în ceea ce îi privește, potrivit dispozițiilor art.7 din Legea nr.26/1990, " Instanțele judecătorești sunt obligate să trimită oficiului registrului comerțului, în termen de 15 zile de la data când au rămas irevocabile, copii legalizate de pe hotărârile irevocabile ce se referă la acte, fapte și mențiuni a căror înregistrare în registrul comerțului o dispun, conform legii.", iar conform alin.2 al aceluiași articol "în aceste încheieri și hotărâri instanțele judecătorești vor dispune și efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului". Așa fiind, rezultă faptul că opozabilitatea față de oficiul registrului comerțului a hotărârilor judecătorești prin care se dispune efectuarea de înregistrări în registrul comerțului, nu se asigură prin participarea procesuală a acestora, ci rezultă ex lege, iar în cazul în care instanța va admite cererea formulată și va dispune efectuarea înregistrărilor în registrul comerțului, ORC va pune în executare hotărârea pronunțată fără nici o altă formalitate.
Pentru aceste motive, intimatul ORC T solicită admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Oficiului Național al Registrului Comerțului, iar pe fond arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
În ceea ce privește citarea în cauză a Oficiului Național al Registrului Comerțului, prin ORC T, Curtea reține că citarea acestuia în cauză nu s-a făcut în calitate de parte, ci numai pentru opozabilitate, având în vedere prevederile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.
Examinând recursul declarat de reclamantul Baroul Timiș prin prisma motivelor de recurs și a prevederilor art. 304/1 pr. civ. Curtea reține că acesta este nefondat, prima instanță pronunțând o hotărâre temeinică și legală, conformă cu probele de la dosarul cauzei.
Astfel, pe lângă motivarea corectă și legală dată de prima instanță soluției adoptate, Curtea constată că reclamantul a solicitat să se constate nulitatea pârâtei în baza art. 56 lit. C din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, pe motiv că obiectul de activitate al pârâtei are caracter ilicit, întrucât activitățile juridice prevăzute de art. 3 al. 1 din Legea nr. 51/1995 constituie monopol al activității avocatului.
Potrivit art. 56 din Legea nr. 31/1990, nulitatea unei societăți înmatriculate în registrul comerțului poate fi declarată de tribunal numai atunci când:
a) lipsește actul constitutiv sau nu a fost încheiat în formă autentică, în situațiile prevăzute la art. 5 alin. (6);
b) toți fondatorii au fost, potrivit legii, incapabili, la data constituirii societății;
c) obiectul de activitate al societății este ilicit sau contrar ordinii publice;
d) lipsește încheierea judecătorului delegat de înmatriculare a societății;
e) lipsește autorizarea legală administrativă de constituire a societății;
f) actul constitutiv nu prevede denumirea societății, obiectul său de activitate, aporturile asociaților sau capitalul social subscris;
g) s-au încălcat dispozițiile legale privind capitalul social minim, subscris și vărsat;
h) nu s-a respectat numărul minim de asociați, prevăzut de lege.
Așa cum rezultă din textul legal, nulitatea unei societăți are caracter de excepție, astfel încât cazurile de nulitate trebuie interpretate în mod limitativ și restrictiv.
Cererea reclamantului are la bază Decizia nr. XXII din 12.06.2006, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care, într-un recurs în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a statuat că cererile de autorizare a constituirii și de înmatriculare a societăților comerciale de consultanță, asistență și reprezentare juridică sunt inadmisibile.
În legătură cu acest aspect, la fel ca și prima instanță, Curtea reține că societatea pârâtă a fost înființată la data de 17.11.2006, prin urmare ulterior pronunțării Deciziei nr. XXII a dar înainte de publicarea acesteia în Monitorul Oficial, publicare ce a avut loc la data de 20.11.2006 și de la care decizia a dobândit un caracter obligatoriu potrivit art. 329 al.2 Cod procedură civilă și minutei din 30 mai 2005. În consecință declararea nulității și dizolvarea pârâtei nu pot fi dispuse, în condițiile în care stabilirea ca inadmisibilă a unei cereri de constituire a unei societăți având ca obiect COD 7411 prin Decizia XXII a nu produce efecte decât de la data publicării în Monitorul Oficial, adică începând cu data de 20.11.2006.
Curtea reține că înființarea pârâtei s-a făcut legal prin faptul că a fost autorizată de către judecătorul delegat la ORC de pe lângă Tribunalul Timiș și consideră că obiectul acesteia este licit, neîncălcând legea, bunele moravuri și ordinea publică, deoarece dacă obiectul de activitate ar fi fost contrar ordinii publice judecătorul delegat de la ORC T, în baza art.46 alin. (1) din Legea 31/1990, ar fi respins cererea de înmatriculare a societății. În acest sens, potrivit textului citat, "când actul constitutiv nu cuprinde mențiunile prevăzute de lege ori cuprinde clauze prin care se încalcă o dispoziție imperativă a legii sau când nu s-a îndeplinit o cerință legală pentru constituirea societății, judecătorul delegat, din oficiu sau la cererea oricăror persoane care formulează o cerere de intervenție, va respinge, prin încheiere, motivat, cererea de înmatriculare, în afară de cazul în care asociații înlătură asemenea neregularități". Încheierea de autorizare a rămas irevocabilă, prin neexercitarea căilor de atac împotriva acesteia, astfel încât aceasta a dobândit putere de lucru judecat.
În consecință, nu se mai poate pune în discuție în prezent nulitatea constituirii pârâtei, în condițiile în care constituirea acesteia a făcut obiectul controlului de legalitate din partea judecătorului delegat de Tribunalul Timiș la ORC T, hotărârea acestuia devenind irevocabilă prin neexercitarea căilor de atac de persoanele interesate.
Pe cale de consecință, nici dizolvarea pârâtei pe motiv de nulitate a societății nu poate fi dispusă de către instanță, întrucât această măsură ar constitui un accesoriu al declarării nulității, iar în cauză, așa cum s-a arătat mai sus, nu s-a identificat nici un motiv de nulitate a acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul BAROUL TIMIȘ, împotriva sentinței civile nr. 227/18.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03.11.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red./14.11.2008
Dact./17.11.2008/2 ex.
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător:
Președinte:Florin MoțiuJudecători:Florin Moțiu, Petruța Micu, Anca Buta
