Obligare la încheierea contractului de vânzare. Decizia 399/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - obligare încheiere contract -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA NR. 399
Ședința publică din 05 martie 2009
PREȘEDINTE: Galan Marius
JUDECĂTOR 2: Mitrea Munteanu Daniela
JUDECĂTOR 3: Artene
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta SC SA B cu sediul în mun. B, str. - - nr.1, sector 2, împotriva deciziei nr. 21 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu reclamantul intimat cu domiciliul ales în mun. S, Calea Domnească nr.5,.14,.D,.1, județul S și pârâta intimată fiind SC SA cu sediul în mun. I-, jud.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru pârâta SA B, avocat pentru reclamantul intimat, lipsă fiind acesta și pârâta SA Sucursala
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care, grefierul de ședință învederează instanței că s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 43 lei cu chitanța nr. -/05.03.2009 și a timbrului judiciar de 0,15 lei - aferentă recursului.
Întrebați fiind, reprezentanții părților prezente arată că nu mai au alte probe de administrat
Instanța verifică actele și lucrările dosarului și constatând recursul legal timbrat și în stare de judecată acordă cuvântul la dezbateri.
Consilier juridic pentru pârâta SA B solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței primei instanței și trimiterea cauzei secției civile a Tribunalului Suceava. În susținere, precizează că au fost formulate 4 acțiuni pentru emiterea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare, din care 3 au fost soluționate de către secția civilă a Tribunalului Suceava iar cea a reclamantului a fost soluționată de către secția comercială, contencios administrativ și fiscal. Mai arată că sediul materiei este în drept civil și nu comercial, fiind supusă dispozițiilor Codului civil. Învederează că la instanța de apel au fost invocate 2 excepții total diferite care au fost respinse, dar nu au fost motivate. Solicită admiterea recursului așa cum a fost formulată și trimiterea spre rejudecare secției civile a Tribunalului Suceava. Solicită cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Avocat pentru reclamantul pune concluzii de respingere a recursului, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În susținere arată că instanța de apel a reținut în mod corect că obiectul acțiunii este unul nepatrimonial și în cauză au fost incidente dispozițiile art. 2 pct. 2 lit. a Cod procedură civilă.
Întrebat fiind, precizează că valoarea terenului în litigiu se ridică la 9.000 ron.
In conformitate cu prevederile art. 150 Cod procedură civilă, instanța declară dezbaterile închise,
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 10.10.2007 sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele "" SA B și "" SA - Filiala S solicitând instanței să pronunțe o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a imobilului locuință din municipiul S,-,. 9.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că este chiriașul locuinței din- și că, prin decizia civilă nr. 3949 din 13 decembrie 2001 a Tribunalului Suceava, pârâta SA Baf ost obligată să încheie cu el un contract de vânzare cumpărare având ca obiect imobilul menționat. Totodată, s-a respins ca prematur, capătul de cerere privind pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
Deși în repetate rânduri a încercat a pune în executare decizia Tribunalului, consemnând la CEC suma stabilită drept preț al imobilului de către instanță, pârâta a refuzat încheierea contractului.
Conform art. 7 din Legea nr.85/1992, unitățile de stat au obligația legală de a vinde locuințele construite din fondurile proprii, iar instanța de judecată are abilitarea de a suplini acordul de voință, în baza art. 1073 și 1077 Cod civil.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosar înscrisuri, respectiv: sentința civilă nr. 983/2004 a Judecătoriei Suceava, decizia nr. 2023/2004 a Curții de APEL SUCEAVA, decizia civilă nr. 3949/2001 a Tribunalului Suceava, chitanță, notificare.
La termenul de judecată din 16 ianuarie 2008, reclamantul și-a modificat acțiunea în sensul înlocuirii pârâtei "" SA Sucursala S cu pârâta " " - Sucursala I, care are organe proprii de conducere, organizare proprii, cont bancar.
Prin întâmpinare, pârâta "" B prin Sucursala "" Iaa rătat că, nu are spații locuibile în S, str. - și nu are obligația vânzării spațiilor sale locative, fiind o societate pe acțiuni de drept privat, sucursalele sale neputând vinde nimic ci doar au atribuția administrării patrimoniului.
La termenul de judecată din 16 ianuarie 2008 pârâta "" sa Bac ompletat întâmpinarea, invocând excepția nelegalei timbrări a acțiunii, excepția lipsei calității sale procesuale pasive, excepția nulității acțiunii, iar pe fond respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea excepțiilor a arătat că: reclamanta trebuia să indice valoarea de circulație a imobilelor, de aproximativ 70.000 lei, taxa de timbru fiind mult mai mare decât cea plătită de reclamant; hotărârea este dată în contradictoriu cu "" SA - Filiala S; nu are în patrimoniu un imobil în municipiul S,-, ci în-; acțiunea este nulă pentru lipsa obiectului cererii de chemare în judecată, neavând cunoștință de existența unui imobil în-; nu există vreo hotărâre judecătorească care să conțină obligația de a face în sarcina sa.
Prin sentința civilă nr. 1013 din 25 februarie 2008, Judecătoria Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția nulității acțiunii invocate de pârâta "" B, ca neîntemeiate.
Totodată a respins acțiunea având ca obiect "pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare autentic", ca neîntemeiată, precum și cererea pârâtei "" SA B, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, acțiunea reclamantului nu este lipsită de obiect, aceasta constând în cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare cumpărare autentic, iar pe de altă parte, pârâta este proprietara imobilului în litigiu, fapt care rezultă din decizia civilă nr. 3949/2001 a Tribunalului Suceava cât și sentința civilă nr. 983/2004 a Judecătoriei Suceava.
Pe fondul cauzei a reținut că, urmare a existenței unei obligații legale de a încheia un contract de vânzare cumpărare în baza unor acte normative speciale, Decretul - Lege nr. 61/1990 și Legea nr. 82/1992, reclamantul a obținut o hotărâre definitivă și irevocabilă pe care o poate pune în executare silită conform art. 5803Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul a arătat că anterior promovării cererii de chemare în judecată a încercat executarea titlului executoriu, consemnând chiar la CEC, prin executor judecătoresc, suma de bani stabilită ca fiind prețul imobilului, însă pârâta a refuzat constant a încheia actul de vânzare cumpărare pentru imobilul în discuție.
Pe de altă parte, mai arată apelantul că instanța de fond nu a ținut cont că obligația încheierii contractului de vânzare cumpărare este legală, derivând chiar din dispozițiile Legii nr. 85/1992 și Decretul - Lege nr. 61/1990, nefiind necesar un contract de vânzare cumpărare între părți pentru incidența dispozițiilor art. 1073 și 1077 Cod civil, iar obligația de vânzare a fost irevocabil stabilită prin decizia civilă executorie nr. 3949 din 13.12.2001 a Tribunalului Suceava.
Prin întâmpinare, intimata "" SA Bas olicitat instanței să se pronunțe asupra competenței sale materiale funcționale și asupra calificării căii de atac.
Prin încheierea din 18.06.2008, instanța a calificat calea de atac drept apel și a respins excepția necompetenței materiale a secției comerciale, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava.
Intimata a mai invocat excepția insuficienței timbrări a apelului și excepția tardivității introducerii cererii, excepții ce au fost respinse prin încheierea din 22.09.2008.
Prin decizia nr. 21 din 12.11.2008 Tribunalul Suceava, Secția Comercială și de Contencios Administrativ a admis apelul declarat de reclamant, a anulat sentința și a reținut cauza spre soluționare în fond.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că, obiectul cauzei, respectiv "pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare cumpărare autentic" este unul nepatrimonial, iar pârâtele au calitatea de comerciant, astfel încât în speță nu avem de-a face cu o cerere neevaluabilă în bani, în materie comercială, a cărei competență de soluționare în fond aparține, potrivit art. 2 lit. 1 lit. "a" Cod procedură civilă, tribunalului, judecătoria soluționând fondul cauzei cu încălcarea acestor dispoziții, care sunt de ordine publică potrivit art. 159 pct. 2 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs "" SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeincie.
În dezvoltarea motivelor de recurs a arătat că, litigiul ce face obiectul cauzei de față este unul civil și nu comercial, impunându-se a fi soluționat de către instanța civilă. Astfel, în mod eronat instanța de apel a reținut caracterul neevaluabil în bani a cererii reclamantului și în considerarea art. 2 alin. 1 lit. "a" Cod procedură civilă, a anulat sentința judecătoriei, reținând cauza pentru judecare în fond.
Pe de altă parte, spațiul de locuit pentru care reclamantul solicită a se pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, nu este proprietate de stat, ci particulară, astfel încât nu sunt aplicabile dispozițiile conținute în legile speciale, respectiv Decretul - Lege nr. 61/1990 și Legea nr.82/1992.
Deosebit de aceasta, decizia invocată de care se prevalează reclamantul pentru a obține o hotărâre judecătorească care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, nu poate fi avută în vedere întrucât nu a fost pronunțată în contradicțiune cu "" B, spațiul în litigiu nu este situat la adresa fostei sale sucursale --, S iar filiala Sa S. "" nu a existat și nu există.
Analizând hotărârea recurată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a motivelor invocate în recurs, ce vizează dispozițiile art. 304 pct. 3 și 9 Cod procedură civilă, Curtea constată întemeiat recursul, pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 3 pct. 1 și 2 Cod comercial "vânzarea - cumpărarea comercială poate avea ca obiect, numai bunurile mobile, productele, mărfurile și obligațiunile statului și titlurile de credit care circulă în comerț, consecința fiind aceea că, vânzarea - cumpărarea, închirierea și concesionarea bunurilor imobile are caracter civil.
Art. 4 Cod comercial prevede că "se socotesc afară de acestea (art. 2 și 3 Cod comercial) ca fapte de comerț, celelalte contracte sau obligațiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuși actul".
Așadar, aceste dispoziții consacră ideea potrivit căreia, vânzarea, cumpărarea bunurilor nu are un caracter exclusiv civil, ci aceasta poate fi și comercială, în anumite situații, ca de exemplu vânzarea sau închirierea bunurilor mobile dacă ele fac parte din fondul de comerț sau și bunul este destinat unei activități comerciale.
În cauză, în aplicarea art. 4 Cod comercial se constată că vânzarea - cumpărarea imobilului construit din fondurile de stat sau al unităților economice sau bugetare este un act care se încadrează în excepția prevăzută de lege, fiind unul de natură civilă.
Aceasta deoarece prezumția de comercialitate este înlăturată, având în vedere atât părțile care participă la încheierea actului, bunul supus vânzării, scopul urmărit ca și reglementările legale aplicabile.
Astfel, dispozițiile legale, respectiv Decretul Lege nr.61/1990 cât și Legea nr.85/1992 se constituie în norme de justiție socială ce acordă posibilitatea chiriașilor să cumpere locuințele construite din fondul de stat.
În acest context, obligația comerciantului de a-i vinde salariatului său locuința de serviciu, în condițiile Legii nr.85/1992 nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită în cadrul comerțului și cu scop speculativ, întrucât există un raport de accesorialitate între contractul de muncă și cel de închiriere a locuințelor cu caracter social.
De altfel, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 625/2006, a arătat că obligația de vânzare către chiriași prevăzută de Legea nr.85/1992 este o obligațiein remși nu unain personam.
Pentru toate aceste aspecte, se impune concluzia că actul de vânzare cumpărare a unui imobil în condițiile Legii nr.85/1992este un act de natură civilăși pe cale de consecințătot caracter civilvor avea și acțiunile ce derivă din acestea respectiv și acțiunea pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare a unui imobil în condițiile Legii nr.85/1992, întemeiată pe dispozițiile art. 1073 și 1077 Cod civil.
De urmare, având în vedere dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. "a" teza I raportat la art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, precum și caracterul necomercial și patrimonial al acțiunii, cu o valoare de sub 1 miliard, competentă a soluționa cauza în fond este judecătoria, iar hotărârea pronunțată va fi supusă recursului, la tribunal, secția civilă.
Pentru toate aceste aspecte, Curtea constată că, în mod eronat instanța de apel, considerând litigiul ce face obiectul cauzei de față, comercial și nepatrimonial, a calificat calea de atac drept apel, în loc derecursși a procedat la anularea sentinței cu reținere spre judecare în fond.
Procedând în acest fel, tribunalul a pronunțat o hotărâre cu nesocotirea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență, situație ce realizează conținutul dispozițiilor art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă,Curteava admite recursul pârâtei "" SA B și va casa sentința urmând a trimite cauza spre competență soluționare Tribunalului Suceava - Secția Civilă.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B cu sediul în mun. B, str. - - nr.1, sector 2, împotriva deciziei nr. 21 din 21 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția Comercială, Contencios Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu reclamantul intimat cu domiciliul ales în mun. S, Calea Domnească nr.5,.14,.D,.1, județul S și pârâta intimată fiind SC SA cu sediul în mun. I-, jud.
Casează sentința recurată și trimite cauza Tribunalului Suceava - Secția Civilă pentru judecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 5 martie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.- - -
Jud. apel:
/
Tehnodact./2 ex.
24.03.2009
Președinte:Galan MariusJudecători:Galan Marius, Mitrea Munteanu Daniela, Artene
