Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
DOSAR Nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/2009
Ședința publică din 7 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
JUDECĂTOR 2: Andrei Axente Irinel
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de către reclamanta - - împotriva sentinței comerciale nr. 1773/2008 pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj în dosar nr- în contradictoriu cu pârâții - BANK -, BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI, - -, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituire, pentru av., din cadrul Baroului C, în reprezentarea intereselor apelantei reclamante, care depune împuternicire avocațială de substituire, lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei și timbrul judiciar de 0,30 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul a fost repus pe rol în urma formulării cererii de repunere pe rol de către reclamanta - -, la data de 6 noiembrie 2008.
Reprezentanta apelantei reclamante prezintă spre vedere instanței, în original, Registrului de evidență ale corespondenței ale cărui copii se află la filele 28, 30, 32 dosarului.
Reprezentanta apelantei relevă faptul că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Curtea, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentanta apelantei solicită instanței admiterea apelului și, pe cale de consecință, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. În susținerea poziției sale procesuale reiterează motivele invocate în motivarea apelului.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1.521 din data de 18 iunie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Cluja fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta C-N împotriva pârâtei BAnk; respinsă ca fiind introdusă față de persoane lipsite de calitatea procesuală pasivă acțiunea formulată de reclamanta C-N împotriva pârâtelor C-N și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut, în esență, că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor arătate este întemeiată întrucât calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între subiectul de drept procesual și titularul unui drept/obligație ce se impune a fi valorificată în cadrul litigiului. Simpla chemare în judecată a unor persoane pentru ca hotărârea să le fie opozabilă nu le conferă acestora calitatea procesuală pasivă, neexistând nici un raport de drept material între reclamantă și respectivele persoane care să poată fi valorificat în cadrul procesului.
În ceea ce privește pretențiile reclamantei față de pârâta, reține instanța că sunt neîntemeiate deoarece banca a procedat la transmiterea informațiilor către CIP urmare a prezentării biletelor la ordin în contextul lipsei disponibilului în cont al reclamantei și în condițiile în care potrivit normelor bancare, respectiv a Regulamentului nr. 1/2001 al, există obligația băncii de a transmite, în condițiile situației ivite, la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar, nerespectarea atrăgând în sarcina băncii amenda cuprinsă între 500 lei și 5.000 lei pentru fiecare caz.
În aceste circumstanțe, mai reține instanța că pârâtei nu-i poate fi imputată vreo culpă, în condițiile în care ea însăși nu a făcut decât să respecte dispozițiile legale, să comunice - Centrala Incidentelor de Plăți incidentul constatat ca urmare a lipsei disponibilului în contul reclamantei.
Împotriva soluției menționate a declarat apel reclamanta solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În susținerea celor solicitate, apelanta arată că în mod greșit a reținut instanța că solicitarea sa se transpune în a se constata culpa băncii la înregistrarea incidentului cât și faptul că nu s-ar fi făcut dovada obligațiilor față de societatea.
În dezvoltarea argumentelor aduse se arată că într-adevăr, art. 36 alin. 2 din Regulamentul nr. 1/2001, privind organizarea și funcționarea la. a Centralei Incidentelor de Plăți, prevede ipoteza culpei băncii "anularea informațiilor înregistrate se poate face numai de persoanele declarante, din proprie inițiativă" însă, teza a doua a acestei prevederi cuprinse și o altă ipoteză decât acea a culpei băncii (persoanei declarante) - " sau la solicitarea instanței judecătorești". Ca atare, în vederea anulării înscrierilor în CIP, se poate solicita concursul instanțelor judecătorești fie în situația în care o culpă a bănci privitoare la înscriere, culpă pe care aceasta din urmă refuză să și-o însușească, fie în situația în care nu există culpa băncii și nici a titularului de cont, a participanților.
Incidentul la plată este definit, potrivit art. 2 lit. b din Regulamentul nr. 1/2000 al ca fiind: "neîndeplinirea întocmai și la timp a obligațiilor participanților".
În contextul acestor texte legale, față de înscrierea acestui incident, reclamanta a apreciat că nu poate fi reținută o culpă nici în sarcina sa și nici în sarcina Bank, solicitând a se constata că în sarcina sa nu se poate reține o "neîndeplinire a obligațiilor" ce-i revin în calitate de participant și, ca atare, nu există incident de plată.
Referitor la faptul că nu a făcut dovada obligațiilor apelanta arată că, chiar dacă la dosarul cauzei nu au fost depuse facturile corespunzătoare comenzilor acestei societăți, comenzi a căror valoare a făcut obiectul compensării, totuși în probațiune a fost depusă o adresă emisă de către, prin care se arată faptul că cele două bilete la ordin au fost introduse în bancă în mod eronat și că plata sumelor scadente urma să se facă la altă dată, prin ordin de plată, iar prima instanță nu a luat în considerare acest script depus în probațiune.
Analizând apelul declarat prin prisma actelor dosarului, a normelor juridice incidente, Curtea reține următoarele:
În baza unor relații comerciale, apelanta a emis în favoarea furnizorului mai multe bilete la ordin. Ulterior, aceste instrumente de plată au fost prezentate BANK și întrucât nu exista disponibil în cont, banca a refuzat plata procedând la transmiterea către CIP a înscrierii refuzului bancar în condițiile Regulamentului nr. 1/2001 al
Actul normativ evocat, prin art. 3, prevede că persoanele declarante au obligația să furnizeze CIP informațiile aferente incidentelor de plăți în forma și la termenele prevăzute în regulament precum și orice informație solicitată de aceasta în scopul desfășurării propriei activități.
Același act normativ, prin art. 13, prevede că în cazul în care o persoană, în calitate de bancă a trasului sau a subscriitorului, a decis refuzul la plată al cec-ului, cambiei sau a biletului la ordin, aceasta are obligația ca cel târziu în ziua refuzului să transmită la CIP o cerere de înscriere a refuzului bancar.
Tot astfel, prin art. 56 din același act normativ se prevede că băncile care au declarat cu întârziere sau nu au declarat în condițiile prevăzute de regulament la art. 13 alin. 1, art. 16 alin. 1 incidentele de plată către CIP și/sau nu le-au notificat către client se sancționează cu amendă".
În sensul legii, înțelesul de incident de plată este incidentul determinat de înregistrarea unei din următoarele situații: biletul la ordin/cambia cu scadență la vedere a fost refuzat/ă din lipsa totală de disponibil în cazul prezentării la plată în termen; biletul la ordin/cambia cu scadență la vedere a fost refuzat/ă din lipsă parțială de disponibil în cazul prezentării la plată în termen;
Din normele enunțate rezultă că în caz de lipsă de disponibil, respectiv refuz de plată a ordinului prezentat, banca este obligată să transmită la CIP înscrierea incidentului, nerespectarea atrăgând sancționarea băncii cu amendă.
Așa cum se observă din expunerea de mai sus a stării de fapt reținute în cauză, entitatea pârâtă nu a făcut altceva decât să procedeze conform regulamentului, îndeplinindu-și obligația, iar sub acest aspect, așa cum corect a reținut prima instanță, nu îi poate fi imputată situația creată.
Evident, se susține de apelantă că prin demersul său a solicitat a se constata că în sarcina sa nu se poate reține o neîndeplinire a obligației și ca atare, nu există incidentul de plată definit de art. 2 lit. b din Regulamentul nr. 1/2001. Argumentul adus nu poate fi primit întrucât verificarea băncii (și implicit a instanței) este limitată la constatarea lipsei disponibilului și la informarea cu privire la refuzul de plată, dat fiind această lipsă și nu la verificarea îndeplinirii sau neîndeplinirii obligațiilor rezultate din raportul substanțial ce a stat la baza emiterii instrumentului de plată. Obligația, în cazul lipsei de disponibil și implicit obligația băncii de a refuza instrumentul de plată și a informa CIP este independentă de cauza juridică ce a generat raporturile între societățile ce au decis ca plata să se facă prin bilet la ordin și de drepturile și obligațiile executate sau nu între acestea din urmă.
Prin urmare, neputându-se reține o verificare a celor deduse din raportul substanțial dintre societăți și raportat la dispozițiile ce instituie obligația informării CIP, susținerile apelantei cu privire la greșita reține a instanței sunt neîntemeiate și urmează a fi respinse.
Nici susținerile apelantei cu privire la nereținerea probelor în privința îndeplinirii obligației și a raporturilor comerciale derulate nu poate fi reținută din perspectiva celor arătate mai sus, acela al neconfundării raportului obligațional dintre societăți; cu raporturile băncii în executarea instrumentului de plată. Chiar dacă în cauză s-a depus o adresă prin care se arată că din eroare a fost înaintat spre plată ordinul, acest act, în lipsa unor acte care să ateste înregistrarea în registrele sau evidențele deținute de emitent, nu poate duce la concluzia reținută de apelantă. În apel nu s-a făcut o dovadă în sensul că ar fi un document înregistrat în evidențele societății ce l-a emis; și nici nu au fost depuse diligențe de către apelantă la societate pentru a fi depuse în instanță.
Prin urmare, în lipsa unor probe care să ateste contrar, în mod corect s-a reținut de instanță că raportat la dispozițiile Regulamentului nr. 1/2001 nu se poate reține o neîndeplinire a obligației băncii și ca atare, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Așadar, constatând că nu sunt motive întemeiate, că în raport de actele dosarului și de dispozițiile Regulamentului nr. 1/2001 al, hotărârea este temeinică și legală, Curtea, în baza art. 296.pr.civ. va da o soluție de respinge a apelului declarat de reclamanta C-
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul declarat de către apelanta C-N, în contradictoriu cu intimații BANK C-N, C-N și BANCA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI împotriva sentinței comerciale nr. 1521/2008 pronunțată la data de 18 iunie 2008 de către Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 7 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
Red.
Dact./6 ex./02.02.2009.
JUD.FOND:.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș, Andrei Axente Irinel
