Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. 814+/112/2007
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.710/2009
Ședința publică din data de 18 mai 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, împotriva sentinței civile nr. 995/CA din 22.12.2008 pronunțată în dosarul nr. 814+/112/2007 al Tribunalului Bistrița N, în contradictoriu cu intimații și, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat pentru recurenți, avocat în substituire avocat și intimatul, asistat de avocat, care s-a prezentat și pentru intimatul.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, în data de 11.05.2009, s-a înregistrat la dosarul cauzei un înscris din partea intimaților, prin care au expus starea de fapt din litigiu, iar în data de 14.05.2009, au depus la dosar întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, din care un exemplar s-a comunicat cu reprezentanta recurenților.
Reprezentanta recurenților a solicitând acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Reprezentantul intimaților a depus la dosarul cauzei fotografii făcute după ultimele inundații, care au fost prezentate spre vedere și reprezentantei recurenților și au solicitat acordarea cuvântului pe fond, arătând că, nu mai au de formulat alte cereri în probațiune
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul reprezentanților părților asupra recursului promovat în cauză.
Reprezentanta recurenților a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, conform celor arătate în scris și susținute oral pe fondul cauzei, iar în subsidiar admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru cercetarea fondului, nu s- făcut expertiza așa cum s-a solicitat.
Reprezentantul intimaților a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, conform dovezilor depuse la dosar, pentru motivele detaliate pe larg prin întâmpinarea depusă la dosar și susținute oral cu prilejul acordării cuvântului în dezbateri judiciare. Administrarea în cauză a unei expertize topografice este inutilă, întrucât este o cauză de contencios administrativ, unde se pune problema refuzului nejustificat de emitere a unui act administrativ, nu de evaluare a lucrărilor sau ce mai trebuia să se facă.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin sentința civilă nr. 995/CA/2008 din data de 22 decembrie 2008 pronunțată în dosarul nr. 814+/112/2007 de Tribunalul Bistrița Na fost admisă în parte acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanții și, împotriva pârâților PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ca fiind întemeiată și în consecință a fost obligat Consiliul Local al comunei să adopte hotărâri necesare în sensul de a prevedea în bugetul local sumele necesare amenajării pârâului -.
De asemenea, a fost obligat primarul comunei pentru punerea în executare a hotărârii Consiliului Local, să emită actele necesare pentru luarea măsurilor în vederea eliberării albiei pârâului -, între cele două podețe de resturile din beton ale vechi precum și de pietrele și aluviunile ce colmatează cursul apei și refacerea digurilor laterale spre imobilele proprietatea reclamanților și spre drum.
A fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii.
În final, pârâții au fost obligați să plătească reclamanților suma de 1251 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, analizând întregul material probator administrat în cele două cicluri procesuale, a reținut sub aspectul stării de fapt că reclamanții dețin în loc. pe str. - imobile de natură casă de locuit, anexe gospodărești, lemnărie, garaj, etc, terenuri de natură curte și grădină. Pe această stradă înspre imobilele reclamanților se află cursul unui ce poarte același nume cu al străzii, parțial îndiguit. Din constatările personale ale instanței precum și prin probatoriul ce s-a administrat se constată că porțiunea de dig dinspre stradă ce mărginește s-a degradat în timp și s-a surpat în cursul albiei pârâului, astfel că bucăți mari de beton, pietre și alte produse aluvionare au ridicat fundul pârâului, astfel că în situațiile de ploi torențiale precum și cu ocazia topirii zăpezilor, apele pârâului deversează malurile, inundând atât imobilele construcții cât și terenurile reclamanților situate riveran cu pârâul respectiv.
Datorită colmatării albiei pârâului, apele acestuia și-au făcut curs prin fundația gardului ce împrejmuiește curțile reclamanților, gardul fiind deja deplasat de pe locul inițial unde a fost edificat, iar curtea precum și fundația casei și a garajului proprietatea reclamantului sunt serios afectate.
Intervențiile reclamanților către autoritățile publice locale, materializate printr-un număr de scrisori și audiențe în cursul anului 2006 și 2007, au rămas fără o soluționare corespunzătoare și la care s-a răspuns întotdeauna în mod formal, de natură că nu sunt bani destinați acestor lucrări sau că se solicită un memoriu din partea tuturor cetățenilor afectați de curgerile acestui, ceea ce denotă indiscutabil o delăsare a factorilor de decizie în rezolvarea problemei create sau de rea-voință.
Această din urmă concluzie a fost reținută de către instanță atunci când vizualizând traseul pârâului a constatat că în zona riverană a acestuia unde se află imobilele proprietatea reclamanților nu au fost făcute nici un fel de reparații digurilor ce mărginesc și nici podețelor peste care traversează calea de acces, fiind vizibile urmele lăsate de curgerea apelor cu ocazia creșterii debitului pârâului, pentru ca în amonte de proprietatea reclamanților, la cca 150, să se constate că pe cursul pârâului au fost efectuate lucrări majore de consolidare a malului pârâului prin diguri betonate recent edificate cât și de refacere a podurilor și podețelor, situație în care, creșterea cursurilor apelor în perioada de inundații, nu au produs o deversare a apelor în gospodăriile riveranilor.
Așa fiind, concluziile ședinței ordinare a Cons. local din 16 mai 2006 în care a fost supusă dezbaterii consilierilor petiția formulată de către reclamanți și care au apreciat că reconstrucția și curățarea pârâului în zona imobilelor deținute de către reclamanți nu este o prioritate pentru comunitate în acel an, și că pentru această activitate nu au fost alocate fonduri din bugetul comunei pentru anul 2006,denotă necunoașterea realităților faptice de către cei chemați să gospodărească localitate și să ducă la îndeplinire sarcinile legale stabilite prin dispozițiile nr.OG 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane și rurale în care sunt stabilite obligații de natura reparării și întreținerii, curățenia și salubrizarea digurilor și a malurilor apelor, a cursurilor de apă, asanarea terenurilor insalubre și prevenirea poluării apelor. Obligațiile de această natură revin primarilor localității și presupune adoptarea unor dispoziții a unor acte juridice de ducere la îndeplinire a hotărârilor Consiliului local în realizarea mandatului de primar.
De asemenea, conform art. 63 alin. 5 lit. h din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, în exercitarea atribuțiilor principale ale primarului, acesta asigură realizarea lucrărilor și ia măsuri necesare conformării cu prevederile angajamentelor asumate în procesul de integrare europeană, în domeniul protecției mediului și a gospodăririi apelor.
Constatând că pârâții, primarul com., precum și Cons. local al comunei, deși au fost solicitați, nu au luat măsuri din cele prevăzute de dispozițiile legale mai sus invocate, în sensul întreținerii reparării stabilizării digurilor pârâului -, cu grave consecințe asupra bunurilor proprietatea reclamanților, instanța de fond a admis acțiunea în contencios administrativ astfel cum a fost precizată și a dispus obligarea primarului comunei de a duce la îndeplinire obligațiile ce-i revin în temeiul 215/2001, în sensul de a emite actele necesare prin care să se ia măsuri privind eliberarea albiei pârâului - între cele două podețe de resturile digurilor vechi căzute în albie precum și bolovanii și mâlul care colmatează cursul apei; edificarea unii dig de apărare spre imobilul reclamanților precum și spre uliță, cu precizarea că acesta din urmă să nu fie mai înalt decât curtea reclamanților. Cons.Local al comunei va trebui să pună în discuție și să adopte hotărâri în sensul ducerii la îndeplinire a acestor măsuri și anume de a prevedea sumele necesare în bugetul local al comunei, pentru amenajarea acestui curs de apă.
De asemenea, a fost respins ca fiind neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata unor daune cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. Aceasta deoarece, potrivit art. 24 din Legea contenciosului administrativ, în urma admiterii acțiunii autoritatea publică va fi obligată să efectueze operațiunile administrative în termenul prevăzut în cuprinsul hotărârii, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Dispozițiile alin. 2 al aceluiași articol, statuează că, dacă termenul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate, o amendă de 20 % din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.
Așa fiind, cum termenul de ducere la îndeplinire a prezentei hotărâri vizează exercițiul bugetar al anului 2009, după expirarea acestui termen în caz de neexecutare din partea pârâților, instanța va putea ordona măsuri de sancționare potrivit textului citat la cererea reclamanților.
In baza art. 274.pr.civ, pârâții au fost obligați, în solidar, la plata sumei de 1.251 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar, onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs, în termenul legal, pârâții CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI și PRIMARUL COMUNEI, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, iar în subsidiar, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond.
Dezvoltându-și motivele de recurs, bazate pe dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. recurenții-pârâți au pretins, în esență, că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinic, deoarece în exercitarea atribuțiilor ce îi revin Consiliul Local a încercat să ia toate măsurile necesare decolmatării pârâtului respectiv, dar de fiecare dată, familia reclamanților-intimați a obstrucționat desfășurarea lucrărilor și nu a permis activitatea utilajelor și nu a permis efectuare unor expertize tehnice.
Apoi, hotărârea se bazează numai pe o cercetare locală și pe niște fotografii depuse de intimați, instanța fără a asculta și martori, a impus o serie de obligații autorității locale fără să-și manifeste rolul activ impus de art. 129.pr.civ. ceea ce ar impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La rândul lor, intimații-reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca neîntemeiat, considerând soluția instanței de fond ca legală și temeinică, atașând fotografii ale zonei afectate de inundațiile pârâtului respectiv.
Recursul formulat în cauză este întemeiat în parte pentru motivele ce urmează a fi expuse:
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs, a apărărilor din întâmpinare, a dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 3041.pr.civ. în referire la art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată inițial la Judecătoria Bistrița sub nr- reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții PRIMARUL COMUNEI ȘI CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligat pârâtul de rd. 2 să aloce fonduri, iar pârâtul de rd. 1 să execute atribuțiile ce îi revin în sensul de a elibera albia râului din localitate între două podețe de digul vechi căzut în albie, de bolovani din mijlocul acesteia, să facă un dig de apărare pe lângă digul reclamanților, un alt dig la uliță, cu fundație, dar nu mai înalt decât curtea reclamanților și să nu mai ridice ulița prin depozitare de.
Prin sentința civilă nr. 239 din 28.01.2007 pronunțată în acest dosar, Judecătoria Bistrița și-a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Bistrița N - Secția de contencios administrativ, așa încât la această instanță s-a format dosarul nr- în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 128 din 26 iunie 2007 prin care a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea reclamanților.
Recursul acestora însă, a fost admis prin decizia civilă nr. 737/2008, prilej cu care a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, reținându-se că raportat la obiectul acțiunii deduse judecății, speța se găsește în ipoteza legală a refuzului nejustificat de a se emite un act administrativ prin care să se i-a măsuri de amenajare a pârâului limitrof proprietății reclamanților.
În rejudecare a fost pronunțată hotărârea citată în prima parte a prezentelor considerente, bazate pe argumentele deja expuse.
Soluția instanței de fond, în rejudecare, este însă parțial greșită, atât față de statuările instanței de control judiciar care a circumscris cauza în raport de dispozițiile legale aplicabile, respectiv Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 modificată și completată, Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală și nr.OG 21/2002 privind gospodărirea localităților urbane și rurale.
Așadar, prima instanță, în rejudecare, nu putea să depășească prin soluția pronunțată cadrul contenciosului-administrativ plecând de la soluțiile posibile înscrise în art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată.
Potrivit acestui text, " Instanța, soluționând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă".
Interpretarea textului legal mai sus citat impune concluzia că instanța are doar posibilitatea de a obliga autoritatea publică locală să emită actele administrative necesare prin care să se i-a măsurile de amenajare și întreținere a pârâului respectiv conform atribuțiilor ce decurg din nr.OG 21/2002 și din Legea nr. 215/2001, ceea ce nu înseamnă că în condițiile în care sunt necesare anumite operațiuni administrative pregătitoare, autoritatea publică locală nu este îndreptățită să le ia.
Ceea ce este important se rezumă la faptul că autoritatea judecătorească nu se poate substitui autorității publice locale, iar hotărârea judecătorească nu poate ține loc de act administrativ.
De asemenea, în rezolvarea cauzei este esențial ca raportul juridic stabilit între autoritățile administrației publice locale și reclamanți, în calitatea lor de persoane fizice, să fie un raport juridic de drept administrativ, or, unele dispoziții ale hotărârii primei instanțe intră în conținutulobligațiilor de a facedecurgând dintr-un raport juridic de drept civil.
Așa fiind, față de toate aceste considerente de fapt și de drept mai sus expuse, Curtea având în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 și 3.pr.civ. în referire la art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să admită în parte recursul declarat în cauză și, pe cale de consecință, să modifice în parte și sentința atacată în sensul admiterii parțiale a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanți, obligând pârâții să emită actele administrative necesare prin care să ia măsuri de amenajare, de protecție și de întreținere a pârâului din comuna.
a contrario, rezultă că toate celelalte capete de cerere urmează a fi respinse.
Corespunzător proporției în care acțiunea reclamanților a fost considerată drept întemeiată, Curtea va acorda și cheltuielile de judecată ținând cont de dispozițiile art. 276.pr.civ. și de dovezile aflate în dosarul primei instanțe și drept consecință, pârâții vor fi obligați să suporte 600 lei drept cheltuieli de judecată.
Cât privește cererea recurenților privitoare la plata cheltuielilor de judecată în recurs, Curtea nu o găsește întemeiată atâta timp cât nu s-a făcut nici un fel de dovadă cu privire la acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâții PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ambii având sediul în loc.,-, jud. B-N, prin reprezentantul lor, împotriva sentinței civile nr. 995/CA din 22 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr. 814+/112/2007 al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite, în parte, acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanții - și, ambii domiciliați în loc.,-, jud. B-N, și în consecință:
Obligă pârâții să emită actele administrative necesare prin care să ia măsuri de amenajare de protecție și întreținere a pârâului.
Respinge celelalte capete de cerere.
Obligă pârâții să plătească reclamanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată în prima instanță.
Respinge cererea recurenților privitoare la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 mai 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh./dact./3 ex./18.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
