Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1.004/2009
Ședința publică din data de 16 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gheorghe Cotuțiu G -
JUDECĂTOR 2: Augusta Chichișan
JUDECĂTOR 3: Mihaela Sărăcuț
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SRL, împotriva sentinței comerciale nr. 5015/ din 15.12.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză nu s-a prezentat nimeni.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 4 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că, recurenta prin memoriul de recurs a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, în urma deliberării, în baza înscrisurilor existente la dosar, apreciază că, prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra prezentului recurs constată:
Prin încheierea comercială nr. 5.015/C/2008 din data de 15 decembrie 2008 de Tribunalul Comercial Clujs -a luat act de renunțarea reclamantei C-N, la judecarea acțiunii formulate împotriva pârâtei, și a fost obligată reclamanta să plătească în favoarea pârâtei suma de 1.190 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în conformitate prevederilor art. 246.pr.civ. reclamantul poate renunța oricând la judecarea cererii sale, fie verbal în ședință publică, fie prin cerere scrisă.
Având în vedere manifestarea de voință a reclamantei, instanța, în temeiul textului de lege menționat, a luat act de renunțarea acesteia la judecata cererii formulate împotriva pârâtei.
În baza art. 274.pr.civ. fiind partea care a provocat cheltuielile de judecată ale pârâtei, reclamanta a fost obligată să-i plătească acesteia suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta C-N, solicitând admiterea lui, modificarea încheierii atacate în parte, în sensul respingerii cererii pârâtei de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
Dezvoltându-și motivele de recurs, recurenta-reclamantă a pretins, în esență, că soluția instanței de obligare la plata cheltuielilor de judecată în situația renunțării sale la judecată este greșită, deoarece nu s-ar afla în culpă procesuală întrucât anterior chemării în judecată a pârâtei a notificat-o prin executorul judecătoresc pentru executarea obligațiilor pe care ulterior le-a solicitat în instanță.
Pe de altă parte, partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să le dovedească, însă pârâta nu a făcut acest lucru.
Recursul declarat în cauză nu este întemeiat.
Astfel, examinând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs,a dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 3041.pr.civ. precum și a prevederilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În cazul de față, sunt incidente dispozițiile art. 246 alin. 1, 2 și 3.pr.civ. potrivit cărora:"(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, fie verbal, în ședință, fie prin cerere scrisă.
(2) Renunțarea la judecată se constată prin încheiere dată fără drept de apel.
(3)Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, va obliga pe reclamant la cheltuieli."
Prin urmare, în cazul de față, reclamanta-recurentă a renunțat la cererea de chemare de judecată la peste un an de la data demarării procesului,m inițial la Judecătoria Cluj -N și apoi, prin declinarea competenței, la Tribunalul Comercial Cluj și după efectuarea din partea pârâtei a cheltuielilor stabilite de prima instanță.
În aceste împrejurări, în mod temeinic și legal, cum renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, iar pârâta a solicitat cheltuielile, prima instanță a procedat la obligarea reclamantei la suportarea lor.
Nici susținerea recurentei că nu au fost dovedite aceste cheltuieli nu poate fi primită, deoarece la fila 29 din dosarul Tribunalului Comercial Cluj se află delegația avocatului pârâtei-intimate ce are consemnată suma de 1.190 lei, plătită drept onorariu.
Așa fiind, cum motivele de recurs invocate nu au fost găsite întemeiate, încheierea primei instanțe fiind legală și temeinică în totalitate, ținând cont și de dispozițiile art. 312 alin. 1 teza a II-a pr.civ. prezentul recurs va fi respins ca nefundat, cu consecința menținerii în întregime a încheierii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta C-N, cu sediul în C-N,-, jud. C, prin reprezentantul său legal, împotriva încheierii comerciale nr. 5.051 din 15 decembrie 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
G - - - - - - -
Red.Gh
Dact./2 ex./02.04.2009.
Jud.fod:.
Președinte:Gheorghe CotuțiuJudecători:Gheorghe Cotuțiu, Augusta Chichișan, Mihaela Sărăcuț
