Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 1
Ședința publică de la 06 ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gilica Popescu
JUDECĂTOR 2: Olimpia Maria Stânga
JUDECĂTOR 3: Ioan
Grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de pârâta Arhivele Naționale - Direcția județeană H împotriva Sentinței nr. 251/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă ec. - - asociat coordonator, pentru - lichidator judiciar al SC SA, lipsă fiind recurenta pârâtă Arhivele Naționale - Direcția județeană
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, constatându-se că la dosar s-a înregistrat, din partea lichidatorului, întâmpinare, iar din partea pârâtei recurente, chitanța ce face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei.
Reprezentanta lichidatorului judiciar depune la dosar împuternicire.
Solicită respingerea recursului ca tardiv formulat și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Învederează instanței că, deși au fost pronunțate hotărâri judecătorești favorabile, Arhivele Naționale nu au preluat documentele societăților aflate în insolvență.
CURTEA DE APEL
În deliberare asupra recursului de față se constată că prin sentința nr.251/F/06.03.2008 pronunțată de judecătorul sindic din dosarul nr- al Tribunalul Hunedoaraa fost admisă cererea lichidatorului D împotriva pârâtei Arhivele Naționale Direcția Județeană H și a fost obligată pârâta la preluarea documentelor cu valoare practică ale debitoarei SC SA, respectiv statele de plată ale salariaților, centralizatoarele, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupele I și II, respectiv condițiile speciale sau deosebite de muncă.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reținut următoarele cele de mai jos:
Potrivit dispozițiilor art.18 din Legea nr.16/1996 modificată prin OUG nr.39/2006, în cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuate de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrasele privind drepturile referitoare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de Direcțiile Județene ale Arhivelor Naționale.
În procedura falimentului debitoarei SC SA i-au fost înstrăinate toate activele imobiliare în procedura executării silite.
În aceste condiții, debitoarea se află în imposibilitatea depozitării în continuare a documentelor cu valoare practică, respectiv statele de plată ale salariaților, centralizatoarele, precum și a celor care atestă încadrarea în grupe de muncă.
Faptul că, în prezent pârâta are înființate structuri specializate cu asigurarea resurselor umane și logistico-financiare pentru preluarea documentelor cu valoare practică, nu o poate exonera de obligația impusă de lege.
Importanța acestor documente cu valoare practică pentru foștii angajați ai debitoarei, respectiv pentru valorificarea drepturilor în cadrul proceselor pe rolul completelor specializate în litigii de muncă, impune luarea unor măsuri urgente pentru prevenirea deteriorării, respectiv distrugerilor lor.
Raportat la aceste considerente, judecătorul sindic are obligația creării condițiilor necesare preluării acestor documente, revenindu-i pârâtei misiunea înființării acelor structuri specializate.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană H, prin care solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, care în motivele de recurs arată în esență cele de mai jos:
Se arată, că astfel cum rezultă din întâmpinarea depusă la dosar (fila 5 dosar fond) Arhivele Naționale au invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Hunedoara de a soluționa litigiul dedus judecății, excepție de ordine publică, absolută, care nu a fost analizată de prima instanță de judecată
În privința temeiniciei hotărârii pronunțate există viciul nemotivării întrucât prima instanță de judecată a obligat instituția recurentei la preluarea documentelor cu valoare practică, în sensul art.18 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996, cu motivare contradictorie, confuză, insuficientă, sumară, prea generală și neconcludentă.
Astfel, deși prin apărările formulate, recurenta susține că nu au fost înființate structurile specializate în sensul art.18 alin.(2) și alin.(4) din Legea nr.16/1996, prima instanță a reținut în considerentele hotărârii că Arhivele Naționale - Direcția Județeană H "are" înființate aceste structuri, aspect care "nu o poate exonera de obligația impusă de lege".
Nerespectând obligația de a stărui, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, prima instanță nu a analizat în detaliu apărările formulate de părțile raportului juridic, în sensul că aceste apărări au fost primite, respectiv înlăturate cu o motivare din care rezultă convingerea judecătorului cu privire la soluția pronunțată.
Reținerea de către prima instanță a unei alte situații de fapt și admiterea acțiunii, trebuiau făcute cu o motivare logică și convingătoare, ceea ce nu este cazul în speță.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse cu referire la motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.7 pr.civ. (când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii), solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Se arată că hotărârea ce formează obiectul prezentului recurs a fost dată cu încălcarea și interpretarea greșită a legii (art.304 pct.9 pr.civ.)
În cauza dedusă judecății, motivarea hotărârii reflectă lipsa de preocupare a judecătorului de a acționa pe linia aflării adevărului, pentru stabilirea unei situații de fapt care să corespundă realității și pentru aplicarea corectă a legii.
În cauza dedusă judecății, în raport cu cele prezentate mai sus Tribunalul Hunedoaraa ignorat dispozițiile cuprinse în art.18 din Legea Arhivelor Naționale nr.16/1996, în forma dată de nr.OUG39/2006 aprobată prin Legea nr.474/2006.
Art.18 din legea citată cuprinde patru alineate.
Din analiza textului articolului menționat mai sus rezultă că, dispoziția normativă primară, care modifică conținutul formei anterioare a aceluiași articol, privește documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare ale cetățenilor și care "vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de direcțiile județene ale Arhivelor Naționale" (alin.1).
Astfel, din punct de vedere al momentului de la care Arhivele Naționale sunt obligate și pot fi obligate, potrivit legii, prin hotărâre judecătorească, să execute obligația de preluare a documentelor cu valoare practică prevăzute la alin.(i) al art.18, legiuitorul dispune concis, clar și precis, excluzând orice echivoc, utilizând verbul la timpul prezent, forma afirmativă, pentru a se accentua caracterul imperativ al reglementării, că acestea se preiau "după înființarea ( - Arhivele Naționale) în cadrul Arhivelor Naționale și al direcțiilor județene ale Arhivelor Naționale a unor structuri specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare" (alin. 2).
obligația de preluare a documentelor cu valoare practică legiuitorul a omis să stabilească un termen precis, ferm în care să fie înființate aceste structuri specializate și alocate resursele necesare - lacună legislativă care a condus, pe de o parte, la prelungirea sine die a aplicării actului normativ, fără vreo culpă din partea instituției recurente, iar pe de altă parte, a condus la încărcarea rolului instanțelor cu litigii generate de imposibilitatea executării unei astfel de obligații.
Se arată că, în speță, judecătorul nu poate să stabilească el însuși, pe cale jurisprudențială, în afara legii, adică substituindu-se legiuitorului, norme de drept substanțial și procedural clare, în care să se prescrie cu precizie condițiile și termenul până la care trebuie înființate structurile specializate, cu asigurarea, în condițiile legii, a resurselor umane și logistico-financiare necesare, întrucât sunt încălcate dispozițiile art.1 alin.(4) din Constituție privind separarea și echilibrul puterilor în stat.
Se mai arată că în bugetul de stat pe anii 2006 - 2009, precum și în rectificările bugetului de stat intervenite în aceeași perioadă, nu au fost prevăzute sume destinate punerii în aplicare a dispozițiilor cuprinse în art.18 din Legea nr.16/1996, stabilirea cuantumului și a principalelor destinații ale alocațiilor bugetare constituind atributul exclusiv al legiuitorului și că pentru perioada cuprinsă între data intrării în vigoare a nr.OUG39/2006 aprobată cu modificări prin Legea nr.474/2006 și data formulării prezentului recurs, cu toate diligentele depuse, instituției Arhivei Naționale nu i-au fost aprobate și repartizate creditele bugetare necesare, cu destinația punerii în aplicare a art.18 din legea precitată.
Se susține că în cauza dedusă judecății, pretențiile reclamantei nu pot fi soluționate favorabil la acest moment, iar pronunțarea hotărârii judecătorești de obligare la preluarea arhivei acesteia, în condițiile în care, cu toate diligentele depuse, nu au fost înființate structurile specializate, a pus instituția recurentă în situația imposibilității de executare a unei astfel de hotărâri.
În deliberare asupra recursului de față se constată că recursul este neîntemeiat.
În ce privește critica formulată de pârâta recurentă, potrivit căreia instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepției invocate de pârâtă prin întâmpinare a excepției lipsei competenței materiale a Tribunalului Hunedoara este neîntemeiată față de faptul că instanța după ce a pus procedural în discuția părților această excepție s-a pronunțat asupra ei prin respingere în cadrul ședinței din 08.11.2007, aspect consemnat în încheierea de ședință aflată la fila 19 din dosarul de fond.
În ce privește excepția tardivității recursului formulată de intimata SC D se constată că recursul este depus în termen, motiv pentru care aceasta va fi respinsă, recursul fiind depus în termenul legal de 10 zile de la comunicare.
Referitor la celelalte critici amplu prezentate și susținute de recurentă în motivele de recurs nici acestea nu sunt întemeiate.
Se reține că potrivit dispozițiilor art.18 din Legea 16/1996 modificată prin OUG nr.39/2006, în cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrasele privind drepturile referitoare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de Arhivele Naționale sau de Direcțiile Județene ale Arhivelor Naționale.
Interpretarea textului de lege nu poate fi făcută nicidecum în sensul pe care-l sugerează pârâta acela al parcurgerii aplicării legii până la un termen incert cât vor fi înființate structurile specializate.
Obligația de preluare există din anul apariției legii și a modificării acesteia, ori judecătorul cauzei nu a făcut și nu face decât să interpreteze această obligație așa cum este ea stabilită de text.
Dispozițiile privind înființarea structurilor reprezintă o normă internă sau care ține de organe ierarhice superioare, care trebuia efectuată cel puțin din anul 2006 de aproape 4 ani. Având în vedere că de la aceea dată se desființează în continuu "creatori de documente persoane juridice" singura modalitate de rezolvare a problemei este aceea de se da eficiență juridică textului menționat în condițiile în care toate organele abilitate vor urmări punerea în aplicare a legii și se vor conforma dispozițiilor ei.
Față de acestea, se constată că hotărârea atacată este legală și temeinică la adăpost de criticile formulate și va fi respinsă în baza art.312 cod procedură civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția tardivității declarării recursului invocată de către D, în calitate de lichidator al SC SA.
Respinge recursul înaintat de pârâta Arhivele Naționale - Direcția Județeană H împotriva sentinței nr.251/F/2008 pronunțată de judecătorul sindic în dosar nr- al Tribunalului Hunedoara.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 06.01.2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red. PG.
Tehnored. LA.
4ex./2.02.2010.
Jud.sindic:
Președinte:Gilica PopescuJudecători:Gilica Popescu, Olimpia Maria Stânga, Ioan
