Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIA NR.10/A-
Ședința publică din 10 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Gina Achim JUDECĂTOR 2: Andreea Tabacu
- - - JUDECĂTOR 3: Fabiola Ion
- -- - grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare apelul, declarat de reclamanta domiciliată în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.972/C din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SA - RAFINARE PITEȘTI cu sediul în Pitești,-, județul, SC 2000 SRL și SC SRL (fostă SC - SRL) ambele cu sediul în Pitești, Intrarea nr.30, județul
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns apelanta-reclamantă și consilier juridic pentru intimatele SC 2000 SRL și SC SRL, lipsă fiind intimata SA - RAFINARE Pitești.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxa judiciară de timbru astfel: chitanța nr. 21913/22.01.2010 în sumă de 1 lei; chitanța nr. 21912/22.01.2010 în sumă de 5 lei și chitanța nr. 24667/27.01.2010 în sumă de 17 lei și timbru judiciar de 0,45 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care apelanta-reclamantă depune la dosar un set de înscrisuri cu borderou, ce sunt comunicate și reprezentantei celor două intimate.
Instanța având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Apelanta-reclamantă, având cuvântul susține oral motivele de apel așa cum au fost precizate în scris la dosar, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a sentinței tribunalului, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, obligarea intimatelor pârâte la ridicarea conductelor ce traversează terenul pe toată lungimea acestuia și achitarea în totalitate a cheltuielilor implicate în ridicarea conductelor.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatele-pârâte SC 2000 SRL și SC SRL, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței tribunalului ca fiind legală și temeinică. De asemenea, precizează că este de acord cu o eventuală despăgubire dacă se va dovedi faptul că acele conducte le aparțin, dar din probele de la dosar, nu rezultă acest aspect.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea precizată la data de 03.11.2008( 96), reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâte pe SA B - prin RAFINARE P, SC 2000 SRL și SC - SRL (începând cu data de 01.07.2009 schimbându-și denumirea în SC SRL), solicitând instanței,ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să le oblige să-și ridice conductele care traversează terenul reclamantei pe întreaga lungime, să achite în totalitate cheltuielile implicate în ridicarea conductelor, iar în subsidiar, să le oblige la plata unei chirii aferente utilizării întregului teren, întrucât îl fac neconstruibil și neutilizabil.
În motivarea cererii, întemeiată în drept pe dispozițiile art. 475, 480, 494. Civil și art. 44 din Constituția României, reclamanta a arătat în esență că, prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 1202/2006 a dobândit în proprietate terenul în suprafață de 4650. situat în intravilanul loc. Pitești, cu mențiunea că, acest teren este liber de sarcini, servituți, nu a fost naționalizat sau scos din circuitul civil.
Terenul este traversat, pe întreaga lungime de conducte aparținând pârâtelor, care aduc atingere dreptului de proprietate, recunoscut prin legea fundamentală.
În dovedirea cererii, s-au depus la dosar contractul de Vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1202/2005 la BNP, (fila 6), documentația cadastrală privind terenul (filele 7 și urm.).
Pârâtele, legal citate, au formulat întâmpinări.
Astfel, pârâta SC - SRL ( fila 17), a invocat nulitatea cererii, rezultând din nesemnarea de către reclamantă a acțiunii, iar sub aspectul fondului, a arătat că, traseul conductei, a fost stabilit în 1973 în zona de siguranță a CFR, zonă ce nu poate fi în proprietatea unei persoane fizice. Contestând faptul că, acea conductă se află pe terenul reclamantei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii. S-au anexat înscrisuri ( 50-67).
Pârâta SC 2000 SRL a invocat, în termen procedural, excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că, această societate nu deține nici o unitate de producție în Pitești,-, județul
Pârâta SC SA B, în temeiul art. 115.pr.civilă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția prematurității acțiunii, întrucât procedura concilierii, nu s-a făcut legal, fiind încălcate dispozițiile imperative ale art. 720 ind.1 alin.2 pr.civilă, întrucât nu au fost comunicate actele.
Prin Încheierea din 3.11.2008, Judecătoria Piteștia respins excepția prematurirății acțiunii, iar prin Sentința comercială nr. 907/02.02.2009, s-a declinat competența soluționări cauzei în favoarea Tribunalului Comercial Argeș, apreciindu-se că, în raport de dispozițiile art. 2 pct.1 pr.civilă, tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, iar pentru capetele de cerere accesorii, operează prorogarea de competentă.
Astfel investit, la data de 06.02.2009, Tribunalul Comercial Argeșs -a dispus citarea părților și comunicarea actelor.
Prin completarea la întâmpinare, depusă la dosar la data de 14.05.2009, SC SA a solicitat respingerea acțiunii, arătând că amplasarea conductei, a fost aprobată prin Decret prezidențial și au fost respectate dispozițiile art. 21 din Legea 59/1974, privind redarea în producția agricolă a terenurilor subtraversate de conductă, terenuri care au fost numai temporar scoase din producția agricolă ( 14), fiind anexate acte pentru a face această dovadă ( 44- 63).
Prin Sentința nr.972/C/22.10.2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî în această modalitate, în considerente, a reținut că, prin contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1202/2006 la BNP, reclamanta a dobândit în proprietate suprafața de teren arabil de 4650. situată în intravilanul localității Pitești- cu vecinătățile; N- și, E- Drumul, S- Zona CFR, V- Drumul, poziționat cadastral sub nr. 9033.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, terenul este subtraversat pe toată lungimea sa de conducte aparținând pârâtei SC - SRL și SC SA, conform schiței aferente raportului de expertiză și respectiv SC Canal 2000 SA, care prin adresa 7794/30.09.2009 ( fila 105), a precizat că, una dintre conductele, de canalizare, este construită în 1968 și deservește SC SRL ( actualmente SC SRL) și alți 3 proprietari, aflându-se în administrarea acesteia.
Lucrarea de amplasare a conductelor s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 59/1974, pe baza aprobării prealabile prin Decretul Prezidențial nr. 36/28.02.1978, privind exproprierea și trecerea în proprietatea statului a unor imobile, precum și scoaterea din producția agricolă a unor terenuri, la baza emiterii decretului stând actele existente la fila 48 - 63 dosar.
Terenul a fost temporar scos din circuitul agricol, și potrivit art. 26 din Legea 59/1974, la expirarea termenului pentru care a fost aprobată schimbarea destinației, și-a recăpătat destinația agricolă, fiind redat perfect în starea de a putea fi folosite cu această destinație.
Prin Legea nr. 18/1991 s-a reglementat modalitatea prin care terenurile agricole pot fi scoase din circuitul agricol și condițiile impuse într-o asemenea situație (art. 92 din lege).
Instanța reține că, distinct de dreptul de proprietate asupra subsolului și a bogățiilor ce se găsesc în acesta, Constituția reglementează dreptul de folosire a subsolului.
Potrivit art. 44 alin.5 " pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăți imobiliare, cu obligația de a despăgubi proprietarul pentru daune aduse solului, plantațiilor sau construcțiilor, precum și pentru alte daune imputabile autorității".
Preluând norma constituțională, legiuitorul a reglementat prin articolul 102-103 din Legea 18/1991, obligația la despăgubire în cazul producerii de daune într-o asemenea situație.
Dreptul poate fi exercitat pentru executarea unor lucrări de interes public, în speță, crearea unor rețele subterane de alimentare cu apă sau de canalizare, îndeplinind această condiție.
Textul reglementează doar obligația titularului dreptului de folosire de a plăti proprietarului terenului despăgubiri, în cazul în care sunt produse prejudici, iar prin Legea nr. 241/2006, privind serviciul de alimentare cu apă și de canalizare( art. 26 alin.2), se precizează în mod expres că, "Dreptul de servitute se exercițiu pe toată durată existenței sistemului de alimentare cu apă și de canalizare, pentru executarea lucrărilor necesare întreținerii și exploatării sistemelor respective. Exercitarea dreptului de servitute asupra proprietăților afectate de sistemul de alimentare cu apă și de canalizare, se realizează cu titlu gratuit, pe toată durata existenței acestuia.
Prevederile articolului menționat, instituie o sarcină gratuită care grevează proprietățile afectate de capacități din domeniul alimentării cu apă și canalizării pe toată durata existenței acestora.
Dreptul de servitute asupra acestor terenuri, stabilite potrivit alin.(2) al acestui articol, privesc utilitatea publică, au caracter legal și se exercită pe toată durata de existență a capacității respective sau temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie. Rezultă deci că, exercitarea acestor drepturi asupra terenurilor afectate de capacități din domeniul respectiv, este determinată de un interes general și, ca atare, legiuitorul este pe deplin competent să stabilească limitele dreptului de proprietate, în concordanță cu dispozițiile constituționale.
Potrivit Protocolului 1 adițional la Convenția pentru Apărarea Dreptului Omului și Libertăților Fundamentale, ratificată de România în anul 1994 " Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional".
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general."
Dispozițiile Convenției sunt, ca regulă generală, direct aplicabile, în sistemele judiciare ale statelor membre, pe de o parte, iar pe de altă parte, astfel cum dispune art. 1 din convenție, statele contractante, recunosc oricărei persoane, care este supusă jurisdicției lor, drepturile și libertățile pe care ea le reglementează.
Simpla lectură a dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 la CEDO, pune în evidență faptul,protecția pe care el o instituie cu privire la dreptul de proprietate, nu este absolută.
Dispozițiile sale conțin, nu numai principiul protecției dreptului de proprietate, ci și alte două principii, care constituie limite ale exercițiului acestui drept: posibilitatea privării de proprietate pentru cauze de utilitate psihică și reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general.
Analizând jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, a reținut că, potrivit acesteia, legiuitorul poate aprecia, în funcție de nevoia reală a comunității, măsurile de limitare a exercițiului dreptului de proprietate. În cauza"James și alții împotriva Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei",1986, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a statuat că, nu poate fi vorba despre o încălcare a dispozițiilor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, dacă privarea de proprietate, a fost făcută într-un anumit context politic, economic sau social, dacă răspunde unei"utilități publice",așa cum prevede art.1 din Protocolul nr.1 la Convenție, aparținând chiar și unei categorii mai restrânse de persoane, deci și în situația în care colectivitatea în ansamblul ei, nu utilizează sau nu profită ea însăși de bun. În vederea realizării scopului ei legitim, măsura privativă de proprietate, trebuie însă să păstreze un echilibru just între exigențele interesului general al comunității și apărarea drepturilor fundamentale ale individului. Or, în această materie, legea română respectă exigențele impuse de prevederile Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
În speță, măsurile adoptate de autoritățile statale, cu privire la dreptul de proprietate, nu reprezintă nici o expropriere formală și nici o expropriere de fapt, nu a avut loc un transfer de proprietate al proprietarilor vânzători, care să fi fost privați de dreptul de folosință al terenului agricol, au avut chiar posibilitatea să-l transmită reclamanților - cumpărători, potrivit contractului.
Prin Decretul prezidențial 38/1978, proprietarii și-au văzut afectată substanța dreptului de proprietate, constând în instituirea unei servituți asupra subsolului, însă se apreciază, în raport de cele anterior arătate, că a existat un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul avut în vedere pentru realizarea lui.
Reclamanta - cumpărătoare a dobândit prin contract de vânzare - cumpărare teren agricol, iar cererea privind eliberarea terenului de conductele ce traversează proprietatea astfel dobândită în scopul edificării unei construcții, nu este întemeiată, având în vedere cele mai sus menționate, dar și faptul că, reclamanta a dobândit teren" agricol" a cărei categorie de folosință nu s-a modificat în condițiile și cu respectarea procedurii reglementate de art. 92 din Legea nr. 18/91 și a Ordinului 897/07.09.2005 a Ministerului Agriculturii.
Nici capătul de cerere privind obligarea pârâtelor la plata unei chirii la nivelul pieței - aferentă utilizării întregului teren, nu este întemeiat, neexistând o convenție în acest sens între părți și neputând fi obligate pârâtele, să încheie o astfel de convenție.
În raport de actele depuse, coroborate cu concluziile raportului de expertiză, instanța, pronunțându-se în condițiile art. 137 alin.2 pr.civilă asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a SC 2000 SRL, a constatat că aceasta este întemeiată, nici una dintre conducte neaparținând acestei pârâte.
Împotriva acestei soluții, reclamanta, a formulat apel, invocând, următoarele critici:
- instanța de fond a reținut în mod greșit proprietarul conductei de canalizare și stabilind că aparține SC " CANAL 2000" SA, tot greșit, a considerat că, subtraversarea proprietății sale, este de utilitate publică și cu titlu de servitute gratuită.
Deși inițial SC CANAL SA, a stabilit că este proprietara conductei, a revenit ulterior și a precizat, că proprietara este SC "" (CC " " SRL).
- cu privire la conducta, ce aparține "" SA B, ce traversează proprietatea sa, apelanta a precizat că, deservește doar Rafinăria "" Pitești, neputând fi considerată de utilitate publică.
A citat dispozițiile din Protocolul I adițional la Convențiile pentru apărarea drepturilor omului și libertăților cetățenești, fundamentale, ratificată de România în anul 1994, precum și dispozițiile art.480 Cod civil.
- în mod greșit a reținut instanța, că nu s-a modificat categoria de folosință a terenului, în condițiile în care, nu a putut obține autorizație de construire, tocmai datorită existenței conductelor (a citat prevederi din Ordinul nr.897/07.09.2005, privind regulamentul de scoatere a terenurilor din circuitul agricol).
Din analiza acestor critici, prin raportare la probatoriul administrat, instanța apreciază apelul ca fiind nefondat, pentru considerentele ce vor urma.
Astfel, în ceea ce privește prima critică, instanța a reținut că, acele conducte ce traversează proprietatea reclamantei, aparțin SC - "" SRL și ""SA și SC " CANAL" SA, însă acesteia din urmă, îi aparține (în administrare) numai conducta de canalizare, construită în anul 1968 și care deservește SC "" SRL și alți 3 proprietari, fapt ce este stabilit și prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
Amplasarea conductelor, s-a făcut în urma exproprierii și trecerii în proprietatea statului a unor imobile, prin Decretul nr.36/28.02.1978.
Terenul (subsolul acestuia) a fost destinat utilității publice și s-a menținut tot astfel și în prezent.
Fostul proprietar, în urma apariției Legii nr.18/1991, a preluat terenul grevat, deși avea posibilitatea să-l refuze și să solicite, fie teren echivalent, fie despăgubiri. Apelanta, l-a preluat în această formă, în anul 2006, deși avea, de asemenea, posibilitatea să aleagă dacă să-l cumpere sau nu și evident, să negocieze și prețul, în cazul în care, nu a cunoscut despre existența conductelor, își poate exercita dreptul de a fi garantată pentru evicțiune sau poate solicita despăgubiri.
Instanța de fond a reținut în mod corect că, apelanta poate obține despăgubiri, numai în cazul în care îi sunt produse prejudicii prin modalitatea de exploatare a conductelor. În speța de față, dreptul de servitute, cât și gratuitatea acesteia, sunt reglementate de lege în mod expres și vor dăinui pe toată durata existenței sistemului de alimentare cu apă și a utilizării canalizării.
Așa cum a reținut și instanța de fond, protecția dreptului de proprietate, reglementată de art.1 din Protocolul nr.1 la CEDO, nu aduce atingere dreptului statelor de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general Art.480 și 481 Cod civil, reglementează excepțiile de la caracterul absolut și exclusiv al dreptului de proprietate "asupra unui lucru, ca fiind; "limitele determinate de lege" și "cauzele de utilitate publică".
În speță, așa cum s-a menționat, există dispoziții legale care reglementează expres dreptul de servitute, iar caracterul public, rezultă din faptul că, aceste conducte deservesc mai multe părți, chiar societăți cu mai mulți salariați, deci satisfac un interes general prin activitatea lor; prin neutilizarea conductelor, societățile nu ar mai putea funcționa.
În ceea ce privește ultima critică, se va repeta că, reclamanta a cumpărat un teren deja grevat, fiindu-i imputabil faptul că, nu s-a informat sau dacă, informată fiind, a acceptat să cumpere la un preț mai mic.
Față de cele menționate, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta domiciliată în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței comerciale nr.972/C din 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții SA - RAFINARE PITEȘTI cu sediul în Pitești,-, județul, SC 2000 SRL și SC SRL (fostă SC - SRL) ambele cu sediul în Pitești, Intrarea nr.30, județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2010, la Curtea de Apel Pitești - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
-/6 ex.
23.02.2010
Jud fond.
Președinte:Gina AchimJudecători:Gina Achim, Andreea Tabacu, Fabiola Ion
