Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 106/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2240/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 106
Ședința publică de la 26 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Eugenia Voicheci
JUDECĂTOR 2: Adriana Bucur
Grefier - -
*********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă - SERV SRL împotriva sentinței comerciale nr.10102/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimații pârâți prin avocat cu împuternicire avocațială la dosar fila 9, lipsind apelanta reclamantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea apreciază îndeplinite dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă și acordă cuvântul pe recurs.
Intimații pârâți prin apărător solicită respingerea apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față;
Prin cererea înregistrată la nr- la 6 martie 2008 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B, reclamanta - SERV SRL cu sediul în B, i-a chemat în judecată civilă și personal la interogatoriu pe pârâții și, AMBII DOMICILIAȚI ÎN B și a solicitat ca instanța să-i oblige pe pârâți să se subroge în drepturile Primăriei Municipiului B și să încheie cu reclamanta contract de închiriere pentru imobilul situat în B- sector 1. A solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că deține un spațiu comercial în suprafață de 10 mp în imobilul arătat în petitul cererii în baza contractului de închiriere pentru spații cu altă destinație decât aceea de locuință nr. 190/1991 și în baza fișei de calcul. A arătat că prin dispoziția nr. 8811 din 28 septembrie 2007 emisă de Primăria Municipiului B și prin protocolul de predare - primire nr. - din 24 octombrie 2007, acest imobil a fost restituit către și către, acestea din urmă transmițând dreptul de proprietate către pârâți prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 192 din 31 ianuarie 2008 de către Biroul Notarului Public.
A mai arătat reclamanta că în acest imobil a efectuat investiții ce au determinat un spor substanțial de valoare și implicit o creștere a valorii de circulație a spațiului, motiv pentru care pârâții trebuie să se subroge în drepturile Primăriei Municipiului B și să încheie cu reclamanta contract de închiriere.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 1073-1075, pe dispozițiile articolului 1106 - 1109 Cod civil, și pe dispozițiile articolului 1093 Cod civil.
La 31 martie 2008, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată cu motivarea de esență că din contractul de închiriere pe care-l invocă reclamanta rezultă că spațiul închiriat reprezintă o suprafață locativă cu altă destinație decât cea de locuit, că reclamanta nu figurează în registrul comerțului cu punct de lucru sau cu sediul secundar în acest spațiu și că nici o reglementare legală nu-i conferă posibilitatea de a se subroga în drepturile primăriei în vederea închirierii spațiului în litigiu.
La aceeași dată, pârâtul a formulat cerere reconvențională,prin care a solicitat evacuarea necondiționată a reclamantei din imobilul în litigiu pentru lipsă de titlu și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin notificarea comunicată personal reclamantei prin administrator i-a făcut cunoscut faptul că este noul proprietar și a somat-o ca în termen de 7 zile de la primirea notificării, respectiv 4 februarie 2008,să elibereze spațiul ocupat. A arătat și că, deși termenul acordat a expirat, reclamanta refuză eliberarea spațiului.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 119 Cod procedură civilă și pe dispozițiile articolului 480 și următoarele Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 6816 din 22 mai 2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, competent conform dispozițiilor articolului 2 pct. a teza II a Cod procedură civilă, în considerarea naturii comerciale a litigiului.
Cauza a fost înregistrată sub nr- la 25 iulie 2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VI a Comercială.
Prin sentința comercială nr.10102/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea principală ca neîntemeiată, a fost admisă cererea reconvențională și s- dispus evacuarea reclamantei pârâte pentru lipsă de titlu din imobilul situat în B-, parter sector 1. A fost obligată reclamanta pârâtă la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 10,3 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în esență în privința cererii introductive de instanță că cererea de subrogare a pârâților în drepturile Primăriei Municipiului B și de a încheia un nou contract de închiriere cu reclamanta nu este întemeiată în fapt și în drept, deoarece reclamanta ocupă spațiul în prezent fără titlu și nu beneficiază de prevederile OUG nr.40/1999 referitoare la prelungirea contractului de închiriere în scopul protecției chiriașilor din spații cu destinație de locuință ce au fost restituite foștilor proprietari. A reținut că, în cauză este vorba despre un spațiu comercial, ca atare nu sunt incidente nici reglementările referitoare la subrogare, respectiv dispozițiile articolelor 1106- 1109 Cod civil.
În ce privește cererea reconvențională, prima instanță a reținut că reclamanta nu justifică un titlu pentru deținerea în continuare a spațiului, că noul proprietar nu și-a exprimat acordul pentru continuarea locațiunii și că a notificat-o pe reclamantă la 4 februarie 2008 să elibereze spațiul, motiv pentru care cererea de evacuare este întemeiată. A făcut aplicarea dispozițiilor articolului 480 Cod civil.
În ce privește cheltuielile de judecată, a făcut aplicarea dispozițiilor articolului 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel motivat, reclamanta, cauza fiind înregistrată sub același număr unic la 2 decembrie 2008 pe rolul Curții de Apel București - Secția a Va Comercială.
În motivarea apelului, a fost criticată hotărârea instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie, susținându-se că instanța a nesocotit investițiile ce au determinat un spor de valoare substanțial și o creștere a valorii de circulație a imobilului, acest spor de valoare trebuind să fie evaluat de un specialist în domeniu. Sub acest aspect, a susținut că hotărârea de evacuare îl prejudiciară și le aduce pârâților un beneficiu ce determină o îmbogățire fără just temei.
A doua critică, vizează nesocotirea de către instanța de fond a obligației de a manifesta rol activ sub aspectul administrării probatoriilor. Din acest punct de vedere, apelanta reclamantă a solicitat încuviințarea și administrarea probei cu acte, martori și interogatorii, precum și a probei cu expertiză tehnică de specialitate privitoare la sporul de valoare realizat la imobil.
A treia critică vizează greșita interpretare de către instanța de fond a întregului material probator aflat la dosarul cauzei.
În fine, a invocat faptul că la termenul din 2 octombrie 2008 instanța a procedat la soluționarea cauzei în condițiile în care procedura de citare cu apelanta reclamantă nu era îndeplinită, în această manieră, apelanta fiind în imposibilitate de a se apăra și încălcându-se principiul unui proces echitabil pentru toate părțile.
Apelul este întemeiat în drept pe dispozițiile articolului 282 Cod procedură civilă.
În cauză nu s- depus întâmpinare.
Față de actele și lucrările dosarului,de probele administrate în cauză, Curtea apreciază apelul ca nefondat și îl ca respinge cu această motivare și pentru următoarele considerente:
Având în vedere că se invocă și nelegalitatea procedurii de citare, motiv care, dacă ar fi găsit întemeiat, ar face de prisos cercetarea celorlalte motive de apel, în condițiile articolului 297 alin. 1 teza a II a Cod procedură civilă, Curtea va lua în analiză mai întâi acest motiv de apel,deși el figurează ultimul în succesiunea stabilită de apelanta reclamantă.
Critica este neîntemeiată.
Pentru termenul din 2 octombrie 2008, apelanta reclamantă a fost citată la sediul pe care și l-a indicat în cererea de chemare în judecată, respectiv în B- sector 1, iar procedura a fost îndeplinită prin afișare pentru că nici o persoană din cele abilitate să primească actul de procedură nu a fost găsită, fiind respectate astfel cerințele articolului 921Cod procedură civilă. Acest lucru reiese din dovada de îndeplinire a procedurii de citare aflată la fila 5 a dosarului Tribunalului București - Secția a VI a Comercială, dovadă care are forța prevăzută de articolul 100 alin. 4 Cod procedură civilă, nefăcându-se proba că apelanta reclamantă s-a înscris în fals împotriva acesteia pentru mențiunile pe care le conține.
Prima critică este neîntemeiată. că apelanta reclamantă a arătat în motivarea cererii introductive de instanță împrejurarea că, prin investițiile făcute la imobil, a determinat un sport de valoare al acestui imobil. Numai că acest argument de fapt nu a fost pus într-o relație logică cu petitul cererii de judecată și nici nu a fost întemeiat în drept, Curtea reținând faptul că, potrivit dispozițiilor articolului 1421 alin. 2 Cod civil, locatarul este ținut numai la micile reparații (reparații locative), iar investițiile despre care se face vorbire îi conferă locatarului un drept de creanță în condițiile articolului 494 alin.3 Cod civil, acestea neputând constitui temei pentru obligarea noului locator la încheierea unui nou contract de închiriere. Sub acest aspect, Curtea apreciază că instanța de fond ar fi avut obligația de a administra probe, din oficiu dacă aprecia necesar sau la cererea reclamantei, cu privire la sporul de valoare al imobilului numai în situația în care ar fi fost sesizată cu un capăt de cerere în pretenții întemeiat pe acest fapt.
A doua critică este neîntemeiată.
Se constată că atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin apel, apelanta reclamantă a arătat care sunt probele de care înțelege să se servească, numai că nu a arătat în concret teza probatorie și proba aferentă ei, deși avea această obligație, potrivit dispozițiilor articolului 7203alin. 1 lit. c și d Cod procedură civilă. Mai mult, în condiții de legală citare atât în fața Tribunalului București,cât și în fața Curții de Apel, apelanta reclamantă nu s- prezentat la proces și nu a susținut nici prin reprezentant și nici prin petiție scrisă cererea de probatorii, argumentată așa cum s- arătat în precedent, motiv pentru care Curtea apreciază că în această situație, în condițiile în care s-a administrat proba cu înscrisuri și în condițiile în care instanțele nu au fost sesizate cu o cerere de despăgubiri, nu se poate vorbi despre încălcarea rolului activ, instanțele socotindu-se lămurite, raportat la obiectul cererilor și la înscrisurile depuse la dosar. din acest punct de vedere, Curtea apreciază că apelanta reclamantă a criticat doar formal și fără argumente juridice încălcarea de către instanță a obligației de a exercita rol activ în condițiile în care apelanta însăși și-a nesocotit obligația prevăzută de articolul 129 alin. 1 Cod procedură civilă, obligație constând în urmărirea desfășurării și finalizării procesului și mai ales în dovedirea pretențiilor și apărărilor.
A treia critică, este neîntemeiată.
În același spirit cu critica formulată în cadrul motivului 2 de apel, Curtea apreciază că apelanta reclamantă a susținut doar formal că instanța de fond a interpretat greșit probele de la dosar, atâta vreme cât nu a arătat care probe au fost greșit interpretate, în ce constă greșeala de interpretare, și cum ar fi trebuit interpretate corect, de aceea cererea privind reinterpretarea și reanalizarea actelor depuse la dosar apare ca fără fundament.
În plus, având în vedere caracterul devolutiv al apelului, precum și dispozițiile articolului 295 alin.1 Cod procedură civilă, care obligă instanța de apel să verifice stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, Curtea apreciază că instanța de fond a stabilit în mod riguros lipsa de temei juridic a cererii de obligare a pârâților să se subroge în drepturile Primăriei Municipiului B și să încheie contract cu reclamanta, după cum tot în mod riguros a reținut că dispozițiile articolului 1106 - 1109 Cod civil, nu sunt incidente în speță, nefiind caz nici de subrogare legală și nici convențională câtă vreme raporturile juridice ale părților nu presupun nici o plată făcută de o persoană creditorului alte persoane.
De asemenea, Curtea apreciază că nu există temei legal de obligare a unei părți la încheierea unui contract,întrucât în acest mod s-ar aduce atingere principiului libertății de a contracta și s-ar comite o ingerință nepermisă prin suplinirea consimțământului uneia dintre părți la încheierea uni contract la solicitarea unei alte părți.
În fine, Curtea reține că instanța de fond a reținut în mod legal și temeinic inexistența oricărui titlu locativ al reclamantei pentru spațiul în litigiu și a făcut în mod corect aplicarea dispozițiilor articolului 480 și 475 alin. 1 Cod civil, dispunând evacuarea reclamantei la solicitarea intimaților pârâți proprietari care nu mai consimt la ocuparea fără drept a bunului ce le aparține.
Pe cale de consecință,în temeiul articolului 295 și 296 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta reclamantă - SERV SRL cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței comerciale nr.10102/02.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți domiciliat în B, sector 1,-,. 4,. A,. 3 și domiciliată în B, sector 1,-,. 4,. A,. 3.
Ia act că intimații nu solicită cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile libere de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red. Jud.
Tehnored.
5 ex.
27.03.2009
.
Tribunalul București
Secția a VI a Comercială
Judecător fond:
Președinte:Eugenia VoicheciJudecători:Eugenia Voicheci, Adriana Bucur
