Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIE CIVILĂ NR. 107/2008

Ședința publică din data de 06 mai 2008

Instanța este constituită din:

PREȘEDINTE: Adriana Iluț

JUDECĂTOR 2: Claudia Idriceanu

GREFIER: - -

S-a luat în examinare în vederea pronunțării, apelul declarat de către pârâtul în contradictoriu cu intimata reclamanta - SRL împotriva sentinței civile nr. 274 din 01.02.2007 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr- având ca obiect obligația de a face.

dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 06 mai 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.

CURTEA,

Prin acțiunea înregistrată la 31 ianuarie 2006, reclamanta - SRL B-M a solicitat obligarea pârâtului la restituirea autoturismului marca Renault Model, număr de înmatriculare - număr de identificare -, certificat de înmatriculare Seria A nr. -, sub sancțiunea unor daune cominatorii de 50 RON/zi de la data rămânerii definitive a hotărârii.

Prin sentința civilă nr. 4414/22 iunie 2006 Judecătoriei Baia -M s-a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârât, și s-a admis în parte acțiunea reclamantei, pârâtul fiind obligat la restituirea autoturismului.

Prin decizia nr. 5/A/6 octombrie 2006 Tribunalului Maramureșs -a admis apelul declarat de pârât, împotriva sentinței ce a fost anulată și s-a reținut cauza spre competentă soluționare în fond, cu motivarea că obiectul cauzei este de natură comercială, neevaluabil în bani, iar potrivit art. 2 pct 1 lit a Cod procedură civilă, competența soluționării litigiului aparține tribunalului în primă instanță.

Prin sentința civilă nr. 274 din 1 februarie 2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșs -a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamantei, invocată de pârâtul .

S-a respins excepția privind calitatea procesuală pasivă a pârâtului.

S-a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL B-M împotriva pârâtului.

Pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei autoturismul marca Renault Model, număr de înmatriculare - număr de identificare -, certificat de înmatriculare Seria A nr. -.

S-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtului la daune cominatorii.

Pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma de 508 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost somat să restituie autoturismul prin notificările depuse la dosar, așa încât în cauză sunt incidente dispozițiile art. 16 lit a din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Pârâtul a recunoscut că autoturismul se află în posesia sa și nu a refuzat restituirea conform declarației din dosarul penal, așa încât el este titularul obligației asumate și nu societatea comercială.

Prin decizia nr. 115/23 mai 2007 Curții de APEL CLUJs -a admis apelul declarat de pârât, ca urmare admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a acestuia, s-a schimbat în tot sentința instanței de fond și s-a respins cererea reclamantei.

Prin decizia nr. 187/25 ianuarie 2008 ÎCCJ -Secția comercială, s-a admis recursul declarat de reclamanta - SRL împotriva deciziei civile mai sus menționate ce a fost casată trimițându-se cauza spre rejudecare acestei instanțe.

S-a reținut în esență că intimatul pârât are calitate procesuală pasivă potrivit art. 41 alin (1) Cod procedură civilă, fiind cel obligat în raportul juridic dedus judecății așa încât în mod greșit instanța de apel a respins acțiunea reclamantei și a reținut excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia.

Curtea de APEL CLUJ - sesizată cu rejudecarea cauzei în apel reține următoarele:

Prin apelul declarat împotriva sentinței a solicitat admiterea acestuia, modificarea, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune și pe cale de consecință respingerea acțiunii promovate de reclamantă.

Se susține că în mod greșit instanța de fond a respins această excepție reținând că, a fost somat să restituie bunul prin notificările din 15 mai 2000, și respectiv 27 aprilie 2002 și din 14 februarie 2005.

Din declarația administratorului statutar al societății reclamantă dată la 21 iunie 2005 în dosarul penal cu nr. 4150/2005 al Judecătoriei Baia -M acesta susține că a împrumutat autoturismul în cursul anului 1996 în aceste condiții termenul de prescripție a început să curgă în cursul lunii decembrie 1996 și s-a împlinit în cursul decembrie 1999.

Cu privire la excepția prescripției prin întâmpinarea formulată intimata a arătat că este nefondată deoarece în cauză s-a dovedit faptul că s-au făcut demersurile necesare și periodice pentru solicitarea autoturismului și raportat la anul 1997 cât și la notificarea înregistrată la data de 15 mai 2000, cât și cea din 27 aprilie 2002, dreptul la acțiune nu este prescris.

Examinând apelul, în raport de excepția prescripției dreptului la acțiune, Curtea de Apel constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

În speță, acțiunea reclamantei - SRL prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la restituirea autoturismului sub sancțiunea de daune cominatorii, s-a înregistrat la 31 ianuarie 2006.

Reclamanta a arătat că a împrumutat autoturismul pârâtului pe o perioadă de câteva zile în anul 1998 însă nici până în prezent nu a fost restituit.

În mod greșit instanța de fond a reținut că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârât este neîntemeiată în speță fiind incidente dispozițiile art. 16 lit a din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă.

Împrejurarea că pârâtul a fost somat să restituie bunul împrumutat, prin notificările din 15 mai 2000, din 27 aprilie 2002 și din 14 februarie 2005 nu întrerup cursul prescripției iar faptul că a recunoscut că autoturismul se află în posesia sa și că niciodată nu a refuzat restituirea lui conform declarației date în dosarul penal (fila 22 dosar nr. 4150/2005) la data de 21 iunie 2005 nu întrerupe cursul prescripției dreptului la acțiune al reclamantei.

În speță, excepția prescripției dreptului la acțiune a reclamantei s-a împlinit la finele anului 2001 iar împrejurarea că pârâtul a recunoscut la 21 iunie 2005 pretenția reclamantului, după împlinirea termenului de prescripție a dreptului la acțiune nu produce nici un efect juridic. Cazurile de întrerupere a cursului prescripției sunt expres reglementate în conținutul dispozițiilor art. 16 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, însă în speță nu operează nici una dintre situațiile determinate de textul de lege menționat.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de pârâtul, se va schimba în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta - SRL B-M prin administratorul acesteia.

Potrivit dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, reclamanta intimată - SRL B-M va fi obligată la cheltuieli de judecată în favoarea apelantului justificate prin onorariu avocațial în sumă de 500 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECI DE:

Admite excepția prescripției dreptului declarat de acțiune.

Admite apelul declarat de pârâtul domiciliat în B-M- județul M împotriva sentinței civile nr. 274/01.02.2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș pe care o schimbă în tot în sensul că respinge acțiunea pronunțată de reclamantul - SRL B cu sediul în B-M-. 50 județul

Obligă pe reclamanta - SRL B M la 500 lei cheltuieli de judecată în apel în favoarea apelantului.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din data de 13 mai 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

- - - - - -

Red./

5 ex./30.05.2008

Jud.fond.-

Președinte:Adriana Iluț
Judecători:Adriana Iluț, Claudia Idriceanu

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Cluj