Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Cluj
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.11
Ședința publică din 10 februarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriel Adrian Năsui
JUDECĂTOR 2: Maria Hrudei
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul formulat de către pârâta BANCA TRANSILVANIA SA SUCURSALA C, precum și apelul formulat de către chematul în garanție, împotriva Sentinței comerciale nr. 2288 din 5 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta intimată - N SRL, având ca obiect obligația de a face.
La data de 09.02.2010 se înregistrează din partea apelantei-concluzii scrise precum și din partea intimatei-concluzii scrise.
Se constată că mersul dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 03 februarie 2010, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de astăzi.
CURTEA:
Prin sentința comercială nr. 2.288 din data de 05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a dmis în parte acțiunea formulată de către reclamanta C-N, împotriva pârâtei BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C, privindu-l și pe chematul în garanție -.
Prin aceeași sentință s-a admis, în parte, cererea de chemare în garanție și a fost obligată pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C, să achite reclamantei suma de 9.000 lei, iar chematul în garanție a fost obligat să plătească în favoarea pârâtei suma de 9.000 lei.
În final a fost obligată pârâtă să plătească reclamantei suma de 646 lei, cheltuieli de judecată, iar chematul în garanție să plătească pârâtei suma de 646 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în data de 30 martie 2006, reclamanta a deschis un cont la banca pârâtă, împuternicit pentru a face aceste operațiuni fiind, acesta având singur semnătură autorizată, conform specimenului depus (filele 14-17 dosar nr-). Ulterior, în data de 12 aprilie 2006. chematul în garanție, fără a avea încuviințarea împuternicitului, a solicitat băncii și a obținut un card tip Business asupra aceluiași cont al societății, ridicând din conturile persoanei juridice suma de 55.657,55 lei. Acest fapt, a precizat instanța de fond, nu a fost contestat de către pârâtă, ea, în cele din urmă, în baza unei înțelegeri avute cu chematul în garanție creditând conturile reclamantei cu suma de 46.657,55 lei (fila 37 dosar nr-). Acest al doilea card a fost eliberat chematului în garanție în urma prezentării unui act modificator al statutului societății reclamante, în urma căruia, hotărârile persoanei juridice sunt valabil luate doar de către ambii asociați, în unanimitate (filele 27-30 dosar nr-). Banca a considerat astfel că este corect să-i elibereze și celuilalt asociat un card și dreptul de a putea accesa fondurile societății din contul deja deschis.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat ca evidentă greșeala băncii, împuternicind un alt asociat și administrator al reclamantei să acceseze conturile societății, fără o încunoștiințare și obținere a acordului celui care deja avea această calitate. Tocmai faptul că hotărârile societății, pentru a putea fi valabile trebuie luate de către ambii asociați, în unanimitate, trebuia să o oblige pe bancă la obținerea acordului și celuilalt asociat sau să refuze solicitarea chematului în garanție. Actul prezentat de către chematul în garanție și de care se prevalează banca nu putea avea efecte decât pentru viitor, toate operațiunile juridice ale societății derulate până atunci, fiind perfect valabile și prin urmare și existența doar a unui împuternicit asupra conturilor societății. Totodată, a mai precizat instanța de fond, nu banca era datoare să rezolve situația nou apărută, la cererea unui asociat, chestiunea putând fi lămurită numai de către ambii asociați, prin acordul amândurora.
Convențiile legal făcute având putere de lege între părțile contractante, așa cum prevede art. 969.civ. instanța de fond a constatat că banca a încălcat contractul încheiat cu societatea reclamantă, prin împuternicitul acesteia, astfel că acțiunea a fost admisă în parte și obligată pârâta la plata sumei de 9.000 lei către reclamantă.
Ca o consecință a admiterii cererii principale, instanța de fond a admis și cererea de chemare în garanție, conform și art. 60.pr.civ. sub același aspect și obligat chematul în garanție, în calitate de beneficiar al sumelor luate din conturile societății, la plata către pârâtă a sumei de 9.000 lei.
A mai precizat instanța de fond că deși inițial din conturile societății fusese luată o sumă mai mare, ulterior, chematul în garanție a restituit băncii și reclamantei, o parte din ea, prin aceste operațiuni fiind practic și recunoscute temeinicia și justețea argumentelor reclamantei, ea fiind perfect îndreptățită la recuperarea în întregime a prejudiciului produs.
În ceea ce privește solicitarea, considerată de către una din instanțele Curții de APEL CLUJ, ca fiind principală, de obligare a pârâtei să-i predea documentele în baza cărora a încuviințat cererea de deschidere de cont chematului în garanție, aceasta a fost respinsă de instanța de fond ca fiind lipsită de obiect, din moment ce banca a susținut că în afară de cererea de deschidere de cont și de actul prezentat ei și emis de către C privind istoricul societății reclamante, altceva nu există. Aceste acte se află la dosar și dacă nu i-au fost comunicate deja reclamantei procedural, le poate obține de la arhiva Tribunalului Comercial Cluj. Acesta a fost motivul pentru care acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție au fost admise doar în parte. Oricum, inexistența actelor solicitate a fi predate, nu face decât să determine instanța să tragă concluzia că banca ar fi într-o culpă și mai gravă, prin emiterea unui card fără a fi constituit un dosar în acest sens, sau având ceva de ascuns.
Oricum, a subliniat instanța de fond, ceea ce dorea reclamanta să obțină și anume repararea prejudiciului, acest fapt a fi realizat, prin admiterea pretențiilor materiale formulate. Și după părerea acestei instanțe, solicitarea de despăgubiri este capătul principal al acțiunii, însă, întrucât instanțele de control judiciar au hotărât altfel, tribunalul nu poate decât să se supună.
în pretenții, în temeiul art. 276.pr.civ. pârâta a fost obligată să plătească reclamantei cheltuielile de judecată făcute în toate instanțele, în sumă de 646 lei, reprezentând taxe de timbru și timbru judiciar, chematul în garanție fiind obligat, la rândul său, să plătească pârâtei aceeași sumă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C, cât și chematul în garanție -, ambii solicitând admiterea acestuia și schimbarea în tot a sentinței atacate.
Chematul în garanție - prin apelul formulat a apreciat sentința comercială nr. 2.288/06.06.2009 pronunțată de Tribunalul Comercial Cluj ca fiind netemeinică și nelegală, precizând că motivele de apel le va depune printr-un memoriu separat.
Pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C prin apelul declarat a solicitat instanței chimbarea în tot a sentintei atacate si urmare a rejudecării cauzei, respingerea cererii formulată de intimata-reclamantă, ca nelegală si netemeinică, cu cheltuieli de judecată. Totodată, în conformitate cu prevederile art. 295 alin. 1.pr.civ. pârâta a solicitat instanței să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situatiei de fapt si aplicarea legii de către prima instanță.
În motivarea apelului, pârâta a arătat că instanta de fond a statuat fără administrarea unor probe elocvente care să-i formeze convingerea susținerilor sale, ci exclusiv pe baza afirmațiilor intimatei-reclamante că chematul în garantie a ridicat din conturile persoanei juridice suma de 55.657,55 lei, iar acest fapt pârâtă nu l-a contestat.
Din acest punct de vedere, pârâta apreciază că situatia de fapt stabilită de instanta de fond este total eronată în sensul că a admis pretentiile intimatei fără a proceda în prealabil la stabilirea situatiei reale printr-o expertiza contabilă absolut necesară si utilă, deși a invocat, în etapele procesuale ale soluționării acestei cauze, necesitatea unei expertize contabile pe de o parte, iar pe de altă parte a solicitat interogatoriul pentru cei doi asociați si contabilul societății.
A mai susținut pârâta că utilitatea si pertinenta expertizei contabile a fost recunoscută si dispusă si de Curtea de Apel Constanta în dosarul nr- care are ca obiect excludere asociat și face referire la lipsa extraselor de cont pentru perioada aprilie 2006 - 31.12.2006, perioadă în care contul intimatei-reclamante a fost accesat de către chematul în garantie prin intermediul cardului emis de BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA.
Pârâta a criticat sentința instanței de fond și din perspectiva faptului că aceasta face referire în mod expres la existenta unui prejudiciu, fapt care îndreptățeste reclamanta la recuperarea în întregime a acestuia.
Sub acest aspect, pârâta arată că prima instanță a omis să precizeze în mod concret cuantumul acestui prejudiciu dar, în opinia pârâtei, nici nu putea să-l cuantifice în lipsa unor documente care să ateste fără tăgadă, mărimea prejudiciului.
Pe de altă parte, faptul că instanța de fond a dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 9.000 lei, ca diferență între suma solicitată de intimată, respectiv 55.657,55 lei si suma de 46.657,55 lei solicitată initial de aceasta, nu este de natură să conducă la stabilirea cu exactitate a acestui prejudiciu.
Pentru edificare, pârâta a învederat faptul că în data de 21.03.2007, chematul în garantie a efectuat o depunere în contul său personal în sumă de 33.751,58 lei, care pe baza acordului semnat de acesta cu banca, a fost virată în contul intimatei-reclamante, dar instanța de fond în hotărârea apelată a omis să facă vorbire despre această creditare a contului intimatei.
În raport de cele de mai sus, pârâta a solicitat instantei să dispună efectuarea unei expertize contabile care să stabilescă în mod concret mai multe aspecte si anume:
1. sumele cu care a fost debitat contul intimatei, în intervalul aprilie - noiembrie 2006, prin intermediul cardului contestat;
2. destinatia acestor sume, în sensul dacă acestea reprezintă plați prin card sau ridicări de numerar, o mare parte din debitările de cont prin card, reprezintă plăti către furnizorii de servicii si utilități, care au profitat intimatei-reclamante si care ar trebui să se regăsească în evidentele contabile ale acesteia.
3. soldul lunar al casei si contului bancar al intimatei.
4. modul concret în care a fost înregistrată în evidentele contabile ale intimatei, atât suma de 55.657,55 lei (prejudiciul la care face referire instanța de fond) cât si suma de 33.751,58 lei.( restituită de chematul în garanție).
Referitor la culpa sau vinovația sa, pârâta a învederat că la data formulării cererii de către asociatul de emitere a cardului Business, respectiv 17.04.2006, exista semnat de către cei doi asociați actul adițional la Actul Constitutiv al societăți care a si fost mentionat la Registrul Comertului sub nr. 26777/18.04.2006 conform certificatului constatator nr. 5.678/15.01.2007, iar acest act modificator a fost listat de pârâtă accesând site-ul, deși Tribunalul Comercial Cluja distorsionat starea de fapt susținând că "Acest al doilea card a fost eliberat chematului în garantie n urma prezentării unui act modificator al statutului societății reclamante", fără însă a preciza de către cine.
Intimata N prin ntâmpinarea depusă a solicitat respingerea apelului formulat de apelanta Banca Transilvania - Sucursala C ca fiind nefondat și mentinerea în întregime a sentintei atacate, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, intimata a solicitat respingerea probațiunii cerute de către apelantă, aceasta fiind fără relevanță în judecarea cauzei, deoarece nu interesează destinatia sumelor ridicate de către intimatul în mod nelegal cu ajutorul atitudinii culpabile a băncii apelante.
Din această perspectivă, intimata apreciază că în spetă contează dovedirea împrejurărilor de emitere fără drept de către bancă a unui card către apelantul si acceptarea din partea băncii a accesării de către chematul în garantie fără drept a conturilor societății prin intermediul operațiunii de mai sus. De asemenea, a mai arătat intimata, în conditiile în care exista un singur specimen de semnătură în bancă, specimen care dădea dreptul doar administratorului societății să acceseze contul respectiv, emiterea unui card de cont curent către o terță persoană neautorizată să realizeze operațiuni bancare a dat posiblitatea acestuia să devalizeze acel cont prin care-si desfășura activitatea societatea-intimată.
In atare conditii, culpa apelantei, culpă ce rezidă în lipsa verificărilor necesare si emiterea unui astfel de instrument de acces la conturile societății fără existența semnăturii autorizate si fără acordul celuilalt asociat (hotărârile lunăndu-se în unanimitate) este evidentă si actuală.
Pe de altă parte, a mai susținut intimata, apelanta citează trunchiat un raport de expertiză extrajudiciar prezentei cauze, în care de fapt se constată că valoarea sumelor trase de chematul în garantie din contul societății este de 55.657,55 lei, că plătile din aceste sume efectuate de chematul în garantie nu au fost în favoarea societății si că chematul în garantie a restituit în contul societății suma de 46.657,55 lei. Ca urmare, suma restantă necesară a fi restituită de către părtile culpabile este cea pe care a solicitat-o si anume de 9.000 lei, asa cum corect s-a reținut în sentința instanței de fond.
In opinia intimatei, din întreg materialul existent la dosarul instantei, coroborat cu normele legale în vigoare si cu condițiile generale de afaceri ale Băncii Transilvania rezultă culpa instituției pârâtei în emiterea cardul către o persoană neîndreptătită atât după actele de la dosarul băncii cât si raportat la conditiile generale de afaceri ale băncii.
La data de 09.02.2010 apelanta și intimata au depus concluzii scrise, reiterând cele menționate în cuprinsul apelului, respectiv în întâmpinare.
Raportat la probatoriul administrat, la motivele invocate și la pozitia procesuală a părților, Curtea va respinge apelurile formulate de pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C și de chematul în garanție - pentru urmatoarele considerente:
Prin sentința comercială nr. 2.288 din data de 05.06.2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Comercial Clujs -a dmis în parte acțiunea formulată de către reclamanta C-N, împotriva pârâtei BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C și a chematului în garanție - precum și în parte, cererea de chemare în garanție formulată de pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C împotriva chematului în garanție - și în consecință
a fost obligată pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C, să achite reclamantei C-N suma de 9.000 lei, iar chematul în garanție - a fost obligat să plătească în favoarea pârâtei BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C suma de 9.000 lei.
a fost obligată pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C să plătească reclamantei C-N suma de 646 lei, cheltuieli de judecată, iar chematul în garanție - a fost obligat să plătească pârâtei BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C suma de 646 lei, cheltuieli de judecată.
Instanța de fond a reținut că în data de 30 martie 2006, reclamanta a deschis un cont la banca pârâtă, împuternicit pentru a face aceste operațiuni fiind, acesta având singur semnătură autorizată, conform specimenului depus (filele 14-17 dosar nr-). Ulterior, în data de 12 aprilie 2006. chematul în garanție, fără a avea încuviințarea împuternicitului, a solicitat băncii și a obținut un card tip Business asupra aceluiași cont al societății, ridicând din conturile persoanei juridice suma de 55.657,55 lei. Acest fapt, a precizat instanța de fond, nu a fost contestat de către pârâtă, ea, în cele din urmă, în baza unei înțelegeri avute cu chematul în garanție creditând conturile reclamantei cu suma de 46.657,55 lei (fila 37 dosar nr-). Acest al doilea card a fost eliberat chematului în garanție în urma prezentării unui act modificator al statutului societății reclamante, în urma căruia, hotărârile persoanei juridice sunt valabil luate doar de către ambii asociați, în unanimitate (filele 27-30 dosar nr-). Banca a considerat astfel că este corect să-i elibereze și celuilalt asociat un card și dreptul de a putea accesa fondurile societății din contul deja deschis.
În aceste condiții, instanța de fond a apreciat ca evidentă greșeala băncii, împuternicind un alt asociat și administrator al reclamantei să acceseze conturile societății, fără o încunoștiințare și obținere a acordului celui care deja avea această calitate. Tocmai faptul că hotărârile societății, pentru a putea fi valabile trebuie luate de către ambii asociați, în unanimitate, trebuia să o oblige pe bancă la obținerea acordului și celuilalt asociat sau să refuze solicitarea chematului în garanție.
Ca o consecință a admiterii cererii principale, instanța de fond a admis și cererea de chemare în garanție, conform și art. 60.pr.civ. sub același aspect și obligat chematul în garanție, în calitate de beneficiar al sumelor luate din conturile societății, la plata către pârâtă a sumei de 9.000 lei.
În ceea ce privește solicitarea, de obligare a pârâtei să-i predea documentele în baza cărora a încuviințat cererea de deschidere de cont chematului în garanție, aceasta a fost respinsă de instanța de fond ca fiind lipsită de obiect, din moment ce banca a susținut că în afară de cererea de deschidere de cont și de actul prezentat ei și emis de către C privind istoricul societății reclamante, altceva nu există. Aceste acte se află la dosar și dacă nu i-au fost comunicate deja reclamantei procedural, le poate obține de la arhiva Tribunalului Comercial Cluj. Acesta a fost motivul pentru care acțiunea reclamantei și cererea de chemare în garanție au fost admise doar în parte.
Curtea apreciază că în mod corect a reținut prima instanță culpa băncii și a obligat-o la plata sumei de 9.000 lei. Ceea ce trebuia stabilit în cauză este împrejurarea dacă emiterea cardului în favoarea chematului în garanție a fost corectă și dacă emiterea incorectă a cardului constituie o faptă ilicită cauzatoare a unui prejudiciu reclamantei, faptă săvârșită cu vinovăție și care ar putea atrage răspunderea civilă delictuală a emitentului cardului.
Inițial reclamanta - SRL a solicitat la data de 30.03.2006 deschiderea unui cont la Banca Transilvania. Cererea a fost formulată de către reprezentantul reclamantei - fila 59, 60 dosar apel. Potrivit cererii documentele care se depun la bancă vor purta o singură semnătură, care aparține titularului, care a și depus specimenul de semnătură. Doar titularul dispune operațiuni prin cont, potrivit aceleași cereri.
La aceeași dată, 30.03.2006, separat a fost formulată de către administratorul reclamantei, numitul o cerere de emitere a unui card. La acel moment potrivit certificatului constatator ORC depus la bancă era administrator, și asociat - deținând 70% din părțile sociale iar chematul în garanție - era acționar deținând 30% din părțile sociale - fila 61, 79 dosar apel.
Urmare a cererii de deschidere de cont, conveția dintre reclamantă și pârâtă a fost că numai administratorul poate dispune operațiuni prin cont, acesta fiind singurul care avea specimen de semnătură în bancă.
Cu nerespectarea acestei convenții banca pârâtă, ulterior deschiderii contului de către reclamantă, la data de 12.04.2006, emite încă un card în favoarea chematului în garanție. Acesta la data de 12.0.2006 depune o cerere de emitere a unui asemenea card, cerere care potrivit răspunsului băncii pârâte nu a fost însoțită de nici o împuternicire din partea celui care reprezenta în mod legal reclamanta - SRL. Potrivit actului constitutiv depus cu ocazia deschiderii contului, administratorul este cel care reprezintă societatea în relațiile cu terții, având împuternicirea expres prevăzută de art 11.3 din actul constitutiv să deschidă conturi bancare și să gestioneze fondurile societății.
Din această perspectivă curtea apreciază că orice alte operațiuni asupra contului societății, inclusiv emiterea unui card care permitea operațiuni asupra contului societății, trebuia făcută fie cu aprobarea expresă a administratorului, singura persoană autorizată să efectueze operațiuni asupra contului societății, fie cu aprobarea adunării generale a societății reclamante, care împuternicea și chematul în garanție, asociat în societate, să realizeze operațiuni asupra contului societății. Ori la momentul depunerii cererii de eliberare a unui card de către chematul în garanție precum și la momentul emiterii și eliberării cardului, nu existau asemenea înscrisuri care să justifice emiterea cardului către chematul în garanție.
Împrejurarea că ulterior depunerii cererii (12.04.2006) - s-a modificat actul constitutiv al reclamantei, în sensul că hotărârile adunării generale se iau in unanimitate nu este de natură să justifice emiterea cardului către chematul în garanție. Cu atât mai mult se impunea acordul numitului - fie ca administrator, fie ca asociat în adunarea generală, acord care nu a existat la momentul emiterii cardului.
După eliberarea cardului chematul în garanție a ridicat suma de 55.657,55 lei (în sensul că a ridicat numerar și a efecutat plăți în acest cuantum), suma pe care nu era îndreptățit să o ridice. Împrejurarea că banca pârâtă a restituit reclamantei suma de 46.657,55 lei, creditând contul reclamantei cu această sumă nu face decât să confirme greșeala băncii. Dacă a procedat corect la eliberarea cardului către chematul în garanție de ce mai era necesară creditarea contului reclamantei.
Curtea reține că reclamanta a fost prejudicată cu suma de 55.657,55 lei, prejudiciu din care în prezent este nerecuperat pentur suma de 9.000 lei, astfel că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale ale băncii.
Apărările apelantei că sumele de bani au fost folosite de chematul în garanție exclusiv în interesul reclamantei, nu pot fi reținute, în primul rând că nu sunt reale (fila 36 dos -) și în al doilea rând chiar reale fiind nu exonerează de răspundere.
Pentru cele ce preced instanța va respinge apelurile declarate de pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C și de chematul în garanție - împotriva sentinței civile nr. 2.288 din 5 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o va menține în întregime.
Va obliga apelanții, în solidar, să plătească intimatei N suma de 1.190 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de pârâta BANCA TRANSILVANIA - SUCURSALA C și de chematul în garanție - împotriva sentinței civile nr. 2.288 din 5 iunie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Comercial Cluj, pe care o menține în întregime.
Obligă apelanții, în solidar, să plătească intimatei N suma de 1.190 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, GREFIER,
--- - - - -
Red. Dact./5 ex./
Jud.fond:I.
Președinte:Gabriel Adrian NăsuiJudecători:Gabriel Adrian Năsui, Maria Hrudei