Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 110/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ NR.110/A/2009
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioan Cibu
JUDECĂTOR 2: Gilica Popescu
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta SC RO SRL, împotriva sentinței civile nr.722/C/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
dezbaterilor au fost consemnate în încheierea de ședință din 25 noiembrie 2009 prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin sentința civilă nr.722/C/5.05.2009, pronunțată de Tribunalul Sibiu, secția comercială și contencios administrativ, a fost admisă acțiunea formulată de și precizată ulterior de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC RO SRL Sibiu și pe cale de consecință:
A constatat că reclamantul a dobândit un drept de proprietate asupra autoturismului Audi A6 cu număr de identificare - și înmatriculat sub nr.-.
A probat reținerea de către reclamant a autoturismului individualizat mai sus și a fost obligată pârâta să emită factură și chitanță fiscală pentru autoturismul Audi A6 cu număr de identificare - la c/val în lei a sumei de 6400 Euro, iar în caz de refuz hotărârea va ține loc de chitanță și factură în sensul arătat.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta SC -Ro SRL împotriva reclamantului.
Pentru a se pronunța această sentință s-a reținut următoarele:
Conform contractului de împrumut, la data de 27.08.2004 părțile și-au manifestat în mod expres voința în sensul acordării de către reclamant a unui împrumut în sumă de 6400 Euro reprezentantului societății pârâte, cu dată scadentă la 30.09.2004.
Până la data stipulată în contract împrumutatul SC -Ro SRL a lăsat în custodie reclamantului autoturismul marca Audi A6 înmatriculat sub nr.- și certificatul de înmatriculare S-B, precum și cartea de identitate - plus cheile autoturismului.
La punctul VI din contract părțile au convenit a institui și o clauză specială, care prevedea că în situația în care nu se achită împrumutul până la termenul scadent din 30.09.2004, autoturismul să devină, începând cu data de 0.10.2004 proprietatea reclamantului.
În același timp societatea pârâtă s-a obligat să-i întocmească factură fiscală de vânzare, pe numele reclamantului în situația în care împrumutul nu va fi restituit la data scadentă.
Deși pârâta a contestat ulterior valabilitatea contractului și a formulat în acest sens cerere de chemare în judecată împotriva reclamantului în vederea constatării nulității contractului de împrumut încheiat în data de 27.08.2004 Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia civilă nr.171/A/2005 a constatat că nu există eroare asupra obiectului convenției părți, contractul fiind valabil încheiat.
În aceste condiții s- reținut și faptul că cererea reconvențională întemeiată pe disp.art.1303 și 1304 cod civil este neîntemeiată, întrucât textele legale citate se referă în mod expres la contractul de vânzare - cumpărare, și nu la obiectul cauzei, care se bazează pe încheierea unui contract de împrumut.
Aprecierea făcută în expertiza contabilă referitoare la faptul că nu a fost identificată în contabilitate suma împrumutată nu este considerată a fi relevantă în condițiile în care instanțele supreme au stabilit, prin hotărâre irevocabilă, valabilitatea încheierii contractului de împrumut. Mai mult decât atât, conform actelor depuse la dosar rezultă că reprezentantul legal al societății pârâte care a încheiat contractul de închiriere este în prezent decedat, iar expertiza s-a efectuat pe baza documentelor prezentate de actualul administrator social, respectiv a documentelor care mai pot fi identificate în prezent, pentru perioada iulie-septembrie 2004.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâta SC RO SRL solicitând desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar a solicitat ca efect al admiterii apelului, să fie respinsă acțiunea principală și să fie admisă acțiunea reconvențională, astfel cum a fost formulată de către reclamanta reconvențională.
În dezvoltarea motivelor de apel arată că hotărârea atacată trebuie desființată având în vedere următoarele:
- cauza cu numărul de dosar - a mai fost judecată odată fiind pronunțată sentința civilă nr.876/C/2008 împotriva căreia a fost formulat apel întrucât instanța a omis să se pronunțe cu privire la cererea reconvențională în dispozitivul sentinței cu toate că în motivarea acesteia s-a consemnat că va dispune respingerea cererii reconvenționale. Apelul a fost admis iar cauza a fost trimisă dar aceluiași complet, fiind înscrisă sub un alt număr de dosar, respectiv -;
- același complet de judecată și-a spus părerea cu privire la pricina ce se judecă, că au formulat o cerere de recuzare, care spre surprinderea lor a fost respinsă și astfel cauza a fost judecată de același judecător, încălcându-se astfel dispozițiile art.24 alin.1 și art.27 pct.7 Cod pr.civilă.
Față de cele de mai sus arătate consideră că se impune desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare unui alt complet pentru a avea parte de o judecată dreaptă și corectă.
În ceea ce privește a doua solicitare consideră că sentința este profund netemeinică și nelegală și așa cum rezultă și din motivarea acesteia instanța de fond nu a ținut cont de nici o prevedere legală, atât în materie de gaj ( (Legea nr.99/1999) cât și în materie fiscală ( Legea nr.571/2003 și Regulamentul nr.4/2005 al BNR) și civilă ( Codul civil).
De asemenea, arată că instanța de fond a admis acțiunea formulată și precizată de către reclamant fără a ține cont de faptul că:
- hotărârea atacată nu poate ține loc de factură fiscală și chitanță. Legea nr.571/2003 indică în mod expres în ce condiții poate fi emisă o factură fiscală și o chitanță dar nu și în speța de față întrucât este vorba de un contract de împrumut;
- reclamantul nu poate dobândi dreptul de proprietate așa cum este prevăzut în contractul de împrumut cu gaj cu deposedare întrucât așa cum recunoaște și reclamantul această clauză este una pignorativă, prohibită de art.1689 Cod civil.
Analizând apelul declarat sub aspectul motivelor invocate se consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi mai jos expuse:
În ce privește primul motiv de apel se reține că prin Decizia comercială nr.126/A/2002 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, s-a admis apelul declarat de către pârâta SC RO SRL Sibiu și cererea de aderare la apel formulată de reclamantul împotriva sentinței comerciale nr.876/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, și pe cale de consecință
- a fost desființată sentința apelată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei se arată că sentința comercială 876 din 13 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu Secția Comercială și Contencios Administrativ a fost dată cu încălcarea dispozițiilor legale enunțate întrucât instanța de fond a omis să se pronunțe în dispozitivul și minuta soluției asupra primului capăt de cerere al acțiunii precizate de către reclamant în sensul aprobării a reținerii de către reclamant a autoturismului în litigiu, pe baza unei expertize judiciare, în contul creanței reclamantului trasă din contractul încheiat cu pârâta la 26 septembrie 2004, cum și asupra cererii reconvenționale formulată de reclamanta reconvențională SC SRL Sibiu privind obligarea pârâtului reconvențional să plătească reclamantei reconvenționale valoarea reală a autoturismului marca Audi A 6 rezultată din raportul de expertiză tehnică auto, respectiv a sumei de 15.553 Euro echivalentul a 52.037 RON. S-a menționat doar în considerente că cererea reconvențională este neîntemeiată întrucât textele legale pe care reclamanta reconvențională și-a sprijinit cererea respectiv 1303, 1304 Cod civil se referă expres la contractul de vânzare cumpărare și nu la contractul de împrumut. Procedând în modul arătat instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, supusă temeiului de desființare prevăzut de art.297 Cod pr.civilă.
După casare, chiar dacă cauza a fost repartizată aceluiași complet de judecată, se reține că în primul ciclu procesual judecătorul nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, despre cererea a făcut-o în cel de-al doilea ciclu, astfel că acesta a procedat corect la rejudecarea cauzei pe fond, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art.24 Cod pr.civilă.
Acest text de lege se referă la judecătorul care a pronunțat o hotărâre anterioară și a judecat pe fondul cauzei, fără ca această condiție de drept să se regăsească în speța de față.
În ce privește cel de-al doilea motiv de apel în mod corect prima instanță după rejudecare a reținut că atât Curtea de Apel cât și Înalta Curte Casație și Justiție s-au pronunțat în ceea ce privesc condițiile de validitate ale contractului de închiriere, instanța a constatat că prin contractul încheiat părțile au înțeles să-și manifeste în mod expres voința ca în situația nerestituirii împrumutului în sumă de 6400 Euro la data de 30.09.2004 autoturismul să treacă de drept în proprietatea reclamantului. Ca urmare s-a apreciat că transferul dreptului de proprietate a operat la această dată.
În același timp societatea pârâtă s-a obligat să-i întocmească factură fiscală de vânzare, pe numele reclamantului în situația în care împrumutul nu va fi restituit la data scadentă.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, instanța a constatat că acțiunea este întemeiată,aceasta axându-se pe încheierea unui contract de împrumut comercial, în care părțile au disponibilitatea de a-și exprima benevol voința, apreciind în funcție de interesul de moment, dacă valoarea prestației, respectiv a contraprestației, este echilibrată sau nu.
Nefiind vorba de un contract civil în care, la încheierea unui contract se poate pune în discuție posibilitatea existenței îmbogății fără just temei a uneia din părți, contractul comercial conferă părților cocontractante posibilitatea aprecierii interesului în momentul manifestării consimțământului.
Față de motivele de mai sus, apelul este nefondat, iar sentința urmează să fie păstrată ca efect al respingerii apelului în baza art.296 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul formulat de către pârâtul apelant SC RO SRL Sibiu împotriva sentinței civile nr.722/C/5.05.2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu - Secția comercială și contencios administrativ în dosar nr-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 2.XII 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact.4 ex/11.01.2010
Jud.fond
Președinte:Ioan CibuJudecători:Ioan Cibu, Gilica Popescu
