Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 112
Ședința publică de la 25 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cremenițchi Radu
JUDECĂTOR 2: Miler Iulia
JUDECĂTOR 3: Poiană Cipriana
Grefier: - -
S-au luat în examinare cererile de recurs formulate de " COMERCIAL" C și " " I împotriva sentinței civile nr. 2717/COM/ 15.10.2007 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că, dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2008, susținerile părților prezente, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru data de astăzi, când:
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 2717/com/15.10.2007 a Tribunalului Iașis -a admis în parte cererea formulată de reclamanta " " I în contradictoriu cu pârâta " COMERCIAL"
A fost obligată pârâta să sisteze lucrările de demolare și distrugere efectuate asupra imobilului din I,- până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași.
S-a respins cererea reclamantei privind evacuarea pârâtei din imobilul situat în I,-.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantei suma de 5,15 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
S-a reținut că prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat sub nr. 1174/21.02.2004, înscris în Cartea Funciară sub nr. 3861/206/2/3, reclamanta " " a cumpărat de la pârâta " COMERCIAL" activul situat în intravilanul Municipiului I, Calea -, nr. 29, amplasat în sector Cadastral nr. 9, compus din: spațiul - filare fibră 2 parter - C 41/2/3/0, spațiul - filare fibră 2 etaj 1 - C 41/2/1 în suprafață utilă de 942,6. precum și terenul aferent de categorie construcții, în suprafață de 5.238,7.
Tribunalul reține că, deși pârâta a invocat că reclamanta nu mai este proprietara imobilului în litigiu, din toate extrasele de carte funciară depuse de părți la dosar, rezultă cu certitudine că reclamanta este proprietara spațiului situat în I, Calea -, nr. 29.
Ca urmare, din acest punct de vedere, aparența dreptului este în favoarea reclamantei " "
Din întâmpinarea depusă de către pârâtă la dosar, rezultă că aceasta nu contestă faptul că a realizat lucrări asupra imobilului în litigiu, însă consideră că aceste lucrări sunt lucrări de reparații și întreținere a imobilului în litigiu.
Instanța reține că, atât prin recunoașterea pârâtei din întâmpinarea că și prin procesul-verbal de asigurare dovezi din 12 iulie 2007 (filele 81-82 dosar), reclamanta a făcut dovada că pârâta a efectuat, asupra imobilului situat în I, Calea -, nr. 29, lucrări de demolare și distrugere.
Reclamanta a făcut, de asemenea dovada, că există acțiune promovată pe calea dreptului comun, înregistrată sub nr- al Tribunalului Iași, având ca obiect "obligația de a face".
Ca urmare, instanța reține că, dată fiind aparența dreptului de proprietate a reclamantei, asupra imobilului situat în I, Calea -, nr. 29, precum și fapta recunoscută de pârâtă, privind efectuarea de lucrări de demolare și distrugere asupra acestui imobil, având în vedere și faptul că pe rolul Tribunalului Iași se află în curs de judecată dosarul nr-, cererea reclamantei este întemeiată în parte.
În consecință, reținând și urgența măsurii ce va fi dispusă, în sensul pericolului creat prin fapta pârâtei cu privire la posibilitatea schimbării destinației spațiului în litigiu, instanța va dispune obligarea pârâtei să sisteze lucrările de demolare și distrugere executate asupra imobilului situat în I, Calea -, nr. 29, până la soluționarea irevocabilă a hotărârii pe fond, respectiv a dosarului nr. 2783/2007 al Tribunalului Iași.
Cererea reclamantei privind evacuarea pârâtei din acest spațiu va fi însă respinsă.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare nr. 1174/21.02.2004, reclamanta " " a cumpărat de la pârâta " COMERCIAL", doar spațiile clădirii terenuri - având numere cadastrale provizorii 3861 și 206/2/3.
Restul terenurilor și construcțiilor situate în parcelele 206/2/1 (2548/2/2/1), 206/2/1 /2548/2/2/2). 208/4/1 (2548/4/4/1) ȘI 208/4/2 (2548/4/4/2) au rămas proprietatea vânzătoarei " COMERCIAL"
Cum reclamanta nu a indicat expres din care spațiu, din cele cumpărate și corespunzător căror numere de parcele și căror numere cadastrale, se solicită evacuarea și cum pârâta este și ea proprietară asupra unei părți din acest imobil, instanța a respins cererea reclamantei privind evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu.
De asemenea, în baza dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă,pârâta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă (taxă de timbru și timbru judiciar).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți.
" COMERCIAL" C,susține că în speță așa cum a arătat și în fața instanței de fond, lucrările de care face vorbire reclamanta nu vizau distrugerea sau demolarea bunului, ci aveau în vedere doar întreținerea, refacerea și îmbunătățirea acesteia. mai mult decât atât, în ciuda susținerilor reclamantei, imobilul de care face discuție nu îi aparține în proprietate, ci este în proprietatea recurentei, la acest moment existând mai multe litigii pe rolul instanțelor având ca obiect stabilirea titularului dreptului asupra bunului în discuție. Atâta timp cât dreptul nostru este actual și concret, nu vedem în aceste condiții cum ne poate fi interzisă prerogativa întreținerii și folosirii bunului propriu.
Instanța de fond nu a luat în considerare aceste susțineri și a considerat temeinică cererea reclamantei de a se dispune sistarea unor lucrări la un imobil ce nu îi aparține.
La aceste susțineri se adaugă și aspectul că într-un dosar similar instanța de fond a apreciat că reprezentantul legal al intimatei, avocat - -, nu este compatibilă de a pune concluzii în dosare deduse spre soluționare secției de comercial și contencios-administrativ a Tribunalului Iași, datorită legăturilor de rudenie existente între ea și un magistrat al acestei secții. În aceste condiții, raportat la fondul cauzei, înțeleg să invoc lipsa calității de reprezentant al persoanei care a mandatat reclamantul la fondul cauzei. Consecința lipsei calității de reprezentant este, așa cum dispun dispozițiile legale în materie, nulitatea actelor întreprinse de acestea. Astfel atât acțiunea promovată, probele propuse, cât și concluziile pe fondul cauzei, apar ca fiind lovite de nulitate, în condițiile în care au fost făcute de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
" " Isusține că motivarea primei instanțe pentru care aceasta nu a dispus evacuarea intimatei-pârâte din imobilul situat în I, Calea -, nr. 29 este următoarea: "cum reclamanta nu a indicat expres din care spațiu, din cele cumpărate și corespunzător căror numere de parcele și căror numere cadastrale se solicită evacuarea și cum și pârâta este și ea proprietară asupra unei părți din acest imobil, instanța va respinge cererea reclamantei privind evacuarea pârâtei din imobilul în litigiu".
Instanța aplică greșit legea ignorând un principiu esențial al desfășurării procesului civil, și anume principiul rolului activ al judecătorului. Potrivit dispozițiilor prevăzute de art. 129 alin. 4 teza II Cod procedură civilă, "cu privire la situația de fapt și motivele în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să pună în dezbaterea părților orice împrejurări de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
Instanța nu a pus în vedere niciodată, pe parcursul procesului apelantei din prezenta cauză, să facă precizări cu privire la spațiul din care solicită evacuarea.
Însă, este evident că, evacuarea a fost solicitată din imobilul proprietatea exclusivă a reclamantei-pârâte, proprietate transmisă în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 1174/21.02.2004 și indicată în mod detaliat atât în acțiune cât și în contractul de vânzare-cumpărare.
De altfel, în cauză, în egală măsură sunt încălcate și celelalte principii de bază ale procesului civil prin faptul că instanța s-a pronunțat asupra unor împrejurări esențiale, fără să o pună în discuția părților, respectiv principiul dreptului de apărare, oralității, contradictorialității și publicității.
Astfel, dacă instanța a solicitat precizări cu privire la primul capăt de cerere și a arătat că dorește să se sisteze toate lucrările care s-au efectuat în imobilul lor, în mod evident că și evacuarea a solicitat-o tot din imobilul lor, identificat conform contractului de vânzare-cumpărare și Cărții funciare, pretenție formulată foarte clar și care nu ar fi ridicat nici o problemă instanței de judecată în apreciere, probele la dosar fiind mai mult decât suficiente.
Analizând criticile în totalitatea lor, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale incidente se constată că recursul pârâtei este întemeiat pentru următoarele considerente:
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1174/21.02.2004 înregistrat în cartea funciară a județului I, sub nr. 3861/206/2/3 " " a cumpărat de la " COMERCIAL" Cop arte din imobilul situat în I,- (fila 7-9 dosar fond). Contractul prevede printre altele că prețul vânzării este de 17.529.683.880 lei la care se adaugă în sumă de 452.940 Euro, pe c are de comun acord părțile l-au stabilit la cursul 38.702 lei.
Plata prețului, s-a stabilit să se achite la termenul limită de 28.02.2005, obligație față de care cumpărătoarea reclamantă nu l-a achitat, iar în acest caz părțile au prevăzutrezoluțiunea de drepta contractului conform art. 1020 Cod civil.
Aceasta este clauza esențială a contractului din care derivă celelalte consecințe asupra contractului în discuție. Celelalte clauze, ale contractului sunt lipsite de relevanță pentru cauză.
Sub acest aspect, se impune sublinierea, că în condițiile date, contractul fiind rezoluționat de drept, este lipsit total de eficiență juridică, încât nu i se mai poate cere vânzătorului să se conformeze contractului rezolut, cât timp însuși reclamantul nu și-a achitat obligația principală și anume plata prețului.
Așa fiind, vânzătoarea-pârâtă în mod corect a efectuat lucrări de amenajare și adaptare a imobilului înstrăinat în condițiile arătate, el nefiind în culpă.
Acțiunea introdusă de cumpărătoarea-reclamantă " " pe calea ordonanței președințiale, nu se justifică, astfel ar însemna să se dea curs propriei sale turpitudini.
Fiind un bun propriu, nu se poate susține că pârâta-recurentă efectuează lucrări de degradare sau demolare, ci vizează întreținerea, refacerea și îmbunătățirea. Cu privire la proprietara bunului există litigii care își urmează cursul pe calea dreptului comun. Față de aceste aspecte, nu are relevanță pentru cauză că avocatul părții adverse nu ar fi compatibil să pună concluzii în cauză, deoarece aspectele reclamate presupun verificări care să abată de la analiza fondului pricinii și nici lipsa calității de reprezentant al persoanei care a mandatat reclamantul la fond.
În ceea ce privește recursul " " care se referă la capătul de cerere vizând evacuarea, sentința primei instanțe este temeinică și legală.
Au fost respectate toate principiile de drept la care se referă reclamanta, inclusiv principiul rolului activ, administrând toate probele necesare.
Sub aspectul menționat sunt valabile argumentele analizate mai sus referitoare la capătul de cerere în legătură cu sistarea lucrărilor. Astfel, din moment ce imobilul este proprietatea pârâtei iar contractul de vânzare-cumpărare a fost rezoluționat de drept, nu este posibil să se mai insiste pe evacuarea proprietarului din propriul său imobil.
De altfel, evacuarea nu poate fi solicitată, în condițiile concrete ale speței, pe calea ordonanței președințiale, nefiind date condițiile acesteia privind aparența dreptului, urgența și neprejudecarea fondului, în sensul art. 581 Cod procedură civilă.
Față de toate aceste considerente recursul formulat de pârâta " COMERCIAL" se vădește a fi întemeiat urmând a se admite și a se respinge capătul de cerere al acțiunii referitor la sistarea lucrărilor efectuate asupra imobilului situat în I,-.
Se va respinge recursul declarat de reclamanta " " I, împotriva aceleiași sentințe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de " COMERCIAL" C împotriva sentinței civile nr. 2717/COM/15.10.2007 a Tribunalului Iași, secția comercială și contencios administrativ, pe care o modifică în parte în sensul că respinge și capătul de cerere al acțiunii vizând sistarea lucrărilor efectuate asupra imobilului din I,-, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii ce face obiectul dosarului nr- al Tribunalului Iași.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursul declarat de " " I împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25.02.2008.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
04.03.2008
2 ex.-
Președinte:Cremenițchi RaduJudecători:Cremenițchi Radu, Miler Iulia, Poiană Cipriana
