Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 112/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 112/COM
Ședința publică de la 25 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
Grefier - - -
Pe rol judecarea apelului comercial declarat de apelanta reclamantă - - SRL, cu sediul în C, str. -, Stația Poarta 2 Port, împotriva sentinței civile nr. 311/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 3022/118.2007 în contradictoriu cu intimații pârâți - MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 18.06.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 25.06.2008, pentru când:
CURTEA
Asupra apelului de față:
1.Obiectul litigiului și părțile din proces
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța sub nr. 3022/118/27.03.2007, reclamanta - SRL, a chemat în judecată pe pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C solicitând obligarea acestora la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 150 mp situat în C str.-, zona stației de troleibuze "Poarta 2 Port", teren pe care a edificat o construcție cu spații comerciale ( bilete, laborator patiserie).
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în anul 1992 încheiat cu pârâtul Consiliul Local C un contract de concesiune pentru suprafața de 150 MP situată în C, str.-, zona Poarta 2 Port, contract a cărui durată a fost prelungită - în baza nr.697/20.12.1999 - până la data de 01.04.2007.
În temeiul nr.HG389/1996 reclamanta susține că a solicitat la data de 21.08.1996 ca pârâții să-i vândă terenul concesionat.
Apoi, conform nr.37/31.01.2002 și a metodologiei privind vânzarea bunurilor imobile aparținând domeniului privat al Municipiului C, reclamanta s-a adresat pârâților cu o cerere cu același obiect.
La data de 25.11.2005 reclamanta a susținut că, potrivit art.38 lit.h din Legea nr.215/2001, art.32.1 pct.518 și 5.1.12, precum și a nr.37/31.01.2002 privind aprobarea metodologiei de vânzare a bunurilor imobile și a nr.35/31.01.2002 și a nr.HG450/1999, a formulat o nouă cerere prin care a solicitat a i se vinde suprafața de 150 mp teren.
Singurul răspuns primit de - SRL a fost cel din 19.03.2007, cu 12 zile înainte de expirarea contractului de concesiune, prin care se aducea la cunoștință reclamantei că cererea nu a fost votată.
Pârâții nu au respectat clauza contractuală prin care s-a convenit ca, înainte cu doi ani de încetarea concesiunii, aceștia să comunice reclamantei punctul de vedere asupra concesiunii. Mai mult decât atât, pârâții au lăsat să se înțeleagă faptul că vor vinde terenul reclamantei, solicitând acesteia să depună toate documentele necesare în vederea cumpărării acestui teren.
Reclamanta a mai arătat că este îndrituită să cumpere terenul ce i-a fost concesionat întrucât a investit sume considerabile în construcție și spațiile din jurul stației de troleibuz pentru alinierea la standardele europene.
În drept, au fost invocate dispozițiile nr.HG450/1999 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG88/1997 privind privatizarea societăților comerciale, cu modificările și completările ulterioare - art.51.8 și următoarele, precum și a prevederilor nr.37/31.01.2002 privind aprobarea metodologiei de vânzare a bunurilor imobile aparținând domeniului privat al municipiului
În dovedire, s-a solicitat proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul pârâților, proba cu expertize.
La data de 26 aprilie 2007, reclamanta a modificat cadrul procesual, solicitând ca cererea să fie soluționată în contradictoriu și cu pârâții Primăria Municipiului C, Consiliul Local al Municipiului C, Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat, Serviciul executare Contracte -.
În ceea ce privește temeiul de drept, reclamanta a arătat că își întemeiază cererea pe dispozițiile art.137 și nr.HG577/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a nr.OUG88/1997, ale Legii nr.137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, modificată prin nr.HG260/2003, HG nr.1834/2005 și 37/2002.
Pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C au formulat întâmpinare arătând că reclamanta își întemeiază cererea pe dispozițiile nr.HG450/1999 abrogată prin nr.HG577/2002 și că municipiul nu poate fi obligat să vândă prin negociere directă bunurile aparținând domeniului privat.
La data de 7 iunie 2007 pârâții au invocat excepția lipsei capacității de folosință a pârâților Primăria Municipiului C, Serviciul Executare Contracte - și Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat, motivat de faptul că Primăria este o structură funcțională fără patrimoniu propriu, iar ceilalți pârâți sunt servicii specializate care funcționează în cadrul Primăriei Municipiului C, fără a avea personalitate juridică.
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța - Secția comercială sub nr-, reclamanta - SRL a solicitat, în principal, obligarea pârâților Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C la vânzarea terenului în suprafață de 150 mp situat în C, str.-, Poarta II și, în subsidiar constatarea derulării și în prezent a contractului de concesiune din 21.07.1992 și a actului adițional nr.1/10.03.2000.
În motivarea cererii, reclamanta arătat că, în cursul derulării contractului de concesiune încheiat la 31.07.1992, a cărui durată a fost prelungită prin act adițional până la data de 01.04.2007, a solicitat în repetate rânduri ca pârâții să-i vândă terenul, cererile sale rămânând fără răspuns.
Potrivit susținerilor reclamantei, pârâților le revinea obligația, conform art.321alin.3 teza finală, din nr.OUG88/1997, fie să concesioneze, fie să închirieze, fie să vândă terenurile respective. Singurul motiv justificat de a încheia aceste acte l-ar putea constitui doar o eventuală incertitudine a regimului juridic al terenului.
În ce privește capătul de cerere subsidiar reclamanta a arătat că, de vreme ce pârâții nu și-au exprimat punctul de vedere asupra încetării concesiunii, astfel cum impune cauza art.4 din contractul părților, contractul este în ființă.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.164 alin.1 și 3 Cod proc. civilă, prin încheierea din 8.11.2007 instanța a dispus conexarea cauzei înregistrată sub nr- la cea înregistrată sub nr-.
Prin încheierea pronunțată la 13.11.2007, instanța a admis excepția invocată de pârâți și a respins cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului C, Consiliul Local C - Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat și Consiliul Local - Serviciul Executare Contracte -, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală de folosință, reținând că, potrivit art.91 din Legea nr.215/2001 modificată, primăria constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, care aduce la îndeplinire hotărârile consiliului și dispozițiile primarului, iar Serviciul Executare Contracte- și Direcția Administrarea Domeniului Public și Privat sunt compartimente funcționale, fără personalitate juridică organizate conform art.66 alin.4 din Legea nr.215/2006 modificată.
Cum, pârâții arătați nu au personalitate juridică, aceștia nu pot avea drepturi și obligații civile și nici nu-și pot exercita drepturile subiective, neputând fi parte în judecată conform art.41 alin.1 Cod proc. civilă.
2.Hotărârea tribunalului
Prin Sentința civilă nr. 311/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța au fost respinse cererile conexe formulate de reclamanta - SRL, în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL C, ca nefondate.
A obligat pe reclamantă la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâtul Consiliul Local
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că, reclamanta - SRL (fostă - SRL) a încheiat un contract la data de 31.07.1992 cu pârâtul Consiliul Local C, contract al cărui obiect l-a constituit concesionarea terenului în suprafață de 150 mp situat în C, str.- - Poarta 2. Durata concesiunii convenită de părți a fost de 7 ani, reclamanta urmând să execute pe terenul concesionat investițiile prevăzute în planurile urbanistice zonale, având destinația precizată în certificatul de urbanism și în condițiile din oferta care a stat la baza adjudecării licitației (art.1 și 2 din contract).
Prin actul adițional nr.1/10.03.2000, durata contractului de concesiune a fost prelungită cu 7 ani, termen ce a început să curgă de la data de 01.04.2000.
Reclamanta solicită obligarea pârâților la a-i vinde suprafața de teren menționată invocând art.137 din nr.HG577/2002, art.321din nr.OUG88/1997, Legea nr.137/2002 și nr.37/31.01.2002.
S-a reținut că dispozițiile legale mai sus enunțate nu sunt aplicabile în speță, întrucât reclamanta - SRL nu s-a înființat în temeiul normelor legale ce reglementează privatizarea societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar și, pe de altă parte, nu a dovedit că terenul în litigiu este aferent unui activ dobândit în condițiile nr.OUG88/1997 cu modificările intervenite până în anul 2007.
Contractul de concesiune a fost încheiat în anul 1992 în urma licitației organizate de pârâtul Consiliul Local al Municipiului C în temeiul Legii nr.50/1991, așa cum rezultă din conținutul cererii înregistrată la Primăria C sub nr.-/26.09.2002, prin care reclamanta solicita a-i fi vândut terenul ce face obiectul acestui contract.
În ce privește hotărârea nr.37/31.01.2002 Consiliului local, invocată de reclamantă în susținerea cererii, instanța a constatat că vânzarea terenurilor este lăsată la latitudinea titularului dreptului de proprietate întrucât, conform art.1 din această hotărâre, bunurile imobile (terenuri sau clădiri) aparținând domeniului privat al Municipiului C vor putea face obiectul i în situația în care se consideră oportună această intenție .
Cum, condițiile reglementate de textele de lege mai sus arătate nu sunt îndeplinite, vânzarea terenului poate fi solicitată în conformitate cu art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991 modificată și completată, situație în care este obligatorie organizarea licitației publice, precum și respectarea prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului.
A obliga pârâții să vândă reclamantei, prin negociere directă, suprafața de 150 mp teren presupune a încălca dispozițiile imperative ale art.13 alin.1.
De asemenea, nu au fost reținute susținerile reclamantei privitoare la neîncetarea contractului prin ajungere la termen datorită neîndeplinirii de către pârâți a obligației de a comunica punctul de vedere asupra încetării concesiunii întrucât a reține aceste apărări presupune a eluda dispozițiile imperative ale art.13 alin.1 din Legea nr.50/1991.
3.Apelul
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta - SRL, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, fără a expune concret criticile aduse hotărârii pentru a fi analizate punctual de instanța de apel, limitându-se a invoca argumentele care pot duce la schimbarea soluției pronunțate de tribunal, respectiv:
- nr.37/31.01.2002 obligă Consiliul Local C să aplice soluția i prin negociere directă întemeiată pe dispozițiile OUG nr.88/1997 și concesiunilor încheiate în temeiul Legii nr. 50/1991 motiv pentru care concluzia că acest act normativ obligă doar organizarea licitației publice este contrară nr. 37/2002;
-ceea ce trebuia să verifice instanța de fond era dacă refuzul de vânzare era sau nu legitim în condițiile în care nu s-a făcut dovada existenței unui PUZ;
-în ceea ce privește capătul II din cerere (subsidiar) argumentele folosite de instanță sunt apreciate de apelantă ca fiind străine de motivația cererii, art. 13 alin.1 din Legea nr. 50/1991 neavând legătură cu problema juridică supusă judecății.
Pârâții legal citați nu a formulat întâmpinare potrivit art. 289 alin.2 din Codul d e procedură civilă, însă și-au expus punctul său de vedere privind apelul declarat de reclamantă prin concluziile orale expuse de avocat.
În cauză nu au fost administrate alte probe.
4.Curtea
Examinând potrivit art.295 din Codul d e procedură civilă apelul prin prisma criticilor aduse, a probelor administrate de ambele părți în cursul procesului curtea constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr- reclamanta a solicitatîn principalobligarea pârâților la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 150 mp situat în C str.-, zona stației de troleibuze "Poarta 2 Port", teren pe care a edificat o construcție cu spații comerciale ( bilete, laborator patiserie) și în subsidiar constatarea derulării și în prezent a contractului de concesiune din 21.07.1992 și a actului adițional nr.1 din 10.03.2000.
Temeiul juridic invocat a fost art. 321alin.3 din OUG nr. 88/1997 pentru primul capăt de cerere și art. 969 cod civil pentru cel de-al doilea, reclamanta considerându-se îndreptățită să i se vândă prin negociere directă terenul concesionat, în condițiile în care apreciază că a efectuat toate formalitățile pentru această procedură.
Prin cererea înregistrată sub nr-(la care a fost conexată cauza înregistrată sub nr-) reclamanta a solicitat obligarea pârâților Municipiul C prin primar și Consiliul Local C la încheierea contractului de vânzare-cumpărare pentru terenul de 150 mp situat în C, str. -, zona Poarta 2 Port, invocând, pe lângă dispozițiile OUG nr. 88/1997 și dispozițiile nr.37/31.01.2002 privind metodologia de vânzare a bunurilor imobile aparținând domeniului privat al municipiului C ulterior, această cerere a fost "modificată și completată" (26.04.2007 file 32) în sensul lărgirii cadrului procesual prin chemare în judecată în calitate de pârâți și a altor intimați, dar și al modificării temeiului juridic (HG nr. 577/2002, nr. 32/2002).
Față de întrebările pe care reclamanta și le-a pus retoric prin motivele de apel Curtea apreciază că în principal trebuie rezolvată (așa cum corect a apreciat tribunalul) incidența dispozițiilor de drept invocate drept temei al cererii de chemare în judecată, în condițiile în care reclamanta s-a înființat ca o societate comercială cu capital integral privat.
Astfel, Ordonanța de urgență nr.88/1997 privind privatizarea societăților comerciale a fost adoptată în vederea stabilirii cadrului juridic pentru vânzarea acțiunilor emise de societăți comerciale și deținute de stat sau de o autoritate a administrației publice locale, precum și pentru vânzarea activelor aparținând societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale era acționar.
De asemenea, dispozițiile Legii nr.137/2007 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării se aplicau numai societăților comerciale la care statul sau o autoritate a administrației publice locale este acționar sau asociat, indiferent de actul normativ în baza căruia societatea comercială s-a înființat, precum și regiilor autonome.
Interpretând dispozițiile legale mai sus enunțate curtea reține că tribunalul a reținut corect că ele sunt aplicabile, cu titlu special, numai societăților în care statul avea calitatea de acționar, stabilindu-se deci cadrul legal de privatizare, nicidecum acelor societăți înființate cu capital eminamente privat.
Nefiindu-i aplicabile aceste legi, reclamantei nu-i sunt aplicabile nici normele metodologice adoptate în aplicarea lor prin hotărâri de guvern.(HG nr.250/1999, HG nr.577/2002)
Răspunsul negativ al Consiliului Local Cav izat în mod clar cererile formulate de reclamantă, de vânzare directă a terenului ocupat prin concesiune.
Cum în speță cauză nu este de natură administrativ-contencioasă, instanța de fond s-a limitat, potrivit art.129 din Codul d e procedură civilă, numai asupra obiectului cererii deduse judecății, nefiind investită să examineze dacărefuzulde a vinde era sau nu legitim pentru a fi îndreptățită reclamanta să critice hotărârea sub acest aspect.
De altfel, în mod corect tribunalul a reținut că pe o cale ocolită reclamanta încearcă de fapt să eludeze dispozițiile Legii nr. 50/1991 care prevăd că "terenurile aparținând domeniului privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale, destinate construirii, pot fi vândute, concesionate ori închiriate prinlicitație publică, potrivit legii, în condițiile respectării prevederilor documentațiilor de urbanism și de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, în vederea realizării de către titular a construcției."
În ceea ce privește capătul II din cererea de chemare în judecată curtea constată că deși a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art.969 Cod civil în realitate este o cerere în constatare reglementată de art.111 din Codul d e procedură civilă.
Potrivit acestui text"partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. Cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului."
În cauză se observă că reclamanta solicită constatarea unei situații de fapt, respectiv că raporturile contractuale se derulează și în prezent, în condițiile în care nu a demonstrat interesul promovării unei astfel de cererii atât timp cât nu i-a fost tulburată în vreun fel folosința terenului concesionat de către pârâtul Consiliul Local
Din interpretarea dispozițiilor art.4 nu rezultă că în situația în care concedentul nu comunică concesionarului, cu 2 ani înainte de încetarea concesiunii, punctul său de vedere asupra încetării concesiunii, aceasta este prelungită de drept, fără a se organiza o nouă licitație la expirarea termenului prevăzut în contract. Reținând și aceste considerente curtea apreciază că în mod corect tribunalul a respins și capătul II din cererea de chemare în judecată.
Pe cale de consecință, în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă curtea apreciază că apelul declarat de reclamantă este nefondat motiv pentru care va fi respins.
Fiind în culpă procesuală potrivit art.274 din Codul d e procedură civilă apelanta va suporta și cheltuielile de judecată efectuate de pârâtul Consiliul local al municipiului
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul comercial declarat de apelanta reclamantă - - SRL, cu sediul în C, str. -, Stația Poarta 2 Port, împotriva sentinței civile nr. 311/7.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr. 3022/118.2007 în contradictoriu cu intimații pârâți - MUNICIPIUL C - PRIN PRIMAR, CONSILIUL LOCAL, cu sediul în C,-.
Obligă apelanta la plata sumei de 357 lei cheltuieli de judecată către intimatul Consiliul local al municipiului
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi 25.06.2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.
4 ex./18.07.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban
