Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 114/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA nr. operator 2928
SECȚIA COMERCIALĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.114/A/COM
Ședința publică din 4 iunie 2009
Completul de judecată compus din:
PREȘEDINTE: Dorin Ilie Țiroga
JUDECĂTOR 2: Marian Bratiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de către pârâta & declarat împotriva sentinței comerciale nr. 281/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamantul intimat, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă consilier juridic în reprezentarea pârâtei apelante & și reclamantul intimat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul pârâtei apelante depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare.
Reclamantul intimat reiterează cererea de probațiune formulată în cadrul întâmpinării și solicită încuviințarea cererii privind audierea martorilor și și proba cu înscrisuri și anume obligarea pârâtei apelante să depună ultimele două reclamații telefonice.
Reprezentantul pârâtei apelante arată că solicitarea intimatului reclamant, de apune la dispoziția sa, conținutul reclamațiilor înregistrate sub numerele redate în întâmpinare, aceste reclamații au fost de fapt sesizări telefonice, neexistând un conținut al acestora pe suport de hârtie și prin urmare solicită respingerea acestei cereri, iar în ceea ce privește administrarea probei privind audierea martorilor menționați apreciază că nu este utilă în soluționarea prezentei cauze.
Curtea, în deliberare, respinge cererea de probațiune formulată de către reclamantul intimat ca fiind neutilă cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul pârâtei apelante solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, anularea în tot a hotărârii atacate, fiind o hotărâre netemeinică și nelegală, deoarece întreaga acțiune formulată de intimat este lipsită de obiect cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul intimat solicită respingerea apelului formulat, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:
Prin sentința comercială nr. 281/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- s-a respins excepția de prematuritate.
S-a admis acțiunea comercială formulată de reclamantul, domiciliat în mun. A,--13, jud. A împotriva pârâtei & SA B cu sediul în mun. B, str. -. -, nr. 73-75, Clădire 2000, Faza I, etaj 2, sector 5, având CUI -, nr. în Registrul Comerțului J40/12278/1994, cu sediul ales în mun. T, Calea, nr. 2, jud. T, pentru obligația de a face și pretenții.
A obligat pe pârâtă să execute contractul de furnizare servicii de internet nr. -/23.03.2007 și contract. De furnizare servicii telefonie nr. -/23.02.2007, sub sancțiunea unor daune moratorii de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere.
A obligat pe pârâtă la plata sumei de 700 lei despăgubiri reprezentând plata serviciilor unui alt operator și 70,6 lei cheltuielilor de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de 22.01.2009 s-a înregistrat la ribunalul Arad, prin declinarea de competență de la udecătoria Arad, conform sentinței civile nr. 21/12.01.2009 pronunțată de aceasta în dosarul nr-, acțiunea comercială formulată de reclamantul, împotriva pârâtei & SA B prin care a solicitat instanței să oblige pe pârâtă să execute contractul de furnizare servicii de internet nr. -/23.03.2007 și contract. -/23.02.2007, sub sancțiunea unor daune moratorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere. Totodată solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 700 lei despăgubiri reprezentând plata serviciilor unui alt operator și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii reclamantul arată că a încheiat cu pârâta cele două contracte sus menționate, cât și pentru furnizarea serviciilor de televiziune prin cablu. În vederea furnizării serviciilor, la data de 02.04.2008 a fost încheiat și contractul de custodie de echipament în vederea lucrărilor ce urmau să fie executate.
Reclamantul mai arată că a beneficiat de aceste servicii doar câteva zile după care, fără nici-o notificare prealabilă sau explicație, a fost sistată furnizarea serviciilor pe care pârâta s-a obligat să le execute, conform contractelor.
În perioada de sistare a furnizării serviciilor reclamantul a fost nevoit să apeleze la serviciile altei companii.
Reclamantul mai arată că a convocat pe pârâtă la concilierea prealabilă, însă aceasta nu a dat curs invitației, invocând lipsa oricărei persoane de la locul stabilit pentru conciliere.
În drept, reclamantul invocă disp. art. 1 și urm. art. 59, Cod Comercial, art. 969, 970, 1073,1075, 1082, 1084 Cod Civil, art. 112 și urm, art. 7201 cod procedură civilă.
În probațiune a depus la dosar copia contractelor de furnizare servicii internet, telefonie, televiziune, contractul de custodie echipament, invitația la conciliere și dovada comunicării acesteia, răspunsul pârâtei la invitația la conciliere.
Împotriva acestei acțiuni a formulat întâmpinare pârâta care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția de inadmisibilitate pentru neîndeplinirea procedurii prealabile a concilierii, prin nerespectarea termenului de 15 zile impus de art. 7201 cod procedură civilă de la data primirii invitației și până la data efectiv stabilită pentru conciliere.
Pe fond și în subsidiar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca lipsită de obiect și a arătat că întreruperea furnizării serviciilor se datorează culpei exclusive a reclamantului care nu a achitat datorii restante aferente unui alt contract, încheiat pentru aceleași servicii la un alt domiciliu, contract purtând nr. -/27.06.2005 reziliat la data de 01.10.2006 sub rezerva achitării a debitelor restante. După depunerea cererii de reziliere s-a emis factura -/12.09.2006 pentru servicii de telefonie în cuantum de 31.77 lei și factura nr. -/16.10.2006 reprezentând contravaloare abonament servicii de telefonie pt. luna septembrie de 3,79 lei.
Pentru că reclamantul nu și-a achitat datoriile, pârâta a sistat furnizarea serviciilor de la noua adresă, arătând că a înștiințat pe acesta despre datoriile sale la data de 23.03.2008.
Reclamantul mai arată că nici debitele ulterioare nu au fost achitate de către reclamant, neachitând suma de 25 lei aferentă facturii -/19.06.2008, suma de 23.33 lei aferentă facturii -/19.05.2008 și suma de 25 lei aferentă facturii nr. -/18.07.2008, toate pentru servicii de internet.
Pe de altă parte, pârâta arată că nu înțelege pretențiile reclamantului de 700 lei pentru apelarea la un alt furnizor de servicii și a daunelor moratorii, în opinia sa pârâta considerându-se în afara culpei contractuale.
După declinare, instanța a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate, excepție pe care a calificat-o drept una de prematuritate, sens în care s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție printr-o serie de decizii, între care decizia nr. 3922/30.11.2007, Decizia 348/2005 și altele.
Analizând cu prioritate excepția invocată, potrivit cerințelor art. 137, alin. 1 cod procedură civilă, instanța a constatat că anterior înregistrării la instanță a acțiuni, reclamantul a trimis pârâtei o invitație la concilierea directă, fără să respecte termenul de 15 zile prevăzut de art. 7201 cod procedură civilă, mai mult, conform ștampilei poștei, convocarea a fost comunicată pârâtei după termenul stabilit pentru întâlnire. Ulterior a revenit cu o nouă invitație.
Cu toate acestea, nu se poate reține lipsa concilierii, deoarece această procedură este obligatorie și necesară doar pentru acele litigii evaluabile în bani.
Acțiunea are ca petit principal obligația de a face, capătul de cerere accesoriu fiind pretenții de 700 lei. Daunele moratorii sunt cerute ca garanție a executării obligației de către partea obligată, conform disp. art. 5803, alin. 1 cod procedură civilă.
Ca atare, având în vedere că legiuitorul nu a instituit această procedură a concilierii prealabile pentru acțiunile nepatrimoniale, instanța a respins excepția.
Analizând fondul cauzei, instanța a constatat că pârâta nu a negat încheierea unor noi contracte de furnizare de servicii de telefonie și internet cu reclamantul pentru adresa din A,--13,. 2, după rezilierea anterioară a altor contracte având același obiect, însă pentru adresa din A,-. Nu a negat nici predarea în custodia reclamantului de echipament în vederea asigurării serviciilor și nici sistarea furnizării serviciilor la câteva zile de la începerea furnizării serviciilor.
Explicația sistării furnizării serviciilor de către pârâtă a fost aceea a neachitării unor facturi restante aferente vechiului contract reziliat prin acordul comun al părților. Ulterior încetării contractului, pârâta a emis facturile în cauză, deși, potrivit disp. art. 3.5 și 3.7 putea pretinde beneficiarului reclamant plata serviciilor în avans, anterior rezilierii contractului. Mai mult, pârâta nu a făcut dovada comunicării acestor facturi beneficiarului, după cum această dovadă nu a fost făcută nici ulterior, pentru facturile aferente celuilalt contract.
Oricum, pârâta nu a făcut dovada notificării prealabile a beneficiarului său despre sistarea serviciilor, clauza de sistare a serviciilor fără o prealabilă notificare fiind una abuzivă, prin interpretarea corelativă a disp. art. 48 cod comercial cu disp. art. 983 și art 1082 cod civil.
Pe de altă parte, nu poți aplica o clauză de sistare a unor servicii pentru neplată dintr-un contract, chiar și reziliat, la un alt contract în vigoare, care, deși are același obiect, are termen de valabilitate diferit, locație diferită, cu atât mai mult cu cât pârâta nu a făcut dovada încercării executării obligației.
Potrivit disp. art. 969 cod civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părți și trebuie executate cu bună credință. Ori, contractele în vigoare nu au fost executate cu bună credință de către pârâtă, deoarece aceasta a aplicat clauza de sistare a serviciilor dintr-un alt contract, ceea ce derogă de la lege. Cum nimeni nu este mai presus de lege, evident că și pârâta trebuia să se conformeze legii, să respecte în totalitate prevederile legale mai sus enumerate.
Pârâta invocă și neplata unor facturi aferente contractelor în vigoare încă, deși nu a negat în nici-un fel afirmația reclamantului că doar după câteva zile a întrerupt furnizarea serviciilor, mai mult, prin întâmpinare, recunoaște acest fapt. Astfel, se pune problema dacă nu cumva refuzul de plată al reclamantului este justificat chiar de lipsa de beneficiu a serviciului de furnizare internet și telefonie, cu atât mai mult cu cât această afirmație este susținută chiar de conținutul facturilor invocate din care rezultă că reclamantul a beneficiat de promoție pentru primele două luni, că a intrat în custodia echipamentelor la data de 02.04.2008 și că nu a efectuat nici-un fel de convorbire telefonică, iar comparativ cu desfășurătorul aferent facturilor emise în baza contractului reziliat, unde reclamantul a purtat convorbiri telefonice frecvente, acest fapt devine evident. Mai mult, prima factură cuprinde mențiunea că serviciile au fost furnizate anterior dării în custodie a aparaturii, la 25.03.2008. Proba contrarie nu a fost produsă de către pârâtă, conform art. 1169 cod civil.
O altă dovadă pe care reclamantul o face în susținerea acțiunii este aceea că acesta a dovedit că a beneficiat de serviciul de telefonie și internet furnizate de Romtelecom depunând la dosar facturile emise de acest furnizor din care rezultă că serviciile au fost furnizate în aceeași perioadă cu pretinsele facturi emise de pârâtă.
Față de toate aceste considerente, având în vedere și disp. art. 5803, alin. 1 cod procedură civilă, art. 1073 și art. 1084 Cod civil, instanța a admis acțiunea, a obligat pe pârâtă să execute contractele de furnizare servicii încheiate cu reclamantul sub sancțiunea unor daune de 50 lei/zi. Totodată, a obligat pe pârâtă să plătească suma de 700 lei reprezentând paguba suferită prin folosirea acelorași servicii de la un alt furnizor, potrivit cu disp. art. 1085, 1086 Cod civil.
Având în vedere disp. art. 274 cod procedură civilă, instanța a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului suma de 70,6 lei cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, onorariul avocațial nefiind dovedit.
Împotriva sentinței comerciale nr. 281/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr- a formulat în termen legal pârâta & care a solicitat în temeiul art. 282-298.proc.civ. și art. 969, art.1087 civ. a se anula hotărârea ca netemeinică și nelegală, întrucât acțiunea formulată este lipsită de obiect cu următoarele motive:
Hotărârea a fost pronunțată în baza unor contracte cu indicarea greșită a anului de încheiere 2007, când data reală este 23.03.2008.
S-a reținut în mod greșit că nu s-a făcut dovada comunicării facturilor, deși prin contract s-a stabilit în mod clar că aceasta se face prin poștă la adresa indicată de beneficiar și astfel nu se poate pretinde necomunicarea lor drept o exonerare de la plată, aspect ce nici nu a fost susținut de către intimat.
S-a reținut greșit ca abuzivă clauza de sistare a serviciilor, atâta timp cât intimatul nu și-a respectat obligația de plată a prețului pentru serviciile furnizare, abonatul cunoscând din contract sancțiunea aplicabilă, conform art.3 pct.5 și invocă faptul că în conformitate cu art.3 pct.7 intimatul avea dreptul să conteste facturile în termen d e30 de zile de la emitere, drept la care nu a recurs.
Că în ce privește interpretarea greșită a facturilor emise se precizează că anterior comunicării sentinței instanție de fond s-a achitat datoria aferentă serviciului de telefonie, fiind reconectat începând cu 25.02.2009, și astfel implicit reclamantul și-a recunoscut culpa pentru suspendarea acestuia, iar cu privire la serviciul de internet, acesta a fost suspendat la 6.08.2008, după neplata unui număr de trei facturi din lunile iunie, iulie și august 2008.
Apelanta critică și acordarea greșită a daunelor cominatorii, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile cu privire la dovedirea prejudiciului și punere în întârziere, dar și obligarea la plata sumei de 700 lei reprezentând paguba suferită prin folosirea de servicii similare de la alt furnizor, cu încălcarea dispozițiilor din 969 și art.1087 civ. deoarece modul de reparare a prejudiciului dintre părți ca urmare a nerespectării unor eventuale obligații a fost stabilit prin contractul ce reprezintă legea părților și de la care instanța nu putea să deroge, s-au luat în considerare un număr de șapte facturi ce nu sunt certificare și care sunt emise pe numele unei persoane ce nu are nici o calitate în acest dosar, dar și mai mult decât aceasta, facturile reținute în mod greșit ca probe sunt prezentate aleatoriu pentru o perioadă în care serviciile societății nici nu au fost instalate.
Reclamantul intimat a solicitat respingerea apelului prin întâmpinarea de la 18 dosar, prin care a reiterat întreaga stare de fapt care a generat litigiul de față, s-a recunoscut achitarea contravalorii contractului de furnizare de servii de televiziune și menționează că după pronunțarea sentinței și comunicarea acesteia, pentru a nu fi obligat la plata de daune cominatorii a fost pus în funcțiune serviciul de internet pentru doar două ore, după care a fost sistat.
Examinând apelul pârâtei, conform cu motivele invocate în scris, cu actele depuse la dosarul de fond și în cel de apel, Curtea apreciază calea de atac ca fiind fondată pentru aspecte și în limitele considerentelor ce urmează:
Contractele ce fac obiectul litigiului pentru furnizare de servicii de internet și de telefonie au fost încheiat în anul 2008 între părți și nu 2007, cum a reținut instanța ceea ce constituie doar o eroare materială ce nu are relevanță asupra fondului pricinii.
Din cele reținute de instanța de fond sunt temeinice argumentele în ce privește executarea contractul de servicii de telefonie, mai precis neîndeplinirea obligației de a furniza acest serviciu de către pârâtă, sens în care, este legală măsura dispusă pentru asigurarea furnizării acestui serviciu sub sancțiunea unor daune de întârziere de 50 lei pentru fiecare zi, ce nu impun dovedirea unui prejudiciu în prealabil ci se aplică în condițiile în care se refuză executare ulterior pronunțării lor.
De altfel cum susține și apelanta două zile de la pronunțarea hotărârii a reluat serviciul de telefonie către reclamantă, ceea ce nu are însă relevanță asupra temeiniciei și legalității soluției pronunțate.
Ceea ce instanța a acordat cu aplicarea greșită a legii se referă la serviciul de internet unde reclamantul a fost beneficiarul acestuia, însă urmare a neachitării unui număr de trei facturi ce se regăsesc la file 33-36, din dosarul Judecătoriei, furnizorul pârât, a făcut aplicarea art.3.5 din contract și a procedat la suspendarea serviciului pentru nerespectarea obligație de plată a prețului situație în care culpa aparține reclamantului.
De asemenea în mod greșit s-a stabilit obligarea la plata suma de 700 lei despăgubiri ce reprezintă serviciile către un alt operator de telefonie, pretenții ce sunt neîntemeiate în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada concretă că a solicitat în nume personal aceste servicii în legătură cu perioada pe care a invocat-o ca fiind sistate serviciile oferite de către pârâtă, facturile de la dosar emise de fiind pe numele altei persoane care a beneficiat de acest post telefonic în permanență.
Mai mult, art.1085 civ. impune pentru daune interese ca acestea să fi fost prevăzute în contract sau să fi putut fi prevăzute, iar art.1086 stabilește că și în cazul doului debitorului, daunele trebuie să cuprindă doar ce este o condiție directă și necesară a neexecutării obligației.
Prin urmare, se va reține că pârâta nu a executat culpabil doar contractul de furnizare a serviciului de telefonie și pe cale de consecință văzând art.296 proc.civ. se va admite apelul și se va schimba în parte hotărârea prin respingerea acțiunii reclamantului cu privire la petitele având ca obiect obligarea pârâtei la executare contract furnizare internet și cel de obligare a pârâtei la plata sumei de 700 lei despăgubiri,menținând în rest dispozițiile sentinței atacate.
Conform art.274 proc.civ. va fi obligat intimatul reclamant la 6,3 lei cheltuieli de judecată pârâtei în apel, justificate prin plata taxelor de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de pârâta & declarat împotriva sentinței comerciale nr. 281/23.02.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că respinge acțiunea reclamantului cu privire la petitele având ca obiect obligarea pârâtei la executare contract furnizare internet și cel de obligare a pârâtei la plata sumei de 700 lei despăgubiri.
Menține în rest dispozițiile sentinței atacate.
Obligă pe intimatul reclamant la 6,3 lei cheltuieli de judecată pârâtei în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 4 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - DR. - -
GREFIER,
- -
Red.11.06.2009
Tehnored 4 ex.11.06.2009
Instanță fond: Tribunalul Arad
Jud.
Președinte:Dorin Ilie ȚirogaJudecători:Dorin Ilie Țiroga, Marian Bratiș
