Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 117/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 117
Ședința publică de la 22 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Tudora Drăcea
JUDECĂTOR 2: Maria Necșulescu
Grefier -
Pe rol, pronunțarea asupra apelului formulat de apelanta reclamantă - TRANS SRL cu sediul în comuna sat jud. D împotriva sentinței nr. 4306 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA, cu sediul în C,-, jud. D, reprezentată prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ C, cu sediul în C, nr. 30,. 1, jud.
Dezbaterile au fost consemnate în încheierea de ședință de la 15 aprilie 2008, parte integrantă din prezenta decizie, când instanța a amânat pronunțarea pentru a se depune concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 4306/17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Dolj, Secția Comercială, în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta - TRANS SRL împotriva pârâtei - SA prin lichidator judiciar SERVICII INSOLVENȚĂ, s-a instituit un drept de servitute de trecere în beneficiul reclamantei asupra terenului proprietatea pârâtei, din C,-(fost km. nr. 12), situat între punctele 25-24-22-21-20-19-18-17-16-56-57-58-59-60-61-62-63-64-65-66-67-68-69-70-71-72-73-74-75-76-77-78-79-80-81-82-3-2-1 (marcate pe schița anexă raportului de expertiză întocmit de expertul și - fila 67 dosar - schiță ce face parte integrantă din prezenta hotărâre), respectiv pe laturile N- și S- ale imobilului reclamantei și a fost obligată pârâta la 2523,70 lei cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că la data de 16.05.2003 pârâta a dezmembrat imobilul în suprafață de 99455,34 mp și construcțiile situate pe acesta, a cărui proprietar era, în patru loturi, primul fiind compus din terenul de 9.931 mp și construcția C 15, căruia i s-a atribuit nr. cadastral provizoriu 12199/2 (dezmembrare autentificată sub nr. 1959/16.05.2003). În cuprinsul actului de dezmembrare s-a menționat că accesul la imobile se va face pe căile de acces ale pârâtei, conform declarației notariale autentificată sub nr. 1546/11.04.2003.
Lotul nr.1 a fost adjudecat la licitația organizată de BEJ și de către adjudecatara - SRL la data de 30.11.2004, care l-a vândut către - Complexe SRL, iar prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5785/07.12.2006 la BNP, reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului, în contract menționându-se că accesul la imobil se face conform declarației autentificate sub nr.1546/2003.
Instanța a constatat că terenul nu a fost individualizat prin declarația din 11.04.2003, prin aceasta pârâta obligându-se să acorde servitute de trecere pe terenul proprietatea sa în eventualitatea înstrăinării unor construcții, neacordându-se în concret o cale de trecere pe teren pentru proprietarul lotului nr.1,astfel că servitutea nu decurge din titlu.
Potrivit art. 616.Civ. proprietarul al cărui loc este înfundat, care nu are nici o ieșire la calea publică, poate reclama o trecere pe locul vecinului său pentru exploatarea fondului, cu îndatorirea de a-l despăgubi în proporție cu pagubele ce s-ar putea ocazion.
Prin loc înfundat se înțelege acel fond înconjurat de alte proprietăți, fără ca titularul său să aibă vreo posibilitate de ieșire la calea publică.
Din actele depuse la dosar, dar și din recunoașterea părților, s-a constatat că imobilul reclamantei nu are acces la calea publică, astfel că reclamanta are dreptul de a solicita acordarea unei servituți de trecere pe terenul pârâtei.
Din dispozițiile art. 618 și 634-635. Civ. rezultă că la constituirea unei servituți trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, nu numai de interesul beneficiarului acesteia.
Imobilul la care se solicită accesul este o construcție cu 9 intrări, 4 pe latura de N-V și 5 pe latura de N-E, iar expertul a apreciat că pentru buna funcționare, conform scopului și destinației sale, e necesară acordarea accesului pe toată ce înconjoară clădirea.
Această modalitate este solicitată și de către reclamantă, care a susținut că orice limitare ar fi abuzivă și neconformă cu natura construcției.
Instanța a apreciat că dacă pentru asigurarea maximei utilități a clădirii, ar fi necesară asigurarea accesului la toate cele 9 intrări, o asemenea modalitate ar îngrădi excesiv dreptul de proprietate al pârâtei asupra imobilului său. Dacă acestui drept i se pot aduce limitări în condițiile art. 480 cod civil și art. 616 Cod Civil, la constituirea servituții nu poate fi avut în vedere exclusiv interesul reclamantei, care cunoștea situația imobilului, asumându-și un anumit risc la achiziționarea bunului.
Instanța a constatat că modalitatea oferită de pârâtă - accesul pe toată latura estică( în fapt N-E) asigură posibilitatea de a folosi întreg imobilul pentru desfășurarea unei activități comerciale.
În ceea ce privește modalitatea în care reclamantei i se poate asigura accesul la de pe latura estică nu poate fi reținută propunerea pârâtei de
prelungire a acestei alei spre Sud până la calea publică deoarece există o singură poartă de acces la interiorul ansamblului, cea marcată între punctele 1-23 de către expert. În prelungirea aleii se află gardul de beton ce limitează proprietatea pârâtei, iar instanța apreciază că nu se impune amenajarea unei noi căi de acces la imobil din moment ce există una, folosită anterior inclusiv pentru exploatarea construcției C 15.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta - TRANS SRL care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând greșita interpretare a actelor autentice și a expertizei efectuate în cauză.
Cu privire la interpretarea eronată a actelor autentice, s-a arătat că izvorul dreptului de servitute este convențional, însă nu a îmbrăcat forma concretă, în actul de vânzare-cumpărare precizându-se că accesul la imobil se realizează potrivit declarației autentice a - SA (pe toate căile de acces) dată în momentul dezmembrării corpurilor de proprietate.
În completarea acestei critici, s-a arătat că cererea este întemeiată pe dispozițiile art.625 pr.civ. potrivit căruia, destinația proprietarului ține loc de titlu în privința servituții continue și aparente.
Totodată, s-a susținut că declarația nr.1546/11.09.2003 a fost greșit interpretată, aceasta nu reprezintă o simplă promisiune de acordare a servituții, mai mult actul de vânzare-cumpărare nr.5785/2006, menționează respectiva declarație, iar apelantul reclamant este cumpărător de bună credință a construcției și terenului de sub aceasta.
Sub aspectul netemeiniciei, s-a invocat modul arbitrar în care a fost apreciată expertiza tehnică efectuată, care a stabilit fără echivoc calea ce asigură exploatarea construcției potrivit naturii acesteia și că este absolut necesar accesul la cele 9 intrări, construcția fiind o hală-turnătorie de fonte speciale, împărțită în 9 compartimente diferite cu intrări separate.
La momentul dobândirii construcției, apelanta a avut în vedere că accesul la corpul se face pe toate căile de acces, potrivit actului de dezmembrare, astfel că este greșită aprecierea instanței de fond în sensul că și-a asumat un risc la achiziționarea unui imobil ce constituie loc înfundat
Prin urmare, apelanta a susținut că hala nu poate fi folosită în situația în care se permite intrarea doar pe latura de est, iar stabilirea unei servituți și pe latura de vest nu aduce prejudicii suplimentare fondului aservit, betonată constituind deja cale de acces, putând fi folosită chiar în indiviziune cu proprietarii celorlalte fonduri dominante.
SERVICII INSOLVENȚĂ C, lichidator judiciar al - SA a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului.
S-a arătat că suprafața de 3502,6 asupra căreia s-a solicitat constituirea unei servituți, nu rezultă dintr-un titlu, imobilul C 15 a ieșit din patrimoniu, în urma unei licitații publice organizate de executorul judiciar, iar apelanta a dobândit bunul în urma unor înstrăinări succesive, actele anterioare contractului nr.5785/2006, nu poartă vreo mențiune referitoare la accesul la imobil, iar declarația nr.1546/2003 nu cuprinde mențiuni privind modalitatea, limitele accesului și nici elemente de individualizare a servituții.
S-a susținut că servitutea nu rezultă dintr-un titlu, astfel că în lipsa înțelegerii părților, instanța stabilește servitutea de trecere, însă titularul fondului dominant trebuie să o exercite în limitele unei folosințe normale, iar buna credință la momentul cumpărării nu prezintă relevanță, așa încât în mod corect, în lipsa unui înscris, instanța a procedat la stabilirea servituții pe baza regulilor generale, conform art.616 civ.
Referitor la susținerea apelantei în sensul că servitutea s-a constituit prin titlu, respectiv prin destinația dată de proprietar fondului aservit, s- arătat că, deși în acțiune s-au indicat temeiurile de drept printre care și art.625 civ. acest aspect nu se regăsește în motivarea cererii și nici nu a făcut obiectul dezbaterii contradictorii la instanța de fond.
Pe de altă parte s-a susținut că dispozițiile art.625 civ nu sunt incidente în speță, deoarece prin destinația proprietarului pot fi constituite servituțile continue și aparente, ori servitutea de trecere este aparentă și necontinuă.
Cu privire la cea de-a doua critică, intimatul a solicitat înlăturarea acesteia, construcția nefiind compartimentată, cum eronat susține apelanta, accesul pe latura de est prin cele 4 intrări, fiind suficient pentru o deservire completă a fondului.
S-a mai susținut că, prin natura sa orice servitute constituie o îngrădire, o limitare a dreptului de proprietate asupra fondului aservit, așa încât este nefondată susținerea apelantei că prin acceptarea unei servituți pe latura de vest nu se aduce un prejudiciu.
Examinând sentința apelată în raport de criticile și apărările formulate, Curtea constată că apelul este fondat.
În perioada realizării actului de dezmembrare a proprietății, - SA a dat o declarație autentică prin care s-a obligat să acorde servitute de trecere pe terenul proprietatea sa pentru corpurile de construcții prevăzute în declarație, printre care și, cumpărat de apelanta reclamantă.
Având în vedere că nu s-a stabilit în concret servitutea pentru fiecare construcție cât și termenii generali în care s-a exprimat acordul proprietarului, Curtea consideră că în mod corect instanța de fond a interpretat declarația 1546/11.04.2003, în sensul că prin aceasta - SA s-a obligat să respecte o servitute legală.
Prin acțiunea de chemare în judecată s- solicitat obligarea pârâtei să acorde servitute de trecere, printre temeiurile juridice fiind indicate și dispozițiile art.623-629 civ.
Pe lângă faptul că, într-adevăr dispozițiile art.625 civ. nu a făcut obiectul dezbaterilor la fond, nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că titlul prin care s-a constituit servitutea de trecere pentru imobilul, este destinația proprietarului (art.625 civ.), deoarece destinația proprietarului constituie izvor pentru servituțile continue și aparente, ori servitutea de trecere este o servitute aparentă (se manifestă prin semne exterioare- drum) și necontinuă( pentru exercitare este nevoie de fapta omului), astfel încât aceste dispoziții nu au aplicabilitate în speță, cum corect s-a apărat intimata pârâtă.
Așadar este nefondată critica ce vizează nelegalitatea sentinței, constând în interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, interpretare care nici nu fost determinantă în formarea convingerii instanței în pronunțarea soluției.
Nemulțumirea reclamantei ce a determinat promovarea apelului, constă în neacordarea servituții de trecere pe latura vestică.
Expertiza efectuată în cauză a stabilit că imobilul proprietatea reclamantei este înconjurat de o alee de beton, iar pentru buna funcționare a construcției, conform scopului și destinației sale, proiectată și realizată cu 9 intrări, este necesar ca accesul să fie acordat pe toate aceste intrări, deci servitutea să fie acordată pe toate laturile.
Instanța de fond a reținut concluziile expertizei și a apreciat că pentru asigurarea maximei utilități, ar fi necesar accesul pe cele 9 intrări, cum s-a concluzionat în raportul de expertiză, însă prin aceasta s-ar îngrădi excesiv dreptul proprietarului fondului aservit-pârâtului.
Servituțile se constituie pentru uzul și utilitatea unui imobil cu un alt proprietar, iar concluziile expertului sunt în sensul că numai prin folosirea celor 9 intrări (de altfel pe latura vestică sunt mai multe -5, decât pe latura estică-4) se asigură o exploatare corespunzătoare.
Pe de altă parte, betonată ce înconjoară construcția proprietatea reclamantei există din momentul realizării dezmembrării proprietății și din susținerile părților reiese că această alee este folosită și în prezent ca și cale de acces, așa încât în mod greșit tribunalul a considerat că prin instituirea servituții și pe latura vestică s-ar îngrădi excesiv proprietatea intimatei pârâte.
Prin urmare, în baza art.296 pr.civ. se va admite apelul, se va modifica sentința, în sensul că în temeiul art.616 pr.civ. se va admite acțiunea reclamantei - TRANS SRL și se va institui drept de servitute de trecere în beneficiul reclamantei asupra terenului proprietatea pârâtei situat în C,- (fost km. 12) pe o suprafață de 3502,06. reprezentând de la poartă până la imobil, betonată ce înconjoară construcția proprietatea reclamantei și cele 9 intrări către interiorul construcției (marcate în schița anexă la raportul de expertiză -fila 67 cu culoare roșie și raster).
Va fi menținută dispoziția privind cheltuielile de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta reclamantă - TRANS SRL cu sediul în comuna sat jud. D împotriva sentinței nr. 4306 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA, cu sediul în C,-, jud. D, - prin lichidator SERVICII INSOLVENȚĂ C, cu sediul în C, nr. 30,. 1, jud.
Schimbă sentința nr. 4306 din 17 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială în dosarul nr-, în sensul că admite acțiunea reclamantei - TRANS SRL.
Instituie drept de servitute de trecere în beneficiul reclamantei asupra terenului proprietatea pârâtei situat în C,- (fost km. 12) pe o suprafață de 3502,06 reprezentând de la poartă până la imobil, betonată ce înconjoară construcția proprietatea reclamantei și cele 9 intrări către interiorul construcției (marcate în schița anexă la raportul de expertiză fila 67 cu culoare roșie și raster).
Menține dispoziția privind cheltuielile de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 aprilie 2008.
Președinte, | Judecător, |
Grefier, |
red.jud./02.06.2008
5 ex./
jud.fond
Președinte:Tudora DrăceaJudecători:Tudora Drăcea, Maria Necșulescu
