Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1171/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 1171/R-.
Ședința publică din 17 decembrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Georgeta Nuță
JUDECĂTOR 2: Gabriela Chiorniță
JUDECĂTOR 3: Ioana Bătrînu
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în Rm.V,-, jud.V, împotriva sentinței nr.908 din 01 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - prin Direcția Silvică Râmnicu V cu sediul în Rm.V,-, jud.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în sumă de 19,00 lei, achitată cu chitanța nr.-/2008 emisă de Trezoreria mun.Rm.V și cu timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Dezbaterile în fond asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 10 decembrie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la 5 ianuarie 2007, reclamanta Regia Națională a Pădurilor - ROMSILVA - prin Direcția Silvică Rm.V a chemat în judecată pe pârâta SC SA pentru a fi obligată să-i predea terenul în suprafață de 0,1277 ha. din fondul forestier proprietate publică a statului I, 189C%, III, 65C%, IV, 73C%, V, 88A%, 101C% și 20b%, în condiții apte pentru împădurire.
În motivare s-a arătat că, între părți a intervenit un contract de transmitere temporară a unor terenuri forestiere, contract ce a fost prelungit printr-un act adițional până la 31 decembrie 2005, dată la care pârâta trebuia să predea terenurile primite în aceeași stare în care îi fuseseră transmise, respectiv acte pentru împădurire.
Prin sentința civilă nr.5868/2007, Judecătoria Rm.V a admis acțiunea așa cum a fost ea precizată și a obligat-o pe pârâtă să predea reclamantei suprafața de 0,0527 ha. teren forestier proprietatea publică a statului, situat în I 189, în condiții apte pentru împădurire.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, între părți a intervenit, la 10 iulie 1996, contractul nr.226 prin care reclamanta a transmis pârâtei pentru folosire temporară o suprafață de 0,8633 ha. ocupată de cabaze forestiere, convenție ce a fost prelungită printr-un act adițional încheiat de părți până la 31 decembrie 2005.
Cu ocazia efectuării expertizei s-a constatat că reclamanta mai poate solicita doar suprafața de 0,0527 ha. așa cum de altfel a și precizat în concluziile scrise, întrucât diferența a fost predată obștilor și deci nu se mai află în posesia pârâtei.
Cu privire la acest teren, însă, ce face parte din fondul forestier proprietate publică a statului și se află situat în Parcul Național Cozia, s-a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă, întrucât el nu a fost încă retrocedat și tot acolo se află situat și sediul sectorului de exploatare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, cale de atac înregistrată inițial la Secția civilă a Tribunalului Vâlcea, iar în urma încheierii nr.28 din 13 martie 2008, l-a Secția comercială și de contencios administrativ a aceleiași instanțe.
Prin decizia nr.8/2008, Tribunalul Vâlceaa admis calea de atac calificată drept apel, a anulat sentința și a reținut cauza spre competentă soluționare, în primă instanță, la ribunalul Vâlcea - Completul specializat al secției comerciale.
În considerentele acestei decizii s-a reținut că obiectul cauzei este reprezentat de obligații contractuale și deci cererea este neevaluabilă în bani, apreciere față de care s-a impus calificarea căii de atac și aprecierea că pricina revine în primă instanță spre soluționare tribunalului în baza art.2 alin.1 pct.1 lit.a din Codul d e procedură civilă și art.4 și 56 din Codul comercial.
Cu ocazia judecății în fond, Tribunalul Vâlceaa pronunțat sentința nr.908/2008, prin care a admis acțiunea și a obligat-o pe pârâtă să predea reclamantei suprafața de 0,0527 ha. teren forestier situat în perimetrul Ocolului Silvic I 189, în condiții apte de împădurire.
Pentru a pronunța această soluție instanța a avut în vedere raportul de expertiză tehnică prin care a fost identificat terenul între bornele 433, 434 și 435 din zona "Parcul Naționa Cozia", teren ce aparține fondului forestier proprietate publică a statului și faptul că, prin acțiunea introductivă, nu s-a pus în discuție dreptul de proprietate al reclamantei, aceasta formulând o acțiune personală derivată din contract.
Împotriva sentinței a formulat apel pârâta, criticând-o pentru următoarele motive:
- instanța a avut în vedere raportul de expertiză întocmit, lucrare ce a fost contestată de către pârâtă și s-a solicitat o deplasare la fața locului pentru a se observa dacă pe terenul de 0,0527 ha se află sau nu sediul societății și este situat în Parcul Cozia;
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale active, de vreme ce reclamanta nu mai este proprietara terenului și nu poate să primească un teren ce nu-i aparține. Contractul de locațiune s-a încheiat atunci când reclamanta era administratorul suprafeței forestiere.
Examinând criticile formulate se constată că ele sunt nefondate pentru cele ce se vor arăta mai jos.
Cu prioritate, în condițiile art.137 din Codul d e procedură civilă și art.84 din același act normativ, instanța a pus în discuția părților natura juridică a litigiului și calea de atac formulată împotriva sentinței criticate.
Astfel, sub acest aspect se apreciază că instanța a fost învestită cu soluționarea unei acțiuni personale derivată dintr-un contract administrativ al cărui obiect a fost transmiterea folosinței unui teren ce aparținea domeniului public al statului.
Potrivit art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, iar în condițiile art.8 alin.2 din aceeași lege, competența de soluționare a litigiilor legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ revine instanței de contencios.
În această ordine de idei se apreciază și că, deși convenția părților este anterioară reglementărilor legale precitate, o astfel de calificare a contractelor încheiate de autoritățile publice cu privire la bunurile din domeniul public a fost dată și anterior, însă numai pe cale de interpretare a altor dispoziții legale, fără o calificare expresă cum se face prin Legea contenciosului administrativ.
De altfel, acțiunea este formulată după intrarea în vigoare a Legii nr.554/2004 și de aceea, competența ei revine instanței de contencios-administrativ.
Este adevărat că, judecând prima cale de atac de către Tribunalul Vâlcea, a făcut aplicarea dispozițiilor procedurale cu privire la competență, dispoziții ce se aplicau litigiilor comerciale.
Pentru considerentele de mai sus, o astfel de calificare nu poate fi primită, însă, se apreciază că nu se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare ca o consecință a aplicării dispozițiilor art.304 pct.3 din Codul d e procedură civilă.
Această concluzie este susținută de faptul că pricina de contencios administrativ revenea în competența de soluționare a Secției specializate din cadrul Tribunalului Vâlcea și se judeca în compunere de un judecător.
Sentința criticată a fost pronunțată în această compunere de un judecător al secției comerciale și de contencios administrativ și s-a făcut aplicarea unor dispoziții de drept material ce se constituie într-un sediu de materie pentru problema de drept pusă în discuție, comun contractelor civile, comerciale și administrative.
Așadar, se apreciază că nu a existat o încălcare a competenței de soluționare a instanței, cu ocazia pronunțării hotărârii criticate, hotărâre care, față de dispozițiile art.20 din Legea nr.554/2004, poate fi atacată cu recurs și nu cu apel.
Pentru aceste rațiuni, prezenta cale de atac a primit o astfel de calificare și se apreciază, că motivele invocate sunt încadrabile în dispozițiile art.304 pct.9 și art.3041din Codul d e procedură civilă.
Așa cum s-a arătat mai sus, cauza juridică a acțiunii formulate este reprezentată de contractul încheiat între părți, contract ce a expirat și în temeiul căruia pârâta trebuia să restituie bunul pe care îl primise în folosință pe durată determinată.
Contractul are aspectul unui contract de locațiune (art.1414 Cod civil), iar locatarului îi revine obligația instituită de art.1431 din cod, respectiv să restituie lucrul în starea în care l-a primit la încetarea convenției.
În cazul acțiunilor derivate din contract, cum este cazul în speță, în care nu se invocă dreptul real, ci obligațiile contractuale, reclamantul locator nu este ținut să dovedească că este proprietarul bunului, ci doar că a dat acest bun în folosință și a expirat termenul convenției.
Probându-se că reclamanta a fost aceea care a dat pârâtei în folosință terenul de 0,0527 ha. iar convenția a ajuns la termen, deci a expirat termenul locațiunii, sunt îndreptățite pretențiile de a solicita fostului locatar, actuala pârâtă, să restituie bunul în condițiile în care l-a primit.
Aspectele invocate în actuala cale de atac sunt lipsite de relevanță atunci când ele pun în discuție chestiuni ce exced cadrului procesual cu care instanța a fost învestită. Faptul că pe teren s-ar afla anumite construcții, că ele ar fi înscrise într-un anumit capital social sau, așa cum s-a susținut la fond, că pârâta nu mai deține terenul ca efect al unor retrocedări, nu sunt de natură să influențeze pretențiile deduse judecății.
Reclamanta-intimată are legitimare procesuală activă în a solicita pârâtei-recurente să restituie terenurile pe care i le-a dat în folosință temporară la momentul la care perioada convenită a expirat, întrucât cererea sa are la bază contractul părților și dispozițiile art.1431 din Codul civil. Față de aceste considerente se apreciază că recursul este nefondat și, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civilă, urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta SC SA cu sediul în Rm.V,-, jud.V, împotriva sentinței nr.908 din 1 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - prin Direcția Silvică Râmnicu V cu sediul în Rm.V,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 decembrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Grefier,
18.12.2008
red.GC
EM/2 ex.
Jud.fond.
Președinte:Corina Georgeta NuțăJudecători:Corina Georgeta Nuță, Gabriela Chiorniță, Ioana Bătrînu
