Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 118/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 118
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de reclamanta - SRL cu sediul în P, nr. 62, Cod poștal -, Județ împotriva sentintei nr. 101 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA cu sediul în P, nr. 107, Cod poștal -, Județ
Apel timbrat cu taxa de timbru în valoare de 6 lei conform chitantei nr. -/2008 și timbru judiciar de 0,15 lei, anulate și atașate la dosar.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta reclamanta - SRL reprezentată de avocat din Baroul Prahova și intimata pârâtă - SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședintă, după care;
Avocat pentru apelanta depune la dosar o cerere prin care înțelege să își precizeze cererea de apel.
Părtile prezente, prin apăratori, arată că nu mai au alte cereri de formulat în cauză iar Curtea constată cauza în stare de judecată și acoirdă cuvântul în dezbateri.
Avocat pentru apelanta, arată că instanța de fond a interpretat greșit prevederile contractului nr 901/2001. In art. 10 din contract, cap.IV, părtile au stabilit ca, în cazul in care intimata pârâta, în calitate de proprietar va dori să vândă activul închiriat, contractul de închiriere se transformă in contract de leasing. Prin hotarârea AGA din 3.06.2005 s-a hotarât vinderea activului, după ce inainte de vinderea activului pârâta a vindut totate utilajere apelantei, astfel că aceasta a fost prejudiciată, achizitionând bunurile inutil câtă vreme clădirea în care se află acestea nu poate fi folosită pentru buna functionare a acestor utilaje.
Solicită admiterea apelului. Schimbasrea în tot a sentintei iar pe fondul cauzei solciită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea intimatei pârâte să transforme contractul de închiriere nr 901/2001 în contract de leasing pentru activul din ploiesti,-, activ compus din teren în suprafață de 2782 pentru suma rezultată din raportul de expertiza topo completare și respectiv
construcția hala metsalica pentru suma de 58557 lei, cu obligarea și la plata dauneloir cominatorii in valoare de 1000 lei/zi până la îndeplinirea obligației privind închirierea-semnarea contractului de leasing.
Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata pârâtă, arată că soluția instanței de fond este legală și temeinică, întrucât sunt nefondate susținerile apelantei in sensul că potrivit art. 10 din contract, în sensul că intimata în calitate de proprietar dacă va dori să vânda activul închiriat, se va transforma in contract mde leasing, aceasta prevedere este facultativă, se poate trannsforma și nu obligatia transformării de plano. Mai mult, prin contract părtile nu au prevăzut nici măcar posibilitatea chiriașului ca viitor cumpărator de a avea un drept de preemțiune la cumpărarea activului, astfel că voința părtilor de a trebuie să fie clar exprimată, cu atât mai mult cu cât potrivit art. 1130 civ. novația nu se prezumă.
In mod greșit solicită apelanta a fi obligati la daune cominatorii nefiind indeplinite disp. art. 580/3 civ. întrucât imobilul teren nu a făcut obiectul contractului, iar clădirea a fost demolată, contracvtul de închiriere a încetat la 30.11.2006.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și mentinerea ca legală și temeinică a sentinței atacate. Solicită amânarea cauzei pentru a depune concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin acțiunea comercială înregistrată la Tribunalul Prahova la nr-, reclamanta - SRL P, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - SA, că prin sentința ce se va pronunța pârâta să fie obligată să transforme contractul de închiriere nr. 901/2001 în contract de leasing, potrivit clauzei înserată la capitolul IV, art. 10, pentru activul situat în P, Bulevardul - nr. 329, compus din spații și teren în suprafață de 2500 mp, precum și obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii de 1000 RON/zi întârziere până la îndeplinirea obligației.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat cu pârâta contractul 901/2001, iar la art. 10, capitoulul IV din contract, părțile au stabilit ca în situația în care pârâta proprietară va dori să vândă spațiul închiriat reclamantei,contractul de închiriere se transformă în contract de leasing.
A mai învederat reclamanta, că pârâta i-a vândut toate utilajele necesare prelucrării lemnului, fixe și mobile și instalațiile aferente acesteia din spațiile închiriate, însă, deși prin hotărârea AGA din 3.06.2005, pârâta a decis vânzarea activului situat în P,Bulevardul - nr. 329, a refuzat aplicarea clauzei contractuale menționate anterior privind transformarea contractului de închiriere în contract leasing, solicitându-se în dovedirea acțiunii expertiză constructori și topo pentru evaluarea imobilului la un preț rezonabil, întrucât reclamanta pretinde un preț nejustificat de mare pentru terenul și construcțiile edificate la adresa sus menționată.
În temeiul art. 115 civ.Cod Penal pârâta - P SA,a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, arătând în esență că a expirat durata contractului de închiriere pe care reclamanta își fundamentează acțiunea, la data de 1.05.2006, că textul art. 10 din contract invocat de petiționară reglementează numai posibilitatea transformării contractului de închiriere în contract de leasing, nefiind îndeplinite condițiile prev. de art. 5803pr.civ. pentru acordarea daunelor cominatorii pretinse de reclamantă.
La data de 5.11.2007, reclamanta și-a precizat acțiunea - fila 126 dosar fond, arătând că înțelege să solicite obligarea pârâtei la transformarea contractului de închiriere în contract de leasing, pentru activul format din teren și construcția"hale metalică", deoarece restul construcțiilor închiriate au fost demolate pe parcursul procesului de -" SRL, precum și la plata daunelor cominatorii de 1000 Ron /zi întârziere până la îndeplinirea obligației privind încheierea și semnarea contractului de leasing.
După administrarea probatoriilor cu înscrisuri, expertiză constructor și topo, prin sentința nr. 101/16.01.2008, Tribunalul Prahovaa respins acțiunea precizată formulată de reclamantă.
Pentru a pronunța aceasta soluție, prima instanță a reținut că părțile din proces au încheiat contractul 901/2001 prin care pârâta - P SA a închiriat reclamantei - SRL P, imobilul situat în P,-, compus din spații comerciale,iar prin art. 10 din contractul a cărui durată a expirat la 01.05.2006, părțile au convenit ca în situația în care proprietarul va intenționa să vândă activul în perioada termenului de închiriere, respectivul contract se poate transforma în contract de leasing.
S-a mai constat că prin hotărârea nr. 2 a Adunării Generale Extraordinare a Acționarilor pârâtei, din 3.06.2005, s-a aprobat vânzarea activului de la adresa menționată anterior,prin negocieri cu firmele care au cumpărat terenurile foștilor proprietari.
Tribunalul Prahovaa considerat că art. 10 din contractul de închiriere 901/2001 pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea, reglementează numai posibilitatea transformării acestuia în contract de leasing, fără nici un drept de preemțiune la cumpărarea activului, astfel încât, neexistând intenția părților de a transformarea obligației inițiale, față de disp. art. 1130 civ. nu se poate dispune obligarea pârâtei la transformarea contractului de închiriere în contract de leasing, deoarece altfel s-ar aduce atingere principiului consensualismului și al libertății de a contracta.
S-a mai reținut că, la data promovării acțiunii de către reclamantă expirase durata contractului de închiriere, situație constată și de experții desemnați de instanță, cărora nu li s-a admis accesul la imobil de către noi proprietari, astfel încât reclamanta nu putea beneficia nici de disp. Legii 133/1999 privind stimularea întreprinzătorilor privați pentru înființarea și dezvoltarea inteprinderilor mici și mijlocii, deoarece pârâta nu deținea calitatea impusă de actul normativ, pentru ca transformarea contractului să opereze prin efectul legii.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta - SRL P, care a criticat - o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând că prima instanță a interpretat greșit art. 10 din contractul 901/2001, capitolul IV, prin care părțile au stabilit ca "în cazul în care - SA în calitate de proprietar va dori să vândă activul închiriat, contractul de închiriere se transformă în contract de leasing",ceea ce reprezintă voința părților cu privire la transformarea contractului de închiriere în contract de leasing, mai ales că intimata pârâta ia vândut utilajele fixe și mobile necesare prelucrării lemnului precum și instalațiile aferente acestuia, montate în spațiile închiriate, iar prin respingerea acțiunii apelanta este prejudiciată,deoarece a achiziționat aceste bunuri inutil, atâta timp cât clădirea în care ele se situează nu poate fi folosită.
Apelanta a arătat că este greșită concluzia primei instanțe privind încălcarea principiului consensualismului în cazul admiterii acțiunii, deoarece soluția de respingere a acțiunii încalcă prevederile art. 969 civ. iar nereținerea unui drept de preemțiune în favoarea chiriașului nu este de natură să conducă la nerespectarea clauzei contractuale prev. de art. 10,cap. IV din contractul 901/2001.
De asemenea, s-a învederat că în mod eronat s-a considerat că nu mai este valabil contractul de închiriere și că apelanta reclamanta nu a făcut dovezi contrare acestei situații, deoarece acțiunea a fost promovată în perioada în care contractul de închiriere era în ființă, apelanta reclamantă plătea chirie și folosea spațiile închiriate, la dosar fiind depuse facturi privind plata chiriei până în luna ianuarie 2007.
S-a mai arătat că expertizele efectuate în cauză au stabilit prețul imobilului compus din hală metalică și teren în suprafață de 2782 mp, pentru care intimata pârâtă a solicitat un preț nejustificat de mare, solicitându-se admiterea apelului și pe cale de consecință schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii, inclusiv a capătului de cerere vizând daunele cominatorii, deoarece prin neîncheierea contractului de leasing, apelanta este prejudiciată, neavând acces liber la imobile și neputându-și desfășura normal activitatea.
Analizând sentința critica prin prisma motivelor de apel, ținând cont de actele și lucrările dosarului, precum și de dispozițiile legale incidente, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, după cum se va arăta în continuare: Primele două criticii formulate de apelanta reclamantă vizează interpretarea pretins greșită de către instanța de fond a art. 10 cuprins în cap. IV din contractul de închiriere 901/2001,(file 4-6 dosar fond), pe care apelanta reclamanta și-a întemeiat acțiunea.
Potrivit acestui articol, părțile au convenit că "dacă proprietarul va intenționa să vândă activul în perioada termenului de închiriere, prezentul contract se poate transforma în contract de lessing",rezultând numai posibilitatea dispunerii acestei măsuri și nicidecum obligația intimatei proprietare de a proceda automat la transformarea contractului de închiriere, în contract leasing, în situația în care s-ar fi hotărât asupra vânzării imobilului situat în P,-, astfel încât, în mod judicios prima instanță a constatat că intimata proprietară nu poate fi obligată la această transformare, art. 10 din contract necuprinzând intenția părților contractante de a raportul obligațional așa încât, ținând cont și de disp. art. 1130 civ. s-a procedat corect la respingerea acțiunii.
Interpretarea dată de Tribunalul Prahova articolului 10 din contract corespunde voinței reale a părților și principiului consensualismului, prevăzut de art. 969 civ. neexistând temei legal sau contractual pentru ca intimata pârâtă să fie obligată să procedeze la transformarea contractului de închiriere în contract de leasing.
De altfel,din cuprinsul contractului rezultă că obiectul închirierii l-au format numai construcțiile(spațiile), situate în P,- și nici de cum terenul în suprafață de 2782 mp, pentru care intimata nu și-a asumat nici un fel de obligație, prin contractul de închiriere.
Nu are relevanță stipularea sau nu a unui drept de preemțiune în favoarea apelantei chiriașe, în contractul de închiriere, cu privire la cumpărarea spațiului, acesta fiind numai un argument logic prezentat de prima instanța în considerentele sentinței, pentru a motiva că nu a existat intenție din partea intimatei proprietare de a-și asuma obligația înstrăinării spațiului exclusiv către apelantă, în situația in care s-ar fi hotărât să vândă acest spațiu.
Nici susținerile apelantei privind prelungirea tacită a duratei contractului de închiriere nu sunt fondate, deoarece potrivit art. 2 din contract apelanta chiriașă avea dreptul să solicite prelungirea termenului închirierii cu cel puțin 30 de zile înaintea expirării contractului,aceasta nedovedind prelungirea duratei contractului de închiriere potrivit celor stabilite de comun acord cu intimata proprietară.
De asemenea, sunt incorecte afirmațiile privind promovarea acțiunii în perioada de valabilitate a contractului, care a expirat la 1.05.2006, conform art. 2 din contractul de închiriere nr. 901/2001, acțiunea apelantei reclamantei fiind înregistrată la Tribunalul Prahova, la 30.11.2006, iar facturile de la file 100-119, dosar fond la care a făcut trimitere apelanta în motivele de apel, vizează într-adevăr plata chiriei solicitată de intimată inclusiv pentru luna septembrie 2006, neexistând însă dovezi că această chirie a fost plătită și nici a prelungirii raporturilor contractuale după această dată, în forma convenită de părți prin art. 2 din contract.
Afirmațiile apelantei privind prejudiciul suferit de ea ca urmare a cumpărării utilajelor de prelucrare a lemnului din spațiile închiriate de la intimată, deși reale, nu pot conduce la o altă soluție de cât cea corect pronunțată de prima instanță, atât din cuprinsul acțiunii introductive, cât și din motivele de apel reieșind că intimata proprietară a cerut un preț pentru spațiul în litigiu pe care apelanta nu l-a putut plăti și cu care nu a fost de acord, imobilul fiind înstrăinat altor societăți care îl folosesc, nepermițând nici accesul experților în spațiile cumpărate.
Pe cale de consecință, ca urmare a respingerii primului capăt de cerere din acțiune, în mod corect s-a respins și capătul de cerere privind daune cominatorii, pentru acordarea cărora nu erau îndeplinite oricum condițiile prev. de art. 5803alin. 5 pr.civ.așa cum a fost modificat prin art. I pct. 35 din Legea 459/2006.
Potrivit acestui text, constrângerea debitorului de a îndeplini el însuși o obligație de " a face", se poate face numai prin aplicarea unei amenzi civile.
Constatând că sentința atacată este temeinică și legală în baza disp. art. 296 civ.Cod Penal Curtea va respinge apelul reclamantei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta - SRL cu sediul în P,-, Județul împotriva sentinței
nr. 101 din 16.01.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata pârâtă - SA cu sediul în P,-, Județul
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică,astăzi 11 iunie 2008.
Președinte Judecător
- - - - -
Grefier
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
f- Tribunalul Prahova
Tehnored. /23.06.2008
Red. DL/4 ex.
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
