Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 119/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ
DECIZIE Nr. 119/
Ședința publică de la 10 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Dorin
JUDECĂTOR 2: Valentina Vrabie
JUDECĂTOR 3: Mariana Ghena
Grefier - -
.-.-.-.-.-.-.-.
La ordine fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta - - G, cu sediul în G, str.- nr.257.1, cam.106 jud.G, împotriva sentinței comerciale nr. 485//12.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, în contradictoriu cu intimata-pârâtă - SRL G, cu sediul în G,-, având ca obiect obligația de a face-perfectare act.
La apelul nominal a răspuns pentru apelanta-reclamantă av. și pentru intimata-pârâtă Av..
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Av. depune la dosar în administrarea probei cu înscrisuri copia contractului de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară, înscrisuri pe care le-a prezentat și apărătorului intimatei-pârâte, pentru a dovedi valoarea de circulație a terenurilor similare cu cel în cauză.
Av., consideră că înscrisurile de mai sus nu pot fi avute în vedere de instanță întrucât terenul vândut prin actul prezentat nu se află în aceeași situație și nici în aceeași zonă cu cel în litigiu.
Av. arată că este vorba despre cote indivize aferente anului 2006, așa cum s-a pronunțat instanța de fond pe baza rapoartelor de expertiză obligatorii, expertize care solicită a fi refăcute întrucât acestea nu elucidează în mod clar detalierea pentru punctele respective în ce privește prețul, în cauză fiind vorba despre un act de tranzacție nu despre unul de donație de proprietate.
Av. cu privire la cele sus arătate de apărătorul apelantei arată că la acest moment nu mai tranzacționează cu apelanta, aflându-se deja în instanță pe soluționarea litigiului.
Av. pune în discuție o chestiune pe care o consideră de ordine publică cu privire la faptul că dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.02.2008, așa cum reiese din partea introductivă a hotărârii, iar din dispozitivul acesteia reiese că soluția a fost pronunțată în ședința publică din data de 26.02.2008. De asemenea invocă excepția nulității hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Av. consideră că cele sus puse în discuție de apărătorul apelantei pot avea efectul și natura unei greșeli materiale.
Curtea, având în vedere aspectele invocate, constată că este vorba despre o eroare ce a fost îndreptată din oficiu printr-o încheiere ulterioară ce a fost comunicată părților din prezenta cauză respectiv prin încheierea de îndreptare eroare materială din 16.07.2008 pronunțată în dosarul instanței de fond. Cu privire la excepția nulității hotărârii, curtea urmează a aprecia și a se pronunța prin motivarea hotărârii.
Av. solicită în continuare administrarea probei privind efectuarea unei noi expertize.
Av. arată că din dezvoltarea criticilor aduse hotărârii pronunțate de instanța de fond, nu reiese solicitarea acestei probe, probă care de altfel nici nu are un suport moral iar cauza trenează pe rolul instanțelor de o perioadă de 3 ani de zile, tergiversare care se datorează pârâtei care a refuzat o negociere corectă. Solicitarea acestei probe nu este nici juridică și nici procedurală.
Curtea, după deliberare, respinge proba cu expertiză solicitată de apărătorul apelantei, ca nefiind utilă cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, Curtea cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și respectiv combaterea motivelor de apel.
Av. solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat în sensul de a fi anulată hotărârea și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Av. solicită respingerea apelului ca fiind neîntemeiat, considerând că acțiunea are ca obiect pronunțarea unei hotărâri cu caracter autentic, situație în care aceasta ar fi prescrisă pentru că au trecut mai mult de 3 ani, aspect ce operează în favoarea autorității de lucru judecat. În ce privește cererea reconvențională ce constă în faptul ca instanța să pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare și nu a uneia ce ține locul obligației de a face, consideră că această cerere nu poate fi primită de instanță și astfel se impune respingerea prezentului apel, fără obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Av., în replică cu privire la clauză arată că promisiunea nu are elementele necesare admiterii acesteia, nefiind stabilit elementul de preț determinat sau determinabil.
Av., în răspuns la replică, arată că procesul-verbal de conciliere directă este o chestiune avocățească și că într-adevăr nu se mai aplică, sens în care depune la dosar o copie a acestui proces-verbal.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința nr.2117 din 11 octombrie 2006, Tribunalul Galați - Secția comercială, maritimă și fluvială de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei ca nefondată și ca prescrisă cererea reconvențională formulată de pârâtă.
Reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată obligarea pârâtei la perfectarea contractului de închiriere pentru terenul situat în G, micro 13, -.1 în suprafață de 15,74. cota indiviză, adjudecat prin licitația care a avut loc în anul 1992. Pârâta, prin cerere reconvențională formulată a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare pentru suprafața de teren în litigiu.
În considerentele sentinței s-a reținut că cererea reclamantei nu poate fi admisă deoarece s-ar încălca astfel prevederile art.948.2 cod civil cu privire la exprimarea consimțământului la încheierea contractului de închiriere care este un contract comutativ și cu titlu oneros.
Cât privește cererea reconvențională aceasta s-a apreciat ca prescrisă în raport de prevederile art.1 și 3 din Decretul nr.167/1958 față de faptul că au trecut trei ani de la data de 18 februarie 1994 când s-a înserat promisiunea de vânzare a terenului în contractul de vânzare-cumpărare a spațiului comercial.
Curtea de APEL GALAȚI - Secția comercială prin decizia nr.6 din 22 ianuarie 2007 admis apelul declarat de pârâta împotriva sentinței tribunalului pe care a desființat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut încălcarea de către judecătorul fondului a prevederilor art.129 (6) Cod procedură civilă care stabilesc că judecătorii hotărăsc în toate cazurile numai asupra obiectului cererilor cu care au fost investiți.
Cum în speță sentința atacată reține greșit obiectul cererii reconvenționale ca fiind obligarea reclamantei la încheierea contractului de vânzare-cumpărare în loc de pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare cum se solicitase, prevederile art.129 (6) Cod procedură civilă au fost încălcate, fapt ce atrage desființarea hotărârii astfel pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În contra deciziei Curții de Apel a declarat recurs reclamanta G pentru motivele prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă în dezvoltarea cărora arată global că promisiunea de vânzare a terenului conținută de art.8 din contractul de vânzare-cumpărare pe care l-a încheiat cu pârâta este un drept prescriptibil iar de la nașterea lui s-a împlinit termenul de 3 ani prevăzut de lege, pe de o parte iar pe de altă parte, cererea pârâtei este inadmisibilă.
Prin decizia nr.3485/06.11.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a respins recursul declarat de reclamanta împotriva deciziei nr.6/22.01.2007, pronunțată de Curtea de APEL GALAȚI - secția comercială, maritimă și fluvială, ca nefondat.
S-a motivat că prin decizia criticată a fost desființată sentința pronunțată la fond întrucât aceasta s-a dat cu încălcarea art.129 (6) pr.civ. pronunțându-se asupra unui obiect al cererii reconvenționale care nu s-a cerut și anume obligarea la încheierea unui contract de vânzare-cumpărare în loc de pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare.
Recurenta însă nu a criticat legalitatea pronunțării deciziei menționate ci a antamat probleme de fond ale litigiului, situație în care Înalta Curtea respins recursul declarat ca nefundat în raport de prevederile art.304 pr.civ.
În rejudecare cauza s-a înregistrat sub nr.R/- la Tribunalul Galați.
Prin sentința comercială nr.485/12.02.2008 pronunțată de Tribunalul Galațis -a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă G în contradictoriu cu pârâta-reclamantă având ca obiect perfectare contract de închiriere pentru terenul situat în G, micro 13B, -.1, în suprafață de 15,74. cota indiviză.
S-a respins, ca nefondată, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocat de reclamanta-pârâtă
S-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă G în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și, pe cale de consecință:
S-a dispus perfectarea vânzării-cumpărării terenului în suprafață de 15,74. în indiviziune situat în G, micro 13 b, -.1, înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr.537/18.02.1994 pentru prețul de 3.000 lei, intervenită între reclamanta-pârâtă G, în calitate de vânzător și pârâta-reclamantă, în calitate de cumpărător.
S-a constatat că nu s-a achitat prețul în valoare de 3.000 lei de către pârâtul-reclamant-cumpărător.
S-a obligat reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 2015,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că între părți s-a perfectat contractul de vânzare-cumpărare nr.537/18.02.1994 privind activul situat în G, micro 13 B, -.1. Pentru terenul aferent acestui activ în suprafață de 15,74. prin același contract (art.8) părțile au convenit ca actul de vânzare-cumpărare să se perfecteze după obținerea de câtre vânzător a actului de proprietate, titlu obținut de către în data de 15.06.1999 (certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria - nr.0034).
Pe baza expertizelor tehnice efectuate în cauză s-a stabilit că prețul terenului este de 3.000 lei.
În ceea ce privește cererea principală s-a reținut că pârâta nu și-a exprimat consimțământul pentru perfectarea unui contract de închiriere pentru terenul în cauză, condiție care conform art.948 civ. este esențială pentru validitatea unei convenții.
Sub aspectul cererii reconvenționale s-a reținut că în cauză sunt incidente prevederile art.1073, 1294, 1295.civ.
Excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către reclamanta-pârâtă s-a respins ca nefondată reținându-se că promitentul-cumpărător se află în posesia acestui imobil cu acordul promitentului-vânzător, fiind aplicabile prevederile art.16 lit.a din Decretul nr.167/1958.
Sub aspectul cheltuielilor de judecată s-a făcut aplicarea disp.art.274 pr.civ.
Împotriva acestei hotărâri a formulat apel reclamanta-pârâtă înregistrat sub nr- pe rolul Curții de APEL GALAȚI.
A criticat hotărârea pentru nelegalitate și netemeinicie motivând următoarele:
În contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta-reclamantă s-a prevăzut în art.8 o promisiune de vânzare a terenului aferent spațiului comercial vândut, după ce obținea Certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, în conformitate cu reglementările legale în vigoare.
A precizat că pârâta-reclamantă nu a solicitat și plătit prețul pentru acest teren și nu a achitat niciodată folosința acestuia.
De asemenea, între părți nu a avut loc o negociere de preț cu privire la plata acestui teren, element esențial al unui contract de vânzare-cumpărare.
A motivat că promisiunea de vânzare-cumpărare este un drept patrimonial, prescriptibil, în conformitate cu Decretul Lege nr.167/1958 iar la data nașterii dreptului și până la data promovării acțiunii au trecut mai mult de 3 ani, astfel că termenul de prescripție prevăzut de lege este împlinit.
S-a mai motivat că acțiunea pârâtei-reclamante este și inadmisibilă întrucât, așa cum rezultă din petitul acțiunii aceasta a formulat o acțiune în obligație de a face, respectiv să încheie un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică.
A arătat că această acțiune presupune trei condiții esențiale: să se fi făcut o promisiune valabilă de vânzare-cumpărare, condiție neîndeplinită fiindcă acțiunea s-a prescris, cea de a doua condiție să se fi plătit un preț determinat de către reclamantă și consimțământul liber și neviciat.
Consideră că nici una dintre aceste condiții nu este îndeplinită iar în conformitate cu disp. art.481 civ. și art.44 din Constituție nu poate fi obligat să cedeze proprietatea sa decât în condițiile prevăzute de lege.
Prin prisma motivelor arătate apelanta-reclamantă consideră că instanța de fond a apreciat greșit probele administrate, pronunțând o hotărâre greșită.
În drept a invocat disp.art.282 și urm. pr.civ.
În dovedirea apelului a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză.
Intimata-pârâtă a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
Apelantei-reclamantă i s-a încuviințat proba cu înscrisuri în apel pentru a dovedi valoarea de circulație a terenurilor similare aflate în indiviziune, în aceeași zonă cu terenul în litigiu.
Înscrisul prezentat de apelanta-reclamantă constând în copie contract de vânzare-cumpărare cu garanție reală imobiliară este neconcludent în cauză deoarece terenul ce face obiectul acestei vânzări nu se află în aceeași zonă și nici nu rezultă că respectivul teren ar avea aceeași situație cu terenul din cauză, respectiv de a fi un teren de sub clădirea pe care cumpărătorul este proprietar.
Apelul este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Reclamanta-pârâtă a criticat soluția instanței de fond sub aspectul greșitei soluționări a cererii reconvenționale, criticile formulate fiind circumscrise obiectului cererii, acela în obligație de a face, respectiv de a fi obligată să încheie un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică privind terenul în suprafață de 15,74. cota-indiviză pe care se află amplasată construcția (vândută prin contractul de vânzare-cumpărare din 18.02.1994).
Însă obiectul cererii reconvenționale a fost lămurit de către instanța de apel într-un prim ciclu de judecată (decizia nr.6/22.06.2007 a Curții de APEL GALAȚI ) stabilindu-se că ceea ce s-a solicitat prin cererea reconvențională se referă în mod clar la pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare a suprafeței indivize de 15,74. teren.
Prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție (prin decizia civilă nr.3485/06.11.2007), problemele dezlegate și lămurite prin decizia dată, sub aspectul obiectului cererii reconvenționale au intrat în puterea lucrului judecat.
Prin contractul de vânzare-cumpărare înregistrat sub nr.537/18.02.1994 apelanta-reclamantă Gav ândut intimatei-pârâte activul constând într-un spațiu comercial situat în G, micro 13 B, -.1 - confecții.
Potrivit art.8 din acest contract "pentru terenul (cota-parte) pe care se află construcția actul de vânzare-cumpărare s-a stabilit a se perfecta după obținerea de către vânzător a actului de proprietate.
Apelanta-reclamantă a obținut certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu la data de 15.06.1999.
Fiind îndeplinită condiția prevăzută de părți pentru perfectarea contractului de vânzare-cumpărare și ținând seama de obligațiile asumate de părți prin convenția stabilită în cuprinsul articolului 8 din contractul încheiat care conform art.969 civ. reprezintă legea părților, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea.
Prin motivele de apel apelanta-reclamantă nu a criticat hotărârea apelată sub aspectul cuantumului sumei stabilit ca și preț al terenului. Prin raportare la motivele de apel invocate, proba cu expertiza tehnică de evaluare terenului s-a considerat a fi neutilă, fiind respinsă ca atare.
Cât privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, în mod corect instanța de fond a respins această excepție având în vedere că intimata-pârâtă-reclamantă - se află în posesia terenului în litigiu de la data perfectării contractului de vânzare-cumpărare ceea ce echivalează cu recunoașterea dreptului acestuia în sensul art.16 lit.a din decretul nr.167/1958.
În această situație și în absența oricăror manifestări din partea reclamantei în sensul negării dreptului pârâtei-reclamante de a folosi terenul în litigiu, cursul prescripției a fost întrerupt.
Motivul de apel invocat de către apelanta-reclamanta prin apărător în cursul dezbaterilor referitor la nulitatea hotărârii apelate decurgând din neconcordanța datelor pronunțării hotărârii din practicaua hotărârii cu cea din partea finală a hotărârii este nefondat.
Această neconcordanță între data pronunțării hotărârii din practica cu data din finalul hotărârii se constituie într-o eroare materială care a fost îndreptată de instanța de fond prin încheierea din data de 16.07.2008 comunicată părților și neatacată cu apel.
În raport de considerentele mai sus expuse în temeiul art.296 pr.civ. va respinge apelul ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta-pârâtă G, cu sediul în G, str.- nr.257.1, cam.106 jud.G, împotriva sentinței comerciale nr. 485/12.02.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 10 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Fond:
Red.
Tehnored:
20 Ianuarie 2009/ 4 ex
Președinte:Rodica DorinJudecători:Rodica Dorin, Valentina Vrabie, Mariana Ghena
