Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția Comercială și de contencios Administrativ și Fiscal
DOSAR NR-
DECIZIA Nr. 12
Ședința publică din data de 11 februarie 2010
PREȘEDINTE: Teodor Nițu
JUDECĂTOR 2: Alexandrina Urlețeanu
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâtulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1190 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în comuna, județul B, pârâțiiRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul B și, domiciliat în comuna, județul
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata-reclamantă - SRL reprezentată de avocat din Baroul Buzău, potrivit împuternicirii avocațiale nr. 105/10.02.2010 depusă la dosartul cauzei, lipsă fiind apelantul-pârât Consiliul Local al comunei, și intimații-pârâți rimăria comunei și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că apelul este motivat, intimata reclamantă - SRL a depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură, întâmpinare la motivele de apel.
Curtea, luând act că în cauză nu se mai formulează alte cereri, constată cauza in stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea apelului.
Apărătorul intimatei reclamante - SRL, avocat, având cuvântul solicită respingerea apelului cu consecința menținerii ca temeinică și legal a sentinței instanței de fond, menționând că au achiziționat de la apelantă o cantitate de țeavă tubing, achitând-o parțial.
După alegea noului primar, acesta in exercitarea atribuțiilor ce-i revin a emis o adresă prin care solicita achitarea diferenței de preț pentru a putea ridica țeava. În urma achitării prețului convenit au solicitat să le fie livrată cantitatea de țeavă, fapt ce de altfel nu a fost onorat nici până astăzi, așa derulându-se pe scurt litigiul dintre cele două părți solicită respingerea apelului si acordarea cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Prin cererea înregistrată sub nr. 2025/277/28.11.2008, timbrată cu taxa judiciară de timbru de 423 lei și timbru judiciar de 3 lei, la Judecătoria P, reclamanta - SRL a chemat în judecată pe pârâții Primăria comunei, Consiliul Local al comunei și în calitate de reprezentant legal al pârâtei Primăria, pentru ca în contradictoriu cu aceștia să fie pronunțată o sentință prin care să se dispună obligarea la predarea cantității de 500 metri liniari țeavă tip tubing, obligarea pârâților în solidar la plata de daune interese moratorii în cuantum de 100 lei /zi de întârziere începând cu 18.10.2008 până la predarea efectivă a bunului achitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că prin factura fiscală nr. - din 16.06.2008 a achiziționat de la pârâți țeava respectivă în sumă totală de 6.000 lei în vederea folosirii la construirea unei depozit de cereale în comuna, județ
Reclamanta a mai susținut că la data facturării a achitat suma de 1.000 lei conform chitanței nr. 581, iar în data de 01.07.2008 a achitat și restul sumei de 5.000 lei cu chitanța nr. 630.
Reclamanta a precizat că prin adresa nr. 594 din 27.06.2008, pârâții au recunoscut dreptul său asupra întregii cantități de țeavă, însă fără motiv refuză predarea bunului deși s-au angajat să îl predea în termen de 3 zile de la achitarea diferenței de 5.000 lei.
Și în ultimul rând, reclamanta a susținut că datorită refuzului pârâților nu a mai construit depozitul de cereale și a fost nevoită să vândă o mare parte a producției de cereale la un preț foarte mic.
Pârâții Consiliul Local al comunei și au formulat cerere reconvențională timbrată cu suma de 443 lei prin care a solicitat constatarea nulității absolute a vânzării invocată de reclamantă conform facturii fiscale nr. - din 16.06.2008.
În motivarea cererii, reclamanții -pârâți au susținut că la emiterea facturii invocate a lipsit un element esențial al actului juridic, respectiv consimțământul vânzătorului întrucât nu a existat o hotărâre prin care să fi fost aprobată vânzarea cantității de 500 metri liniari țeavă.
În al doilea rând, reclamanții - pârâți au susținut că vânzarea a fost frauduloasă deoarece pe de o parte, factura a fost emisă la ordinul fostului primar în data de 16.06.2008, după ce în data de 15.06.2008 nu a mai fost ales primar al comunei, iar pe de altă parte, reclamanta - SRL este administrată de fiul fostului primar.
În al treilea rând, reclamanții -pârâți au arătat că prețul înscris în factură este unul derizoriu întrucât nu este posibil ca în anii anteriori un metrul liniar de țeavă să fie vândut la prețul de 200.000 ROL, iar în anul 2008 să fie facturată o cantitate mare la prețul de 12 lei
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe art. 948 și urm. Cod civil, art. 115-119 Cod pr. civilă.
Pârâta- reclamantă - SRL a formulat întâmpinare prin care a invocat netimbrarea cererii reconvenționale și inadmisibilitatea acesteia, ultima excepție fiind motivată pe nerespectarea procedurii concilierii directe conform art. 7201Cod pr. civilă.
Pe fondul cauzei, pârâta- reclamantă a solicitat respingerea cererii reconvenționale susținând că operațiunea comercială a fost derulată în mod legal.
Prin sentința civilă nr. 582 din 14.04.2009, Judecătoria Paa dmis excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă și în consecință a declinat soluționarea cauzei formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții Primăria comunei, Consiliul Local al comunei și, în favoarea Tribunalului Buzău - Secția Comercială.
Pentru a se pronunța astfel, în raport de excepția necompetenței materiale invocată de reclamantă la termenul din 14.04.2009, cu aplicarea art. 2 pct. 1 lit. a) Cod pr. civilă, constatându-se că obiectul cererii principale este neevaluabil în bani, reprezentând o obligație de a face, instanța a apreciat că prezenta cauză este de competența Secției Comerciale a Tribunalului Buzău.
Drept urmare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ sub nr-.
La această instanță reclamanți- pârâți au completat cererea reconvențională precizând că: 1) nu există hotărârea a Consiliului Local de stabilire a vânzării și prețului mărfii, conform art. 36 pct. 5 lit. b) din Legea nr. 215/2001; 2) nu a fost organizată licitație pentru vânzarea efectuată astfel cum prevede art. 123 alin.2 din Legea nr. 215/2001; 3) prețul este preferențial pentru societatea cumpărătoare care are drept administrator pe fiul primarului de la acea dată, având în vedere că în data de 15.02.2008 a fost vândută cantitatea de 26,3. cu prețul de 20 lei /, iar în data de 15.03.2008 a fost vândută cantitatea de 25. cu același preț de 20 lei/; 4) factura întocmită cu ocazia acelei vânzări este semnată la rubrica furnizor de, primar la acea dată, încălcându-se astfel art. 76 alin.2 din Legea nr. 161/2003.
Prin sentința nr. 1190 din 14.10.2009 Tribunalul Buzăua admis în parte acțiunea în contencios administrativ și fiscal având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL, PRIMĂRIA COMUNEI și .
A obligat pârâții să predea reclamantei cantitatea de 500 ml țeavă tip tubing.
A respins capătul de cerere privind obligarea pârâților în solidar la plata de daune interese moratorii.
Pentru a pronunța aceasta sentință Tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată în parte și în consecință a obligat pârâții să predea reclamantei cantitatea de 500. țeavă tip tubing și va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților în solidar la plata de daune interese moratorii, având în vedere următoarele considerente:
În temeiul înscrisurilor: chitanța nr. 581 din 16.06.2008 și nr. 630 din 01.07.2008 ( 13 dosar nr-), reclamanta - SRL a achitat pârâtei Primăria comunei sumele de 1.000 lei, respectiv 5.000 lei reprezentând preț pentru cantitatea de 500. țeavă tip tubing facturată conform facturii fiscale nr. - din 16.06.2008 (14).
Deși, astfel cum s-a arătat, reclamanta a plătit integral contravaloarea mărfii facturate, iar pârâta s-a obligat ca în termen de 3 zile după achitarea sumei de 5.000 lei să pună la dispoziția reclamantei întreaga cantitate de țeavă ( adresa nr. 594 din 27.06.2008, 13, dosar nr-), instanța a constatat că pârâta nu și-a executat această obligație.
Prin urmare, tribunalul a admis ca întemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâților la predarea către reclamantă a cantității de 500. țeavă tip tubing.
Cu referire la capătul de cerere privind obligarea pârâților în solidar la plata de daune interese moratorii în cuantum de 100 lei/zi de întârziere, instanța a constatat că este neîntemeiat și în consecință l-a respins deoarece:
Conform art. 1082 Cod civil, instanța reține că,debitorul este osândit, de se cuvine, la plata de daune interese sau pentru neexecutarea obligației sau, pentru întârzierea executării".
În acest sens, s-a mai reținut că daunele-interese moratorii reprezintă echivalentul prejudiciului pe care creditorul îl suferă ca urmare a executării cu întârziere a obligației.
Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Buzăua formulat apel pârâta CONSILIUL LOCAL.
În opinia intimatei pârâte, instanța de fond prin sentința dată nu s- pronunțat asupra nulității absolute a contractului încheiat, cu toate că ar fi fost în obligația acesteia să constate că sunt îndeplinite toate elementele care să ducă la nulitatea acestuia.
De asemenea, critică apelanta și respingerea susținerilor sale cu privire la inexistența unei hotărâri a Consiliului local prin care să fie aprobată vânzarea și prețul, respingere motivata de instanța de fond prin faptul că țeava de fier era interzisă de lege a fi folosită la alimentarea cu apă, motivare care nu înlătură obligativitatea existenței aprobării singurului organism care administrează bunurile comunității.
Apelanta este nemulțumită prin apelul formulat și de faptul că instanța a respins critica sa cu privire la faptul că nu s- organizat licitație pentru o astfel de vânzare, așa cum prevede Legea 215, având în vedere că vânzarea nu a fost justificată nici măcar de necesitatea urgenței.
O altă critică a apelantei pârâte este și aceea că instanța de fond le-a respins și susținerea referitoare la prețul derizoriu, instanța ignorând faptul că factura a fost emisă cu încălcarea legii, prețul așa cum a motivat, era totuși un preț preferențial.
Concluzionând, față de motivele de apel invocate solicită admiterea apelului, casarea sentinței atacate, constatarea nulității facturii și pe fond respingerea acțiunii formulată de reclamanta - SRL.
La termenul din data de 21.01.2010 intimata reclamantă - SRL a formulat în termen legal întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de pârâtă motivat de faptul că și-a respectat obligația de plată a materialelor, respectând reglementările legale în vigoare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de apel în raport cu legislația incidenta în cauza, precum și înscrisurile avute în vedere ca probe, prima instanța a interpretat în mod just și legal cauza dedusa judecații.
Instanța de fond a interpretat în mod just și legal cauza dedusa judecații, în sensul că între părți a avut loc o vânzare comerciala si pentru care apelanta a emis factura nr. -/16.06.2008, pentru un preț de 5000 lei existând deci consimțământul vânzătorului.
In acesta situație nu era nevoie de o aprobare vânzării de către Consiliul local printr-o hotărâre, atâta timp cât același tip de țeava s-a vândut către persoane fizice, nefiind nicio restricție legală în acest sens, aspect sesizat in mod just de către prima instanță.
In speța se poate observa ca a fost vorba de un contract comercial în forma simplificata și nu de un contract administrativ unde se pune problema aprobării prin hotărâre a respectivei tranzacții de către Consiliul local, contractul fiind legal încheiat.
Se poate sesiza faptul că ultima parte a prețului fost achitata conform chitanței nr. 630/01.07.2008, așa încât apelanta avea obligația să predea cei 500 ml de țeavă de fier tip tubing ( provenita din casarea prăjinilor de sonde).
De asemenea prima instanța a sesizat în mod corect faptul ca în cauza nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 76 alin. 1 si 2 din Legea 161/2003, neexistând elemente care să conducă la concluzia că prin emiterea respectivei facturi fostul primar al localității ar fi încălcat o prevedere legala în desfășurarea acestei operațiuni comerciale.
Întrucât sentința este legala si temeinică, urmează a se respinge apelul în baza art. 296 Teza I Cod proc civ. sentința urmând a fi păstrată.
Apelanta fiind în culpă procesual civila va fi obligată să plătească intimatei pârâte suma de 1063 lei, reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de transport cu titlu de cheltuieli de judecata în apel, în baza art. 274 Cod proc civ.
Văzând ca apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtulCONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, cu sediul în comuna, județul B, prin reprezentanții săi legali, împotriva sentinței nr. 1190 din 14 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta- SRL, cu sediul în comuna, județul B, pârâțiiRIMĂRIA COMUNEI, cu sediul în comuna, județul B și, domiciliat în comuna, județul
Obligă apelantul pârât Consiliul Local al Comunei să plătească intimatei reclamante - SRL suma de 1063 cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact. /6 ex./ 24.02. 2010
Dosar fond - al Tribunalului Buzău
Jud. fond
Operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120/2006
Președinte:Teodor NițuJudecători:Teodor Nițu, Alexandrina Urlețeanu
