Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE CONTENCIOS
.V ȘI FISCAL
DOSAR NR- DECIZIE NR. 12/A-
Ședința publică din 19 februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Dumitru judecător
- -, judecător
- -, grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamanta, domiciliată în, str. -, - și, nr.3A, județul V, împotriva sentinței nr.1349 din 02 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradctoriu cu intimații- pârâți SC SRL Rm.V, SC GRUP SRL Rm.V, și REGISTRUL COMERȚULUI V.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns intimații- pârâți SC SRL, SC GRUP COM SRL și prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar, lipsind apelanta- reclamantă și intimatul Registrul Comerțului
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat legal prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,30 lei, precum și a chitanței nr.-/2010, emisă de Primăria Mun.Rm.V, din care rezultă că s-a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 40,00 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar a fost depusă, prin serviciul registratură, taxa judiciară de timbru aferentă apelului de către apelanta- reclamantă.
Apărătorul intimaților- pârâți arată că nu mai are cereri de formulat și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Av-M-, având cuvântul pentru intimații- pârâți, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate ca fiind legală și temeinică, pentru motivele menționate în concluziile scrise depuse la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la 27.07.2009, reclamanta - a chemat în judecată pe pârâții SC SRL Rm.V, SC GRUP COM SRL Rm.V, precum și Registrul Comerțului V, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză să se dispună obligarea celor două societăți și a administratorului acestora să procedeze la înscrierea sa în registrul părților sociale și registrul comerțului a calității sale de succesoare a asociatului -, deținători în cadrul celor două societăți a 416 părți sociale, respectiv 618 părți sociale, ca urmare a transmiterii lor prin succesiune în proprietatea reclamantei.
În motivarea acțiunii a arătat că, în calitate de unică moștenitoare legală a defunctului său soț - a dobândit prin succesiune legală, conform certificatului de moștenitor nr.72/10.06.2008, dreptul de proprietate asupra părților sociale arătate anterior.
Interesul acesteia în promovarea acțiunii de față a fost întemeiat pe dispozițiile art.198 alin.3 și art.203 alin.1 din Legea nr.31/1990, în conformitate cu care calitatea de moștenitoare legală îi conferă și calitate procesuală activă pentru a-și apăra drepturile moștenite față de actele abuzive ale administratorului celor două societăți prin refuzul de a înscrie drepturile sale în registrul comerțului și în registrul de asociați.
Demersul său este determinat și de faptul că părțile sociale pot fi înstrăinate oricând unor terțe persoane, reprezentând un pericol real față de posibilitatea obținerii despăgubirilor cuvenite acesteia, sume pe care în prezent pârâtul a refuzat să i le achite.
În susținere a depus înscrisuri filele 4-47.
La data de 17 septembrie 2009, reclamanta și-a modificat cererea introductivă precizând că nu solicită nulitatea cesiunii părților sociale către, motivat de faptul că nu a avut loc o asemenea cesiune, ci ele au fost însușite de pârât, în calitate de administrator, însușire apreciată ca nelegală față de refuzul plății contravalorii părților sociale către succesoarea asociatului decedat.
Prin întâmpinarea formulată la 21 septembrie 2009, pârâtele SC SRL și SC GRUP SRL au invocat în principal respingerea acțiunii pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, întrucât aceasta nu are o asemenea calitate și nu justifică un interes legitim, motivat de faptul că nu a devenit niciodată asociat în societate și nu a deținut părți sociale care să-i confere acest drept.
De altfel, lipsa legitimării procesuale active a reclamantei a fost statuată irevocabil prin decizia nr.705/R-C/13 august 2008, în care s-a reținut că aceasta are doar dreptul de a pretinde valoarea părților sociale deținute de soțul său.
S-a mai arătat că actul constitutiv al societății nu cuprinde nicio clauză de continuare a activității societății cu moștenitorii defunctului, pentru ca reclamanta să aibă posibilitatea să fie înregistrată ca asociat succesor al asociatului defunct.
În final, s-a invocat confuzia pe care reclamanta o face între calitatea de creditor, recunoscută de pârâtă, și cea de asociat, pe care însă aceasta nu o poate pretinde.
În susținere au depus înscrisuri filele 75-103.
Tribunalul Vâlcea - prin sentința nr.1349/2.11.2009 - a respins capătul de cerere privind înscrierea reclamantei în registrul părților sociale și în Registrul Comerțului V, a luat act că reclamanta renunță la capătul de cerere privind nulitatea cesiunii părților sociale către, obligând-o la plata cheltuielilor de judecată către pârâta SC SRL.
Pentru a se pronunța în sensul arătat că, potrivit actului constitutiv al SC SRL (filele 5-10 dosar) modificat prin actul adițional autentificat sub nr. 1257/4 martie 2005, capitalul social al acestei societăți este împărțit în 416 părți sociale deținute de autorul reclamantei - și 10 părți sociale deținute de pârâtul.
Din actul constitutiv al SC GRUP COM SRL ( filele 20-27 dosar) rezultă că din totalul de 1237 părți sociale autorul reclamantei - a deținut 618 părți sociale iar pârâtul 619 părți sociale.
La data de 4 iunie 2008 autorul reclamantei, - a decedat iar potrivit certificatului de moștenitor nr. 72 din 10 iunie 2008 părțile sociale deținute la cele două societăți au revenit soției supraviețuitoare, reclamanta din prezenta cauză.
La data de 17 iunie 2008 reclamanta a formulat o cerere către Oficiul Registrului Comerțului V prin care a solicita înscrierea sa în Registrul Comerțului în calitate de asociat al SC SRL în locul soțului său decedat, - întrucât a dobândit prin succesiune părțile sociale ale acestuia precum și continuarea activității cu moștenitorii asociatului decedat.
Prin încheierea nr. 14.936 din 24 iunie 2008 (fila 75 dosar) judecătorul delegat a respins cererea reclamantei cu motivarea că prin actul constitutiv s-a stabilit că în caz de deces societatea poate funcționa cu asociat unic astfel că atât timp cât prin acest act nu s-a prevăzut expres transferul calității de asociat prin succesiune reclamanta nu poate dobândi această calitate ci poate numai să reclame de la societate contravaloarea părților sociale moștenite.
Această încheiere a fost recurată de către reclamantă, cale de atac respinsă prin decizia nr.705/13 august 2008 Curții de APEL PITEȘTI, cu motivarea că actul constitutiv nu prevede posibilitatea continuării societății cu succesorii asociatului decedat, ci cu asociat unic.
Prin încheierea nr. 16706 din 21 august 2008 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului a dispus înscrierea în registru a mențiunilor din actul adițional 6946 din 7 iulie 2008 ce prevede printre altele continuarea existenței SC SRL cu unic asociat în persoana pârâtului.
Și această încheiere a fost recurată de către reclamantă, iar prin decizia nr. 965 din 17 oct. 2008 Curtea de APEL PITEȘTIa respins recursul ca inadmisibil, cu motivarea că, prin decizia nr.705/R-C din 13 august 2008, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că -, în calitate de soție a defunctului -, asociat al, are doar dreptul de a pretinde valoarea părților sociale deținute de soțul său.
Potrivit art.202 alin.1-3 din Legea nr.31/1990, 1) părțile sociale pot fi transmise între asociați; 2) transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social; 3) în cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, prevederile alin.2 nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
Potrivit art.229 alin.1 și 2 din aceeași lege, societățile cu răspundere limitată se dizolvă prin decesul unuia dintre asociați, când, datorită acestei cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur; se exceptează cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic.
În speță, art.3.3 din Actul constitutiv al, prevede că "eventualele modificări de repartiție care vor interveni ca urmare a - a dreptului de succesori ai asociaților vor fi reglementate prin acte adiționale la prezentul act constitutiv, încheiate legal".
Potrivit art.5 pct.5.3. societatea poate funcționa cu asociat unic în caz de deces al unui asociat, în actul constitutiv nefiind prevăzută posibilitatea continuării societății cu succesorii asociatului decedat, ci cu unic asociat; art.3.3 nu conține o clauză în sensul primei ipoteze, repartiția de părți sociale la care se referă în cazul decesului unui asociat neputând fi interpretată în sensul repartizării părților sociale către succesorii care devin astfel asociați.
Prin urmare, decesul unui asociat în societatea cu răspundere limitată nu transferă această calitate succesorilor legali ori testamentari, ci doar dreptul subiectiv de a pretinde contravaloarea părților sociale deținute de autorul lor.
Față de aceste considerente instanța de recurs a constatat că reclamanta - nu are legitimarea procesuală activă de a formula recurs împotriva încheierii judecătorului delegat, prin care s-a dispus înscrierea în registrul comerțului a mențiunilor, conform actului adițional nr.6946 din 7.07.2008.
În ceea ce privește societatea comercială GRUP COM SRL, tribunalul a constatat că prin încheierea nr. 15100 din 24 iunie 2008 judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerțului Vaa dmis cererea formulată de pârâtul privind înregistrarea mențiunii de continuare a activității societății cu unic asociat, în persoana pârâtului, sentință rămasă irevocabilă prin decizia nr.703/R-C/2008 a Curții de APEL PITEȘTI.
A mai reținut instanța de fond că reclamanta a susținut că mai întâi ar fi trebuit ca părțile sociale transmise prin succesiune să fie înregistrate pe numele său în registrul comerțului și în registrul părților sociale și numai după plata contravalorii acestora putea fi deposedată de proprietatea părților sociale.
Însă, potrivit art. 229 din legea nr. 31/1990 societățile în nume colectiv sau cu răspundere limitată se dizolvă prin falimentul, incapacitatea, excluderea, retragerea sau decesul unuia dintre asociați, când, datorită acestor cauze, numărul asociaților s-a redus la unul singur, exceptând cazul când în actul constitutiv există clauză de continuare cu moștenitorii sau când asociatul rămas hotărăște continuarea existenței societății sub forma societății cu răspundere limitată cu asociat unic, împrejurare care nu există în cauză.
De asemenea, a reținut instanța de fond că potrivit art. 202 alin. 2 și 3 din Legea nr. 31/1990 transmiterea către persoane din afara societății este permisă numai dacă a fost aprobată de asociați reprezentând cel puțin trei pătrimi din capitalul social. În cazul dobândirii unei părți sociale prin succesiune, prevederile alin.(2) nu sunt aplicabile dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel; în acest din urmă caz, societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
Textul alin. 3 al art. 202 prevede că transmisiunea succesorală a părților sociale nu este supusă condiției aprobării de către asociați conform alin. 2 al aceluiași articol; cu alte cuvinte proprietatea părților sociale s-ar transmite moștenitorilor fără nici o restricție dacă prin actul constitutiv nu s-ar dispune altfel. În cazul în care prin actul constitutiv se dispune altfel societatea este obligată la plata părții sociale către succesori, conform ultimului bilanț contabil aprobat.
Or, prin expresia "dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel" legiuitorul stipulează orice altă modalitate convențională în care părțile sociale nu ajung în proprietatea moștenitorilor; numai astfel se explică obligația societății la plata contravalorii părților sociale către moștenitori căci nu este de admis ca moștenitorii să dețină și părțile sociale și să poată pretinde și plata contravalorii lor. Dreptul moștenitorilor la plata contravalorii părților sociale se naște din lege și el reprezintă acoperirea prejudiciului încercat prin pierderea proprietății părților sociale ale autorului.
Instanța de fond a apreciată că dacă s-ar admite ipoteza că reclamanta deține părțile sociale ale autorului său în cele două societăți aceasta ar însemna că reclamanta deține și calitatea de asociat întrucât orice deținător al părților sociale în societatea cu răspundere limitată este și asociat în același timp, s-ar înfrânge dispozițiile art.229 analizate mai sus, care dau dreptul asociatului rămas să continue activitatea ca unic asociat dacă nu exisă clauză de continuare a activității cu moștenitorii.
Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 202 și 229 din Legea nr. 31/1990, instanța a apreciată că acțiunea reclamantei este nejustificată.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat apel, în termen legal, de către reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în sensul că:
- în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea sa, cu o motivare lipsită de profesionalism și foarte confuză în sensul că aceasta, în calitate de unică succesoare, nu are dreptul de a pretinde înscrierea la Oficiul Registrului Comerțului și Registrele de asociați, deoarece s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat numai dobândirea calității sale de creditor social privind plata contravalorii părților sociale. Prin aceasta, instanța a făcut o aplicare nelegală a principiului autorității lucrului judecat, prin aceea că nu a observat că cererea sa are un alt obiect diferit de obiectul cererilor anterioare.
- prima instanță a făcut o aplicare greșită a prevederilor art.198 alin.3 și art.203 alin.1 din Legea nr.31/1990-R, omițând să observe că înregistrarea în registrele menționate este obligatorie și pentru creditorii societăților comerciale în care, prin fraudarea legii, a devenit unic asociat în ambele societăți comerciale în care aceasta deține părți sociale moștenite în urma decesului soțului său;
- în mod greșit prima instanță a considerat că pârâtul este îndreptățit să beneficieze de calitatea sa de asociat unic și administrator, fără ca aceasta să fie despăgubită cu contravaloarea părților sociale.
- prima instanță a dat dovadă de rea-credință și ignoranță în privința aplicării disp.art.132 din Legea nr.31/1990-R, în sensul că și-a motivat soluția pe o Hotărâre nr.1/10.06.2008 a AGA, adunare generală care a avut loc la 4 zile de la data decesului asociatului.
- în sfârșit, apelanta a arătat că interesul său nu este legat de dobândirea calității de asociat, ci numai de vânzarea părților sociale, pentru a-și recupera contravaloarea la prețul pieței.
În consecință, a solicitat admiterea apelului, schimbarea soluției primei instanțe și admiterea acțiunii sale.
Prin notele de ședință depuse la 19.02.2010, pârâții au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea că solicitarea reclamantei este, într-adevăr, inadmisibilă, nefiind posibilă înscrierea sa nici în registrul comerțului și nici în registrul de asociați ai societății, întrucât nu are decât un drept subiectiv de a pretinde contravaloarea părților sociale.
Examinând apelul prin prisma criticilor aduse, în raport de probatoriul administrat și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, se reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.
Referitor la prima critică vizând aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art.1201 Cod civil, vizând autoritatea de lucru judecat, curtea o apreciază ca nefondată cu motivarea că judecătorul fondului a dat dezlegarea corectă cererii cu care a fost învestit, pronunțându-se asupra inadmisibilității solicitării apelantei-reclamante de a fi înregistrată în registrul comerțului și în registrul de asociați al celor două societăți - ca asociat-, prin faptul că, într-adevăr, aceasta nu justifică calitatea procesuală activă, așa cum s-a statuat în litigiile purtate anterior soluționării prezentei cauze.
Prin urmare, judecătorul fondului nu a schimbat obiectul cererii cu care a fost învestit, ci, motivându-și soluția de respingere a cererii reclamantei, a adus în discuție dezlegările date de instanțe anterior soluționării prezentei cauze, ceea ce face nejustificată critica apelantei-reclamante.
Nici susținerea că motivarea hotărârii este lipsită de profesionalism și confuză nu are suport legal, având în vedere dezvoltarea considerentelor în care instanța de fond arată care au fost determinările ce au format convingerea acesteia în soluția pronunțată.
Critica vizând încălcarea de către instanța de fond a disp. art 198 alin 3 din Legea nr.31/1990 nu poate fi primită, întrucât, textul în discuție, se referă numai la dreptul dat de legiuitor asociaților și creditorilor de a cerceta registrul societății, fără a cuprinde vreo mențiune referitoare la modul de înscriere a părților sociale.
De asemenea, critica legată de încălcarea dispozițiilor art.203 al.1. este nejustificată, față de conținutul expres al textului care se referă numai la situația în care este vorba de dobândirea părților sociale, prin succesiune, când transmiterea, desigur, se face de plin drept de la data decesului asociatului care lasă moștenirea, dar numai pentru situațiile în care actul constitutiv prevede continuarea activității societății cu moștenitorii defunctului, ceea ce în cauză nu s-a dovedit, dimpotrivă, cele două acte constitutive au drept clauză doar continuarea activității societăților cu asociat unic (art.9 din actul constitutiv).
Prin urmare, în mod corect, judecătorul fondului a statuat asupra faptului că, în ipoteza în care transmiterea către persoane din afara societății nu este permisă, societatea este obligată numai la plata părților sociale către succesor, conform ultimului bilanț aprobat (a se vedea disp.art 202 al.2 și 3. Legea nr.31/1990-R).
De subliniat că art.229 din aceeași reglementare legală, cuprinde și o prevedere de excepție,în sensul că nu se trece la dizolvarea societății, atunci când există clauză de continuare cu moștenitorii sau cu asociat unic.
Având în vedere clauza cuprinsă în actele constitutive ale celor două societăți, în mod corect, a fost înregistrat în registrul comerțului actul de modificare vizând continuarea activității societăților cu asociat unic în persoana pârâtului, care a dobândit calitatea de unic asociat și administrator al societăților, calitate în care îi revine, desigur, obligația legală de a plăti apelantei-reclamante contravaloarea părților sociale dobândite în calitate de succesoare a defunctului asociat în cele două societăți.
Atâta vreme cât, în urma decesului numitului -, a rămas un singur asociat este logic ca adunarea generală să exprime voința numai a unui singur asociat, astfel că nici această critică nu este justificată.
Precizarea apelantei-reclamante legată de interesul pe care îl are în litigiile cu cele două societăți pârâte și persoana fizică - administrator al acestora - este firesc, această precizare neputând constitui o critică la hotărârea pronunțată de către instanța de fond, hotărâre prin care nu i-a fost infirmat nici un moment dreptul subiectiv de a dobândi contravaloarea părților sociale în calitatea sa de unic moștenitor al defunctului asociat.
Ca atare, din modul în care este redactată hotărârea în cauză, nu se poate reține critica apelantei-reclamante în sensul că instanța ar fi înțeles că scopul acesteia ar fi acela de a ajunge asociat și nu acela de a-și putea valorifica contravaloarea părților sociale dobândite prin moștenire, atâta vreme cât din lecturarea cererii de chemare în judecată rezultă, fără dubiu, că în fapt solicitarea reclamantei este aceea de a fi înscrisă în registrul asociaților și în registrul comerțului ca dobânditoare a părților sociale de plin drept pe data decesului asociatului în temeiul art.202 alin.3 din Legea nr.31/1990-
Prin urmare, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că apelanta-reclamantă nu are decât un drept subiectiv constând în contravaloarea părților sociale dobândite prin moștenire, în speță nefiind incidentă dispoziția art.203 alin.1 din Legea nr.31/1990-
Față de considerentele expuse, neexistând motive care să conducă la schimbarea hotărârii atacate, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, coroborat cu dispozițiile Legii nr.31/1990-R, urmează să respingă apelul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, urmează să oblige apelanta-reclamantă la plata sumei de 1.785 lei cheltuieli de judecată față de intimata-pârâtă SC SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, domiciliată în, str. -, - și nr.3A, județul V, împotriva sentinței nr.1349 din 2 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea - Secția comercială și contencios administrativ fiscal, în dosarul nr-, în contradctoriu cu intimații-pârâți SC SRL Rm.V, cu sediul în Rm.V,-, județul V, SC GRUP SRL Rm.V, cu sediul în Rm.V,-, județul V, domiciliat în Rm.V,-, județul V, și REGISTRUL COMERȚULUI, județul.
Obligă pe apelanta-reclamantă la plata sumei de 1.785 lei, cheltuieli de judecată, către intimata-pârâtă SC SRL.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal.
Președinte, JUDECĂTOR 2: Ioana Bătrînu
- - -
Grefier,
- -
Red.IB/24.02.2010
EM/7 ex.
Jud.fond.
Președinte:DumitruJudecători:Dumitru, Ioana Bătrînu, Polixenia Mincă
