Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL -
Dosar nr-
Decizia nr. 12/2010
Ședința publică de la 04 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vera Stănișor judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
Grefier: ---
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi au venit spre pronunțare apelurile declarate de apelanta-reclamantă R și de apelanta-intervenientă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI - prin AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ, împotriva sentinței civile nr. 517/COM din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect obligația de a face.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică din 28 ianuarie 2010, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită în aceeași zi.
A:
- deliberând -
Asupra apelurilor comerciale de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 517/COM/12.05.2009 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de suspendare a judecării cauzei formulată de pârâtul și au fost respinse, ca nefondate, acțiunea formulată de reclamanta R și cererea de intervenție în interes alăturat reclamantei formulată de Agenția Domeniilor Statului în contradictoriu cu pârâții, G, și, acțiune având ca obiect obligarea, în solidar, a pârâților la efectuarea lucrărilor pentru punerea de îndată în funcțiune a pânzei de apă, a conductei de aducțiune subterană din beton și a tuturor construcțiilor hidrotehnice care alimentează cu apă ferma piscicolă, sub sancțiunea daunelor cominatorii, precum și interzicerea pășunatului animalelor pe terenurile înscrise în Cartea funciară a comunei sub nr. 300/N, 301/N și 302/N în proprietatea și concesiunea reclamantei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
Prin contractul de concesiune nr. 113 din 13.06.2006, Compania Națională a Fondului Bac oncesionat reclamantei, prin concesiune directă, suprafața de teren de 91,58 ha pe care sunt amplasate amenajările piscicole și.
În acest contract părțile au prevăzut și ipoteza ca suprafața de teren concesionată să fie diminuată, urmare reconstituirii dreptului de proprietate prin acte normative sau hotărâri judecătorești.
Predarea și primirea suprafeței de 91,58 ha a făcut obiectul procesului verbal de punere în posesie încheiat de părți la data de 19.06.2006 (fila 33 dosar fond).
Prin încheierile nr. 4932, 4933 și 4934, emise la data de 15.06.2006, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară a dispus intabularea de proprietăți cu privire la suprafețele de teren de 493. 2420. și -, în favoarea Companiei Națională a Fondului B, aceste suprafețe fiind înscrise în Cartea funciară sub nr. 300/N, 301/N, 302/N, cererea reclamantei de interzicere a pășunatului animalelor pârâților (fila 105 dosar fond) fiind făcută pentru terenurile înscrise în cartea funciară sub acest număr.
Așa cum rezultă din documentațiile cadastrale depuse la dosar de reclamantă și din fișele corpului de proprietate, suprafețele de teren intabulate în favoarea Statului Român-prin Compania Națională a Fondului B sunt evidențiate în Cartea funciară sub număr topografic 92/699, 92/700, 92/701, 92/702, 92/703.
La data de 19.05.2008 Prefectul Județului Nae mis Ordinul nr. 126 prin care s-a dispus modificarea suprafeței aparținând comunei, în sensul majorării acestuia cu suprafața de 54,29 ha teren pășune, majorarea fiind făcută pe parcelele cadastrale 92/699, 92/700, 92/703.
Rezultă că prin actul administrativ s-a dispus cu privire la terenurile pentru care s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea Companiei Naționale a Fondului, terenuri concesionate de reclamantă.
Or, în condițiile în care actul administrativ produce efecte juridice, în sensul celor pentru care a fost emis și în condițiile în care în contractul de concesiune s-a prevăzut posibilitatea ca terenul concesionat reclamantei să fie diminuat, urmare reconstituirii dreptului de proprietate, instanța a constatat că exercitarea activității de pășunat cu animalele de către pârâți pe parcelele înscrise în cartea funciară sub nr. 300/N, 301 /N, 302/ N nu se face în mod abuziv, așa cum a invocat reclamanta.
În condițiile în care Ordinul nr. - dispune cu privire la întreaga suprafață din parcelele topografice 92/703 ( 17,25 ha) și 92/699 ( 19 ha) și cu privire la o parte ( 18,04 ha) din suprafața evidențiată în parcela cadastrală 92/700 și în condițiile în care nici concedentul și nici concesionarul nu au solicitat delimitarea suprafeței rămase ( 11,89 ha) din parcela cadastrală 92/700 și asupra căreia își pot exercita dreptul de posesie,instanța a constatat că nu este întemeiat capătul de cerere privind interzicerea pășunatului pe terenurile înscrise în cartea funciară nr. 300/N, 301 /N, 302/ N, considerente pentru care acesta a fost respins.
În ceea ce privește capătul de cerere referitor la obligarea pârâților la efectuarea lucrărilor pentru punerea în funcțiune a pânzei de apă, a conductei de aducțiune subterane din beton și a tuturor construcțiilor hidrotehnice care alimentează ferma piscicolă, instanța a constatat următoarele:
Reclamanta și-a întemeiat pretențiile pe art. 998 și următoarele din Codul Civil, respectiv textul care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Or, antrenarea răspunderii civile delictuale și obligarea la reparare are loc în condițiile în care fapta ilicită a cauzat un prejudiciu.
În condițiile în care răspunderea civilă delictuală se concretizează într-o obligație de dezdăunare este necesar ca titularul dreptului real sau de creanță care invocă această răspundere să facă dovada prejudiciului.
În cauză însă nu s-a făcut dovada că respectivele conducte, construcțiile hidrotehnice și pânza de apă erau funcționale la data la care martorul (fila 196 dosar judecătorie) a confirmat scoaterea de către pârâți a unor fragmente de conducte prin care se alimentau cu apă iazurile, respectiv nu s-a făcut dovada unui prejudiciu cert.
Pe de altă parte, pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca fapta ilicită să fie imputabilă autorului ei, respectiv autorul să fi acționat cu vinovăție.
În cauză însă probele administrate au confirmat faptul că pârâții au avut reprezentarea că terenul pe care se aflau construcțiile hidrotehnice era proprietatea autorității locale, că puteau folosi respectivul teren ca comunal, fapt confirmat ulterior prin Ordinul Prefectului, semnificația socială a faptelor pârâților excluzând vinovăția acestora.
Constatând că în cauză, în lipsa unui prejudiciu cert dovedit de reclamantă și în lipsa vinovăției pârâților nu poate fi angajată răspunderea civilă a pârâților, în sensul obligării la îndeplinirea obligației invocate de reclamantă, instanța a respins ca nefondat și primul capăt de cerere.
În raport de considerentele reținute și în raport de faptul că cererea de intervenție a fost formulată de Agenția Domeniilor Statului în interesul reclamantei, instanța a respins ca nefondată și cererea de intervenție.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, în termen legal, reclamanta R și intervenienta Agenția Domeniilor Statului, legal timbrate cu timbru judiciar de 0,3 lei și taxă judiciară de timbru de 8 lei.
În motivarea apelurilor a fost criticată hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, având în vedere constatările efectuate la data de 23.07.2008 în sensul că eforturile reclamantei de a constitui o exploatare piscicolă viabilă au fost împiedicate să se materializeze de un număr de cetățeni din comuna, care prin faptele lor au produs pagube considerabile reclamantei, compromițând total producția piscicolă. Aceste constatări au fost evidențiate și în cadrul Raportului de Expertiză Tehnică Judiciară din dosarul nr- al Judecătoriei Roman, echivalând cu nerealizarea obiectului contractului de concesiune. De asemenea, Ordinul Prefectului reținut de către prima instanță nu este opozabil reclamantei și nu poate produce efecte juridice decât după parcurgerea unor proceduri legale, cu atât mai mult cu cât ordinul a fost emis ulterior promovării acțiunii de fond, reprezentând o probă preconstituită pentru a legitima o activitate nelegală a primarului comunei și a celorlalți pârâți. Pe de altă parte, referitor la primul capăt de cerere s-a susținut că probele administrate dovedesc că instalațiile menționate erau funcționale, iar pârâții cu bună știință le-au distrus, răspunderea civilă delictuală intervenind chiar și în cazul culpei celei mai ușoare, iar înlăturarea vinovăției presupune dovedirea existenței unei cauze exoneratoare, ceea ce pârâții nu au făcut.
Pentru susținerea apelurilor au fost depuse înscrisuri.
Legal citați, intimații-pârâți nu s-au prezentat în fața instanței, solicitând prin întâmpinarea depusă la data de 25.01.2010 respingerea apelului.
La termenul din data de 7.01.2010, având în vedere notele scrise ale apelantei Agenția Domeniilor Statului față de apariția Legii nr. 317/2009, instanța a dispus citarea în cauză în calitate de apelantă-intervenientă a Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.
Aceasta, legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței și nu a formulat cereri în cauză.
Analizând apelurile promovate pentru motivele arătate, instanța le apreciază ca fiind nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Acțiunea formulată de către reclamantă și completată ulterior, avea ca scop angajarea răspunderii civile delictuale a pârâților și repararea prejudiciului cauzat prin faptele invocate.
În acest context, potrivit dispozițiilor art. 998, 999 Cod civil, printre condițiile de angajare a acestei răspunderi se regăsesc și cele referitoare la existența faptei ilicite și a prejudiciului. Din perspectiva condițiilor menționate instanța apreciază că probatoriul administrat în cauză nu este de natură să confirme situația invocată de către reclamantă. Astfel, prin răspunsurile la interogatoriile luate pârâții nu au recunoscut că au sustras sau distrus elemente ale instalațiilor proprietatea reclamantei, ci cei mai mulți au declarat că au fost de față atunci când primarul localității a avut inițiativa intervenției la unele dintre construcțiile hidrotehnice.
În consecință, în valorificarea principiului in dubio pro reo, nu se poate aprecia în ansamblu comiterea faptei ilicite de către toți pârâții. În acest sens sunt și declarațiile martorilor audiați la cererea părților care nu a putut identifica dintre pârâții cauzei persoanele care au participat la comiterea delictului.
Pe de altă parte, pentru repararea prejudiciului cauzat reclamanta a solicitat prin acțiunea formulată obligarea pârâților la efectuarea lucrărilor pentru punerea de îndată în funcțiune a pânzei de apă, a conductei de aducțiune subterane din beton și a tuturor construcțiilor hidrotehnice, acestea reprezentând indicarea generică a obligațiilor avute în vedere prin acțiune, fără a fi individualizate în concret elementele specifice fiecărei lucrări în parte, respectiv construcțiile hidrotehnice vizate.
În consecință, coroborând aceste considerente și cu cele privind comportamentul pârâților relevat de probatoriul cauzei instanța apreciază că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de dispozițiile art. 998, 999 cod civil pentru angajarea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Situația este similară în ceea ce privește pășunatul animalelor pârâților pe digurile proprietatea reclamantei, instanța reținând că pârâții au recunoscut la interogatoriile luate unii că nu au animale, iar alții doar că animalele traversau digurile respective mergând spre islazul localității, iar martorul audiat nu a putut indica pârâții, proprietari de animale, care au comis fapta pretinsă.
Față de aceste considerente care conduc la concluzia neîndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 998, 999 Cod civil, instanța apreciază că sunt irelevante în cauză aspectele referitoare la constatările corpului de control al Administrației Domeniilor Statului din data de 23.07.2008, ori cu privire la emiterea ordinului prefectului. Întrucât acestea vizează împrejurările particulare ce caracterizează fapta ca fiind ilicită, iar instanța a apreciat că nu se poate stabili cu certitudine că pârâții sunt cei care au comis faptele arătate, motivele de apel referitoare la aceste aspecte devin irelevante în cauză, ca și susținerile privind caracterul funcțional al instalațiilor indicate prin acțiune.
În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, vor fi respinse apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile declarate de apelanta-reclamantă R și de apelanta-intervenientă AGENȚIA DOMENIILOR STATULUI, cu sediul în B,-, sector 1 - prin AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU PESCUIT ȘI ACVACULTURĂ, cu sediul în B,--39, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 517/COM din 12 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât, cu domiciliul în Comuna, județul N, în nume propriu și în numele intimaților-pârâți, G, G, și, toți cu domiciliul în Comuna, județul
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, --- |
Red. -
Red. - - 15.02.2010
Tehnored. D - ex. 6 - 16.02.2010
Președinte:Vera StănișorJudecători:Vera Stănișor, Morina Napa
