Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1240/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
Decizia comercială nr.1240R
Ședința publică de la 11.11.2008
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Mincu
JUDECĂTOR 2: Florica Bodnar
JUDECĂTOR 3: Mioara Badea
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea asupra recursurilor formulate de recurenta-reclamantă C & C TURISM și recurenta-pârâtă LEASING ROMÂNIA B, împotriva sentinței comerciale nr.121/16.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a-VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele-pârâte și RENAULT.
Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2008, fiind consemnate în încheierea de ședință întocmită la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 11.11.2008, când în urma deliberării a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursurilor de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința comercială nr.121/16.01.2006 pronunțată în dosarul nr.11666/2002 (număr unic -) Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei LEASING ROMÂNIA
Pe fondul cauzei, a luat act și a consfințit înțelegerea încheiată între reclamanta C & C TURISM și pârâtele RENAULT și, înțelegere redată în dispozitivul sentinței.
respins acțiunea formulată împotriva pârâtei LEASING ROMANIA ca lipsită de interes.
A respins cererea pârâtei de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând în esență că la termenul din 09.01.2006, reclamanta a depus la dosar un înscris intitulat "Tranzacție" valabilitatea acestui înscris fiind contestată de pârâta (în prezent LEASING ROMANIA ) care a susținut că persoana care a semnat-o din partea sa, respectiv nu are calitatea de reprezentant al său. De asemenea, în ședința publică din 09.01.2006 aceasta pârâtă a insistat să se constate că nu are calitate procesuală în cauză.
Verificând contractul de tranzacție depus la dosar, tribunalul a reținut că acesta poartă semnătura numitei, care nu este reprezentantul legal al pârâtei, situație ce rezultă din extrasul de registru unde apar ca administratori următoarele persoane:,.
Ca atare, tribunalul a reținut că nu putea angaja valabil voința pârâtei LEASING ROMANIA la momentul semnării contractului de tranzacție.
Pe acest aspect, tribunalul a mai reținut că, atât în contractul de leasing, cât și în actele de procedură depuse la dosar, pârâta a fost reprezentată de, director general, administrator al pârâtei.
Față de cele reținute, tribunalul a constatat că nu poate lua act de înțelegerea intervenită între reclamantă și pârâta LEASING ROMANIA deoarece aceasta nu a fost legal reprezentată la momentul încheierii tranzacției.
În ceea ce privește acordul de voință existent la momentul soluționării cauzei, intervenit între reclamantă, producătorul autovehicolului - RENAULT și pârâta, tribunalul a reținut că este valabil din punct de vedere formal.
Ca atare, tribunalul a constatat că este stins litigiul dintre reclamantă și cele două pârâte menționate mai înainte, prin încheierea în mod valabil a unui contract de tranzacție, prin concesii reciproce.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei LEASING ROMANIA, tribunalul a reținut că, în speță, pârâta LEASING ROMÂNIA are calitate de finanțator în contractul de leasing financiar din 25.09.2001, contract care prin obiectul său material a generat litigiul, precum și calitatea de proprietar al bunului până la momentul transferului dreptului de proprietate în condițiile art.11 din contract.
Pentru stabilirea calității procesuale pasive instanța se raportează la dreptul pretins prin cererea de chemare în judecată, nu la un drept dovedit.
Prin urmare, tribunalul a reținut că având în vedere că reclamanta a dedus judecății un raport juridic izvorât din contractul de leasing financiar din 25.09.2001 încheiat cu pârâta LEASING ROMANIA, aceasta are calitate procesuală în cauză.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că din moment ce firma producătoare a eliberat reclamantei un certificat care atestă că autoturismul ce a făcut obiectul contractului de leasing este model 2002, iar reclamanta a renunțat la judecata cererii împotriva pârâtei RENAULT, nu mai are interes să susțină acțiunea împotriva pârâtei LEASING ROMANIA
Cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâta LEASING ROMANIA a fost apreciată de tribunal ca neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile art.274 pr.civ. atâta timp cât reprezentantul pârâtei a depus la dosar drept act justificativ factura fiscală nr.-/2005, factură neacceptată la plată și care nu probează efectuarea plății onorariului de avocat.
Pe acest aspect, tribunalul a mai reținut că pârâta care se pretinde creditor pentru suma de 4756 lei trebuia să probeze efectuarea plății în condițiile art.1169 Cod civil, prin chitanța liberatorie, extras de cont, etc.
Pe de altă parte, tribunalul a reținut că nici nu poate fi reținută culpa procesuală a reclamantei, în condițiile în care litigiul a fost soluționat parțial prin încheierea unei tranzacții, ce împiedică soluționarea în fond a cauzei și atrage lipsa de interes a reclamantei în plan procesual, în susținerea cererii formulate împotriva pârâtei.
Împotriva acestei sentințe, la data de 20.02.2006, pârâta LEASING ROMANIA a formulat apel întemeiat pe dispozițiile art.282-298.pr.civ.
Prin motivele de apel depuse la dosar la data de 19.05.2006 apelanta LEASING ROMANIA (fostă ) a invocat următoarele:
- Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile legale exprese incidente în materie, respectiv de art.12 din nr.OG51/1997 privind operațiunile de leasing și societățile de leasing, care consacră dreptul utilizatorului la acțiune directă împotriva furnizorului.
Pe acest motiv, apelanta a susținut că potrivit art.4.2.1. și art.4.2.2. din contractul de leasing încheiat între părți, finanțatorul este exonerat de orice răspundere privind calitatea echipamentului livrat de furnizor. Mai mult, nr.OG51/1997 exonerează finanțatorul de orice răspundere chiar și în cazul nelivrării echipamentului.
Ca atare, a mai susținut apelanta, excepția lipsei calității procesuale pasive trebuia primită și nu respinsă de instanța de fond.
- Cu privire la culpa procesuală a reclamantei, consideră că aceasta există dincolo de orice dubiu, având în vedere faptul că reclamanta a căzut în pretenții, acțiunea sa fiind respinsă ca lipsită de interes.
Față de cele arătate, apelanta a solicitat admiterea apelului, în principal schimbarea hotărârii instanței de fond, încuviințarea completării probelor adminJ. de prima instanță și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - secția a VI-a Comercială sub nr.1527/-.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 22.06.2006, intimata a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de împrejurarea că litigiul de fond s-a terminat cu încheierea unei tranzacții consfințită de sentința atacată, sentință irevocabilă și prin care, a fost scoasă din cauză.
În concluzie, intimata a solicitat să se constate lipsa calității procesuale pasive și să se respingă apelul în ceea ce o privește ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cererii de apel intimata a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
La același termen, 22.06.2006, intimata RENAULT a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivată de împrejurarea că litigiul de fond s-a terminat cu încheierea unei tranzacții consfințită prin sentința atacată, sentință irevocabilă și prin care a fost scoasă din cauză.
În concluzie, și această intimată a solicitat să se constate lipsa calității sale procesuale pasive și să se respingă apelul ca fiind introdus împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cererii de apel intimata RENAULT a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat.
La data de 3.07.2006, apelanta LEASING ROMANIA a depus la dosar adresă prin care a confirmat că la 16.12.2005 a plătit cu titlu de onorarii diverse suma de 9747,00 RON către d-l avocat, sumă care se compune din: 4756,00 RON reprezentând onorariu de avocat în dosarul nr.11666/2002 (factura nr.- din 22.12.2002) și suma de 4991,00 RON reprezentând alte onorarii datorate (factura nr.- din 16.12.2005).
În susținerea celor arătate, apelanta a depus înscrisuri (filele 35-36).
La termenul din 28.09.2006 apelanta a depus la dosar motive de apel în completare, intimata reclamantă C & C TURISM invocând excepția tardivității depunerii acestora motivată de faptul că se află la al treilea termen de înfățișare.
Excepția invocată a fost respinsă ca neîntemeiată, cu motivarea cuprinsă în încheierea de la acest termen.
Prin cererea de completare a motivelor de apel, apelanta LEASING ROMANIA (fostă ) a invocat următoarele:
- Hotărârea instanței de fond prin care se ia act și se consfințește înțelegerea încheiată între reclamanta C & C TURISM și pârâtele RENAULT și este nelegală, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.271 și următoarele pr.civ. dispoziții de ordine publică.
În esență, apelanta a susținut că, deși avea calitatea de parte în proces, dar nu și de semnatară a tranzacției, instanța de fond a luat act și a consfințit înțelegerea prezentată numai între reclamantă și celelalte două pârâte.
A mai susținut că instanța nu putea să ia act de tranzacție în aceste condiții, față de prevederile art.271 pr.civ. text care are în vedere stingerea procesului respectiv prin învoiala tuturor părților.
Prin urmare, nu se putea lua act de tranzacție atâta vreme cât societatea sa era parte în proces, dar nu semnase în mod valabil contractul de tranzacție depuse la dosar.
- În mod greșit a fost respinsă acțiunea reclamantei față de LEASING ROMANIA ca lipsită de interes, când în realitate acțiunea reclamantei ar fi trebuit respinsă ca inadmisibilă.
În esență, apelanta a susținut că în cadrul contractului de leasing, în calitate de finanțator, nu are și nici nu ar fi putut avea față de dispozițiile legale vreo obligație în ceea ce privește livrarea și respectiv, calitatea bunului livrat.
A mai susținut că față de dispozițiile nr.OG51/1997 aplicabile contractului de leasing, instanța de fond ar fi trebuit să constate inadmisibilitatea acțiunii îndreptate împotriva LEASING ROMANIA și să o respingă pe acest considerent.
- În mod neîntemeiat instanța de fond nu i-a acordat cheltuieli de judecată.
În esență, apelanta a susținut că respingerea acțiunii față de societatea sa, independent de motivația pentru care instanța a luat această hotărâre, impunea acordarea cheltuielilor de judecată față de prevederile art.274 alin.1 pr.civ.
A mai susținut că la dosarul cauzei existau actele doveditoare ale onorariului de avocat și dacă ar fi considerat că erau insuficiente pentru rezolvarea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța ar fi trebuit, în baza rolului activ atribuit prin art.129 alin.5 pr.civ. să ordone administrarea probatoriului pe care l-ar fi considerat necesar.
În concluzie, apelanta a solicitat admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii atacate, să se ia act că reclamanta C & C TURISM a renunțat la judecarea acțiunii formulată împotriva pârâților și RENAULT; să se respingă ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamantă împotriva pârâtei LEASING ROMANIA; să fie obligată reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de fond, reprezentând onorariu de avocat.
De asemenea, apelanta a solicitat obligarea intimatei reclamante la plata cheltuielilor de judecată în fața instanței de apel.
La termenul din 26.10.2006, intimata-reclamantă C & C TURISM a depus la dosar cerere de repunere în termenul de apel, precum și motive de apel împotriva sentinței comerciale nr.421/06.01.2006.
În cererea de repunere în termenul de apel apelanta reclamantă a învederat că instanța de fond nu i-a comunicat sentința la noul sediu din B,-, cu soș.- nr.31,.1,.2, sector 1, sediu la care a solicitat să-i fie comunicate toate actele de procedură.
Apelanta-reclamantă a criticat sentința arătând că tribunalul a ajuns în mod greșit la concluzia că tranzacția semnată de părți, inclusiv de (actualmente LEASING ROMANIA ), nu ar produce efecte juridice opozabile acesteia.
În esență, după prezentarea situației de fapt, apelanta reclamantă a susținut că, după ce pârâta RENAULT i-a eliberat înscrisul care suplinește omisiunea din actele de identitate ale autoturismului, cea care a inițiat perfectarea tranzacției a fost tocmai pârâta În mod paradoxal, după ce textul tranzacției a fost redactat și semnat de conducerea acesteia și abia ulterior, de către celelalte părți, tocmai inițiatoarea a obstrucționat finalizarea ei.
Apelanta reclamantă a mai susținut că instanța de fond a ratificat inconsecvența acestei pârâte și a considerat fără temei că directorul general adjunct, nu ar fi avut abilitatea legală de a reprezenta societatea în cauză.
Pe acest aspect apelanta reclamantă a arătat că instanța de fond a omis că pe tot parcursul procesului, d-na a avut delegarea de competență a directorului general de a reprezenta societatea în fața instanței de judecată.
Mai mult, d-na în calitatea sa de director general adjunct are abilitarea de a reprezenta societatea, iar semnăturile sale angajează răspunderea societății.
A mai susținut că neaplicarea ștampilei nu afectează în nici un fel valabilitatea tranzacției, deoarece aceasta are caracterul unui înscris sub semnătură privată și nu are nimic comun cu documentele emise de autoritățile publice.
Pe aspectul cheltuielilor de judecată, apelanta reclamantă a arătat că atâta timp cât a demonstrat că pârâta LEASING ROMANIA are calitate procesuală pasivă, iar acțiunea sa a fost vădit întemeiată la data intentării ei, chiar dacă după ce pârâta RENAULT i-a eliberat atestatul, nu mai fundamentează interesul inițial care a justificat demersul său procesual, nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Aceasta deoarece nu i se poate reține nici o culpă procesuală.
În concluzie, apelanta reclamantă a solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul de a se lua act de tranzacție în integralitatea sa, constatând stins procesul în condițiile art.271 pr.civ.
La dosarul cauzei, intimata pârâtă a depus completare la întâmpinare față de noile motive de apel depuse de apelanta pârâtă LEASING ROMANIA
De asemenea, intimata prin biroul de Reprezentanță RENAULT EXPORT a depus completare la întâmpinare față de noile motive de apel ale apelantei pârâte LEASING ROMANIA
Prin completarea la întâmpinare, ambele intimate au combătut motivele de apel depuse de apelanta-pârâtă LEASING ROMANIA, la termenul de judecată din 28.09.2006.
De asemenea, au susținut că apelanta pârâtă este decăzută din dreptul de a formula recurs, de vreme ce acesta nu a fost depus la instanța a cărei hotărâre se atacă în termenul prevăzut la art.301 pr.civ.
La termenul din 30.11.2006, apelanta pârâtă LEASING ROMANIA a invocat excepția tardivității depunerii cererii de repunere în termenul de apel și a cererii de apel.
Analizând excepția invocată în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea a constatat cu motivarea cuprinsă în încheierea de la acea dată că cererea de repunere în termenul de apel nu este tardivă, apelanta fiind încă în termen pentru a declara apel.
La același termen, 30.11.2006, intimatele pârâte au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere prevederile art.273 pr.civ. cu privire la tranzacție.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, apelanta pârâtă a invocat excepția inadmisibilității apelului apelantei reclamante.
La termenul din 25.01.2007, Curtea a pus în discuția părților excepția inadmisibilității atât a căii de atac formulate de apelanta C & C TURISM, cât și a criticilor apelantei LEASING ROMANIA din completarea la apel.
Prin decizia comercială nr.55/01.02.2007 pronunțată în dosarul nr- Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială a admis excepția inadmisibilității apelului formulat de reclamanta C & C TURISM și în consecință a respins ca inadmisibil apelul declarat de această apelantă împotriva sentinței comerciale nr.121/16.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-.
A admis apelul formulat de apelanta LEASING ROMANIA împotriva aceleiași sentințe, a schimbat în parte sentința atacată în sensul că a obligat reclamanta să plătească pârâtei LEASING ROMANIA cheltuieli de judecată în sumă de 4.756 lei reprezentând onorariu avocat.
A menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
A luat act că apelanta LEASING ROMANIA își rezervă dreptul de a cere cheltuieli de judecată pe cale separată.
A respins cererea intimatelor și RENAULT de obligare la cheltuieli de judecată ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere actele și lucrările cauzei și dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe reclamanta C & C TURISM a declarat recurs înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr-.
Prin decizia comercială nr.3937/4.12.2007 pronunțată în dosarul nr- Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială a admis recursul declarat de recurenta reclamantă C & C TURISM, a casat decizia recurată și a trimis cauza la Curtea de APEL BUCUREȘTI pentru soluționarea căii de atac a recursului.
Pentru a decide astfel, instanța de recurs a constatat că dispozițiile art.7207pr.civ. reținute de instanța de apel nu-și au aplicabilitate întrucât actul depus de părți și care atestă învoiala lor, denumit de acestea "contract de tranzacție" nu reprezintă rezultatul demersurilor efectuate de instanță în aplicarea art.7207, ci reprezintă învoiala părților de a lichida orice pretenții, de orice natură referitoare la litigiul dedus judecății conform art.271 Cod pr.civ. care reglementează situația hotărârii care, consfințește învoiala părților.
Instanța de recurs a mai reținut că potrivit art.273 pr.civ. hotărârea de expedient, cea care consfințește învoiala părților se dă fără drept de apel.
Față de aceste prevederi, instanța de recurs a constatat că sentința primei instanțe este susceptibilă de a fi atacată numai cu calea de atac a recursului, situație în care competența materială de soluționare a acestuia aparține Curții de apel.
Instanța de recurs a mai reținut în considerentele deciziei pronunțate că se impune casarea deciziei atacate și trimiterea spre rejudecare a cauzei, rejudecare ce privește calea de atac a recursului, la instanța anterioară din perspectiva analizării contractului de tranzacție față de toate părțile din cauză.
După casare cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VI-a Comercială sub nr.1530/-.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 09.09.2008 Curtea a pus în vedere tuturor părților din cauză să precizeze, în scris, dacă înțeleg să își mențină excepțiile invocate în timpul soluționării cauzei, ca apel, iar în caz afirmativ, să precizeze eventualele excepții și să le motiveze.
La termenul din 04.11.2008 recurenta pârâtă LEASING ROMANIA a depus precizări cu privire la excepțiile invocate, în conformitate cu obligația instituită prin încheierea de ședință de la termenul din 09.09.2008.
În esență, recurenta pârâtă a arătat că față de calificarea instanței de recurs cu privire la calea de atac promovată de reclamantă ca fiind recurs și nu apel, nu mai susține excepția de inadmisibilitate a căii de atac.
La termenul din 04.11.2008, Curtea a pus în discuția părților următoarele excepții: excepția tardivității cererii de repunere în termenul de recurs și a motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă, excepție invocată de recurenta pârâtă; excepția nedepunerii recursului formulat de recurenta pârâtă la instanța a cărei hotărâre se atacă, excepție invocată de intimatele pârâte; excepția tardivității depunerii motivelor de recurs în completare de către recurenta pârâtă, excepție invocată de recurenta reclamantă; excepția privind lipsa calității procesuale pasive a intimatelor-pârâte, excepție invocată de către acestea.
Cauza a fost reținută în pronunțare atât pe excepții cât și pe fondul cererilor de recurs.
Intimatele pârâte au depus la dosar concluzii scrise.
Examinând excepția tardivității cererii de repunere în termenul de recurs și a motivelor de recurs formulate de recurenta reclamantă, excepție invocată de recurenta pârâtă, Curtea constată că este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele și lucrările dosarului de fond rezultă că la data de 09.08.2004, recurenta reclamantă C & C TURISM a depus la dosar adresă învederând că începând cu data de 27.07.2004, societatea și-a mutat sediul din B, nr.55-59, parter, sector 3, în B,-, cu șos.- nr.31,.1,.2, sector 1.
Prin aceeași adresă a solicitat ca orice citație sau comunicare de acte să se efectueze la noua adresă a sediului (file 156 dosar fond).
Din actele și lucrările dosarului de fond (fila 233) rezultă că sentința pronunțată de instanța de fond a fost comunicată recurentei reclamante la vechiul sediu și nu la sediul indicat prin adresa depusă la dosar la data de 09.08.2004, sentința fiind restituită cu mențiunea "destinatar mutat, proprietarul nu permite afișarea".
În condițiile în care, sentința instanței de fond nu a fost comunicată recurentei-reclamante la sediul indicat prin adresa depusă la dosar (fila 156 dosar fond), Curtea nu poate primi excepția invocată, recurenta reclamantă fiind în termen să declare recurs, chiar și fără a fi necesară formularea unei cereri de repunere în termenul de recurs.
Pentru considerentele arătate, Curtea va respinge excepția invocată ca nefondată.
Examinând excepția privind nedepunerea recursului de către recurenta pârâtă la instanța a cărei hotărâre se atacă, excepție invocată de intimatele pârâte, Curtea constată că este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, Curtea reține că cererea de apel devenită ulterior cerere de recurs (fila 2 dosar apel nr-) urmare calificării de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială prin decizia nr.3937/4.12.2007, a fost depusă la data de 20.02.2006 la instanța care a pronunțat sentința atacată, respectiv la Tribunalul București - Secția Comercială.
În situația în care, prin excepția invocată intimatele pârâte vizează motivele de recurs care, într-adevăr, au fost depuse direct la instanța de apel (dosar nr-), Curtea reține că, inițial acestea au fost depuse ca motive de apel, art.286 alin.2 pr.civ. permițând depunerea acestora până la prima zi de înfățișare.
Pe de altă parte, Curtea reține că motivele de apel au devenit motive de recurs, urmare calificării căii de atac drept recurs de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secție Comercială, iar art.302 pr.civ. se referă doar la cererea de recurs.
Mai mult, Curtea reține și faptul că prin decizia nr.737/24.06.2008 Curtea Constituțională a declarat ca fiind neconstituționale dispozițiile art.302 pr.civ. în partea ce privește "sub sancțiunea nulității", decizia fiind obligatorie.
În considerarea celor arătate, Curtea va respinge și această excepție ca nefondată.
Examinând excepția privind tardivitatea depunerii motivelor de recurs în completare de către recurenta pârâtă, excepție invocată de recurenta reclamantă, Curtea constată că este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, motivele de recurs în completare (inițial motive de apel) au fost depuse la dosar la data de 28.06.2006, cu respectarea dispozițiilor art.286 alin.2 pr.civ. la acest termen fiind prima zi de înfățișare, întrucât la cele două termene anterioare acestuia a fost lipsă de procedură cu una din părți.
Mai mult, motivele de apel în completare au devenit motive de recurs ca urmare a calificării căii de atac de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Comercială prin decizia comercială nr.3937/4.12.2007.
Ca atare, pentru considerente arătate, excepția va fi respinsă ca nefondată.
Examinând excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatelor pârâte invocată de acestea, Curtea constată că este nefondată pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele și lucrările cauzei rezultă că intimatele pârâte au fost părți în dosarul în care s-a pronunțat sentința atacată având calitatea de pârâte și în această calitate au încheiat tranzacția din 24.03.2005, fiind semnatarele acesteia.
În aceste condiții, Curtea apreciază că intimatele pârâte au calitate procesuală pasivă în recurs, excepția invocată urmând a fi respinsă ca nefondată.
Examinând recursul declarat de recurenta reclamantă C & C TURISM, în raport de criticile invocate și în raport de actele și lucrările cauzei, Curtea constată că este întemeiat pentru considerentele ce se vor arăta.
Astfel, din actele și lucrările cauzei rezultă că recurenta pârâtă LEASING ROMANIA (fostă ) a contestat valabilitatea tranzacției încheiată la data de 24.03.2005, susținând că persoana care a semnat-o din partea sa (director general adjunct ) nu avea calitatea de reprezentant al său.
Susținerile recurentei pârâte au fost primite de instanța de fond care a reținut că semnatarul tranzacției din partea LEASING ROMANIA nu putea angaja valabil voința acestei societăți, situație în care nu poate lua act de înțelegerea intervenită cu această societate.
Din actele și lucrările cauzei rezultă însă, că d-na, în calitate de director general adjunct a semnat contractul de leasing financiar nr.-/02 pentru finanțatorul (actuala LEASING ROMANIA ), a semnat întâmpinarea, răspunsul la interogatoriu formulat de recurenta reclamantă, precum și concluziile scrise depuse în dosar (filele 10, 63, 112, 218-219 dosar fond).
Mai mult, atât cererea de apel și motivele de apel (calificate ulterior recurs și motive de recurs) cât și adresa nr.378/21.06.2006 au fost semnat de același director general adjunct - d-na (filele 2-3, 11-12, 34 dosar apel nr-).
În aceste condiții, Curtea apreciază că d-na, în calitatea sa de director general adjunct a avut abilitarea de a reprezenta societatea iar prin semnarea diverselor înscrisuri, inclusiv tranzacția din 24.03.2005 a angajat valabil răspunderea societății.
Prin urmare, Curtea constată că în mod greșit instanța de fond nu a luat act de înțelegerea intervenită între toate părțile semnatare ale tranzacției și a apreciat în mod nelegal că societatea recurentă pârâtă nu a fost legal reprezentată la încheierea acesteia.
În considerarea celor arătate, Curtea în baza art.304 pct.9 și art.312 alin.1, 2.pr.civ. va admite recursul formulat de recurenta reclamantă, va modifica în parte sentința comercială atacată în sensul că va lua act și va consfinți înțelegerea încheiată la data de 24.03.2005 între reclamantă și toate pârâtele.
În ceea ce privește critica din recursul formulat de recurenta pârâtă LEASING ROMANIA vizând respingerea excepției lipsei calității sale procesuale pasive, se constată că este nefondată pentru considerentele reținute de instanța de fond și pe care Curtea le confirmă.
Ca atare, se va menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta LEASING ROMANIA
Menținea acestei dispoziții se impune cu atât mai mult cu cât în recurs, Curtea a constatat că recurenta pârâtă a fost și semnatara tranzacției intervenită la data de 24.03.2005.
Având în vedere admiterea recursului formulat de recurenta reclamantă în raport de care, sentința atacată a fost modificată în parte, constatându-se că tranzacția a fost valabil încheiată între reclamantă și toate pârâtele, Curtea apreciază că nu mai pot fi primite nici celelalte critici invocate de recurenta pârâtă, recursul formulat de aceasta urmând a fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția tardivității cererii de repunere în termenul de recurs și a motivelor de recurs formulate de recurenta-reclamantă, excepție invocată de recurenta pârâtă, ca nefondată.
Respinge excepția privind nedepunerea recursului de către recurenta-pârâtă la instanța a cărei hotărâre se atacă, excepție invocată de intimatele pârâte, ca nefondată.
Respinge excepția privind tardivitatea depunerii motivelor de recurs în completare de către recurenta-pârâtă, invocată de către recurenta-reclamantă, ca nefondată.
Respinge excepția privind lipsa calității procesuale pasive invocată de intimatele-pârâte, ca nefondată.
Admite recursul formulat de recurenta-reclamantă C & C TURISM împotriva sentinței comerciale nr.121/16.01.2006 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu recurenta-pârâtă LEASING ROMÂNIA B și intimatele pârâte și RENAULT.
Modifică în parte sentința comercială atacată în sensul că ia act și consfințește înțelegerea încheiată la data de 24.03.2005 între reclamantă și toate pârâtele.
Menține dispoziția sentinței atacate privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta LEASING ROMANIA
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă LEASING ROMANIA împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11.11.2008.
Președinte Judecător Judecător
Grefier
Red.Jud.
Tehnored.
7 ex.
Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială
Președinte:
Președinte:Elena MincuJudecători:Elena Mincu, Florica Bodnar, Mioara Badea
