Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 1271/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIE Nr. 1271
Ședința publică de la 02 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Ghideanu
JUDECĂTOR 2: Claudia Susanu
JUDECĂTOR 3: Geta Sandu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei comerciale privind pe recurent, recurent, recurent, recurent și pe intimat SC SA, având ca obiect obligatia de a face, recurs formulat împotriva încheierii din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-na avocat pentru recurenți, lipsind:
- intimat - SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează:
- recurs la prim termen, prin recalificarea căii de atac, legal timbrat, după care:
La interpelarea instanței, d-na avocat precizează că nu mai are de formulat alte cereri și nu sunt nici chestiuni preliminare.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Punând concluzii de admitere a recursului, d-na avocat susține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile legale în hotărârea recurată.
Instanța de fond a dat, potrivit art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, o hotărâre nelegală, soluționând cauza fără citarea părții adverse. Deși pricina s-a soluționat în procedură necontencioasă, recurenții apreciază că și intimata "" CNt rebuia citată, pentru a cunoaște obiectul, care este asigurare de dovezi. Iar procedura care se aplică într-o astfel de cauză este procedura necontencioasă. Partea adversă trebuia citată, pentru a-și exprima punctul de vedere chiar dacă, prin întâmpinare, "" susține că instanța de fond a dat o soluție legală.
D-na avocat critică hotărârea instanței de fond și sub aspectele prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, fiind încălcat grav dreptul de acționari al recurenților, care doresc să-și asigure dovezi, pentru a le folosi ulterior. Expertiza de gestiune, solicitată de recurenți în procedura reglementată de art. 136 din Legea nr. 31/1990, reprezintă un mijloc procedural, cu ajutorul căruia un acționar poate obține informații privind modul în care îi sunt gestionate interesele ce derivă din calitatea de acționari ai ""
Instanța de fond a respins cererea recurenților, susține d-na avocat, reținându-se că hotărârea solicitată de aceștia ar fi una abuzivă. Însă reclamanții au indicat punctual obiectivele expertizei de gestiune, tocmai având în vedere situația ulterioară din gestiunea societății și activitatea jurisdicțională ulterioară a societății.
Recurenții s-au adresat mai întâi cenzorilor societății și altor factori de decizie din societate, fiind motivați de soluțiile de condamnare aplicate executivului societății, prin sentința penală nr. 528/2008, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată, abuz în serviciu contra intereselor persoanelor
Prin probele administrate în cauză, recurenții au dovedit modificările aduse statutului societății, modificări care limitează accesul acționarilor la informațiile legate de gestionarea societății. În acest sens d-na avocat invocă hotărârea AGA publicată în Monitorul Oficial nr. 272/2002, hotărâre desființată printr-o decizie a Curții de Apel București.
Prin demersul lor, recurenții nu au dat dovadă de rea-credință. Sunt dovezi la dosar, privind necesitatea efectuării expertizei de gestiune, pentru asigurarea de dovezi. Prin rolul său activ, instanța de fond putea cenzura sau limita obiectivele expertizei, susține apărătorul recurenților, arătând că acțiunea promovată este întemeiată., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și - rejudecând cauza - admiterea acțiunii.
Instanța declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare.
Ulterior deliberării,
INSTANȚA
Asupra recursului comercial d e față, reține următoarele:
Prin încheierea din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, s-a respins excepția autorității de lucru judecat și s-a respins cererea formulată de petenții -, și. S-a respins excepția autorității de lucru judecat.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj sub nr-, formulată de reclamanții -, și, în calitate de acționari ai "" C-N, s-a solicitat - în contradictoriu cu "" - să se numească un expert, care să fie însărcinat cu întocmirea unui raport de expertiză de specialitate, să se comunice raportul de expertiză întocmit către consiliul de administrație și cenzorii societății pârâte, spre analiza acestora și să fie obligată societatea pârâtă la suportarea onorariilor expertului desemnat, în conformitate cu art. 136 alin. 3 din Legea nr. 31/1990.
În motivarea cererii s-a arătat, în esență, că expertiza judiciară de gestiune este în principal o măsură de protecție acționarilor minoritari, iar procedura reglementată de art. 136 din Legea nr. 31/1990 este destinată să îmbunătățească informarea acționarilor și să asigure un control eficient al gestiunii societății, care poate să conducă la descoperirea unor fapte neglijente sau chiar frauduloase în administrarea și gestionarea societății, ceea ce profită societății și tuturor acționarilor. S- mai arătat că art. 136 conferă un veritabil drept la informare, drept subiectiv cărui realizare nu poate fi refuzată de instanța de judecată, decât în măsura în care se dovedește fi exercitat abuziv, cu rea-credință, iar reaua credință nu poate rezulta decât în urma unui raport de expertiză care trebuie, în prealabil, să fie ordonat în cauză.
Reclamanții au arătat că sunt acționari ai societății, dețin peste 10% din capitalul social și că au interesul de verifica anumite aspecte punctuale, legate de conducerea și gestiunea activității pârâtei, sens în care au solicitat încuviințarea următoarelor obiective ale expertizei judiciare de gestiune:
1. - verificarea modalității de acordare unor însemnate sume de bani, din fondurile societății, sub formă de prime, către persoanele care au avut calitatea de membri în consiliul de administrație/director sau șefi-servicii, în perioada 1998 - 2007.
2. - verificarea, din punct de vedere financiar, contractelor de prestări servicii (închiriere, asociere, etc.) încheiate în perioada 1998 - 2007 între "" și diverși parteneri și invers (reclamanții au invocat discrepanțe existente între sumele menționate în contractele încheiate și sumele virate către acești parteneri).
3. - analiza individuală operațiunilor de achiziționare/înstrăinare a mijloacelor fixe importante, în special clădiri și terenuri, în perioada 1995 - 2007.
4. - analiza activității de import, derulate de societate în perioada 2000 - 2007, în condițiile în care, din evaluarea realizată de către reclamanți, rezultă că aceste importuri sunt departe de produce profituri societății și - din contra - nu produc nici un avantaj față de produsele similare autohtone.
5. - analiza cheltuielilor efectuate de conducerea societății, cu ocazia lucrărilor de amenajare/consolidare/extindere/construire, efectuate în perioada 2000-2007.
Prin întâmpinare, pârâta solicitat respingerea acțiunii, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată, invocând inițial excepția de litispendență, cu acțiune înregistrată la Tribunalul Iași sub nr-, după strămutarea judecării cauzei de la Tribunalul Comercial Cluj, cauză aflată în recurs pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, după pronunțarea sentinței nr. 7829/E/20.12.2006 Tribunalului Comercial Iași, menținută prin decizia nr. 80/10.09.2007 Curții de Apel Iași (filele 114-116). Ulterior, această excepție nu mai fost susținută, deoarece recursul fost soluționat de către (fila 484).
Pe fondul cererii, pârâta arătat că acțiunea este neîntemeiată și că textul art. 136 din Legea nr. 31/1990 permite analizarea anumitor operațiuni din gestiunea societății, prin efectuarea unei expertize de specialitate, însă drepturile trebuie exercitate cu bună-credință de acționari, iar în speță aceștia acționează cu rea-credință, ceea ce rezultă din faptul că există o cauză în recurs, cu același obiect, respectiv expertizarea gestiunii societății pentru anii 1998 - 2005. Pârâta arătat că scopul urmărit de reclamanți prin acțiune nu este în concordanță cu dispozițiile art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Prin sentința comercială nr. 917/C/2008 fost admisă excepția autorității de lucru judecat și fost respinsă acțiunea.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.
Prin decizia nr. 423/02.02.2009 Curții de APEL IAȘI fost admis recursul declarat, fost casată în totalitate sentința primei instanțe iar cauza fost trimisă spre rejudecare la Tribunalul Iași.
În motivare s- arătat că, față de motivarea sa în fapt și în drept, respectiv expertizarea unor operațiuni din gestiunea societății, în temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, cererea adresată Tribunalului comercial Cluj de recurenți are un caracter necontencios, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 331 și următoarele din Codul d procedură civilă.
Ca atare, prima instanță ar fi trebuit să soluționeze această cerere cu respectarea procedurii necontencioase, prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate, prin încheiere executorie, avându-se în vedere dispozițiile art. 336 - 338 alin. 2 Cod procedură civilă.
Așa fiind, curtea a constatat că prima instanță soluționat cererea în cadrul unei proceduri de judecată cu caracter contencios, deci cu nerespectarea dispozițiilor art. 331 și următoarele din Codul d procedură civilă, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 304 punctul 5 Cod procedură civilă.
Dosarul fost înregistrat pe rolul Tribunalului Iași sub nr-.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat Tribunalul Iași a apreciat că este neîntemeiată, atât timp cât instanța de control judiciar stabilit că cererea formulată de petenți în temeiul disp. art. 136 din Legea nr. 31/1990 are un caracter necontencios, acest punct de vedere - exprimat cu ocazia soluționării recursului - fiind obligatoriu pentru judecătorul fondului, potrivit dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă. Or, conform dispozițiilor art. 337 Cod procedură civilă, soluțiile pronunțate în cadrul procedurii necontencioase nu au putere de lucru judecat.
Pe fond, instanța a reținut că cererea este neîntemeiată. Art. 136 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede că: "Unul sau mai mulți acționari, deținând cel puțin 10% din acțiunile reprezentând capitalul social, vor putea cere - individual sau împreună - instanței să desemneze unul sau mai mulți experți, însărcinați să analizeze anumite operațiuni din gestiunea societății și să întocmească un raport, care să le fie înmânat și, totodată, predat oficial cenzorilor societății, spre fi analizat și se propune măsuri corespunzătoare".
Acest articol are în vedere exercitarea de către acționari - în mod indirect - dreptului lor de control asupra gestiunii societății. Dreptul de control al acționarilor minoritari este - însă - un drept care se limitează la analiza unor operațiuni de gestiune determinate și nu întregii gestiuni societății.
În speță, s-a constatat de tribunal că prin obiectivele solicitate se tinde se verifica - dacă nu în totalitate - cel puțin în cea mai mare parte gestiunea societății și întreaga sa activitate, în condițiile în care dreptul de control al acționarilor minoritari este limitat de prevederile art. 136 din Legea societăților comerciale.
Această cerere excede cadrului limitativ prevăzut de textul de lege indicat, situație care ridică serioase semne de întrebare legate de exercitarea cu bună-credință dreptului la informare al acționarilor minoritari, a conchis tribunalul.
Împotriva încheierii au formulat recurs -, și, arătând că procedura reglementată de art. 136 din Legea nr. 31/1990 este o procedură specială, o măsură de informare cu vocație de control al gestiunii, o măsură de procurare / furnizare de dovezi.
În același timp, expertiza de gestiune nu reprezintă altceva decât o expresie practică a dreptului la informare, reprezentând mijlocul procedural prin intermediul căruia un acționar semnificativ, care deține 10% singur sau împreună cu alții, poate să obțină detalii privind modul în care îi sunt gestionate interesele indirecte, derivate din calitatea de deținător de acțiuni.
Or, prin prisma acestei naturi juridice a acțiunii reglementate de dispozițiile art. 136 din Legea nr. 31/1990, solicitarea de a se efectua o expertiză de gestiune apare ca fiind strâns legată de limitele exercitării dreptului la informare, de care beneficiază orice acționar semnificativ. Fără îndoială că, întrucât dreptul la informare este un drept derivat din calitatea de acționar, ba - mai mult - este un drept care urmează soarta juridică a acțiunilor, de acest drept vor beneficia toți acționarii, pe întreaga perioadă a existenței unei societăți comerciale pe acțiuni. Valorificarea dreptului la informare va putea fi făcută de oricare dintre acționarii semnificativi și oricând va dori să obțină informații privind activitatea de gestiune a societății.
În context și expertiza de gestiune apare ca fiind admisibilă, indiferent de momentul la care se solicită și indiferent de modul în care partea reclamantă a înțeles să uzeze anterior de dreptul său la informare. Recurenții învederează că dețin calitatea de acționari la "" C din anul 1995, iar în prezent au împreună peste 10% din capitalul social. La data la care au devenit acționarii societății intimate cota lor de participare la capitalul social a fost de 27% și a crescut la 43% (în 2002), dar - prin acte ilicite ale organelor de conducere ale societății și cu complicitatea acționarului majoritar - cota lor de participare a fost diminuată semnificativ, în favoarea creșterii cotei acționarului care deține și funcții de conducere în societate.
Susțin recurenții că împotriva manoperelor frauduloase, de diminuare a cotei lor de participare la capital, au formulat numeroase acțiuni și cereri la instanțele de judecată și plângeri penale la organele de urmărire penală, toate fiind admise, prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Interesul în a verifica anumite aspecte punctuale, legate de conducerea și gestiunea activității pârâtei, este absolut justificat dar și pe deplin legitim, atât prin prisma calității de acționari semnificativi, cât și prin prisma hotărârilor judecătorești anterior pronunțate, care atestă faptul că societatea a suferit grave prejudicii, ca urmare a modului discreționar de conducere din partea actualei conduceri, susțin recurenții, care arată și că măsurile abuzive și cu caracter discriminatoriu, aplicate de conducerea intimatei, i-au adus în imposibilitatea de a lua cunoștință de acte și activități cu importante implicații economico-financiare pentru societate, pentru a nu putea reacționa la acțiunile cu caracter ilegal adoptate de conducerea societății.
Pentru a fi evidențiate faptele grave și repetate de încălcare abuzivă a legii și spre a fi propuse și luate măsurile care se impun, au considerat necesară efectuarea unor verificări, de către unul sau mai mulți experți desemnați de instanța de judecată. Instanța de fond, fără a face o analiză pertinentă fiecărui obiectiv de expertiză în parte, spre a dovedi prin ce anume se excede cadrului legal, a urmat același raționament viciat cu al instanțelor anterior investite, care au preferat soluția cea mai simplă de motivat, aceea de a respinge acțiunea, în loc să cenzureze fiecare obiectiv în parte și - astfel - să încuviințeze numai acele obiective sau părți din obiective cu privire la care ar fi considerat că nu tind la analiza întregii gestiuni a societății. Este evident că cele 5 obiective conținute în cererea adresată instanței (obiective ce au fost anterior trunchiate de instanță sub aspect temporal) nu acoperă întreaga activitate a societății, pretind petenții. Toate deciziile instanțelor care se găsesc la dosarul cauzei, evidențiază și dovedesc o practică a directorilor pârâtei de a nu respecta dispozițiile legale și de a realiza operațiuni defectuoase.
Recurenții învederează și că demersul lor este susținut și de modul despotic de administrare a societății de către actuala conducere, de suspiciunile - confirmate prin hotărâri judecătorești - cu privire la neregularitățile relevate de dânșii precum și de limitarea drastică, de către conducerea societății, a accesului la orice informație ce ține de modul de administrare a societății
Recurenții arată că - în exercitarea calității de acționari la "" - încă din anul 1995, cu scopul de a se informa despre modul de administrare și de gestionare a gestiunii și a patrimoniului, în vederea protejării investiției lor, au încercat să vegheze la modul în care executivul societății respectă dispozițiile legale în exercitarea atribuțiilor zilnice de serviciu. Acest drept le-a fost, însă, amputat în mod brutal de aceeași conducere, care prin manopere nelegale și nestatutare și-a apropriat și majoritatea decizională în adunările generale ale acționarilor. Astfel, printr-o modificare ulterioară a statutului societății (a se vedea extrasul Monitorul Oficial nr. 272/12.02.2002) s-a limitat obligația conducerii societății: "să pună la dispoziție acționarilor, la cererea motivată a acestora, următoarele documente pentru consultare: Registrul Acționarilor, Registrul Ședințelor Adunării Generale a Acționarilor, Bilanțul Contabil, Contul de Profit și pierderi, Raportul Administratorilor, Raportul, Actele constitutive ale Societății și sintetice de verificare lunară". Prin aceasta le-a fost limitat accesul la informațiile ce se referă la documente contabile, contracte, facturi, documente care pot forma instrumente pentru verificarea realității serviciilor angajate de societate și a respectării legalității, cu privire la operațiunile derulate.
Ulterior, s-au adresat în repetate rânduri și auditorului societății, pentru a li se furniza informațiile solicitate însă - de asemenea - demersul a fost respins.
În această situație consideră recurenții că singura cale legală pentru a avea acces la informațiile ce se referă la verificarea anumitor operațiuni din gestionarea societății rămâne calea completă a art. 136 din Legea nr. 31/1990. Suspiciunea acționarilor petenți cu privire la gestionarea defectuoasă a gestiunii societății este argumentată și confirmată - susțin recurenții - de următoarele împrejurări: 1) - existența a numeroase operațiuni frauduloase, care au fost realizate vădit cu intenția de a frauda legea, în scopul ca persoanele din executivul societății să-și sporească pe căi ilicite aportul deținut la societate (conform tabelului anexat, din care rezultă că directorul general președinte al Consiliului de Administrație în anul 1995 deținea 1365 acțiuni iar - 1400 acțiuni, ceea ce reprezintă 0,2%, în vreme ce astăzi aceleași persoane și rudele acestora dețin 2.000.000 acțiuni, ceea ce reprezintă peste 50%); 2) - nelegalitatea operațiunilor realizate de directorii/administratorii și respectiv auditorul a fost reținută prin multiple hotărâri judecătorești pronunțate de către diverse instanțe din România; 3) - din conținutul Raportului de inspecție fiscală finalizat la 31 octombrie 2008 și realizat de B și M (anexă două adrese), se evidențiază o diferență de plată de 7,2 mld lei fără TVA, ceea ce dovedește o diminuare a profitului societății, cu această valoare, prin operațiuni frauduloase.
Mai mult, în dosarul penal nr-, prin sentința penală nr. 1591/2008, instanța condamnă la un an de închisoare persoane din executivul societății pentru fals în acte publice: "la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 din Codul penal (2 infracțiuni), abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în forma calificată, prev. de art. 2481raportat la art. 246 din Codul penal, fals în înscrisuri sub semnătură privată, în forma continuată, prev. de art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, fals în declarații, prev. de art. 292 Cod penal, folosire de acte falsificate, prev. de art. 178 din Legea nr. 141/1997, toate cu aplicarea art. 33 lit. "a" din Codul penal".
Toate aceste elemente, coroborate cu numeroase alte informații și date colectate pe diferite căi de către recurenți, îndreptățesc cel puțin o verificare temeinică a gestiunii societății, cel puțin a aspectelor cuprinse în obiectivele solicitate a fi încuviințate de către instanța de judecată.
Obiectivele stabilite de dânșii susțin recurenții că vizează, din întreaga activitate a unei mari societăți, numai: - acordarea primelor către salariați de către societate (cheltuieli ocazionate cu personalul); verificarea contractelor de prestări servicii (societatea încheie în principal contracte de vânzare-cumpărare și nu de prestări servicii); analizarea celor mai mari operațiuni privind mijloacele fixe (cheltuieli); analizarea cheltuielilor cu lucrările de investiții în societate și veniturile din activitatea de import (deci nu și din cea de export, în condițiile în care mass-media vorbește constant de succesul răsunător al societății în străinătate).
Susțin recurenții că obiectivele solicitate a fi încuviințate vizează numai anumite tipuri de cheltuieli, numai anumite tipuri de contracte și acoperă, după părerea lor, o arie de cel mult 5% din activitatea de gestiune a societății.
întâmpinare, "" C solicită respingerea recursului.
Intimata arată că dispozițiile art. 136 din Legea societăților comerciale acordă posibilitatea acționarilor de a se informa asupra unor anumite operațiuni, în legătură cu care nu au alte posibilități de informare. Or, susține intimata, reclamantul - a inițiat numeroase cereri de chemare în judecată împotriva "", în cursul proceselor desfășurate efectuându-se mai multe expertize contabile, din care reclamanții au putut constata operațiunile comerciale ale societății.
Examinând actele și lucrările dosarului curtea constată că recursul este nefondat.
Recurenții au invocat, cu prilejul dezbaterilor, incidența punctului 5 al articolului 304 Cod procedură civilă, pentru necitarea intimatei SC "" SA în proces. Textul procedural menționat nu este - însă - aplicabil în speță, în măsura în care nu s-au încălcat forme de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de articolul 105 alineat (2) Cod procedură civilă. Necitarea nu poate fi invocată - potrivit articolului 108 alineat (2) Cod procedură civilă - decât de partea pe care o privește neregularitatea, nu și de partea adversă, iar intimata nu a înțeles să invoce nelegala sa citare (a se vedea cuprinsul întâmpinării depuse în recurs).
Curtea de apel mai reține că punctul 9 al art. 304 Cod procedură civilă, în care se încadrează celelalte critici prezentate de recurenți, nu este aplicabil în speță, în măsura în care - respingând cererea - tribunalul a interpretat și aplicat judicios prevederile art. 136 alineat (1) din Legea nr. 31/1990 a societăților comerciale. Textul - citat în considerentele încheierii recurate - vizează "anumite operațiuni din gestiunea societății". Din redactarea sa și plasarea în contextul de reglementare al Secțiunii a II-a "Despre adunările generale" din Capitolul IV "Societățile pe acțiuni" rezultă că sfera operațiunilor la care se poate referi expertiza este limitată la operațiuni curente, din intervalul de timp dintre două adunări generale ale acționarilor. Or, în speță, reclamanții (care îndeplinesc condiția stabilită de art. 136, de a avea împreună cel puțin 10% din capitalul social al "" ) urmăresc ca - prin desemnarea unui expert - să fie verificate operațiuni derulate de-a lungul mai multor ani (cu începere din 1995, 1998 sau 2007) solicitarea lor depășind evident cadrul art. 136.
Curtea de apel constată că (în pofida susținerilor recurenților) tribunalul nu putea extrage - dintre obiectivele propuse de petenți - unele care să se circumscrie dispozițiilor art. 136 alineat (1) din Legea nr. 31/1990, pentru că toate punctele privesc intervale mari de timp și operațiuni de gestiune de amploare.
Instanța de recurs mai reține că susținerile petenților, privind pretinse manevre frauduloase ale conducerii intimatei, care i-au prejudiciat sau tind să le provoace daune, nu sunt relevante în această cale de atac, în care examinarea se rezumă la aplicabilitatea art. 136 din Legea nr. 31/1990.
Raportat considerentelor expuse și în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă Curtea va respinge recursul, menținând încheierea Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de -, și împotriva încheierii din 15 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr-, încheiere pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 02 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași:
01.12.2009
2 ex.
Președinte:Anca GhideanuJudecători:Anca Ghideanu, Claudia Susanu, Geta Sandu
