Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2418/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A COMERCIALĂ
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 129
Ședința publică de la 18 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Popa
JUDECĂTOR 2: Alina Sekely Popa
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 11405 din data de 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - & C - și.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin consilier juridic, intimații - & C - și prin avocat G, cu delegații la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că apelanta a depus la dosar relațiile solicitate de instanță.
Se comunică intimaților prin avocat un exemplar al relațiilor depuse la dosar de apelantă.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.
Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, desființarea sentinței pronunțată de Tribunalul București și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
Intimații prin avocat, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.
În mod corect instanța de fond a admis excepția prescripției dreptului la acțiune. Se arată de către intimați că termenul de prescripție este de 3 ani, termen de la care s-a stabilit data pierderii titlului de proprietate, respectiv 12.03.2004, data actului adițional înregistrat la Registrul Comerțului.
Iar potrivit art. 1169 Cod civ. nu s-a făcut dovada că acest bun ar aparține circuitului civil, nu s-a făcut dovada încunoștiințării intimatei, nu s-a depus nici confirmarea de primire de la, astfel că nu s-a făcut dovada relei credințe a intimatei. Acțiunea apelantei este prescrisă și inadmisibilă. Depune la dosar concluzii scrise.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin sentința comercială nr. 11405/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune și a fost respinsă cererea formulată de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului în contradictoriu cu pârâții și &C ca prescrisă.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul București a arătat că, prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe prin declinare de la Judecătoria Sectorului 6 B reclamanta Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat ca pârâții să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie pachetul de 42.440 de acțiuni deținute la &C Cererea a fost motivată în sensul că prin contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 593/1994 încheiat cu reclamanta, -Producție, Export, Import a dobândit un număr de 174.472 de acțiuni la. Prin sentința civilă nr. 5305/2002 a Tribunalului Bucureștis -a dispus rezoluțiunea contractului nr. 593/1994 și repunerea părților în situația anterioară. Urmare a rezoluțiunii, a formulat adresa nr. /1200/07.11.2003 prin care a solicitat să o reînscrie ca acționar în registrul acționarilor cu un număr de 174.472 acțiuni în locul -Producție, Export, Import Ulterior cererii de reînscriere a, a formulat cerere de executare silită prin poprire împotriva debitoarei, asupra acțiunilor deținute de debitoare de la Urmare a executării silite, prin hotărârea din 12.03.2004, acceptă să primească în contul creanței sale un număr de 42440 de acțiuni din pachetul de 174.472 de acțiuni al căror proprietar era la acea dată Așa cum rezultă din adresa depusă la. la data de 2203.2004, aceasta își aroga în mod public calitatea de proprietar al unui pachet de 42.440 de acțiuni ale, fapt ce îi conferea calitatea de posesor de rea-credință a acțiunilor în litigiu. avea cunoștință de rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni, în calitate de președinte al Consiliului de Administrație și de redactor al actului adițional avea de asemenea cunoștință de rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni. Conform certificatului emis de Registrul Independent nr. 3461/2006, calitatea de posesor al pachetului de acțiuni ce face obiectul litigiului o are pârâtul, iar exercită o posesie de rea-credință asupra pachetului de 42.440 de acțiuni în litigiu.
Prin întâmpinare, a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii, arătând că prescripția extinctivă de 3 ani a dreptului la acțiune a început să curgă din data de 15.04.2004, întrucât de la această dată reclamanta a cunoscut sau trebuia să cunoască așa-zisa păgubită și pe cel care răspunde de pagubă, prescripție ce s-a împlinit la data de 15.04.2007, ori acțiunea a fost formulată în iulie 2007.
a solicitat respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, arătând că nu este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani, ci, fiind vorba despre o acțiune în revendicare mobiliară a celor 42.440 de acțiuni, se aplică termenul general de prescripție prevăzut de art. 1890.civ. în practica judiciară considerându-se că acțiunea în revendicare a bunurilor mobile este imprescriptibilă.
Analizând cu prioritate excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a constatat că este întemeiată.
Astfel, față de precizarea reclamantei de la data de 03.04.2008 că temeiul de drept al acțiunii este art. 480.civ. acțiunea fiind revendicare mobiliară, instanța a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1909 alin. 2.civ. care prevăd un termen de prescripție de 3 ani calculat din ziua în care bunul mobil a fost pierdut sau furat.
S-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1844.civ. deoarece acestea creează un regim juridic preferențial doar pentru bunurile care fac parte din domeniul public al statului și al unităților administrativ-teritoriale. Reclamanta nu a dovedit că acțiunile revendicate (bunuri mobile incorporale) se află în situația expusă de textul de lege, acestea nefiind scoase din comerț și neaflându-se în proprietatea publică a statului.
S-a considerat că termenul de prescripție a dreptului material la acțiune de 3 ani prevăzut de art. 1909 alin. 2.civ. începe să curgă de la data pierderii dreptului de proprietate de către reclamantă, aceasta invocând ca dată de referință data de 22.03.2004, când pârâta a solicitat efectuarea în registrul comerțului a mențiunilor rezultând din hotărârea din data de 12.03.2004 și din actul adițional la contractul de societate din data de 17.03.2004 prin care aceasta se consideră proprietar al unui pachet de 42.440 de acțiuni.
Cererea cu care reclamanta a investit instanța este formulată la data de 10.07.2007, astfel că s-a apreciat depășirea termenului de prescripție de 3 ani. Nu s-a reținut caracterul imprescriptibil al cererii având în vedere deosebirile dintre dispozițiile legale ce reglementează revendicarea imobiliară și pe cea mobiliară și termenele de prescripție speciale prevăzute de legiuitor în cazul revendicării mobiliare.
Împotriva sentinței comerciale nr. 11405/29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VI-a Comercială a declarat apel în termen legal apelanta reclamantă Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului. Aceasta a solicitat, în temeiul art. 297 alin. 1.pr.civ. admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că în mod greșit instanța a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului cauzei.
În dezvoltarea motivelor de apel apelanta a susținut că în mod greșit instanța de fond a considerat că sunt incidente dispozițiile art. 1909 alin. 2.civ. pronunțându-se greșit asupra excepției prescripției invocată de pârâta Având în vedere că este vorba despre o acțiune în revendicare mobiliară formulată de adevăratul proprietar împotriva posesorului de rea-credință, respectiv împotriva aceluia care a cunoscut că nu a dobândit bunul de la adevăratul proprietar, se aplică termenul general de prescripție pentru acțiunile reale, prevăzut de art. 1890.civ.
De asemenea a mai arătat că în practica judiciară se consideră că acțiunea în revendicare a bunurilor mobile este imprescriptibilă, nefăcându-se deosebire față de revendicarea imobilelor, deoarece dreptul de proprietate, în ambele cazuri, nu se stinge prin neuz.
Apelanta a invocat că este posesor de rea credință al acțiunilor în litigiu, iar posesia de rea credință nu are valoarea unui titlu de proprietate. În acest sens a arătat că, prin sentința civilă nr. 5305/12.04.2002 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă prin decizia Curții de Apel București nr. 1374/25.09.2003, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 593/1994 prin care a vândut către -Producție, Import, Export un - acțiuni ale a solicitat reînscrierea sa ca acționar al în registrul acționarilor societății, iar ulterior cererii de reînscriere, pârâta a formulat cerere de executare silită prin poprire împotriva -Producție, Import, Export asupra acțiunilor, deși știa că nu mai aparțin acesteia, ci sunt proprietatea
Analizând apelul prin prisma motivelor de apel expuse, se constată că nu este fondat.
În mod legal a considerat prima instanță că, referitor la prescripția extinctivă a dreptului material la acțiunea având ca obiect revendicarea acțiunilor, care sunt bunuri mobiliare incorporale, sunt aplicabile dispozițiile art. 1909.civ. Acestea prevăd un termen de 3 ani pentru exercitarea acțiunii în revendicare a bunurilor mobile, termen care curge din ziua în care bunul a fost pierdut sau furat.
Nu sunt aplicabile prevederile art. 1890.civ. care dispun că "toate acțiunile atât reale cât și cele personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie peste treizeci de ani, fără ca cel care invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu și fără să i se poată opune reaua-credință".
Acest text de lege are caracter general, iar prevederile art. 1909.civ. au caracter special în raport de cele ale art. 1890.civ. deci se aplică prioritar în cazul revendicării bunurilor mobile.
Așa cum a arătat și prima instanță, față de prevederile exprese ale art. 1909.civ. nu se poate reține imprescriptibilitatea acțiunii în revendicare mobiliară, similar acțiunii în revendicare imobiliară.
Totodată, deoarece dispozițiile art. 1909.civ. nu disting cu privire la buna sau reaua credință a posesorului bunului mobil, nu are relevanță aspectul relei sau bunei credințe a posesorului bunurilor mobile revendicate.
Față de aceste considerente, se apreciază că hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, iar apelul nu este fondat, astfel că, în baza art. 296.pr.civ. va fi respins.
În temeiul art. 298.pr.civ. coroborat cu art.274 pr.civ. va fi obligată apelanta să plătească intimatei suma de 11.900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI D E:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI împotriva sentinței comerciale nr. 11405 din data de 29.10.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Comercială în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - & C - și.
Obligă apelanta să plătească intimatei & suma de 11.900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 18.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - ---
GREFIER,
Red. /5 ex./17.04.2009 - -
Președinte:Roxana PopaJudecători:Roxana Popa, Alina Sekely Popa
