Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 129/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 129
Ședința publică din 07 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Maria Hrudei
JUDECĂTOR 2: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul formulat de către pârâta SC SA VIȘEU DE, împotriva Încheierii nr. 1156 din 28 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați, T și G, privind și pe intimata SC SRL VIȘEU DE, având ca obiect obligația de a face - plată onorariu expert.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei apelante SC SA Vișeu de director care depune delegație specială la dosar și reprezentanta reclamantului intimat T, avocat - de la Baroul Cluj, care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, ocazie cu care se învederează instanței că apelul este declarat în termen, pricina se află la al 2-lea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită iar părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de 06.10.2009 se înregistrează din partea intimatului, T întâmpinare.
Un exemplar se comunică cu mandatarul apelantei.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau alte excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea apelului.
Reprezentantul apelantei solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, desființarea hotărârii atacate și obligarea reclamanților la plata onorariului datorat expertului. În susținere se arată că, reclamanții au fost cei care au promovat acțiune împotriva pârâților, astfel tot ei au cerut, cu rea credință efectuarea unei expertize deoarece J dintre ei sunt membrii ai fostului Consiliu de Administrație s-au folosit de această probă ca să ne șicaneze deoarece au fost schimbați din funcție. Se mai relevă că dispozițiile instanței privind obligarea apelantei la plata onorariului de expert este inadmisibilă, atâta timp cât proba a fost solicitată de către reclamanți; reaua credință rezidă și din împrejurarea că reclamanții au cerut o expertiză care să prezinte culpa noilor administratori în administrarea societății precum și din lipsa calității de acționar. Se solicită acordarea de cheltuieli de judecată în sumă de 2406 lei, echivalentul participării la 23 termene de judecată.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind legală și temeinică. În susținere se arată că, acționarii au drept de control și au posibilitatea, în scopul prezentării în fața AGA, de a solicita efectuarea unei expertize pentru a vedea prejudiciul adus. Se mai relevă că expertiza arată în concluzii că Asociația nu a depus contribuțiile și a încercat să ascundă această datorie pe cheltuieli. Acționarii semnificativi aveau suspiciunea creată de procesul verbal al inspecției fiscale; Asociația a vândut un imobil, bun al altuia, în anul 2001, de către actuala conducere. Solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
În replică, reprezentantul apelantei arată că actuala conducere este din 12.04.2006, iar imobilul -hotel- a fost vândut de vechea conducere.
În replică, reprezentanta intimatului arată că acționarii semnificativi vor să-și protejeze interesele. În ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate, în dosarul disjuns s-a solicitat și s-au admis cheltuieli de judecată.
La solicitarea instanței de a preciza dacă aceste cheltuieli de judecată au fost încuviințate în vreun alt dosar, reprezentantul apelantei arată că acestea au fost solicitate și în alt dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin încheierea nr. 1.156 din data de 28 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- de Tribunalul Maramureșs -a constatat că s-a efectuat raportul de expertiză contabilă, la cererea acționarilor reclamanți T, G, și.
De asemenea, s-a constatat că raportul a fost predat societății pârâte VIȘEU DE, prin director, care a fost obligată să achite în contul Biroului de Expertize Judiciare din cadrul Tribunalului Maramureș, suma de 3.077 lei reprezentând onorar de expertiză pentru expertul.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții, în calitate de acționari ai pârâtei Vișeu de, au solicitat anularea Hotărârii a pârâtei din 26.04.2007.
La termenul de judecată din 9 octombrie 2007, arătat instanța de fond, reclamanții au solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 136 din Legea nr. 31/1990 republicată, efectuarea unei expertize contabile care să analizeze gestiunea societății.
Prin încheierea din aceeași dată, instanța a încuviințat efectuarea expertizei, obligând-o pe pârâtă, prin reprezentant - director, să achite onorariul provizoriu în cuantum de 500 lei, către Biroul de expertize de pe lângă Tribunalul Maramureș.
La data de 6.11.2007, reclamanții au învederat instanței că renunță la judecata acțiunii în anulare, considerente pentru care, prin încheierea nr. 3.538 din aceeași dată, instanța a luat act de renunțarea la judecată și a disjuns capătul de cerere vizând efectuarea expertizei contabile, iar cererea disjunsă a fost înregistrată în dosarul nr-.
Pentru efectuarea expertizei a fost desemnat expertul, căruia i-au fost comunicate obiectivele expertizei.
Instanța de fond a reținut că deși i s-a pus în vedere pârâtei, prin reprezentant, să achite diferența de onorariu expertiză, respectiv suma de 3.077 lei, în condițiile în care onorariul provizoriu a fost achitat de reclamantul T, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor art. 136 alin. 2 din Legea nr. 31/1990.
Astfel, a arătat instanța, expertiza contabilă a fost efectuată, iar la data de 2.09.2008 raportul a fost înmânat atât reclamanților cât și pârâtei prin reprezentant acesteia director.
Întrucât s-au formulat obiecțiuni, la data de 27.01.2009, s-a depus de către domnul expert răspunsul la obiecțiuni care, de asemenea a fost înmânat pârâtei prin reprezentant.
Față de cele de mai, instanța a constatat că raportul de expertiză contabilă s-a efectuat și că acesta a fost predat pârâtei prin reprezentant.
Întrucât pârâta a refuzat constat să achite diferența de onorariu expert în cuantum de 3077 lei, deși dispozițiile art. 136 alin. (2) din Legea nr. 31/1990 sunt imperative, instanța de fond a obligat-o la plata acestuia.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel, pârâta VIȘEU DE prin solicitând desființarea hotărârii ca nelegală și netemeinică și, pe cale de consecință, obligarea reclamanților la plata prețului expertizei efectuate în cauză, rămasă neachitată în sumă de 3.077 lei, cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, pârâta a arătat că reclamanții T, și, foști membrii ai vechiului consiliu de administrație ai, prin acțiunea înregistrată sub nr- la Tribunalul Maramureș, au solicitat instanței anularea hotărârii care a avut loc la data de 26 aprilie 2007 și efectuarea unei expertize contabile-judiciare cu privire la activitatea noului consiliu de administrație, sens în care s-au obligat să suporte contravaloarea acesteia, achitând și un avans de 500 lei.
Prin urmare, a învederat pârâta, dosarul a fost disjuns și s-a format prezentul dosar, iar prin hotărârea a cărei desființare o solicită prin apelul formulat, pârâta a fost obligată să achite diferența de preț a expertizei în sumă de 3.077 lei, în baza art. 136 alin. 2 din Legea nr. 31/1990, instanța neținând seama de dispozițiile art. 136 alin. 2 din același act normativ care prevăd că onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor când sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
Față de aceste dispoziții legale, pârâta apreciază că reaua-credință a reclamanților rezultă atât din demersurile acestora cât și din conținutul expertizei care nu a stabilit nici o vinovăție în sarcina actualei conduceri a societății.
În aceste condiții, raportat și la prev. art. 136 alin. 3 din Legea nr. 31/1990, pârâta apreciază ca nelegală obligarea sa la achitarea unor cheltuieli făcute de reclamanți în mod inutil, sens în care se impune desființarea încheierii și obligarea reclamanților la plata diferenței de preț a contravalorii expertizei contabile judiciare în sumă de 3.077 lei.
Analizând apelul formulat din prisma motivelor invocate, Curtea l-a apreciat ca fiind fondat din următoarele considerente:
Pe fondul unor neînțelegeri între reclamanți și noua conducere a SC SA VIȘEU DE, în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, la solicitarea reclamanților, instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile, ale cărei concluzii sunt atașate la 154-177.
Așa cum remarcă expertul, investit cu efectuarea lucrării de specialitate, obiectul dosarului, care se identifică cu obiectul expertizei, l-a constituit analiza modului de folosire a disponibilităților bănești de către actuala conducere a SC SA.
Din analiza documentelor existente la dosarul cauzei și din investigațiile efectuate, expertul a reținut faptul că neînțelegerile dintre părți sunt generate de existența unor interese aparținând a doua grupări, una compusă din foștii salariați ( ex.: - director în perioada iunie 1995 - aprilie 2006 ) iar alta compusă din actualii salariați. ( ex. - director SC SA si președinte al ).
Din acest amestec de responsabilități între membrii, cu 40% din capitalul social si alți acționari, în temeiul 55/1995, ce dețin 60% din acțiuni, s-a diluat responsabilitatea administrării patrimoniului fapt care a condus la înregistrarea eronată, în contabilitate,în 2005, a unui debit al SA către societate, fapt constatat de Inspecția Fiscală prin procesul verbal de control din 20.09.2006.
Expertiza a constatat însă că, întrucât debitul datorat de față de SC SA nu constituia venit impozabil, în mod eronat a constatat organul de specialitate că se impune majorarea impozitului pe venit și implicit calcularea impozitului suplimentar astfel încăât se impune ca suma de 12.544 lei să fie recuperată de la Ministerul Finanțelor sau de persoanele vinovate.
Expertiza a mai constatat faptul că asociația a vândut, în afara legii, în 16.08.2001, un imobil aparținând SC SA, fără ca societatea să fi întreprins vreo măsură reparatorie.
De asemenea, în 21.11.2005, SC SA a vândut hotelul, încasând doar o parte din preț.
Toate aceste operațiuni juridice s-au realizat însă în perioada în care unul dintre reclamanți, a deținut calitatea de director ( iunie 1995 - aprilie 2006 ) al SC SA astfel încât neregularitățile sesizate de către expert fie au avut girul său fie nu au fost sancționate de către acesta.
Textul art. 136 alin. 2 din Legea nr. 31/1990 prevede că onorariile experților vor fi suportate de societate, cu excepția cazurilor când sesizarea a fost făcută cu rea-credință.
Curtea apreciază că sesizarea reclamanților se circumscrie tezei finale a art. 136 din Legea Societăților Comerciale, antrenarea de cheltuieli judiciare făcându-se doar în scopul șicanării taberei adverse ( a noii conduceri a SC SA ) și nicidecum pentru elucidarea unor împrejurări legate de cheltuirea banilor firmei, aceste împrejurări fiind îndeobște cunoscute reclamanților, implicați direct sau indirect în operațiunile juridice contestate.
Societatea comercială, privită ca entitate juridică de sine stătătoare, cu patrimoniu propriu, nu poate fi sancționată pecuniar, prin obligarea la plata onorariului expertului, doar pentru a satisface orgoliile uneia sau alteia dintre cele doua grupări.
Legea nr. 31/1990 oferă numeroase remedii în cazul în care se constată nerespectarea dispozițiilor societare, calea aleasă de către reclamanți, în speță, nefiind cea mai riguroasă în ipoteza în care se dorește sancționarea conducerii actuale.
Toate aceste împrejurări au condus curtea la concluzia că se impune admiterea apelului declarat de VIȘEU DE împotriva sentinței civile nr. 1.156 din 28 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș în sensul schimbării ei în parte, și obligării, în solidar, a reclamanților, T și G la achitarea, în contul Biroului de expertiză judiciară din cadrul Tribunalului Maramureș, sumei de 3.077 lei reprezentând onorar expertiză pentru expertul.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art.274, 276,277 Cod proced. civilă, curtea va admite în parte cererea apelantei privind cheltuielile de judecată și va obliga intimații T, G, și în solidar la plata sumei de 276 lei, contravaloare de plasare la sediul instanței pentru două termene de judecată.
Suma de 2.130 lei solicitată de către apelantă cu titlu de cheltuieli - decont depus în 17.04.2009, nu are legătură cu prezenta cauză, Curtea urmând a respinge solicitarea de obligare intimaților la suportarea ei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de VIȘEU DE împotriva sentinței civile nr. 1.156 din 28 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureș, pe care o schimbă în parte în sensul că obligă în solidar reclamanții, T și G să achite în contul Biroului de expertiză judiciară din cadrul Tribunalului Maramureș suma de 3.077 lei reprezentând onorar expertiză pentru expertul.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Admite în parte cererea apelantei privind cheltuielile de judecată și obligă intimații T, G, și în solidar la plata sumei de 276 lei.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - -
Red.
Dact./12.10.2009./12 ex.
Jud.fond:.
Președinte:Maria HrudeiJudecători:Maria Hrudei, Floarea Tămaș
