Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 13/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA COMERCIALĂ
DECIZIA NR. 13
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE - 2008
PREȘEDINTE: Ecaterina Moleanu
JUDECĂTOR 2: Carmen Popescu
GREFIER - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C împotriva sentinței nr.4049 din 9 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C prin consilier juridic, lipsind intimata pârâtă SC SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a depus taxa de timbru în cuantum de 4 lei cu OP nr.138 din 12.01.2008 și 0,15 lei timbru judiciar, după care, constatându-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pentru apelanta reclamantă a pus concluzii de admitere a apelului, învederând că instanța de fond în mod greșit a admis excepția prescripției invocate de pârâta SC SA C fără a avea în vedere că temeiul juridic este contractul de depozit așa cum rezultă din procesul verbal de custodie încheiat între părți la data de 28.09.2005.
CURTEA
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin acțiunea introdusă la 9 mai 2007 CFR MARFĂ SA - SUCURSALA Cac hemat în judecată pe pârâta SC SA C pentru a fi obligată să-i restituie cantitatea de 82.079 kg fier vechi, lăsat în custodia pârâtei.
În motivare a arătat că relația comercială între părți a fost stabilită în baza contractului nr. 1590/05.10.1999, având ca obiect efectuarea de către pârâtă, în calitate de executant, a lucrărilor de dezmembrare și tăiere - șarjare a 1.70 vagoane, aprobate la casare, proprietate a reclamantei, obligându-se totodată, să efectueze lucrările de încărcare a materialelor rezultate din operațiunile de mai sus, conform prevederilor art. 3 pct. 1 din contract. se predau executantului pe bază de proces-verbal de predare-primire, iar materialele rezultate în urma tăierii-șarjării se pun la dispoziția beneficiarului pe bază de proces-verbal de recepție și se încarcă de executant în vagoane, asigurându-se paza lor până la expediere. În cazul în care materialele rezultate în urma tăierii-șarjării nu se încărcau imediat în vagoane sau nu se expediau imediat, între părțile contractante se încheiau procese verbale de custodie pentru fiecare vagon casat.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiate pentru că nu datorează cantitatea de fier solicitată, iar pe de altă parte a invocat prescripția dreptului la acțiune față de faptul că raporturile contractuale de prestări-servicii au fost încheiate și derulate în anul 2000.
Reclamanta a solicitat respingerea excepției invocate, susținând că actul la care se raportează prezenta acțiune este procesul verbal din data de 28 septembrie 2005 prin care pârâta recunoaște că deține și păstrează în continuare, în custodie, cantitatea de 82.079 kg fier vechi aflat în depozit la SC SA
Prin sentința nr. 4049 din 9 octombrie 2007 a Tribunalului Dolj, pronunțată în dosarul nr- s-a admis excepția prescripției invocată de către pârâtă și, în consecință, s-a respins acțiunea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că între părți s-a încheiat contractul nr. 1590/05.10.1999 având ca obiect efectuarea e către pârât a lucrărilor de dezmembrare și tăiere-șarjare a 1.070 vagoane aprobate la casare, cu plata de către reclamant a contravalorii prestațiilor realizate, că pârâta s-a obligat să execute lucrările până la data de 20 iunie 2000, iar ulterior, durata contractului s-a prelungit până la data de 31 decembrie 2000.
A mai reținut că, conform art. 15 alin. 2 din contractul menționat, în situația în care după încheierea proceselor verbale de recepție materialele nu se încarcă imediat în vagoane, între părți se încheie procese verbale de custodie pentru fiecare vagon, iar în conformitate cu procesul verbal de custodie din 28 septembrie 2005, în custodia pârâtului a rămas cantitatea de 82.079,4 kg fier.
În cauza dedusă judecății relațiile comerciale desfășurându-se între părți în baza contractului nr. 1590/05.10.1999, având în vedere că părțile nu au stabilit un termen pentru executarea obligației de către pârât și față de data formulării acțiunii, în baza dispozițiilor art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, se admite excepția prescripției invocată de către pârâtă.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta și a criticat-o ca netemeinică și nelegală, arătând că, deși instanța a reținut în mod corect că potrivit procesului verbal de custodie încheiat între părți la data de 28 septembrie 2005, în custodia pârâtei a rămas cantitatea de 82.079 kg fier vechi, a respins acțiunea ca fiind prescrisă.
Obiectul litigiului de față nu este unul patrimonial, ci unul neevaluabil în bani, respectiv obligația pârâtei de a restitui reclamantei depozitul ce i-a fost încredințat prin procesul verbal din 28.09.2005 și anume cantitatea de 82.079 kg fier vechi rămas în custodia sa, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 1 din Decretul 167/1958.
Curtea va admite apelul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
Este adevărat că raporturile contractuale dintre părți s-au derulat în baza contractului nr. 1590 din data de 5 octombrie 1999, dar obiectul litigiului de față este acela de obligare a pârâtei să restituie cantitatea de 82.079 kg fier vechi deținută în custodie, așa cum rezultă din procesul verbal din 28.09.2005 aflat la fila nr. 318 și 345 dosar fond.
Astfel, părțile au prevăzut că "cantitatea de fier vechi aflată în prezenta listă se află în custodia SC SA C, conform contractului 1590/15.10.1999, a fost inventariată în prezența mea și a custodelui, reprezentat prin domnul și rămâne în continuare în custodie la SC SA C". Procesul verbal de custodie este semnat și ștampilat de către ambele părți și acesta reprezintă un nou acord de voință a părților și față de data încheierii acestuia, 28.09.2005 raportat la data introducerii acțiunii, 9.05.2007 se constată că acțiunea reclamantei nu este prescrisă. Sediul materie în cazul depozitul voluntar se regăsește în art.1595 și urm. civ. Din contractul de depozit se naște pentru depozitar obligația de -a restitui lucrul care este o obligație de rezultat. Atunci când depozitarul refuză să restituie bunul deponentul are posibilitatea utilizării forței coercitive a statului pentru a obține executarea obligației de a face. Astfel,deponentul promovează acțiunea în restituire, acțiune care se prescrie în termen de 3 ani de la data expirării termenului de depozitare, iar dacă nu s-a prevăzut un astfel de termen, de la momentul încheierii contractului. Revenind la cazul în speță momentul încheierii contractului este 29.09.2005, astfel că în mod greșit instanța a constatat că s - a prescris dreptul apelantei reclamante la acțiune.
Astfel fiind în baza dispozițiilor art. 297.pr.civ va fi admis apelul, desființată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta reclamantă CFR MARFĂ SA - SUCURSALA C cu sediul în C,--7, Județul D, împotriva sentinței nr. 4049 din 9 septembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția Comercială, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă SC SA C cu sediul în C-, Județul
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, - - | JUDECĂTOR, - - |
GREFIER, - - |
Red. / 30.01.2008
Jud.fond:
Tehnored. DM / 5 ex.
21 Ianuarie 2008
Președinte:Ecaterina MoleanuJudecători:Ecaterina Moleanu, Carmen Popescu
