Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 130/COM
Ședința publică din data de 04 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Gherasim
JUDECĂTOR 2: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
S-a luat în examinare apelul comercial d eclarat de apelanta pârâtă - A SRL - cu sediul în C,-, județ C, împotriva sentinței civile nr.4355/COM din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă GLOBAL INSOLVENCY - lichidator judiciar al - SA - cu sediul în C,-,.2, județ C, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru apelanta pârâtă avocat, lipsind intimata reclamantă.
Curtea față de lipsa intimatei reclamante și a apărătorului acesteia, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspunde pentru apelanta pârâtă avocat, pentru intimata reclamantă răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art.87 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
S-a făcut referatul asupra cauzei în care grefierul evidențiază obiectul litigiului, modalitatea îndeplinirii procedurii de citare, stadiul procesual.
Pentru apelanta pârâtă, avocat solicită încuviințarea probei cu înscrisurile pe care le depune la dosar, o cerere de chemare în judecată având ca obiect pretenții, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța și încheieri de ședință pronunțate în dosarul de faliment nr- pentru a dovedi a interesul în promovarea acțiunii cât și demersurile efectuate la judecătorul sindic, prin care solicită lichidatorului judiciar să achite chiria pentru spațiile ocupate și să elibereze aceste spații și ă ridice bunurile mobile proprietatea - SA. Învederează că intimații au fost încunoștințați în mai multe rânduri să ridice bunurile; este vorba despre arhiva societății Sa precum și bunuri mobile între care și borcane pentru care nu au spațiu de depozitare și nici clienți.
Apărătorul intimatei reclamante învederează că pe rolul instanțelor de judecată se află mai multe litigii între cele două părți, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune înscrisuri în apărare pe aspectul celor susținute de apelanta pârâtă.
Întrebat fiind, apărătorul intimatei reclamante arată că nu este o legătură directă între aceste litigii și cel de față.
Curtea, față de precizările apărătorului intimatei reclamante, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată și proba cu înscrisuri solicitate de intimata reclamantă.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, probe de administrat, declară cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra cauzei.
Apărătorul apelantei pârâte, având cuvântul, susține concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea în parte a hotărârii atacate cu consecința respingerii acțiunii. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată pentru fond, nu și pentru apel.
Apărătorul intimatei reclamanta, având cuvântul, susține concluzii de respingere a apelului ca nefondat, pentru motivele expuse pe larg în întâmpinarea depusă la dosar. Învederează că apelanta reclamantă avea posibilitatea a se înscrie la masa credală. Arată că pe rolul instanțelor s-au formulat mai multe acțiuni de către părți, între care și o cerere promovată de intimata reclamantă cu scopul de a se determina ce bunuri se mai află în incinta societății și suprafața ocupată de acestea în vederea evaluării chiriei datorate către - SA, însă reprezentanții apelantei pârâte s-au opus executării hotărârii și nu au permis accesul în incintă.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile încheiate și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului comercial d e față.
Din actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 4.04.2008 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța sub nr-, reclamanta Global Insolvency, în calitate de lichidator judiciar al - SA în faliment, a solicitat în contradictoriu cu pârâta - A SRL, în principal, ca pârâta să fie obligată la îndeplinirea obligației de a face, respectiv de a-i permite accesul în fosta incintă a - SA în vederea ridicării arhivei - SA, precum și a tuturor bunurilor mobile proprietatea - SA și la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 euro/zi de întârziere până la data la care i se va permite accesul în vederea ridicării arhivei și a celorlalte bunuri.
În secundar, reclamanta a solicitat contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate, respectiv accesul zilnic între orele 8-18, necondiționat și nerestricționat al celorlalți adjudecatari de bunuri, precum și al persoanelor interesate să vizioneze bunurile cu consecința anulării parțiale sau totale de procese verbale de licitație/adjudecare, cât și accesul permanent al lichidatorului și reprezentanților acestuia la bunurile și arhiva - SA cu consecința nevalorificării nici până la această dată a bunurilor și a prelungirii procedurii falimentului în cuantum de 3.840.490 euro.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în calitate de lichidator al - SA, a organizat licitații pentru valorificarea ansamblului funcțional al bunurilor mobile și imobile ale - SA situat în localitatea. În ședința de licitație din 30.04.2007 - A SRL a câștigat dreptul de adjudecare a ansamblului funcțional al bunurilor imobile și mobile ale sectorului industrial, urmând să devină proprietar după întocmirea contractului de vânzare -cumpărare și plata restului de preț.
După achitarea diferenței de preț, licitatorul a solicitat predarea imediată a bunurilor fără a respecta prevederile procesului verbal de licitație, considerându-se proprietar al bunurilor licitate în temeiul art.120 alin.2 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Fără a fi pus în posesie, acesta a intrat în incinta activului debitoarei și-a instalat propria firmă de pază, a intimidat angajații - SA, precum și agenții de pază de la - SA - firmă de pază angajată de lichidator din 02.02.2006.
Ulterior intrării în incinta - SA, care a avut loc la 04.06.2007, accesul lichidatorului, precum și a celorlalți adjudecatari ai altor bunuri a fost împiedicat, în repetate rânduri, în mod nelegal și abuziv de numitul și - SRL C, prin angajații acesteia.
Prin aceste fapte lichidatorul a fost împiedicat în a gestiona și a administra patrimoniul societății aflate în lichidare, precum și în a desfășura activitățile specifice lichidării judiciare, situație ce durează de la începutul lunii iunie.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe disp. art.112-114 Cod procedură civilă, art.242 alin.2 Cod procedură civilă, art.969, 970, 1073, 1075 și 1079 Cod civil, art.77 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat, pe cale de excepție, necompetența materială a Judecătoriei Constanța în soluționarea cauzei, motivată de caracterul neevaluabil al acțiunii având ca obiect obligația de a face, solicitând declinarea în favoarea Tribunalului Constanța - Secția comercială și inadmisibilitatea acțiunii dedusă din neîndeplinirea procedurii concilierii prealabile conform art.7201Cod procedură civilă.
Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată, susținând că starea de fapt indicată de reclamantă prin cererea de chemare în judecată nu corespunde realității și că situația conflictuală dintre părți a apărut ca urmare a abuzurilor permanente pornind din partea reclamantei.
Prin sentința civilă nr.9879/09.06.2008 Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei pe care a declinat-o în favoarea Tribunalului Constanța - Secția comercială.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr.2902/212/04.08.2008.
Prin Sentința civilă nr.4355/COM/16 iunie 2009 Tribunalul Constanțaa admis în parte acțiunea reclamantei și a obligat pârâta să permită accesul Global Insolvency, în calitate de lichidator judiciar al A în faliment, în fosta incintă a în vederea ridicării arhivei și bunurilor mobile proprietatea SA. A respins cererea privind obligarea pârâtei la plata daunelor cominatorii în cuantum de 1.000 Euro/zi de întârziere și a luat act de renunțarea la judecata cererii privind obligarea pârâtei la plata prejudiciului în cuantum de 3.840.490 Euro.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că în raport de dispozițiile cuprinse în Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței care îi definesc atribuțiile, lichidatorul judiciar este acel practician care, în temeiul mandatului legal și judiciar acordat, realizează supravegherea și conducerea în tot sau în parte a activității debitorului în vederea organizării și executării vânzării bunurilor din averea debitorului aflat în încetare de plăți, pentru lichidarea pasivului acestuia.
Competența conducerii activității debitorului este limitată numai la acele operațiuni necesare lichidării și ea include și supravegherea operațiunilor de gestionare a averii debitorului, iar atribuția esențială a lichidatorului este de a aplica sigilii, inventaria și vinde bunurile din avere.
Lichidarea bunurilor trebuie să se desfășoare cu respectarea principiului măririi la maxim a valorii averii debitorului, lichidatorul judiciar fiind obligat să ia toate măsurile pentru conservarea bunurilor, putându-se reține în sarcina sa elementele constitutive ale răspunderii civile delictuale atunci când agravează starea de insolvabilitate a debitorului prin dol, neglijență sau imprudență, prejudiciind atât interesele debitorului supus procedurii cât și cele ale creditorilor acestuia.
Lichidatorul judiciar este obligat să-și aducă la îndeplinire mandatul legal și judiciar specific acestei calități cu respectarea principiului celerității (care presupune ca lichidarea să se efectueze cu maximă rapiditate) și maximizării valorilor ce se pot obține prin lichidarea averii.
În considerarea tuturor acestor aspecte a constatat tribunalul că pretențiile reclamantei în calitate de lichidator judiciar al - SA de a pretinde de la pârâtă abținerea de la orice faptă de natură a stânjeni exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa sunt îndreptățite.
Împiedicarea accesului lichidatorului judiciar în gestionarea și administrarea patrimoniului societății aflate în lichidare, în desfășurarea activității specifice lichidării judiciare, contravine disp. art.25 lit.d și i din Legea nr.85/2006 și art.14 alin.2 din Legea nr.85/2006 a fost sancționată de instanță cu obligarea pârâtei la a permite intrarea în fosta incintă a - SA în vederea ridicării arhivei și bunurilor mobile ale debitoarei în faliment.
A mai reținut instanța că pârâta nu se poate prevala de clauzele inserate în procesul verbal de adjudecare pentru a justifica interzicerea accesului lichidatorului la bunurile aflate în custodia lui și a condiționa accesul de achitarea chiriei, pretențiile acesteia putând fi valorificate apelând la alte căi procedurale care să nu impieteze desfășurarea procedurii de lichidare aflate în curs.
A constatat nefondată cererea de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii pe considerentul că din interpretarea art.5802-5805Cod procedură civilă rezultă că amenzile cominatorii reprezintă o măsură de constrângere indirectă folosită de instanța de judecată față de debitorul care refuză să execute o obligație de a face ce implică faptul său personal.
Pronunțarea sancțiunii intervine în cadrul unei proceduri de judecată contradictorii având ca obiect cererea de executare formulată de creditor pe baza unui titlu executoriu, sens în care este necesară, mai întâi, obținerea titlului executoriu și demonstrarea faptului negativ al neexecutării obligației cuprinse în acesta.
Împotriva sentinței menționate, în termen legal a declarat apel pârâta - A SRL care a criticat soluția instanței de fond ca fiind nelegală și netemeinică.
A arătat apelanta pârâtă că în baza procesului verbal de licitație din data de 30.04.2007 a fost declarată adjudecatară a sectorului industrial al - SA, achiziționând ansamblul funcțional a bunurilor imobile și mobile ale sectorului industrial al - SA, respectiv teren în suprafață de 59.866 mp construcții și marea majoritate a bunurilor mobile din acest spațiu.
Apelanta și-a respectat obligația asumată prin procesul verbal de licitație, sens în care a achitat integral prețul bunurilor adjudecate, înainte de expirarea termenului de 30 de zile prevăzut în procesul verbal din data de 30.04.2007.
Având în vedere achitarea integrală a prețului, a solicitat în scris lichidatorului să procedeze la predarea spațiului și a bunurilor mobile achiziționate, dar acesta a refuzat în mod nejustificat, prevalându-se inițial de faptul că nu s-a încheiat un contract de vânzare-cumpărare în formă autentică a bunurilor achiziționate, iar ulterior de faptul că în spațiu se mai găsesc o serie de bunuri mobile care nu au făcut obiectul licitației organizate în data de 30.04.2007 și care urmează să fie valorificate separat de lichidator.
A susținut apelanta că, după achitarea prețului, a constatat că lichidatorul, deși refuza să-i predea spațiul, permitea totuși unor persoane străine să intre în spațiu și să ridice bunuri mobile din acesta, fără să existe vreun contract de vânzare - cumpărare.
În urma demersurilor efectuate, abia în data de 31.08.2007 lichidatorul judiciar a întocmit procesul verbal de adjudecare, apelanta fiind condiționată să permită lichidatorului judiciar să mențină bunurile ce nu au fost valorificate în spațiu, fără plată, pentru încă o perioadă de 30 de zile. Potrivit procesului verbal de adjudecare, părțile au convenit să se procedeze la predarea - primirea bunurilor până pe data de 6.09.2007, iar dacă spațiul nu era eliberat de lichidatorul judiciar până pe data de 30.09.2007, acesta urma să achite o chirie pentru spațiile ocupate, chirie determinată prin actul de adjudecare.
A mai susținut apelanta că la data de 30.09.2007 lichidatorul judiciar nu eliberase spațiul și, deși a fost invitat în nenumărate rânduri să se prezinte pentru a se întocmi un proces verbal în care să se stabilească, de comun acord al părților, spațiile ce sunt ocupate în vederea facturării chiriei, acesta a refuzat. Mai mult, din luna octombrie 2007 spațiul nu mai beneficiază de energie electrică deoarece lichidatorul judiciar nu a achitat facturile emise pe numele societății în lichidare pentru perioada anterioară încheierii procesului verbal de adjudecare.
Arată apelanta că din octombrie 2007 și până în prezent i-a solicitat lichidatorului prin nenumărate adrese să se prezinte în vederea achitării chiriei și ridicării bunurilor, dar acesta a refuzat. În acest context, apelanta a formulat o cerere de asigurare dovezi ce a fost admisă de Judecătoria Constanța, astfel că executorul judecătoresc a constatat că lipsesc o serie de bunuri din spațiu, a constatat spațiile care sunt ocupate de lichidator, spații pe care societatea apelantă nu le poate folosi.
A motivat apelanta că singurele considerente pentru care s-a admis acțiunea sunt legate de atribuțiile lichidatorului prevăzute de Legea nr.85/2006, atribuții care constau în valorificarea în termen scurt a bunurilor din averea debitoarei intrate în stare de insolvență.
Consideră apelanta că aceste considerente nu pot fi reținute întrucât instanța trebuia să aibă în vedere întreg raportul juridic creat între părți și să pronunțe hotărârea în funcție de acest raport juridic, iar nu funcție de o lege specială ce nu are legătură cu obiectul cauzei.
A susținut apelanta că lichidatorul judiciar nu urmărește altceva decât să pătrundă în spațiu și să-l elibereze fără să achite contravaloarea chiriei, ori, singura ipoteză juridică în care ar putea fi admis primul capăt de cerere ar fi aceea în care lichidatorul ar face dovada că și-a îndeplinit obligația de achitare a chiriei, situație în care apelanta este de acord ca acesta să își ia toate bunurile din spațiu.
Apreciază apelanta că dispozițiile Legii nr.85/2006 nu trebuie interpretate în sensul de a se crea lichidatorului judiciar posibilitatea de a face abuzuri doar pentru simplul considerent că societatea pe care o reprezintă se află în stare de insolvență. Procesul verbal de adjudecare are valoare contractuală cu privire la obligația de a plăti chiria, obligație neexecutată până în prezent, astfel că societatea apelantă nu poate fi împiedicată să invoce excepția de neexecutare. Mai mult, după pronunțarea hotărârii atacate, apelanta și-a exprimat disponibilitatea în sensul de a permite lichidatorului accesul în spațiu, dar acesta, în mod nejustificat, a refuzat să vină să elibereze spațiul.
Intimatul lichidator judiciar, prin apărător, a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, potrivit procesului verbal de licitație din 30.04.2007 încheiat cu ocazia vânzării la licitație a unor bunuri aflate în patrimoniul debitoarei falite - SA, s-a stabilit de către lichidatorul judiciar că celelalte bunuri ale - SA care se găsesc pe proprietatea adjudecată și care nu fac parte din ansamblul funcțional ce a făcut obiectul vânzării la licitație vor fi păstrate în locul în care se află la momentul preluării ansamblului funcțional pentru o perioadă de 90 de zile.
De asemenea, în procesul verbal de adjudecare nr.1073/31.08.2007 încheiat între debitoarea - SA, în faliment, prin lichidator judiciar G și apelanta pârâtă - A SRL C s-a prevăzut că, urmare a vânzării prin licitație publică cu strigare din data de 30.04.2007, în condițiile procesului verbal de licitație nr.479/30.04.2007, și a încasării integrale a prețului activului, se transmite către cumpărătoarea - A SRL dreptul de proprietate asupra activului situat în localitatea,-, jud. C constituit din teren în suprafață de 59.866 mp și construcții. Prețul a fost achitat integral cu ordinele de plată nr.71/27.04.2007 și nr.93/30.05.2007.
Potrivit aceluiași act, cumpărătorul intră în proprietatea de drept asupra imobilului de la data încheierii procesului verbal de adjudecare, iar predarea - primirea bunurilor se va realiza la data de 5.09.2007. Bunurile - SA (inclusiv arhiva) care se găsesc pe proprietatea adjudecată și care nu fac parte din ansamblul funcțional vor fi păstrate de - A SRL, în locurile în care sunt amplasate, pentru o perioadă de 30 de zile, societatea cumpărătoare urmând să permită zilnic, între orele 8-18 accesul necondiționat și nerestricționat al celorlalți adjudecatari de bunuri în vederea preluării/ridicării acestora, precum și al persoanelor interesate să vizioneze bunurile scoase la vânzare.
Alineatul penultim prevede că, în cazul în care - SA nu va ridica bunurile în termen de 30 de zile, se obligă să plătească, începând cu ziua imediat următoare, chirie pentru suprafețele ocupate, fiind stabilită modalitatea de calcul a chiriei pentru suprafețele efectiv ocupate, acestea urmând a fi stabilite prin proces verbal de către cele două părți.
Curtea apreciază că, astfel cum corect a susținut apelanta pârâtă, procesul verbal de adjudecare nr.1073/31.08.2007 cuprinde, pe lângă actul juridic al transmiterii dreptului de proprietate asupra activului adjudecat către cumpărătoarea - A SRL, și o convenție a părților cu privire la păstrarea bunurilor debitoarei falite ce nu au fost adjudecate în incinta imobilului adjudecat pe o perioadă de 30 de zile, urmând ca după această perioadă să se perceapă o chirie.
O astfel de convenție reprezintă, potrivit art.969 Cod civil, legea părților și ea trebuie executată cu bună credință. Faptul că una dintre părți este supusă procedurii speciale prevăzute de Legea nr.85/2006 nu creează în favoarea acesteia o poziție privilegiată, astfel încât obligațiile asumate în numele debitoarei falite de către lichidatorul judiciar sunt perfect valabile în raport cu terții față de procedura insolvenței. Totodată, excepția de neexecutare poate fi invocată și în situația dată, neexistând nicio derogare de la regulile generale de drept în acest sens.
Ori, astfel cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză de către instanța de fond, apelanta pârâtă a interzis accesul angajaților debitoarei falite în incinta imobilului adjudecat începând cu 08.10.2007, invocând neplata de către lichidatorul judiciar a sumelor datorate cu titlu de chirie pentru spațiul ocupat de bunurile societății falite, situația de fapt fiind confirmată de executorul judecătoresc prin procesele verbale încheiate la data de 8 și 15.11.2007.
Prin urmare, pârâta a refuzat să-și îndeplinească propriile obligații în condițiile în care însăși debitoarea prin lichidatorul judiciar nu și-a respectat obligațiile asumate prin contract.
Este adevărat, astfel cum susține instanța de fond, că raportat la atribuțiile legale stabilite în sarcina lichidatorului judiciar, acesta trebuie să-și ducă la îndeplinire mandatul legal și judiciar specific acestei calități, cu respectarea celerității și maximizării valorilor ce se pot obține prin lichidarea averii debitoarei falite. Cu toate acestea, exercitarea atribuțiilor legale de către lichidatorul judiciar nu se poate face de o asemenea manieră încât să se ajungă la încălcarea drepturilor altor persoane neimplicate în procedură.
În speță, deși procesul verbal de adjudecare a fost încheiat la trei luni de la achitarea prețului, iar prin acesta părțile au mai prevăzut un termen de 30 de zile pentru eliberarea spațiului, lichidatorul nu a întreprins măsurile necesare în vederea executării propriei obligații, atitudine de natură a crea prejudicii apelantei pârâte care se află în imposibilitate de a-și valorifica în mod corespunzător imobilul cumpărat.
Nu poate fi reținută nici apărarea lichidatorului judiciar potrivit căreia stabilirea cuantumului chiriei nu ar fi posibilă mai înainte de eliberarea spațiului, dat fiind faptul că părțile au prevăzut valoarea acesteia pe mp, urmând a se calcula în raport de suprafețele efectiv ocupate, stabilite prin proces verbal de către părți. Ori, lichidatorul judiciar a refuzat în mod constant stabilirea suprafețelor ocupate, pârâta procedând la asigurarea de dovezi în acest sens.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază că nu se poate reține în cauză culpa pârâtei - A SRL, acțiunea reclamantei falite fiind neîntemeiată, motiv pentru care urmează a admite apelul în baza art.296 Cod de procedură civilă și a schimba în parte hotărârea atacată în sensul respingerii ca nefondat a capătului principal de cerere privind obligarea pârâtei la permiterea accesului lichidatorului judiciar în vederea ridicării arhivei și a bunurilor mobile ale debitoarei - SA.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta- A SRL - cu sediul în C,-, județul C, împotriva sentinței civile nr.4355/COM din 16 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă GLOBAL INSOLVENCY - lichidator judiciar al - SA - cu sediul în C,-,.2, județ.
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că respinge cererea principală privind obligarea pârâtei la permiterea accesului lichidatorului judiciar în vederea ridicării arhivei și a bunurilor mobile ale debitoarei - Sa, ca nefondată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 04 noiembrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud. fond:
Red.dec.EC-
4 ex/02.12.2009
Emis 2 com/03.12.2009
Președinte:Adriana GherasimJudecători:Adriana Gherasim, Elena Carina Gheorma
