Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 131/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV
Dosar nr-
DECIZIA NR. 131
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTOR 2: Preda Popescu Florentina
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta SA, cu sediul în P, P-ța - -,--39, bloc. 4.-G, județ P, Cod poștal -, împotriva sentinței civile nr. 425 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă SRL, cu sediul în Mun. P,-, județ P, cod poștal -.
Cererea de apel fiind timbrată cu 5,50 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr. - din 23 mai 2008, aflată la fila 11 dosar, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimata reclamantă - SRL P reprezentată de avocat din Baroul Prahova, potrivit împuternicirii avocațiale din 9.06.2008, aflată la fila 12 dosar, lipsă fiind apelanta pârâtă - SA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin Serviciul Registratură s-a depus la dosar cauzei o întâmpinare formulată de intimate reclamantă - SRL P, iar de apelanta reclamantă - SA, chitanța nr.- din 23 mai 2008 în sumă de 5,50 lei reprezentând taxa judiciară de timbru, timbru judiciar de 0,15 lei, ce au fost anulate.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă - SRL P, declară că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere declarația intimatei reclamante - SRL P, prin apârâtor, că nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza ăn stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat, având cuvântul pentru intimata reclamantă - SRL P, arată că apelul formulat de pârâta - SA este vădit neîntemeiat și confuz motivat.
In ceea ce privește motivul de apel referitor la lipsa temeiului de drept a sentinței atacate, susține că din considerentele acesteia, rezultă că este motivată în fapt și drept în condițiile art.261 alin. 1 Cod procedură civilă.
In ceea ce privește fondul cauzei, susține apărătoarea intimatei reclamante, faptul că aceasta a cumpărat în anul 1993 de la - SA, devenită în urma fuziunii prin absorție - SA, 2 spații comerciale. La momentul respectiv apelanta pârâtă nu deținea certificate de atestare a dreptului de proprietate cu privire la terenurile pe care sunt amplasate obiectivele vândute, luându-și obligația contractuală în vederea obținerii titlului de proprietate conform HG 834/1992 pentru a proceda la înstrăinarea lor, situație ce nu a fost materializată, dând dovadă de rea credință, iar intimata reclamantă fiind nevoită să promoveze acțiune în instanță.
Sub acest aspect, apreciază că instanța de fond în mod correct a reținut împrejurarea că apelanta pârâtă și-a luat obligația de a dobândi titlu de proprietate necesar vânzării terenurilor, iar soluția primei instanțe este legală și în concordanță cu dispozițiile legale incidente în cauză.
In concluzie, solicită respingerea de apelului ca fiind nelegal și nefondat sub toate aspectele invocate, menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond.
Cu cheltuieli de judecată.
În sensul susținerilor depune la dosar o notă de cheltuieli.
CURTEA:
Asupra apelului de față constată următoarele:
Prin sentința nr. 425/31.03.2008, Tribunalul Prahova, Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL P, în contradictoriu cu pârâta SA P, și a obligat pârâta să efectueze demersurile necesare în scopul obținerii titlului de proprietate în baza HG 834/1992, pentru terenurile aferente spațiilor comerciale ce au făcut obiectul contractelor de vânzare cumpărare nr. 21/C/29.03.1993 și 24/C/31.03.1993, sub sancțiunea plății de daune cominatorii de 100 lei /zi întârziere și la plata sumei de 1211 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a hotărâ astfel, prima instanță a reținut că în cele două contracte de vânzare cumpărare nr. 21/C/29.03.1993 și 24/C/31.03.1993, prin care reclamanta a achiziționat de la societatea pârâtă două spații comerciale, s-a stabilit o clauză conform căreia terenurile pe care sunt amplasate activele înstrăinate nu fac obiectul vânzării cumpărării, acestea fiind predate în folosință cumpărătorului și urmează a se vinde aceluiași cumpărător, după obținerea titlului de proprietate de către vânzător conform HG 834/1991 și de la momentul încheierii celor două contracte pârâta nu a dobândit titlul de proprietate asupra terenurilor aferente spațiilor comerciale, aspect dovedit și de sentința nr.1222/26.09.2007 a Tribunalului Prahova, considerente pentru care prima instanță a admis acțiunea și a obligat pârâta să efectueze demersurile necesare pentru obținerea titlurilor de proprietate pentru terenurile aferente spațiilor comerciale.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâta -" SA P, criticând-o pentru nelegalitate, arătând că sentința apelată nu cuprinde motivarea în drept, că în sentință nu există nici măcar un raționament pentru care instanța a admis
acțiunea, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pr.civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept avute în vedere la darea soluției, sentința apelată nu este motivată în drept.
Soluția pronunțată de prima instanță nu se sprijină pe nici un argument logic, chiar instanța recunoaște că din clauzele contractuale nu rezultă vreo obligație în sarcina pârâtei de a efectua demersuri în sensul obținerii titlului de proprietate.
Arată apelanta că față de totala confuzie a instanței de fond asupra problematicii de drept și de fapt a cauzei, arată că erau motive temeinice de respingerea acțiunii și prin urmare sunt motive temeinice de admitere a apelului, deoarece nu există nicio obligație contractuală sau legală în sarcina apelantei de a cere eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, această obligație nu rezultă din prevederile contractului și nici din vreun articol de lege și că față de condițiile impuse de HG 834/1991, apelanta arată că este în imposibilitate să obțină titlul de proprietate întrucât dispozițiile art. 1 din acest act normativ se referă la terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării lor, condiție care nu este îndeplinită și totodată apelanta numai desfășoară nicio activitate pe teren, nefiind îndeplinite condițiile legale pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Susține apelanta că, HG 834/1991 stabilește și care este soarta acestor terenuri care nu mai sunt necesare activităților societăților comerciale înființate conform Legii 15/1990 și anume că acestea trec în patrimoniul unităților administrative locale, conform art. 4 din HG 834/1991.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor în raport de actele și lucrărilor dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele:
Primul motiv de apel referitor la lipsa temeiului de drept al sentinței atacate, este nefondat:
Așa cum rezultă din considerentele hotărârii apelate, aceasta este motivată în fapt și în drept în condițiile art. 261 alin. 1 pr.civ. instanța de fond reținând în sentință că pârâta este o societate constituită în temeiul Legii 15 /1990, fiind singura în măsură să obțină certificatul de atestare a dreptului de proprietate, în cele două contracte de vânzare-cumpărare, înscriindu-se clauza conform căreia terenurile pe care sunt amplasate activele înstrăinate nu fac obiectul vânzării cumpărării, acestea fiind predate în folosința cumpărătorului și urmează a se vinde aceluiași cumpărător după obținerea titlurilor de proprietate de către vânzător conform HG 834/1991.
C de al doilea motiv de apel, referitor la faptul că din clauzele contractuale nu rezultă vreo obligație în sarcina apelantei de a efectua demersurile în sensul obținerii titlului de proprietate, este nefondat.
Prin contractele de vânzare cumpărare nr. 21/C/29.03.1993 și 24 /C/31.03.1993, - SA devenită în urma fuziunii prin absorție - SA, apelanta din prezenta cauză, a înstrăinat intimatei reclamante spațiile comerciale din P,--Magazin nr. 95 și respectiv Magazin Textile, terenurile pe care sunt amplasate aceste spații nu au făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare, însă în cuprinsul contractului se prevede că terenurile pe care se află activele vândute sunt predate în folosință cumpărătorului respectiv intimatei reclamante și urmează a se vinde aceleași cumpărătoare după obținerea titlului de proprietate de către vânzător conform HG 834/1991.
Prin urmare, greșit susține apelanta că în sarcina sa nu s-a prevăzut nicio obligație de a efectua demersuri în sensul obținerii titlului de proprietate, atâta timp cât din clauzele celor două contracte de vânzare-cumpărare, rezultă dimpotrivă obligația apelantei de a vinde terenurile pe care se află amplasate spațiile comerciale aceluiași cumpărător după obținerea titlurilor de proprietate de către vânzător conform HG 834/1991, considerente pentru care corect și legal prima instanță prin sentința apelată a obligat apelantă să efectueze demersurile necesare în scopul obținerii titlurilor de proprietate pentru terenurile ce au făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare.
Motivul de apel invocat de către apelantă că nu există nicio obligație contractuală sau legală în sarcina apelantei de a cere eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, că este în imposibilitate să obțină titlul de proprietate, respectiv certificatul de atestare a dreptului de proprietate, este nefondat.
Apelanta pârâta este singura în măsură să efectueze demersurile necesare pentru eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, obligație prevăzută în cele două contracte de vânzare-cumpărare a spațiilor comerciale, și singura care îndeplinește condițiile impuse de HG 834/1991 art. 1, deoarece terenurile pe care se află cele două active vândute nu au făcut obiectul celor două contracte de vânzare-cumpărare, aceste dispoziții acordând această facilitate de obținere a certificatului de atestare a dreptului de proprietate, societăților comerciale constituite în temeiul Legii 15/1990, cum este cazul apelantei, astfel că, critica adusă sentinței sub acest aspect este nefondată.
Pentru aceste considerente, apelul formulat se privește ca nefondat și în temeiul dispozițiilor art. 296 pr.civ. va fi respins ca atare.
În temeiul art. 274 pr.civ. ca o consecință a respingerii apelului, apelanta va fi obligată la plata sumei de 2166 lei cheltuieli de judecată în apel către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta SA, cu sediul în P, P-ța - -,--39, bloc. 37 F-G, județ P, împotriva sentinței civile nr. 425 din 31 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Prahova - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimata reclamantă SRL, cu sediul în Mun. P,-, județ
Obligă apelanta pârâtă să plătească intimatei reclamante sume de 2166 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 iunie 2008.
Președinte Judecător
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Red. EC/19.06.2008
Tehnored. DL
4ex.
f- Tribunal P
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina
