Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 132/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR. 375/5/42/2008
DECIZIA NR. 132
Ședința publică din data de 18 iunie 2008
PREȘEDINTE: Preda Popescu Florentina
JUDECĂTOR 2: Chirica Elena
Grefier - - -
Pe rol fiind soluționarea apelurilor formulate de reclamantul - P, -. -, nr. 183,. 9.. A,. 6,. 24, Cod poștal -, Județ P și pârâții SC - INSURANCE SA - B, sector 1, -. -, nr. 28, Cod poștal -, SC - INSURANCE SA-PRIN SUCURSALA - T, -. - C, nr. 3A, - Cod poștal -, Județ D și LEASING SA-CU SEDIUL ALES LA. DE AV. " & " - B, sector 1, INTERNATIONAL II, nr. 26-28,. 5, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.89 din 29.01.2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 iunie 2008, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amân at pronunțarea la data de 18.06.2008, când a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, reține următoarele:
Prin sentința nr. 89/29.01.2008, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, a respins excepțiile invocate de pârâta SC LEASING SA B, privind lipsa calității sale procesuale pasive și lipsa interesului reclamantului pentru chemarea ei în judecată, a respins excepția invocată de pârâta SC SA B, privind lipsa calității de reprezentant a reclamantului a admis în parte acțiunea modificată, formulată de reclamantul, a obligat pârâta SC SA B - Sucursala D, să plătească pârâtei SC LEASING SA B despăgubirea în sumă de 7300 euro și daunele provocate acesteia prin încasarea cu întârziere a despăgubirii, rezultate din dobânzi, penalități, reactualizări, a dispus repunerea părților în situația anterioară și restituirea de către pârâta SC LEASING SA B către reclamant, a avansului și ratelor
achitate de acesta totalizând 8012,7 euro, a obligat pârâta SC LEASING SA B să radieze din circulație autoturismul Cielo cu nr. de înmatriculare B-11-, a obligat pârâtele să plătească reclamantului câte 5000 lei, cu titlu de daune morale și cheltueili de judecată de câte 1575 lei.
Pentru a hotarî astfel, prima instanță a reținut că, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC LEASING SA B, aceasta excepție este neîntemeiată, deoarece între aceasta pârâtă în calitate de finanțator și reclamant în calitate de utilizator s-a încheiat contractul de leasing financiar nr. 16014/9.02.2004, prin care la art. 7.6 s-a prevăzut că despăgubirile ce vor fi achitate de societatea de asigurare, în cazul pierderii sau distrugerii totale a bunului, vor fi încasate de finanțator și vor fi distribuite astfel: finanțatorul va reține din despăgubirea încasată de la societatea de asigurări o sumă echivalentă cu diferența între valoarea inițială a bunului din care se scad valoarea avansului achitat de utilizator și valoarea ratelor de leasing, iar utilizatorul va încasa diferența între valoarea despăgubirii și suma cuvenită finanțatorului.
Pentru aceste considerente, se arată în sentință, că este nefondată excepția invocată, că pârâta nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece ea este cea care încasează despăgubirea de la utilizator și ulterior o distribuie, iar în privința excepției lipsei interesului reclamantului și această excepție este neîntemeiată, întrucât prin art. 7.7 din același contract, părțile au convenit ca în cazul în care utilizatorul nu-și îndeplinește la timp și complet mandatul încredințat și renunță la mandat, utilizatorul este obligat la plata către finanțator a unei despăgubiri, la nivelul despăgubirii datorata de societatea de asigurare și care nu s-a încasat din culpa utilizatorului, sau după caz a daunelor provocate prin încasarea cu întârziere a despăgubirilor, datorate de către societatea de asigurare, astfel că interesul reclamantului este pe deplin justificat.
Cu privire la fondul cauzei, se reține prin sentință, că litigiul de față, a apărat ca urmare a refuzului pârâtei, SC de a plăti suma de 7300 euro asigurată pentru vehicului - autoturism Daewoo Cielo /AC, conform poliței de asigurare, dar și a refuzului pârâtei SC LEASING SA B de a sista facturarea ratelor lunare de leasing, vehiculul fiind distrus total în accidentul de circulație din data de 3.12.2004, în care reclamantul a fost grav rănit și exercitarea mandatului primit prin contractul de leasing, reclamantul a făcut numeroase demersuri la pârâta asiguratoare SC SA pentru ca aceasta să plătească despăgubirea cuvenită către pârâta asigurată SC LEASING SA B, solicitând și acestei pârâte, fără rezultat, concursul pentru obținerea despăgubirii, radierea autoturismului din circulație, sistarea plăților, sub acest din urmă aspect fiind pronunțată sentința nr. 205/20.02.2007 a Tribunalului Dâmbovița.
Pentru aceste considerente, se reține prin hotarâre, capătul de cerere din acțiunea reclamantului pentru obligarea pârâtei SC SA, la plata către pârâta SC LEASING SA B a despăgubirii sumei de 7300 euro, și a daunelor provocate acesteia prin încasarea cu întârziere a despăgubirii, conf. art. 7.7. din contractul de leasing, este întemeiat și întemeiat este și capătul de cerere privind restituirea de către pârâta SC LEASING SA B către reclamant a
avansului și ratelor achitate de acesta în sumă de 8012,7 euro, și autoturismul fiind distrus în totalitate în accident, a fost obligat aceasta din urmă pârâtă, să radieze din circulație autovehiculul, iar în privința daunelor morale, instanța a admis acest capăt de cerere obligând cele două pârâte la câte 5.000 lei cu acest titlu, pe motiv că, potrivit concluziilor raportului de expertiză medico -legal psihiatric se arată legătura evidentă dintre stresul posttraumatic cronic diagnosticat reclamantul și toate situațiile conflictuale existente, reținând și că refuzurile nejustificate ale pârâtelor la cererile reclamantului au fost de natură să agraveze starea de sănătate a acestuia și să-i producă daune psihice.
Impotriva sentinței, au declarat apel toate părțile din proces, reclamantul, pârâtele SC LEASING SA B și SC - INSURANCE SA B prin Sucursala
In recursul declarat reclamantul, critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, sub cuantumul daunelor morale acordate de prima instanță de câte 5000 lei, fiecare din cele doua pârâte, arătând că acordarea acestor daune este o necesitate nediscutabilă, deoarece în urma accidentului din 3.12.2004, s-a declanșat răspunderea asiguratorului SC către asiguratul SC LEASING SA, dar niciuna din părțile din contractul de asigurare nu a înțeles să respecte, aruncând vina pe reclamant, pârâta SC LEASING SA obligându-l să plătească în continuu ratele contractuale, în condițiile în care în urma accidentului el a intrat în moarte clinică, în comă profundă mai mult timp, suferind 6 operații, rămând cu infirmitate permanentă.
Arată apelantul că pârâta SC LEASING SA a continuat să emită facturi și să-i ceară penalizări de întârziere, nu numai după producerea evenimentului asigurat, dar și după ce i s-a interzis să mai facă acest lucru, prin sentința nr. 205/20.02.2007, fapt ce a adâncit suferința sa psihică, ceea ce a determinat reclamantul să sesizeze organele parchetului împotriva acestei pârâte, prin expertiza medico legală psihiatrică efectuată în cauză se arată legatura din stresul posttraumatic cronic ce i-a fost diagnosticat și toate situațiile conflictuale existente, astfel încât este evident că refuzurile nejustificate ale pârâtelor la cererile reclamantului au fost de natură să agraveze starea de sănătate a sa și să-i producă daune psihice, considerente pentru care, arată apelantul daunele morale acordate sunt prea mici față de prejudiciul ce i s-a produs de către cele doua pârâte, astfel că solicită majorarea cuantumului daunelor morale la suma de 1.000.000 lei.
In apelul declarat pârâta SC INSURANCE SA B, critică sentința primei sentințe pentru nelegalitate și netemeinicie, aratând într-un prim motiv de apel că instanța nu s-a pronunțat asupra excepției prematurității în ceea ce privește solicitarea de acordare a daunelor morale, fiind încălcate fragrant, prin aceasta nepronunțare, disp. art 720/1 civ. reclamantul convocând apelanta la conciliere doar pentru a i se plăti despăgubirea reprezentând prejudiciul produs ca urmare a avarierii autoturismului Cielo, ceea ce nu echivaleaza cu îndeplinirea procedurii privind concilierea directă a litigiului, prevăzută de art. 720/1 civ. în ceea ce privește daunele morale.
Prin al doilea motiv de apel, arată că instanța de apel, a respins greșit excepția lipsei dovezii calității de reprezentant, întrucât potrivit art. 68 al. 1 civ. pentru exercitarea dreptului de chemare în judecată este necesară o procură făcută prin înscris
sub semnătură legalizată, sau dacă procura este dată unui avocat, semnătura este certificată potrivit legii avocaților, în speță, la cererea de chemare în judecată, formulată de, în calitate de mandatar al SC LEASING SA, nu se află anexată procura prin care persoana ce a semnat cererea să fi fost împuternicită în acest sens, aceasta cu atât mai mult cu cât SC LEASING SA are o poziție procesuală distinctă de a reclamantului, ea având calitatea de mandant a reclamantului cât și de pârâta, fiind obligată la plata sumei de 8012,7 euro, a sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.
Prin al treilea motiv de apel arată că instanța trebuia să anuleze ca netimbrată cererea de chemare în judecată, admitând excepția netimbrării acțiunii, potrivit disp. art. 20 din Legea nr. 147/1997, instanța considerând greșit că acțiunea este scutită de taxa de timbru întrucât derivă dintr-o cauză penală, însa atunci când discută temeinicia cererii de suspendare consideră că litigiu este de natură comercială și deci nu mai derivă dintr-un caz penal.
Pe fondul apelului arată că acțiunea formulată de reclamant este nefondată și inadmisibilă și în ceea ce privește solicitarea de daune morale, deoarece neacordarea despăgubirii solicitate se datorează culpei reclamantului prin nerespectarea dispozițiilor legale și contractuale privind interdicția conducerii autoturismelor sub influența băuturilor alcoolice, apărările reclamantului că nu s-a stabilit că avea o anumită alcoolemie exact la momentul producerii accidentului, nu pot fi primite și nu sunt de natură să înlăture aplicarea excluderii prevăzute în contractul de asigurare, deoarece la recoltarea probelor s-a întocmit un proces verbal de recoltare care atestă respectarea metodologiei de recoltare, potrivit art. 80 din OG195/2002, și potrivit buletinului de analiză toxicologică a alcoolemiei nr. 3155-3156 din data de 6.12.2004, rezultă că reclamantul avea la data de 3.12.2004, la orele 22.10 și respectiv 23.10, o alcoolemie de 0,60 gr/o și respectiv 0,40 gr/
Printr-un alt motiv de apel, arată că acordarea daunelor morale este inadmisibilă, întrucât răspunderea civilă delictuală exclude "de plano" acordarea de daune morale, acestea putând fi acordate exclusiv în cadrul răspunderii civile delictuale, în situația neîndelinirii corespunzătoare a obligațiilor contractuale, de către una din părțile contractante, creditorul obligației de executare poate solicita obligarea debitorului cel mult la plata de daune moratorii/cominatorii, însă în nici un caz nu este admisibil acordarea de daune morale pentru eventuala neîndeplinire a unei obligații contractuale în temeiul răspunderii civile delictuale, ceea ce a solicitat reclamantul, respectiv daunele morale, pot fi recuperate în baza art. 998-999 civ. numai de la persoanele răspunzătoare de producerea accidentului/asiguratorul RCA al acestora.
Arată apelanta că singura excepție cunoscută și acceptată este atunci când neexecutarea culpabilă a contractului, constituie în același timp și o infracțiune prevăzuta în legea penală, situație însă care nu se regăseste în speță și este evident că nu este nici o legătură de cauzalitate între suferințele psihice și fizice invocate de reclamant
și modul de soluționarea al dosarului de daune de către, ceea ce poate fi ținută răspunzătoare apelanta este numai cu privire la suma de 7300 euro, daunele morale ce ar reprezenta beneficiul nerealizat nu este supus reparării, nivelul indemnizației nu poate depăși valoarea daunelor și nici valoarea reală a bunurilor asigurate.
Mai arată apelanta că, tulburarea de stres posttraumatic a reclamantului, se datorează exclusiv intervențiilor chirurgicale la care acesta a fost supus în urma accidentului de circulație, repararea prejudiciului moral nu poate fi solicitată decât de la vinovații de producerea accidentului în temeiul art 998-999 civ.
Se solicită admiterea apelului și rejudecând cauza să se constate că nu s-a făcut în nici un fel dovada că reclamantul nu se află sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului și în consecință, să se respingă acțiunea ca nefondată, constatând totodată și inadmisibilitatea cererii de acordarea de daune morale, în temeiul unui contract de asigurare facultativă de bunuri tip CASCO.
In apelul declarat pârâta SC LEASING SA, critică sentința primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând într-un prim motiv de apel că greșit prima instantă a respins excepția lipsei calitații de reprezentant (mandatar) al SC LEASING SA, a reclamantului, reclamantul trebuia să facă dovada mandatului în temeiul căruia reprezenta în fața instanței interesele apelantei, o astfel de dovadă nu a existat niciodată, instanța de fond aprecind eronat că în baza unui contract încheiat sub semnatura privată, reclamantul a dobândit mandat din partea societății finanțatoare, pentru aor eprezenta, inclusiv în fața instanței de judecată, în vederea recuperării prejudiciului suferit, fiind interpretate greșit, prev. art 7.5 din contractul de leasing financiar nr. 16014/9.02.2004, mandatul ce ar rezulta din aceste dispoziții fiind în mod evident, exclusiv un mandat extrajudiciar, prin aceasta instanța oferind reclamantului o dublă calitate, cea de reclamant și cea de pârât, în aceeași cauză, ceea ce este nelegal, reținând nejustificat solicitarea mandatarului de a obliga la plata mandantul.
Arată apelanta printr-un alt motiv de apel că greșit prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei, instanța argumentând existența calității procesuale pasive a societății de leasing, tocmai creându-i acesteia artificial o obligație de plată cu titlu de despăgubire din asigurare, aceasta obligație nu face obiectul juridic supus judecății, ea urmând a fi executată de apelantă, separat conform art 7.6. din contractul de leasing, în cazul în care toate celelalte condiții contractuale se vor îndeplini.
Printr-un alt motiv de apel, se arată că greșit prima instanța a respins excepția lipsei de interes a reclamantului, invocând în respingerea acestei excepții o clauză a contractului de leasing, prevazută la art 7.7 din contract, articol care crează în sarcina societății de leasing o prerogativă la care apelanta nu a înțeles să recurgă până în prezent.
Un alt motiv de apel se referă la greșita respingere a excepției insuficientei timbrări a cererii de chemare în judecată, reclamantul înțelegând să timbreze cererea doar cu o taxa judiciară de 8 RON și timbru judiciar de 0,15 RON, ceea ce este total
insuficient, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor imperative ale art. 20 din Legea 146/1997.
Pe fondul apelului, apelanta arată că hotarârea primei instanțe, prin care a repus părțile în situația anterioară, respectiv a obligat reclamanta de a restitui reclamantului avansul și ratele achitate de acesta în sumă de 8012,7 euro, este greșită, deoarece apelanta a fost chemată în judecata prin cererea cu care a fost investită prima instanță pentru a-i fi opozabilă hotărârea ce urma să se pronunțe împotriva societății de asigurare, ulterior, pe calea unui document intitulat, răspuns la întâmpinarea nr 32/12.01.2007, reclamantul își modifică cererea solicitând obligarea solidară, a apelantei cu cealaltă apelantă pârâtă, la restituirea ratelor de leasing achitate de reclamant, reclamantul niciodată pe parcursul procesului nu a formulat o cerere prin care să solicite repunerea părților în situația anterioară și instanța ignorând dispozițiile Codului civil și ale celor cuprinse în contractul de leasing comercial, a dispus repunerea părtilor în situația anterioară, fără a se ține cont, că nu există o cauza de nulitate care să determine acest lucru și fără să constate că prestațiile contractului de leasing au fost executate aproape integral de ambele părți.
Arată apelanta că prin repunerea părților în situația anteroioară cu consecința restituirii tuturor ratelor de leasing, ar însemna că acesta a folosit gratuit bunul până la data accidentului, ceea ce este inadmisibil, constituind în fapt o îmbogătire fără justă cauză a reclamantului și contractul de leasing stabileste în mod clar în care utilizatorul, respectiv reclamantul ar însemna să plătească partea lui din despăgubire, aceasta distribuire nu poate avea loc înainte de încasarea efectivă a acesteia de către proprietar, respectiv societatea de leasing, astfel că hotarârea primei instanțe prin care repune părțile în situația anterioară este greșită.
Printr-un alt motiv de apel arată că neacordarea despăgubirilor s-a datorat culpei exclusive a reclamantului care la data producerii accidentului se afla sub influența băuturilor alcoolice, dosarul de daune primind aviz nefavorabil datorită prevederilor contractului de asigurare care exclude plata despăgubirilor în cazul în care conducătorul auto s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice, potrivit art. 3.1.1 din conditiile specifice pentru avarii, acest aspect fiind dovedit cu probatoriile administrate în cauză, fiind respectate întocmai disp. art 80 din OUG 195/2002, și chiar în condițiile în care nu s-ar reține culpa reclamantului, societatea de asigurare a păstrat tot timpul avizul nefavorabil cu privire la despăgubire cu consecința neplății acesteia, astfel că SC LEASING SA nu avea cum să restituie reclamantului partea ce i s-ar fi cuvenit din despăgubire.
Cu privire la daune morale, apelanta arată că acestea pot fi solicitate de către reclamant de la vinovatul de producerea accidentului și nu de la finanțatorul - proprietar al bunului, neexistând nici o legatură de cauzalitate între operațiile suferite de reclamant, ca urmare a vătămărilor suferinte în accident și relațiile comerciale pe care acesta le-a avut cu apelanta și cum nu se dovedește legatura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit apelanta nu poate fi obligată la plata daunelor morale.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
La apelul declarat de reclamant, apelanta pârâtă SC a formulat întâmpinare cu actul nr 1691/16.05.2008, pe aceleași motive de apel invocate de pârâta,
în calitatea sa de apelantă, în ceea ce privește acordarea daunelor morale, respectiv că instanța de fond era obligată să admită excepția prematuritații acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor art. 720/1 civ, în ceea ce privește concilierea directă a litigiului și obligarea la plata daunelor morale este inadmisibilă, întrucât acordarea daunelor morale nu se poate face în cadrul răspunderii civile delictuale.
Apelanta pârâtă SC LEASING SA, la apelul declarat de reclamant, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului declarat de reclamant, cu privire la cuantumul daunelor morale, criticat de reclamant în apelul formulat, arătând că pentru aceasta reclamantul se poate îndrepta numai împotriva vinovatului de producerea accidentului nu împotriva finanțatorului ce este parte într-un contract de leasing financiar și în lipsa legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul suferit, apelanta pârâtă nu poate fi obligată la plata daunelor morale.
Curtea, examinând sentința prin prisma criticilor din apeluri, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată următoarele;
Cu privire la apelul declarat de pârâta SC INSURANCE SA
Primul motiv de apel, vizând lipsa procedurii prealabile prevăzute de art. 720/1 al. 1 civ. excepția nu este fondată, în cauză a fost îndeplinită procedura prealabilă prev. de art 109 al. 2 civ și de art 720/1 alin. 1 civ. potrivit procesului verbal de conciliere directă încheiat de reclamant și apelanta pârâta la data de 26.10.2006, act aflat în copie xerox la fila 72 dosar fond și adresa nr. 1974/7.11.2006 a SC SA către reclamant.
C de-al doilea motiv de apel cu privire la greșita respingere a excepției lipsei dovezii calității de reprezentant, critica apelantei adusă sentinței este nefondată, această excepție corect a fost respinsă de către instanță, în considerarea mandatului dat de către pârâta SC LEASING SA reclamantului, conform prevederilor art 7.5. teza finală din contractul de leasing financiar nr 16014/9.02.2004, încheiat între SC LEASING SA în calitate de finanțator și reclamant în calitate de utilizator, potrivit cărora mandatul utilizatorului este deplin în cazul dispariției și/sau distrugerii totale a bunului, în acest sens fiind și precizarea din adresa nr. 3072/23.11.2006 a pârâtei SC LEASING SA.
C de-al treilea motiv de apel, cu privire la netimbrarea cererii de chemare în judecată și neanularea acestei cererii pentru netimbrare, critica adusă sentinței este nefondată.
Prin încheierea din camera de consiliu din 31.05.2007, Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ a respins ca neîntemeiată cererea de reexaminare formulată de apelanta pârâta împotriva încheierii pronunțată de aceeași instanță la 23.04.2007 cu privire la timbrarea acțiunii de către reclamant, deoarece cauza derivă dintr-un fapt penal, respectiv dintr-un accident de circulație produs la data
de 3.12.2004, în urma căruia reclamantul a suferit multiple vătămări, cele două încheierii pronunțate de prima instanță prin care a considerat că reclamantul este scutit de plata taxei de timbru sunt legale și temeinice, fiind incidente în cauză disp. art 15
lit. din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora sunt scutite de taxa de timbru, cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile sau daunele materiale și morale decurgând din acestea.
Criticile aduse sentinței de apelantă, vizând fondul apelului, sunt nefondate.
In susținerea motivelor de apel că nu datorează despăgubiri și daune morale, urmare accidentului din 3.12.2004 apelanta a invocat disp. art 3.1.1. din condițiile specifice pentru avarii, potrivit cărora nu acoperă daunele produse in urmatoarele împrejurari: când conducătorul auto se afla sub influența băuturilor alcoolice, acest caz arătând apelanta ar reprezenta un caz de excludere absolută de plata despăgubirilor.
Cu privire la această critică, Curtea reține că sunt nefondate susținerile apelantei în ceea ce privește împrejurarea că reclamantul se afla sub influența băuturilor alcoolice la data producerii accidentului de circulatie din 3.12.2004.
Buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei nr 3155 și 3176/6.12.2004 ale SML P, se referă la alcoolemii pentru orele 22.10 și respectiv 23.20, altele decât momentul accidentului și ulterioare acestuia.
Pentru ora reprezentând momentul producerii accidentului, 20.40, nu a fost prelevată proba de sânge și nu s-a stabilit alcoolemia, așa cum rezultă din probatoriile existente la instanța de fond, și evidențiate în raportul de expertiză medico-legal nr 264/10.04.2007 întocmit de Serviciul Medico Legal aflat la fila 120 dosar fond, cât și de în adresa nr. 1804/IJ/695//2007, aflată la filele 113-117. In raportul de expertiză medico-legal, se constată existenta unor deficiențe cum sunt cantitatea mare de substanțe dezinfectante folosite (alcool, betamină) în condițiile în care în fișa pacientului sunt considerate numai plăgi la nivelul regiunii zigomatice dreapta și piramidei nazale și deficiența privind ora recoltării celei de-a doua probe de sânge, expertiza concluzionând că acest fapt ar putea vicia rezultatul alcoolemiei.
Prin decizia nr. 1259/18.12.2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admis recursul declarat de petentul, casată sentința penală nr. 2233/13.10.2006, pronunțată de Judecătoria Ploiești, admisă plângerea părții vătămate, împotriva ordonantei nr. 136/P/2005 din 5.12.2005 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel P și a Ordonanței nr. 3885/II/2/2005 din 3.01.2006 a Parchetului de pe lânga Curtea de Apel P, au fost desființate în parte aceste ordonanțe, în sensul trimiterii cauzei la Parchetul de pe lânga Judecătoria P, pentru redeschiderea urmării penale față de intimații și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art 184 al.2 și 4 rap. la art. 182
Față de aceste probatorii, nu poate fi reținută clauza prevăzută la art. 3 și 3.1.1. din condițiile specifice pentru avarii, potrivit cărora despăgubirile nu se datorează atunci când se încalcă dispozițiile privind interdicția conducerii autoturismelor sub influența băuturilor alcoolice, deoarece nu s-a dovedit că reclamantul se afla sub influența băuturilor alcoolice la momentul accidentului din 3.12.2004.
Critica apelantei că acordarea daunelor morale este inadmisibilă, în cadrul răspunderii contractuale și că nu există legătură de cauzalitate între operațiile suferite de reclamant și instrumentarea dosarului de fond, este nefondată.
Răspunderea civilă contractuală, reprezintă îndatorirea debitorului unei obligații, născută dintr-un contract de a repara prejudiciul creditorului său, prin faptul neexecutării, lato sens a prestației datorate, a unei obligații contractuale preexistente.
Ca să poată fi atrasă răspunderea civilă contractuală este necesar întrunirea următoarelor condiții: un prejudiciu cauzat altei persoane, să se fi săvârșit o faptă cu caracter ilicit între fapta ilicită săvârsită și prejudiciul cauzat altei persoane să existe o legătura directă de cauzalitate, autorul faptei cauzatoare de prejudiciu să fi fost în culpă.
In speță, s-a dovedit pe deplin îndeplinirea condițiilor pentru atragerea răspunderii civile contractuale și raportul de cauzalitate între faptă și prejuciul material și moral produs, astfel încât corect apelanta pârâtă a fost obligată să plătească pârâtei SC LEASING SA B, despăgubirea în suma de 7300 euro și daunele provocate acesteia prin încasarea cu întârziere a despăgubirii, rezultate din dobânzi, penalități, reactualizări și corect și legal a fost obligată apelanta să plătească apelantului daune morale.
Din raportul medico legal psihiatric aflat la fila 122 dosar fond, rezultă evident legătura dintre stresul posttraumatic cronic diagnosticat reclamantului și toate situațiile
conflictuale existente, refuzurile nejustificate ale apelantei pârâte, la cererile reclamantului, fiind de natură să agraveze starea de sănătate a acestuia și să-i producă daune psihice.
Pentru toate aceste considerente, criticile apelantei că, tulburarea de stres postraumatic a reclamantului se datorează exclusiv intervențiilor chirurgicale la care acesta a fost supus în urma accidentului de circulație și că nu trebuiau acordate daunele morale și despăgubirile, astfel încât apelul declarat de către pârâtă, se privește ca nefondat și în temeiul art. 296 civ. va fi respins ca atare.
Cu privire la apelul declarat de pârâtaSCLEASING SA.
Primul motiv de apel privind lipsa calității de reprezentant a apelantei de către reclamant este nefondat.
Așa cum s-a arătat și la analiza motivului de apel invocat în acest sens de pârâta SC SA, excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantului, corect și legal a fost respinsă de prima instanță, deoarece potrivit prev. art 7.5 teza finala din contractul de leasig financiar, mandatul utilizatorul este deplin în cazul dispariției și/sau distrugerii totale a bunului, prevederi ce în speță erau pe deplin îndeplinite, autoturismul Cielo fiind distrus complet în accidentul de circulație din 3.12.2004.
C de-al doilea motiv de apel vizând excepția lipsei calității procesuale pasive a apelantei, este nefondat.
Potrivit contractului de leasing financiar nr. 16014/9.02.2004, încheiat între apelanta SC LEASING SA, în calitate de finantator și reclamantul în calitate de utilizator, având mențiunea - asigurator SA- Sucursala D, în partea de sus a contractului de leasing, la art. 7.6. din contract se prevede că despăgubirile ce
vor fi achitate de societatea de asigurare în cazul pierderii sau distrugerii totale a bunului, vor fi încasate de finanțator și vor fi distribuite, astfel: finanțatorul va reține din despăgubirea încasată de la societatea de asigurări o sumă echivalentă cu diferenta între valoarea inițială a bunului din care se scad, valoarea avansului achitat de utilizator și valoarea ratelor de leasing achitate, utilizatorul va încasa diferenta între valoarea despăgubirii și suma cuvenită finanțatorului.
Prin contractul de leasing financiar s-au creat drepturi și obligații în sarcina apelantei SC LEASING SA, ea fiind îndreptățită să încaseze despăgubirea de la asigurator și ulterior să o distribuie, astfel încât excepția privind lipsa calității procesuale pasive a apelantei pârâte, era nefondată și corect a fost respinsă de prima instanță prin sentința apelată.
Motivul de apel ce vizează lipsa de interes a reclamantului este nefondat.
Prin art. 7.7. din contractul de leasing, părțile au convenit ca în cazul în care utilizatorul nu-și îndeplinește la timp și complet mandatul încredințat și renunță la mandat, utilizatorul este obligat la plata către finanțator a unei despăgubiri la nivelul despăgubirii datorate de societatea de asigurare și care nu s-a încasat din culpa utilizatorului, sau după caz, a daunelor provocate prin încasarea cu întârziere a despăgubirilor datorate de societatea de asigurare, astfel încât era pe deplin justificat interesul reclamantului pentru stabilirea cadrului procesual prin participarea tuturor părților contractante, în condițiile în care contractul de leasing face parte integrantă din polița de asigurare, aceasta fiind încheiată între cele doua pârâte, ca asigurator și respectiv asigurat, reclamantul având calitatea de contractant, reclamantul fiind nevoit să plătească în continuare ratele de leasing datorită refuzului nejustificat al apelantei pârâte de a achita ratele.
Pentru toate aceste considerente, corect și legal prima instanță a respins excepția lipsei de interes a reclamantului, ca neîntemeiată.
Motivul de apel invocat cu privire la insuficienta timbrare a actiunii și neanularea acțiunii pentru insuficientă timbrare, este nefondat.
Așa cum s-a arătat și la analiza motivul de apel invocat de apelanta pârâtă SC SA, cauza derivă dintr-un fapt penal, și anume despăgubirile și daunele solicitate de reclamant sunt urmare accidentului de circulație din 3.12.2004 și potrivit disp. art 15 lit. din Legea 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, sunt scutite de taxa de timbru, cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile sau daunele materiale și morale decurgând din acestea.
Criticile aduse de apelanta, vizând fondul apelului sunt nefondate.
Prima critică invocată de apelantă că hotarârea instantei de fond de a repune părțile în situația anterioară și obligarea apelantei de a restitui reclamantului avansul și ratele achitate de acesta în sumă de 8012,7 euro, este nefondată.
Apelanta pârâta SC LEASING SA a refuzat sistarea facturării ratelor lunare de leasing așa cum rezultă din anexa nr.2 privind lista plăților la contractul de leasing financiar nr. 16014/6.02.2004, aflată la fila 57 dosar fond, autoturismul fiind distrus total în accidentul de circulație din 3.12.2004, în care reclamantul a fost grav rănit, reclamantul fiind nevoit să achite ratele și cum, urmare modificării OG51/1997
prin Legea nr. 241/2007, prin care toate taxele și impozitele din contractul de leasing trec în sarcina utilizatorului, era pe deplin întemeiat capătul de cerere privind obligarea apelantei la restituirea către reclamant a avansului și ratelor achitate de acesta în cuantum de 8012,7 euro, instanța dispunând repunerea părților în situația anterioară și a
obligat apelanta să radieze din circulație autoturismul Cielo cu nr. B-11-, potrivit disp. art 47 lit. d, teza I din Regulamentul de aplicare al G 195/2002.
Pentru aceste considerente susținerea apelantei că instanța a acordat mai mult decât reclamantul a solicitat și că au fost încălcate disp. art 129 al. 6 civ. este nefondată și nefondată este și susținerea apelantei că greșit instanța a dispus repunerea părților în situația anterioară.
Critica apelantei cu privire la culpa apelantului în producerea accidentului, caz de excludere absolută de la plata despăgubirilor, este nefondat.
Așa cum s-a arătat și la apelaul declarat de pârâta SC SA, sunt nefondate susținerile apelantei că reclamantul se afla sub influența băuturilor alcoolice la data producerii accidentului de circulație la 3.12.2004.
Buletinele de analiză toxicologică a alcoolemiei nr 3155 și 3176/6.12.2004 ale SML P, se referă la alcoolemii pentru orele 22.10 și respectiv 23.20, altele decât momentul accidentului și ulterioare acestuia.
Pentru ora reprezentând momentul producerii accidentului, 20.40, nu a fost prelevată proba de sânge și nu s-a stabilit alcoolemia, așa cum rezultă din probatoriile existente la instanța de fond, și evidențiate în raportul de expertiză medico-legal nr 264/10.04.2007 întocmit de Serviciul Medico Legal aflat la fila 120 dosar fond, cât și de în adresa nr. 1804/IJ/695//2007, aflată la filele 113-117. In raportul de expertiza medico legal, se constată existenta unor deficiențe cum sunt cantitatea mare de substanțe dezinfectante folosite (alcool, betamină) în condițiile în care în fișa pacientului sunt considerate numai plăgi la nivelul regiunii zigomatice dreapta și piramidei nazale și deficiența privind ora recoltării celei de-a doua proba de sânge, expertiza concluzionând că acest fapt ar putea vicia rezultatul alcoolemiei.
Prin decizia nr. 1259/18.12.2006, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admis recursul declarat de petentul, casată sentința penală nr 2233/13.10.2006, pronunțată de Judecătoria Ploiești, admisă plângerea părții vătămate, împotriva ordonantei nr. 136/P/2005 din 5.12.2005 a parchetului de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI și a Ordonanței nr. 3885/II/2/2005 din 3.01.2006 a Parchetului de pe lânga Curtea de Apel P, au fost desființate în parte aceste ordonanțe, în sensul trimiterii cauzei la Parchetul de pe lânga Judecătoria P, pentru redeschiderea urmării penale față de intimații și în ceea ce privește săvârșirea infracțiunilor prev. de art 184 al.2 și 4 rap. la art. 182
In consecință, nedovedindu-se că reclamantul s-a aflat sub influența băuturilor alcoolice la momentul producerii accidentului, nu subzistă clauza prevazută la art. 3 și 3.1.1. din condițiile specifice pentru avarii, potrivit cărora despăgubirile nu se datorează atunci când se încalcă dispozițiile privind interdicția conducerii autoturismelor sub
influența băuturilor alcoolice, astfel că este nefondată critica aduse sentinței de către apelantă, sub acest aspect.
Critica apelantei vizând greșita acordare a daunelor morale, este nefondată.
Prejudiciile morale sunt cele care rezultă din vătămarea unui interes personal nepatrimonial, așa cum corect susține apelanta, din raportul medico legal psihiatric rezultă evident legătura dintre stresul posttraumatic cronic diagnosticat reclamantului și toate situațiile conflictuale existente, refuzul apelantei pârâte, de a răspunde la cererile reclamantului, privind sistarea plăților, apelanta continuând să emită facturi privind ratele de leasing autoturismului și să ceară reclamantului penalitățile de întârziere nu numai după producerea accidentului dar și după pronunțarea sentinței nr. 205/2007 a Tribunalului Dâmbovița prin care i s-a interzis acest lucru, era nejustificat, aceasta fiind de natură să agraveze starea de sănătate a acestuia și să-i producă daune psihice, astfel încât corect și legal prima instanță a obligat apelanta pârâtă la plata daunelor morale.
Pentru toate aceste considerente, apelul declarat de pârâta SC LEASING SA se privește ca nefondat și în temeiul disp. art 296 civ. va fi respins ca atare.
Cu privire la recursul declarat de reclamantul.
Susținerile apelantului că daunele morale i se cuveneau ca urmare refuzului nejustificat al celor două pârâte de a răspunde cererilor reclamantului, ca urmare a numeroaselor demersuri la pârâta asiguratoare SC SA pentru ca aceasta să plătească despăgubirea cuvenită către pârâta asigurată SC LEASING SA și solicitările reclamantului către aceasta din urmă pârâtă pentru obținerea despăgubirii, radierea autoturismului din circulație, sistarea plăților, în acest sens fiind pronunțată și sentința nr. 205/20.02.2007 a Tribunalului Dâmbovița, sunt fondate.
Daunele morale i se cuveneau și față de concluziile raportului medico legal psihiatric, aflat la fila 122 dosar fond, care așa cum s-a arătat mai sus, care concluzionează că între stresul posttraumatic cronic diagnosticat reclamantului și toate situațiile conflictuale existente, există o legătură evidentă, iar refuzurile nejustificate ale pârâtelor la cererile reclamantului au fost de natură să agraveze starea de sănătate a acestuia și să-i producă daune psihice.
In ce priveste cuantumul daunelor morale, acordate reclamantului, critica adusă de acesta sentinței primei instanțe este fondată, daunele morale acordate sunt modice, prea mici, față de prejudiciul suferit de apelant pentru traumele psihice cauzate de accident și neplăcerile și stresul cauzate de refuzurile nejustificate al celor doua pârâte care sunt de natură ai agrava boala de care suferă, astfel încât Curtea, va majora cuantumul daunelor morale, considerând că pârâtele trebuiesc obligate către reclamant să plătească acestuia câte 50.000.000 lei, daune morale, în loc de câte 5.000 lei, cât s-a acordat prin sentința apelată.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art 296 civ. Curtea va admite apelul reclamantului, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga pârâtele să plătească reclamantului câte 50.000.000 lei daune morale, în loc de 5.000 lei.
Se vor menține restul dispozitiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul reclamantului domiciliat în P, -. -, nr. 183,. 9.. A,. 6,. 24, Cod poștal -, Județ P și respinge ca nefondate apelurile declarate de pârâtele SC - INSURANCE SA - B, sector 1, -. -, nr. 28, Cod poștal - ,SC - INSURANCE SA-PRIN SUCURSALA - T, -. - C, nr. 3A, - Cod poștal -, Județ D și
LEASING SA-CU SEDIUL ALES LA. DE AV. " & " - B, sector 1, INTERNATIONAL II, nr. 26-28,. 5, Cod poștal -, împotriva sentinței nr.89 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița - Secția Comercială și de Contencios Administrativ și în consecință:
Schimbă în parte sentința nr. 89 din 29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că obligă pârâtele să plătească reclamantului câte 50.000 lei, daune morale, în loc de câte 5.000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în sedinta publică, azi 18.06.2008.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red. CE/DD
6 ex/1.07.2008
f- Tribunalul Dâmbovita
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Preda Popescu FlorentinaJudecători:Preda Popescu Florentina, Chirica Elena
