Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 137/2010
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Radu Rareș Dușa
JUDECĂTOR 2: Liviu Ungur
JUDECĂTOR 3: Monica
Grefier
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul formulat de reclamantul SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAREA LOCAL ȘI UTILITĂȚI, împotriva sentinței civile nr. 2597/2009, pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC SRL, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că la data prezentului termen s-a depus la dosar, de către intimata SC SRL, concluzii scrise.
Se constată totodată faptul că prin încheierea de ședință din data de 14.01.2010 s-au consemnat atât mersul dezbaterilor, cât și concluziile orale ale părților, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2597 pronunțată în 17 iulie 2009 în dosarul - a Tribunalului Maramureș, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAREA LOCAL ȘI UTILITĂȚI B M, împotriva pârâtei SC SRL B având ca obiect executare contract de concesiune precum și cererea de obligare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea hotărârii s-a arătat că instanța de contencios administrativ este competentă potrivit art.27/2 pct.3 din Legea 219/1998 calitatea procesuală activă a reclamantei există datorită faptului că întreaga activitate de administrare a patrimoniului municipiului B M, este atribuită reclamantei conform HCL 172/2001 și regulamentului de organizare și funcționare a serviciului public de interes local administrația patrimoniului local și utilități. Din acestea ar rezulta mandatul general din partea Consiliului local al municipiului B
Tribunalul a constatat că reclamanta nu și-a îndeplinit obligația de a preda pârâtei terenul situat în domeniul privat al municipiului B M pe care trebuia să construiască de biciclete pentru că în nouțiunea de predare ar intra o documentație completă pusă la dispoziția pârâtei pe baza căreia acesta să poată solicita eliberarea autorizației de construcție. Pe de altă parte, există amenajări care sunt incompatibile cu noțiunea de teren liber și este necesar ca terenul cu destinația de pistă să facă obiectul unei hotărâri a Consiliului local de atribuire. Nefiind îndeplinită obligația de predare, pârâta nu poate fi făcută răspunzătoare pentru neexecutarea obiectului pe care și-a asumat-o la rândul ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Serviciul Public - Administrarea Local și Utilități solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei în rejudecare instanței comerciale iar în subsidiar, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtei la construirea unei piste de bicilete, în caz contrar autorizând reclamanta să execute această obligație pe cheltuiala pârâtei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului se arată că litigiul dedus judecății este unul comercial, deoarece contractul de concesiune are ca obiect un bun aflat în proprietatea privată a municipiului B M, astfel că litigiul nu este incident Legii 554/2004. De asemenea, sub aspectul modificării hotărârii, s-a interpretat greșit actul juridic dedus judecății pentru că pârâta s-a obligat să pună în funcțiune o pistă pentru bicicletă conform contractului de concesiune, terenul aferent lucrărilor de construire fiind predat iar noțiunea de punere la dispoziție a terenului trebuie interpretată conform voinței părților la data încheierii contractului de concesiune. Cu toate că reclamanta a făcut demersuri în vederea încheierii unui proces verbal de recepție, acesta nu a fost semnat, reclamanta încercând să nu își îndeplinească obligațiile contractuale.
SC SRL a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului declarat de Serviciul Public Administrarea Local și Utilități invocând și excepția lipsei calității procesuale active a recurentei, deoarece mandatul acesteia este acordat de Consiliul local al municipiului B M și nu poate fi extins, astfel că nu poate promova recursul neavând calitate procesuală activă.
Motivul de casare nu este întemeiat, pentru că nu există nici un înscris din care să rezulte regimul juridic al terenului, iar contractul de concesiune este guvernat de Legea 219/1998.
Chiar în condițiile în care instanța s-a aflat sesizată cu obligație de a face, acest lucru atrage competența contenciosului administrativ.
Sub aspectul incidenței unei cauze de modificare nu se poate reține culpa pârâtei intimate deoarece așa cum a susținut în mod corect instanța de fond, amplasamentul destinat pistei de biciclete nu a fost predat niciodată acestei intimate liber de sarcini.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Referitor la calitatea procesuală activă a recurentei, Curtea va aprecia că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către aceasta și a fost considerată ca având calitate procesuală activă de către instanța de fond în virtutea hotărârii 172/2001 și a Regulamentului de organizare și funcționare a serviciului public de interes local - Administrația Local și Utilități. Fiind considerată că are calitate procesuală, tribunalul a soluționat pe fond acțiunea formulată, astfel că recursul putea fi declarat doar de către partea care a fost considerată că are calitatea de parte de către instanța de fond în acest sens fiind și prevederile art.302/1 proc.civ.
În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.3 proc.civ.Curtea va aprecia că acest motiv de recurs este fondat, deoarece are în vedere soluționarea proceselor atât de către instanțele competente potrivit art.2 proc.civ.cât și de completele specializate să judece în primă instanță procesele și cererile în funcție de calificarea dată obiectului cererii de chemare în judecată. În cazul de față, cauza a fost soluționată de către secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Maramureș fiind însă considerată o cerere în contencios administrativ potrivit art.2 pct.1 lit.d proc.civ.
Calificarea dată acestei cereri a fost dată de către instanța de fond prin raportare la prevederile art.27/2 pct.3 din Legea 219/1998.
Această lege este legea sub incidența căreia a fost încheiat contractul de concesiune nr.524 din 3.01.2006 în baza căreia a fost promovată prezenta acțiune.
Totuși, acțiunea a fost introdusă la data de 1.09.2008 la Tribunalul Maramureș, dată la care intrase în vigoare Legea 554/2004 a contenciosului administrativ.
Potrivit art.2 alin.1 lit.c din această lege, teza a II-a sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică.
Bunul imobil identificat în contractul de concesiune nu intră în categoria bunurilor proprietate publică de interes local prevăzut în anexa 1 pct.III al Legii 213/1998 nu există nici o hotărâre a Consiliului local de declarare a acestui imobil ca aparținând domeniului public și prin urmare, nefiind declarată în domeniul public această suprafață, ea aparține domeniului privat al municipiului B M, fapt constatat și de instanța de fond.
Cum Legea 554/2004 este o lege de procedură de imediată aplicare, urmează să se constate că acțiunea formulată de reclamantă în cazul în care are ca obiect un bun imobil proprietate privată este o cerere comercială neevaluabilă în bani care urmează a fi judecată de un complet specializat cu incidența normelor civile și comerciale și nu a celor de drept administrativ.
Sub acest aspect, în conformitate cu prevederile art.312 proc.civ. Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței comerciale a Tribunalului Maramureș, urmând ca această instanță să se preocupe de a stabili în mod exact dacă traseul pe care pârâta urmează a construi de biciclete se află în totalitate în domeniul privat și dacă obligația stabilită în contractul de concesiune trebuie sau nu îndeplinite de pârâtă. Nu în ultimul rând, fiind un bun al municipiului B M, instanța de fond trebuie să se preocupe și să verifice dacă reclamanta este titularul acțiunii având în vedere faptul că independent de semnarea contractului de concesiune, municipiul BMe ste persoană juridică de drept public proprietară a domeniului public și privat și titulară a drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor urmând a analiza calitatea procesuală activă a reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SERVICIUL PUBLIC - ADMINISTRAREA LOCAL SI UTILITĂȚI cu sediul în B M,-, jud.M, împotriva sentinței civile nr.2567 din 17.07.2009 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosarul nr.-, pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe în complet specializat comercial.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
-
Red./CA
29.01.2010 - 4 ex.
Președinte:Radu Rareș DușaJudecători:Radu Rareș Dușa, Liviu Ungur, Monica
