Obligatia de a face in spete comerciale. Decizia 138/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA COMERCIALĂ
Dosar nr-
DECIZIA COMERCIALĂ Nr. 138/A/2008
Ședința publică de la 07 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicolae Durbacă
JUDECĂTOR 2: Doina Hârceagă
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de pârâta - TRANSILVANIA SA C - N împotriva Sentinței nr.913/C/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 31 octombrie 2008, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față;
Prin Sentința 913/C din 20 mai 2008 Tribunalul Sibiu Secția comercială de contencios administrativ a admis acțiunea comercială formulată de reclamanta Trans RE. Sibiu împotriva pârâtei Asigurări Transilvania C și ca o consecință a obligat pe pârâtă la plata către reclamantă a echivalentului în lei pentru suma de 12.072 USD reprezentând despăgubiri datorate pentru autoutilitara înmatriculată sub nr. - și la plata echivalentului în lei pentru suma de 50.000 USD reprezentând despăgubiri datorate pentru marfa transportată de autoutilitară la care se adaugă dobânzile legale calculate începând cu data de 30 iunie 2006 și până la data plății efective.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9.374,25 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî în acest mod, referindu-se la actele și lucrările de la dosar, cu trimitere la dispozițiile art. 969, 1073 cod civil și Legii 136/1995 modificată instanța de fond a reținut și motivat în esență că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat la data de 24 ianuarie 2006 contractul de asigurare pentru avarii și furt nr. K - privind autoutilitara înmatriculată sub nr. - și respectiv contractul de asigurare privind asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de pentru mărfurile transportate cu autovehicule () nr. Q- pentru același autovehicul, ambele contracte pentru perioada 24 ianuarie 2006-23 ianuarie 2007.
La data de 29 august 2006, în timp de autoutilitara se afla pe teritoriul Franței efectuând un transport internațional de mărfuri pe ruta România-Spania, transport sigilat de către Biroul Vamal Sibiu sub nr. -, autoutilitara a fost furată împreună cu marfa transportată iar conducătorul auto a fost tâlhărită și lipsită de libertate în mod nelegal fiind sesizate sub acest aspect atât autoritățile franceze cât și cele române, reține instanța.
În baza contractelor de asigurare și a dispozițiilor cuprinse în art. 969, 1073 Cod civil cum și Legii 136/1995 modificată, reclamanta este îndrituită să beneficieze de despăgubiri atât pentru autoutilitară cât și pentru marfa transportată la nivelul sumelor asigurate, respectiv 12.072 USD pentru autoutilitară, aceasta fiind suma solicitată cu toate că suma asigurată era de 15.090 USD și 50.000 USD despăgubiri pentru marfa transportată la care se adaugă c/val dobânzii legale calculată începând cu data refuzului la plată, anume 30 iunie 2006 și până la data efectuării plății de către societatea pârâtă, concluzionează instanța.
Cheltuielile de judecată au fost acordate cu referire la dispozițiile art. 274 Cpc.
Împotriva sentinței a declarat apel în termen motivat și timbrat pârâta solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În dezvoltarea motivelor de apel susține în esență că instanța de fond a interpretat în mod greșit clauzele contractului de asigurare cu încălcarea prevederilor art. 983 Cod civil.
Instanța de judecată nu poate să oblige pârâta la plata despăgubirilor din moment ce aceasta și-a asumat prin contract obligația de plată doar în anumite condiții expres prevăzute în contractul de asigurare și acceptate de asigurat ori, în condițiile speciale de asigurare prevăzute în art. 6 pct. 3; 6 pct. 4 și pct. 4 de la Capitolul IX, acestea nu au fost îndeplinite astfel că despăgubirile nu pot fi acordate refuzul pârâtei de plată a despăgubirilor solicitate fiind întemeiat, susține apelanta.
S-a dovedit în cauză că autovehiculul condus de în momentul producerii evenimentului asigurat, aceasta a lăsat autovehiculul în parcare cu cheile în contact și portierele deschise, contribuind în acest mod la favorizarea evenimentului produs, astfel că în mod greșit au fost acordate despăgubirile solicitate, susține apelanta.
Asiguratul nu a respectat nici clauza prevăzută la pct. 4 Capitalul IX din condițiile astfel că nu îndeplinea condițiile de acordare a despăgubirilor pentru marfa transportată.
În fine, susține că pentru excluderea de la plata despăgubirilor nu trebuie dovedită reaua credință fiind suficientă existența culpei ca formă a vinovăției ori, conducătorul auto a fost neglijent, fiind astfel dovedită intenția acesteia în săvârșirea furtului.
Concluzionează că instanța de fond și-a bazat soluția pe o interpretare eronată a probelor administrate și o incorectă aplicare a dispozițiilor legale incidente. Mai mult, a acordat dobânzile legale începând cu 30 iunie 2006 în loc de 30 august 2006 cum intimata a solicitat.
Prin întâmpinarea depusă la filele 24-28 societatea intimată - Trans Sibiu a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală.
Cu referire la primul motiv de apel privind neîndeplinirea condițiilor generale de asigurare pentru efectuarea despăgubirii învederează că în speță nu sunt aplicabile condițiile generale de asigurare opuse de apelantă întrucât acestea nu poartă nici un fel de semnătură din partea părților și nicicând un exemplar din aceste condiții nu a fost comunicat cu intimata și nepurtând semnătura, nu-i sunt opozabile.
Referindu-se la pretinsa contribuție a prepușilor intimatei la producerea evenimentului asigurat intimata arată că asigurătorul nu a dovedit îndeplinirea excepției ridicate privind contribuția la producerea evenimentului asigurat dimpotrivă, probele administrate au evidențiat că producerea evenimentului asigurat a fost așa cum intimata a prezentat starea de fapt iar organele de cercetare penală și oficialitățile franceze atestă cu exactitate modul în care s-au petrecut evenimentele asigurate astfel că nu se mai pot susține alte împrejurări bazate doar pe bănuieli și prezumții.
Concluzionează că asiguratorul nu a făcut dovada că cererea de despăgubire este frauduloasă sau că are la bază declarații false și nici reaua credință a asiguratului, de rea credință fiind apelanții care au încercat prin orice mijloc să se sustragă de la plata despăgubirilor cuvenite în baza poliței de asigurare.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel invocate cât și din oficiu în raport de dispozițiile art. 294-299 Cpc se constată că sentința atacată este temeinică și legală.
Apelul pârâtei este nefondat urmând a fi respins potrivit considerentelor ce se vor expune.
La dosarul cauzei în dovedirea raporturilor contractuale reclamanta - Trans SRL Sibiu a depus contractul de asigurare pentru avarii și furt nr. K - privind autoutilitara înmatriculată sub nr. - și respectiv contractul privind asigurarea de răspundere a transportatorului în calitate de pentru mărfurile transportate cu autovehicule () nr. Q- pentru autoutilitara înmatriculată sub nr. -, ambele pentru perioada 24 ianuarie 2006 - 23 ianuarie 2007.
Probele testimoniale administrate evidențiază că la data de 29 august 2006 în timp ce autoutilitara se afla pe teritoriul Franței efectuând un transport de mărfuri pe ruta România-Spania, transport sigilat de către Biroul Vamal Sibiu sub nr. -, într-o parcare din proximitatea orașului, autoutilitara a fost furată împreună cu marfa transportată iar conducătorul auto a fost tâlhărită și lipsită de libertate în mod nelegal, documentele oficiale eliberate de Autoritățile Franceze de Cercetare Penală confirmând cu exactitate modul în care s-au petrecut evenimentele asigurate.
Documentele însoțitoare ale mărfii cum și facturile anexate evidențiază că autoutilitara transporta produse de marochinărie pentru care suma asigurată este de 50000 USD.
Pentru autoutilitara sustrasă și incendiată expertiza tehnică efectuată în cauză, filele 251-306 dosar fond, confirmă că avaria produsă de autoutilitara 8163L2000 înmatriculată sub nr. - este iremediabilă iar repararea autoutilitarei nu este oportună astfel că întinderea materială a pagubei constituie o situație de daună totală. Reclamanta a solicitat o despăgubire în valoare de 12072 USD cu toate că suma asigurată era de 15090 USD.
Prin urmare, întinderea despăgubirilor a fost determinată în condițiile prevăzute de Legea 136/1995.
Prin art. 20 alin. 2 din actul normativ enunțat legiuitorul a înlăturat de la beneficiul asigurării numai pe cei care au produs cu intenție cazul asigurat.
În speța de față, apelanta a susținut atât în fața instanței de fond cât și în cuprinsul apelului declarat că nu datorează despăgubirile solicitate pentru autoutilitara furată și apoi incendiată și nici pentru marfa furată întrucât prepușii intimatei au avut contribuție la producerea evenimentului asigurat, afirmații nedovedite.
Asigurătorul apelant nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor de excludere a răspunderii în baza contractului de asigurare. În concret, apelanta nu a dovedit faptul că asiguratul a avut vreo contribuție la furtul autoutilitarei sau că asiguratul a lăsat în mod voit autoturismul nesupravegheat cu scopul de a fi sustras.
Clauzele de exonerare totală a asigurătorului de la plata despăgubirilor, opuse pârâtei nu sunt opozabile pârâtei, nefiind semnate de aceasta. Mai mult, aceste clauze ar putea fi considerate abuzive, în condițiile în care legiuitorul prin art. 20 din Legea 136/1995, înlăturat de la beneficiul asigurării numai pe cei care au produs cu intenție cazul asigurat.
Prin urmare, starea de fapt reținută de către instanța de fond este corectă, bazată pe probele administrate, judicios analizate, dispozițiile art. 969, 1073 Cod civil cum și ale Legii 136/1995 fiind just aplicate.
Așa fiind, apelul pârâtei se va respinge ca nefondat în baza art. 296 Cpc.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de pârâta - - Asigurări Transilvania N împotriva sentinței civile nr. 913/C/2008 pronunțată la 20.05.2008 de Tribunalul Sibiu în dosarul nr-.
Obligă pe pârâta - - Asigurări Transilvania C - N să plătească reclamantei - Trans SRL Sibiu 1190 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 7.11.2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
Dact./4 Ex./ 08.12.2008
Jud.fond.
Președinte:Nicolae DurbacăJudecători:Nicolae Durbacă, Doina Hârceagă
